Steaua Roşie, august 1956 (Anul 5, nr. 412-420)

1956-08-01 / nr. 412

* - Lupta poporului egiptean triumfă Ştirile care apar in presă despre Republica Egipt oglindesc din ce în ce mai mult drumul nou pe care şi-l croieşte poporul acestei ţâri. Locuito­rii din valea Nilului au îndurat timp de secole robia străină La începutul secolului al XVI-lea Egiptul a fost cucerit de turci, iar la sfîrşitul seco­lului al XIX-lea, englezii, alungîndu-i pe turc, au preluat stăpînirea. Egiptenii au luptat necontenit îm­potriva dominaţiei străine, împotriva colonialiştilor britanici pentru liber­tate, pentru independenţă. Au avut loc numeroase răscoale. Trupele en­gleze au tras cu tunurile în oraşele egiptene, au jefuit şi­­terorizat popu­laţia, dar lupta n-a putut­ fi oprită. Lupta a triumfat! Cu ciţiva ani în urmă, la 23 iulie 1952, membrii organizaţiei revoluţio­nare (ofiţerii liberi) conduşi de Ga­mal Abdel Nasser (actualul preşedinte şi prim ministru al republicii), au reuşit, cu sprijinul armatei, să dea o lovitură de stat antimonarhistă. Re­gele Faruk, urît de popor, a fost alungat. In iunie 1953 ţara a fost proclamată republică. Actualmente Egiptul este o ţară in­dependentă, cu un regim republican. Guvernul, ascultînd de vocea poporu­lui a dat ţării prima constituţie pro­gresistă, a fost recunoscută egalitatea femeii. Două evenimente însemnate petre­cute in ultima vreme, care au atras atenţia opiniei publice mondiale, do­vedesc că patrioţii ţării vechilor fa­raoni luptă neînfricaţi pentru întărirea independenţei patriei lor. După cum se ştie la 18 iulie odată cu sărbătorirea Zilei Independenţei şi a republicii, întregul Egipt a sărbă­torit şi plecarea din zona Canalului de Suez a ultimului soldat britanic. Agenţiile de presă anunţau că la 13 iunie a. c. a fost abordat drapelul egiptean pe clădirea „Navy House” în care se afla cartierul general bri­tanic de la Port Said (zona Canalului de Suez). Agenţiile mai anunţau că ultimul act al comandantului brita­nic­, în zona Canalului de Su­ez a fost semnarea documentelor de predare a clădirii „Navy House” autorităţilor egiptene. Acest act formează o pagină glo­rioasă in istoria poporului egiptean. El vine să întregească actul de acum 3 ani, cînd Egiptul a fost proclamat republică. Iată că de abia a trecut o lună şi ziarele au publicat iarăşi la loc de cinste ştiri despre un nou eveniment important petrecut in Republica Egipt. La 26 iulie — ziua aniversării a 4 ani de la revoluţia egipteană, a alun­gării regelui Faruk — guvernul egip­tean a anunţat naţionalizarea compa­niei din zona Canalului de Suez. Mare victorie ! Ultimile lire ale dominaţiei străine au fost tăiate Ca­nalul de Suez făcut de mîinile a mii de egipteni şi chiar cu preţul a mii de vieţi dintre ei a încetat de a mai fi o sursă fabuloasă de cîştig pentru trustmenii din Franţa, Anglia şi A­merica. Sigur că acest act a provocat vii nemulţumiri şi proteste vehemente la Londra, Paris şi Washington. Guvernele Angliei şi Franţei s-au grăbit să trimită Egiptului note de protest pe care acesta pe drept cu­­vânt le-a respins, arătînd că naţiona­lizarea Canalului de Suez reprezintă un act de suveranitate din partea Egiptului şi că această societate este subordonată legislaţiei egiptene A­­ceastă hotărtre, se arată în răspunsul guvernului egiptean, nu lezează cu nimic navigaţia prin Canalul de Suez Oameni politici de vază din occi­dent au cerut discutarea cazului in Consiliul de Securitate, iar alţii au cerut chiar să fie trimise trupe în zona Canalului de Suez. Autorităţile engleze au­ blocat capitalurile egipte­ne ce se află în Anglia şi au luat o serie de măsuri care îngreunează comerţul Egiptului cu firmele engleze. Oameni politici, observatori de pre­să din ţările occidentale, ignorează