Steaua Roşie, decembrie 1958 (Anul 7, nr. 656-664)
1958-12-03 / nr. 656
. ■ II . Expunerea făcută de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa plenară a C. C. a P. fl R„ (Urmare din pag. 3-a) se acordă agriculturii investiţii insumină 2,9 miliarde lei, cu 600 milioane lei mai mult decit in 1958. Din aceste fonduri mai mult de jumătate vor fi folosite pentru mnărirea substanţială a parcului de maşini şi tractoare in vederea mecanizării principalelor lucrări agricole in unităţile agricole socialiste, precum şi pentru extinderea lucrărilor de îndiguiri, drenări şi irigaţii, în scopul lărgirii suprafeţelor arabile şi asigurării unor recolte mari şi constante. Gospodăriile agricole de stat, care au ajuns să cuprindă un milion de hectare suprafaţă agricolă, au datoria să-şi mărească neîncetat contribuţia la fondul central. Gospodăriile agricole de stat şi S.M.T.-urile vor fi înzestrate în 1959 cu încă 6100 tractoare, 4700 combine, 6200 semănători şi alte maşini. Se va realiza un însemnat pas Înainte pe linia chimizării treptate a agriculturii, livrindu-se in 1959 cu peste 50 la sută mai multe îngrăşăminte chimice decit în 1958. O parte importantă a fondurilor alocate agriculturii este destinată producerii seminţelor de sol şi îndeosebi a seminţelor de porumb dublu hibrid, a materialului săditor viti-pomicol, înmulţirii animalelor de rasă şi altele. Pentru sporirea producţiei agricole are o mare însemnătate extinderea lucrărilor de hidroamelioraţii; în acest scop în 1959 se vor aloca 375 milioane lei, faţă de 160 milioane lei în 1958. Lucrările de îndiguiri şi desecări vor cuprinde în anul 1959 o suprafaţă de 230.000 hectare, iar cele de irigaţii o suprafaţă de 24.660 ha., ceea ce reprezintă un volum de lucrări mai mare decât cel realizat în întreaga perioadă 1951—1957. Dispunind de fondurile prevăzute pentru aceste lucrări, mobilizînd mai intens masele ţărăneşti şi folosind resursele locale, sfaturile populare pot şi trebuie să efectueze lucrări de hidroamelioraţii pe suprafeţe mult mai mari decit acelea prevăzute în plan. Lărgirea suprafeţelor arabile apărarea terenurilor impotrivi inundaţiilor şi combaterea efectelor dăunătoare ale secetei trebuie considerate acţiuni de cea mai mare însemnătate In lupte pentru obţinerea unor recolte mari şi stabile, acţiuni in cari sunt direct interesate mase larg ale ţărănimii muncitoare. Un mare avînt a luat în ultimu timp mişcarea de masă pentru efectuarea a numeroase lucrări de hidroamelioraţiuni, construirea d poduri şi drumuri, şcoli, camini culturale, prin muncă obştească Sfaturile populare, îndrumate , organele de partid manifestă la mai multă iniţiativă şi priceper în organizarea unor astfel de lucruri. Activişti de partid şi de stat membri de partid şi crpai.T.M însufleţesc prin exemplu persona Un alt sector deosebit de important de activitate este construcţia şi modernizarea drumurilor. Avem în ţară o reţea de drumuri de 76.000 km. din care 9.700 km. drumuri naţionale. O parte a reţelei de drumuri a fost modernizată. Totuşi, construirea de noi drumuri şi lucrările de modernizare sînt rămase în urmă, cauza principală fiind, preţul de cost ridicat la care se execută aceste lucrări şi care a micşorat eficacitatea fondurilor acordate de stat pentru acest sector. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor — Departamentul Transporturilor Rutiere, Navale şi Aeriene — nu a acordat atenţia cuvenită problemei costurilor, controlului asupra cheltuirii fondurilor repartizate prin bugetul statului, pe oamenii muncii care iau parte la această acţiune patriotică. In cadrul muncii obşteşti, o deosebită atenţie trebuie acordată regularizării cursului apelor, lucrărilor de îndiguire pentru a pune stavilă torenţilor şi a preveni inundaţiile, acumulării de ape în bazine de reţinere în vederea extinderii irigaţiilor şi combaterii secetei, pentru obţinerea unor recolte bogate şi stabile. Unele comitete regionale de partid au analizat posibilităţile de a extinde lucrările de hidroamelioraţii şi au ajuns la concluzia că, organizînd mai bine forţele locale şi mobilizînd energia şi spiritul de iniţiativă al maselor ţărăneşti, vor depăşi propunerile de plan pe 1959, ceea ce va face posibil să se ajungă în scurtă vreme la o suprafaţă de un milion ha. ameliorate. Regiunile Bucureşti, Craiova, Timişoara, Piteşti şi Constanţa, de pildă, îşi propun să redea agriculturii prin astfel de lucrări peste 100.000 ha. şi să irige aproape 45.000 ha. realizînd în acelaşi timp economii de peste 230 milioane lei Experienţa anului 1958, mai ales a regiunilor Timişoara şi Constanţa, arată că atunci cînd organele de partid privesc cu toată răspunderea munca politică în rîndurile maselor ţărăneşti pentru a le atrage la lucrări de îndiguiri, desecări şi irigaţii, se obţin rezultate dintre cele mai bune. Ţărănimea muncitoare din comunele aflate de-a lungul cursurilor de apă, în mod deosebit colectiviştii şi întovărăşiţii au răspuns cu bucurie la chemarea organizaţiilor de partid şi sfaturilor populare, executînd voluntar numeroase lucrări de îndiguiri şi hidroamelioraţii, conştienţi că aceste lucrări sunt în propriul lor interes material. Numai pe şantierul Checea-Jimbolia, regiunea Timişoara, cu ajutorul statului şi prin munca voluntară a mii de ţărani muncitori, s-au efectuat în 45 de zile lucrări de desecări pe o suprafaţă de 12.500 ha. Pentru efectuarea lucrărilor de hidroamelioraţiuni, unii specialişti birocratizaţi, neîncrezători în iniţiativa şi puterea creatoare a maselor, întocmeau planuri irealizabile care ar fi comportat cheltuieli imense din partea statului. Realităţile au demonstrat că prin voinţa şi munca plină de elan a maselor au fost înfăptuite voluntar cu cheltuieli minime numeroase şi importante lucrări de îndiguiri şi hidroamelioraţii. In vederea înfăptuirii lucrărilor de hidroamelioraţii pe cursurile de apă, trebuie să se trimită la faţa locului specialişti care să studieze condiţiile concrete, să întocmească acolo proiectele, să conducă lucrările pe teren în mijlocul maselor, să dea tot timpul pînă la sfîrşitul lucrărilor, o îndrumare concretă, pe teren, sfaturilor populare şi ţărănimii muncitoare. Comitetul de Stat al Apelor are obligaţia să ajute efectiv sfaturile populare în organizarea şantierelor şi executarea lucrărilor. Nici pînă în prezent nu sînt stabilite limitele preţului pe kilometru de drum şi sistem de îmbrăcăminte. Aceasta dă posibilitate unor proiectanţi şi executanţi de drumuri, lipsiţi de răspundere, poate chiar elemente necinstite sau duşmănoase, să frîneze modernizarea reţelei de drumuri. Preţul mediu pe kilometru de drum modernizat s-a ridicat în 1958 la 832.000 lei, ajungînd la unele şantiere, cum este cazul drumului asfaltic Săbăoani—Tg. Frumos, pînă la 995.000 lei. Sînt în execuţie simultană prea multe puncte de lucru, ceea ce fărîmiţează potenţialul unităţilor, scumpeşte lucrările, îngreunează controlul calităţii execuţiei, înlesnind totodată fraudele şi furturile din avutul obștesc. Lucrările de organizare a șantierelor de drumuri, insuficient studiate, sînt foarte costisitoare. Numai în ultimii trei ani s-a cheltuit pentru organizări de șantiere suma de 50 milioane lei, sumă cu care s-ar fi putut moderniza încă 70—90 km de drumuri. Lucrările de organizare a şantierelor de drumuri sînt prea costisitoare, între altele datorită amplasării staţiilor de preparare a betonului şi asfaltului la mari distanţe de locul de turnare, neorganizării raţionale a transporturilor de materiale, aducîndu-se piatră pentru Gura Humorului tocmai de la Măcin în loc să se aducă de la Pojorîta, cimentul pentru Piatra Neamţ de la Medgidia în loc de la Bicaz, pietrişul şi nisipul , de la mari distanţe în loc să se exploateze balastierele din imediata apropiere a şantierelor. Răspunderea pentru aceste deficienţe revine conducerii Departamentului Transporturilor Rutiere, Navale şi Aeriene din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, care a tolerat întocmirea unor proiecte pentru trasee insuficient studiate. Departamentul nu a obligat organele de studii, proiectare şi execuţie să se încadreze în limitele unui anumit preţ de cost pe kilometru de drum, nu s-a preocupat de studierea profundă a elementelor preţului de cost, pentru a găsi soluţii în vederea reducerii continue a acestuia. Pentru