le­galitatea acţiunii egiptene. In ulti­mile zile ziarele engleze ponegresc pe şeful unui guvern cu care Anglia întreţine relaţii normale. In seara zilei de 29 iulie la Londra s-au început tratativele anglo franco­­americane avind drept scop principal — după cum reiese din relatările presei — discutarea măsurilor me­nite să exercite presiuni asupra gu­vernului şi opiniei din Egipt Cu cit insultele şi protestele lor sînt mai vehemente, cu atît justeţea cauzei se vădeşte mai limpede. Cine nu-şi dă seama că Canalul de Suez care leagă cele trei continente: Eu­ropa Asia şi Africa, care are o impor­tanţă deosebită comercială şi strate­gică, este tot ce-i doare pe colonia­lişti ? Dar ei ar trebui să înţeleagă că timpul colonialismului a trecut. In prezent popoarele îşi iau soarta în propriile lor mîini şi nimeni nu le poate opri din drumul lor. Lupta hotărâtă şi neobosită a po­porului egiptean pentru întărirea in­dependenţei sale este privită cu cal­dă simpatie de masele populare din toate ţările. Lichidînd rămăşiţele co­lonialismului, Egiptul a însufleţit prin exemplul său popoarele celorlalte ţări coloniale şi dependente la lupta pentru libertate şi independenţă. In lumea întreagă sînt privite cu mare atenţie cuvîntările rostite de Ga­mal Abdel Nasser la 26 iulie la ma­rele miting din Alexandria, şi cea rostită la 28 iulie la Cairo in casa preşedintelui. „Noi — a spus preşedintele Nas­ser — ne bucurăm de deplină suve­ranitate şi nu vom admite ca vreun stat să atenteze la independenţa noastră Imperialiştii au făcut mare zarvă în legătură cu naţionalizarea Companiei Canalului de Suez. Dar ei trebuie să înţeleagă că acum Egip­tul nu mai este acelaşi ca înainte. Noi suntem­ acum mult mai puternici decât în trecut. . . drept răspuns la ameninţările imperialiştilor poporul proclamă mobilizarea generală. Nici guvernul şi nici preşedintele nu de­clară mobilizarea, ci însăşi poporul, pentru a-şi apăra independenţa”. Actul guvernului egiptean este sa­lutat prin sute de telegrame de po­poarele ţărilor arabe şi de o serie de alte popoare. Poporul romii, bucuros de orice victorie a oricărui popor spre liber­tate şi independenţă, felicită din inimă poporul egiptean şi-l urează şi pe mai departe curaj pentru izbin­­da cauzei sale drepte și nobile * ★ Puternicul ecou internaţional al hotărîrii guvernului egiptean de a naţionaliza Canalul de Suez HANOI (Agerpres) China Nouă anunţă: Ziarul vietnamez „Niandan" salu­tă naţionalizarea societăţii Canalului de Suez ca un „act energic al gu­vernului egiptean pentru apărarea in­dependenţei naţionale şi a păcii ’. Ziarul scrie: „Acest act plin de curaj al guvernului şi poporului egiptean, care are scopul de a resti­tui Egiptului un bun naţional din mîinile acelora care i-au exploatat timp de zeci de ani, constituie un important pas înainte în opera de întărire a independenţei naţionale şi nu lupta împotriva colonialismului’. Această hotărâre „va face să crească încrederea popoarelor ţărilor arabe, le­ va da imbold să lupte energic pentru apărarea independenţei na­ţionale şi a integrităţii lor teritoriale” PEKM­ (Agerpres). China Nouă anunţă : Ziarul „Dagunoo” care apare la Tiantin salută naţionalizarea Cana­lului de Suez de către Egipt. „Societatea Canalului de Suez, scrie ziarul, sugea ca o lipitoare sîn­­gele poporului egiptean şi submina pas cu pas independenţa şi suvera­nitatea Egiptului. Acum această li­pitoare va fi aruncată şi acest stat in stat pe teritoriul Egiptului va fi lichidat. Acesta este un important pas înainte pe care îl face Egiptul după revoluţia lui din iulie 1952”. Ziarul scrie că renunţarea imperia­liştilor la propunerea lor de a ajuta Egiptul în construirea barajului de la Assuan nu poate să împiedice pe egipteni să-şi înfăptuiască intenţia. * DJAKARTA (Agerpres). TASS anunţă: Opinia publică progresistă aprobă hotărirea guvernului egiptean cu pri­vire la naţionalizarea societăţii Ca­nalului de Suez. Ziare e ,,Su­u In­donezia" , „Merdeka”, „Hakian Rák­ját“ califică această măsură a gu­vernului egiptean drept curajoasă şi hotărîtă şi cheamă conducătorii In­doneziei să urmeze exemplul Egip­tului şi să manifeste curaj şi fermi­tate în rezolvarea problemelor legate de lichidarea acordurilor conferinţei olandezo-indoneziene a mesei rotunde din 1919. Ziarul „Sulu Indonezia’’ sublinia­ză că hotărirea guvernului egiptean dovedeşte din nou că popoarele din ţările Asiei şi Africii se trezesc. Lu­mea occidentală, scrie ziarul, trebuie să-şi dea seama mai bine de hotă­rirea şi capacitatea popoarelor din Asia şi Africa de a promova o poli­tică externă proprie, activă şi inde­pendentă. ROMA (Agerpres). TASS anunţă : Hotărirea guvernului egiptean cu privire la naţionalizarea societăţii Ca­nalului de Suez a produs o puternică impresie în rândurile cercurilor po­litice din Italia. Intr-o declaraţie făcută unui co­respondent al Agenţiei Ansa, Giu­­sepp Bottici (democrat creştin), preşedintele comisiei pentru Aface­rile externe a Camerei deputaţilor, a spus că Italia ,,nu poate să nu privească cu profundă simpatie efor­turile­ întreprinse de Egipt de a-şi afirma propria voinţă politică care exprimă interesele unui stat suveran”. In presa italiană au apărut nume­roase ecouri la hotărirea guvernului egiptean. Intr-un articol de fond, zia­rul „Unita” scrie: „Singurul stat şi popor care are dreptul să declare Ca­nalul de Suez proprietate­a sa este fără îndoială poporul egiptean. . . Astăzi putem declara fără nici o ezi­tare că lovitura dată imperialismului este o contribuţie eficace la cauza li­bertăţii şi emancipării poporului egip­tean şi a tuturor celor asupriţi”. STEAUA ROȘIE Decretul preşedintelui Nasser cu privire la crearea administraţiei Canalului de Suez CAIRO (Agerpres). TASS anunţă: Presa publică decretul preşedinte­lui Egiptului, Nasser, cu privire la crearea administraţiei Canalului de Suez. Muhammed Hilmi Bahad Ba­­davi a fost numit preşedinte al di­recţiei. Au fost numiţi de asemenea cei zece membri ai direcţiei. Presa anunţă că direcţia a luat în întregime în mîinile sale conducerea treburilor fostei societăţi a canalului de Suez. Pe clădirea din Port Said a fostei direcţii a societăţii a fost arborat drapelul de stat al Egiptului Ziarele scriu că toţi funcţionarii societăţii continuă să-şi îndeplinească funcţiile, iar traficul prin canal se desfăşoară normal. Se anunţă că El Kaismni, ministrul Finanţelor al Egiptului, a adresat tuturor băncilor din Egipt o circu­lară în care le anunţă naţionalizarea societăţii internaţionale a Canalului de Suez. Kaisuni a informat băncile străine de blocarea tuturor fonduri­lor aparţinid societăţii. Fostul prim ministru Indonezian Vilopo cere lichidarea concesiunilor străine din Indonezia NEW YORK (Agerpres). După cum transmite coresponden­tul din Djakarta al Agenţiei United Press, Vilopo, fost prim ministru al Indoneziei,­ a declarat la 28 iulie la un miting al partidului naţional care a avut loc la Semarang, că economia Indoneziei poate fi întărită prin lichi­darea drepturilor de concesiune asu­pra plantaţiilor care aparţin străini­lor. Vilopo a arătat că plantaţiile din Indonezia care aparţin străinilor au o suprafaţă de aproximativ 5 mi­lioane acri de pămînt. Vilopo a re­comandat ca ele să fie transformate în proprietate­a statului pentru ca să servească intereselor poporului. ­ august 1956 Sosirea la Moscova a delegaţiei japoneze la tratativele sovieto-japoneze MOSCOVA (Agerpres). — TASS anunţă: La Moscova a sosit cu avionul ve­nind de la Stockholm delegaţia ja­poneză la tratativele in vederea