a se pune capăt lipsurilor ce persistă în construirea şi Congresul al II-lea al P.M.R., scoţînd în evidenţă că în DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR DE LOCUINŢE există o rămînere in urmă, a trasat ca sarcină în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de locuit ale oamenilor muncii să se construiască din fonduri de stat în perioada anilor 1956—1960 o suprafaţă locuibilă de cel puţin 2.500.000 m.p. In cei trei ani care au trecut de la Congres, s-au realizat din fonduri şi credite de stat in oraşe şi centre muncitoreşti o suprafaţă locuibilă de circa 1.400.000 m.p reprezentind aproape 40.000 de apartamente. Deşi In anii din urmă sectorul construcţiilor de locuinţe s-a dezvoltat continuu iar şantierele au primit numeroase utilaje pentru mecanizarea lucrărilor şi ridicarea productivităţii muncii, costul construcţiilor de locuinţe s-a menţinut timp îndelungat şi se mai menţine pe unele şantiere la un nivel inacceptabil de ridicat. Am văzut la Oneşti executindu-se aşa-zise „construcţii experimentale“ de locuinţe, care costă 120.000 lei apartamentul. La Vulcan, în raionul Petroşani, s-au construit unele apartamente la un cost de 113.000 lei. Dacă în ultimii 7-8 ani costul construcţiilor nu s-ar fi menţinut la un nivel cu totul nejustificat, din fondurile alocate de Stat s-ar fi putut construi şi preda spre folosinţă oamenilor muncii un plus de suprafaţă locuibilă de aproape 640.006 m.p., reprezentind 21.000 apartamente. Costurile ridicate ale locuinţelor construite in această perioadă arată că organele de conducere din Ministerul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii ,fostul Comitet de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii şi din celelalte ministere cu sarcini in construcţii nu s-au preocupat cu spirit de răspundere de lichidarea deficienţelor serioase care persiste în acest domeniu. Conducători acestor ministere şi instituţi au vorbit deseori, în diferite ocazii, despre economii şi despre necesitatea reducerii preţului de cost dar practic nu ai făcut mare lucru. Activitatea de proiectare nesatisfăcătoare, slaba răspundere profesională şi cetăţenească a unor proiectanţi, lipsa uno indici tehnico-economici şi în special a Umitelor de cost obligatorii pentru toate institutel de proiectare au avut ca urmare întocmirea de proiecte scumpe şi de slabă calitate. Nu s-a acordat importanţă tipizări construcţiilor de locuinţe, la puţinele proiecte tip întocmiţi nu au corespuns specificului diferitelor regiuni şi nu au prevăzut folosirea materialele locale. Au fost elaborate unei proiecte care restrîngeau spaţiul locuibil la numai 32% din suprafeţele construite şi conţinodernizarea de drumuri. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finanţelor, împreună cu celelalte organe interesate, trebuie să ia măsuri ca în termen de 3 luni să fie stabilit un sistem de preţuri ferme şi să se elaboreze normative pentru diferite tipuri de drumuri şi pentru lucrările de artă aferente normative obligatorii pentru proiectanţi şi executanţi. La modernizarea drumurilor din ţara noastră, se poate folosi betonul de ciment, acolo unde se justifică economicește, la unele lucrări de modernizare, să se folosească, ca primă etapă, subitul urmînd ca, odată cu creșterea traficului, drumul să fie acoperit cu beton asfaltic. Sarcina de modernizări de drumuri, prevăzută în proiectu de plan pe anul 1959 este de aproape 2 ori mai mare decit realizările anului 1958. Propunerile de plan prevăd să se construiască in 1959, 716 km. Prin reducerea preţului de cost şi prin participarea maselor la lucrările de construire şi modernizare a drumurilor, se pot reduce fondurile alocate şi se po construi 800 km. în 1959, ajungîndu-se in anii viitori la lomineau numeroase exagerări arhitecturale care scumpeau preţul de cost. Cu toate că locuinţele au fost proiectate la un cost ridicat, ele s-au mai scumpit şi în cursul construcţiei, din cauză că unele ministere şi comitete executive ale sfaturilor populare au amplasat construcţiile la marginea oraşelor, in zone lipsite de lucrări edilitare: străzi, canalizare, alimentări cu apă şi energie electrică, în