nor­malizării relaţiilor dintre U.R.S.S şi Japonia. Aceste tratative, care au fost întrerupte in primăvara acestui an, la cererea părţii japoneze, ur­mează să fie reluate, conform înţe­legerii, înainte de data de 31 iulie. Delegaţia este condusă de dl. Ma­­moru Sighemiţu — ministrul Aface­rilor Externe al Japoniei. Din dele­gaţie face parte dl. Siumiţi Matamo­­to care a dus tratativele la Londra în calitate de împuternicit al Japo­niei şi alte persoane La aerodromul Vnukovo, delegaţia japoneză a fost întîmpinată de D . Şepilov — ministrul Afacerilor Ex­terne al U.R.S.S., N. T. Fedorenco — locţiitor al ministrului Afacerilor Externe al U.R.S.S., P. N. Kumikin — locţiitor al ministrului Comerţu­lui Exterior şi alte persoane. Printre cei de faţă se mai aflau reprezentanţi ai corpului diplomatic acreditaţi la Moscova, precum şi zia­rişti sovietici şi străini. Dl. M. Sighetiţu a făcut la aero­drom următoarea declaraţie: Am sosit la Moscova ca reprezen­­tant al poporului şi guvernului Ja­poniei. Scopul acestor tratative este de a pune capăt fără întîrziere stării de război nejustificate, care continuă să existe de mai mult de 10 ani din momentul încetării războiului, şi de a găsi calea spre normalizarea rela­ţiilor sovieto-japoneze. Stabilirea unor relaţii de pace trai­nice între Japonia şi Uniunea Sovie­tică trebuie să fie datoria oamenilor de stat ai celor două ţări. De aceea, eu cred că trebuie să se găsească o soluţie care să satisfacă ambele părţi şi care în acelaşi timp să excludă posibilitatea înrăutăţirii pe viitor a relaţiilor. Pentru acest scop intenţio­nez să am un schimb de păreri des­chis cu reprezentanţi de răspundere ai guvernului sovietic, pentru a obţi­ne un rezultat favorabil. încheierea lucrărilor plenarei C.C. al P.M.U.P. VARŞOVIA (Agerpres). P. A P.­­ anunţă :­­ La 28 iulie şi-a terminat lucrările­­ cea de a 7-a plenară a Comitetului­­ Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. Plenara a adoptat in unanimitate rezoluţiile : „cu privire la situaţia po­litică şi economică a ţării şi sarci­nile partidului” şi „cu privire la re­zultatele îndeplinirii planului de 6 ani şi la principalele prevederi ale planului cincinal pe anii 1956—1960”. Cea de a 7-a plenară a C.C. al P.M.U.P. a trecut în rândul membrilor Comitetului Central pe tov. H. Ja­­warska, M. Móczár, B. Ruminski, E. Stawinski, M. Tatarkowna­ şi A. Wer­­blan, care pînă în prezent au fost membri supleanţi. Plenara a ales ca membri în Bi­roul Politic al Comitetului Central pe tov. E. Gioerk,­­ R. Nowak şi A. Rapaki, ca membri supleanţi în Bi­roul Politic al Comitetului Central pe tov. S. Jodrichowski şi E. Sta­winski. Plenara a aprobat hotărirea Biroului Politic cu privire la ieşirea tov. I. Berman din componenţa Bi­roului Politic al C.C. Plenara a cooptat în secretariatul C.C. pe tov. Witold Jarosinski. Tov. R. Nowak a fost ales preşedintele Comisiei Centrale a Controlului de partid. Comitetul Central a adoptat hotă­rirea cu privire la convocarea în martie 1957 a celui de-al treilea con­gres al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. Ordinea de zi a congresu­lui al 111-lea și normele de prezen­tare vor fi fixate la cea de a plenară a C.C. al P.M.U.P. In aclamaţiile participanţilor la cea de a 7-a plenară a C.C. al P.M.U.P. s-a hotărît să se trimită o telegramă de felicitări Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Succesul grevei metaurgiştlor americani NEW YORK (Agerpres) TASS anunţă : La 27 iulie, în urma unor Îndelun­gate tratative între reprezentanţii sindicatului muncitorilor din indus­tria oţelului şi reprezentanţii princi­palelor societăţi metalurgice din S.U.A. s-a încheiat un acord cu pri­vire la încetarea grevei celor 650.000 de metalurgişti, declarată la 1 iulie. Muncitorii au obţinut majora­rea salariului pe oră şi a indemniza­ţiilor de şomaj, îmbunătăţirea siste­mului de plată a indemnizaţiilor muncitorilor inapţi de muncă, precum şi satisfacerea altor revendicări. Conducerea sindicatului muncito­rilor din industria oţelului, in urma insistenţelor societăţilor metalurgice, s-a angajat de a nu declara greve timp de 3 ani. Iniţial societăţile au cerut ca acordul să fie încheiat pe un termen de 3 ani. După cum a comunicat reprezen­tanţilor presei, Mac Donald, preşe­dintele sindicatului muncitorilor din industria oţelului, noul acord va in­tra in vigoare la începutul săptămî­­nii acesteia după ce vor fi stabilite detaliile acordurilor cu fiecare so­cietate. Lucrările Consiliului Economic şi Social al O.N.U. GENEVA (Agerpres). A 22-a sesiune a Consiliului Eco­nomic şi Social al O.N.U. îşi conti­nuă lucrările. In cursul discuţiilor cu privire la situaţia economică mon­dială, reprezentanţii mai multor sta­­te capitaliste au scos in relief difi­cultăţile economice ale acestor ţări şi şi-au exprimat în special neliniş­tea în legătură cu tendinţele infla­ţioniste. Afară de aceasta, s-a men­ţionat nivelul nesatisfăcător al dez­voltării economiei în aşa numitele ţări slab dezvoltate, poziţia lor ne­favorabilă pe pieţele mondiale de ma­terii prime, precum şi dificultăţile legate de restricţiile artificiale im­puse comerţului internaţional. Reprezentanţii mai multor state (în special Franţa, Norvegia, Egipt şi Argentina) care au luat cuvintul in­­ această chestiune, au arătat necesit­­­tatea lărgirii comerţului internaţio­nal, care ar contribui la rezolvarea multor probleme de ordin economic. In chestiunea situaţiei economice mondiale, delegaţiile Uniunii Sovie­tice, Iugoslaviei, Egiptului, Fran­ţei şi Pakistanului au propus o serie de rezoluţii care actualmente sunt dis­cutate în comitetul economic al Con­siliului. Proiectul de rezoluţie propus ele U.R.S.S. recomanda guvernelor ca, ţinind seama de tendinţa generala de lărgire a colaborării economice internaţionale, sa nu-şi slăbească eforturile de traducere In viaţă in cel mai scurt timp a măsurilor ne­cesare pentru înlăturarea restricţiilor discriminatorii şi a piedicilor care stau in calea comerţului mondial. In proiect se propune înfiinţarea unui comitet pentru elaborarea de propu­neri cu privire la crearea unei orga­nizaţii internaţionale de colaborare comerciala deschisă tuturor ţărilor membre ale O.N.U. şi celorlalte state interesate. Proiectul delegaţiei U.R.S.S. a provocat o discuţie însu­fleţită în Comitetul Economic. Acest proiect a fost sprijinit de delegatul Cehoslovaciei. Reprezentantul Fran­ţei a declarat că salută iniţiativa Uniunii Sovietice prin care se urmă­reşte lărgirea colaborării economice internaţionale. In cuvîntarea sa, delegatul Iugos­laviei a arătat că pacea impune ne­cesitatea unei organizaţii comerciale mondiale care să satisfacă toate re­­giunile geografice şi toate concepţiile de practicare a comerţului. Intr-o ase­menea organizaţie — a spus el, s-ar putea discuta întregul complex al pro­blemelor comerţului internaţional, (ta­rife, chestiuni financiare etc.). Toate actualele instituţii comerciale inter­­naţionale — a declarat delegatul iu­goslav — precum acordul general a­­supra tarifelor vamale şi comerţului (GATT), fondul valutar internaţional şi altele, nu răspund nici pe departe acestor necesităţi. Comitetul Economic continuă dis­cutarea acestui proiect de rezoluţie. Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA, Tg. Mare?. Redacţia în adnsinistraţia: Tg. Mureş, Str. Gheorg­he Dózsa Nr. 9. Telefon: nr. 2688, 2498. Tipografia: 2643. Abonamentele se fac­ la: oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari (din intreprinde­ri şi instituţii Comanda Nr. MU

Next