timp ce multe terenuri libere, care aveau toate aceste dotări, au rămas nefolosite în mijlocul oraşelor. Sistemul de a începe în acelaşi timp lucrări pe un număr mare de şantiere la care se lucrează simultan a dus la împrăştierea mijloacelor materiale şi financiare, la greutăţi în asigurarea cu materiale şi forţă de muncă, la prelungirea nejustificată a duratei de execuţie a lucrărilor. Aceasta a avut ca rezultat cheltuieli inutile de regie, blocări ale fondurilor materiale şi băneşti care au scumpit costul lucrărilor, precum şi întîrzieri în darea în folosinţă a spaţiului locativ pentru oamenii muncii. Deşi utilizarea prefabricatelor de beton armat la construcţiile industriale a avut unele rezultate pozitive, costul ridicat al prefabricatelor folosite la construcţiile de locuinţe a scumpit aceste construcţii cu 10—15% faţă de construcţiile în beton monolit. Cauzele principale care menţin prefabricatele la un preţ ridicat sunt: utilizarea unor tipuri neeconomice de elemente care au sporit consumul de oţel şi ciment, fabricarea unui număr mare de tipuri de serie mică şi transportul prefabricatelor la distanţe mari. Trebuie să fie limpede că producerea şi folosirea prefabricatelor nu constituie un scop in sine, ci un mijloc de scurtare a termenului de execuţie a construcţiilor şi de obţinere a unui preţ de cost redus Prefabricatele să fie folosite numai acolo unde există justificare economică, să se ia măsuri incit construcţiile executate cu prefabricate să nu depăşească preţul de cost al construcţiilor în monolit. Proiectanţii de construcţii şi fabricile producătoare de prefabricate trebuie să caute soluţii care să ieftinească preţul, de cost Îmbunătăţind calitatea produselor. Producţia materialelor de construcţii nu s-a dezvoltat încă la nivelul cerut de ritmu şi volumul construcţiilor pe care le avem de realizat. Ministerul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii şi comitetele executive ale graiurilor populare valorifică prea puţin resursele locale de materiale de construcţii, balast , nisip, var, piatră de construcţie şi altele, incit să reduci simţitor distanţele şi cheltuielile de transport. Preţul de coş km. pe an. Această sarcină este pe deplin realizabilă. Ea cere o luptă perseverentă pentru lichidarea deficienţelor serioase ce persistă in sectorul construcţiilor de drumuri şi care au făcut cu putinţă să se menţină pină in prezent costurile ridicate. Există însemnate rezerve care trebuie mobilizate, ţinindu-se seama că mai mult de trei sferturi din preţul de cost la construirea drumurilor este reprezentat de cheltuielile de executare a lucrărilor de terasamente, de extracţie a produselor de balastieră, de transportarea acestora şi de alte lucrări de pregătire; or, o bună parte din aceste lucrări poate şi trebuie să fie executată cu contribuţia cetăţenilor din comunele situate de-a lungul traseelor. Locuitorii din sate sunt dornici să se construiască cu mai multe şosele asfaltate, care să înlesnească circulaţia şi transporturile. Nu încape îndoială că oamenii muncii de la sate vor fi bucuroşi să pună umărul pentru a grăbi construirea şi modernizarea drumurilor, participînd la aceste lucrări prin muncă şi atelaje şi contribuind astfel la înflorirea şi Înfrumuseţarea comunei lor şi a întregii ţări ai paraştului ar putea n reausla mai puţin de jumătate pe unele şantiere dacă el ar fi procurat din resursele locale. Trebuie făcute toate eforturile pentru a descoperi şi pune în valoare în apropierea şantierelor de construcţii baze de aprovizionare cu nisip, pietriş şi alte materiale, a organiza şi dezvolta producţia de cărămizi din resurse locale. La executarea construcţiilor se manifestă, de asemenea, deficienţe serioase care duc la depăşiri ale costului de deviz, si aşa destul de umflat, in ultimii ani, întreprinderile constructoare ale Ministerului Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii, ale altor, ministere şi ale sfaturilor populare, in loc să realizeze beneficiile planificate, au avut pierderi acoperite din bugetul statului. O experienţă pozitivă au constituit-o construcţiile de locuinţe realizate, sub controlul şi Îndrumarea directă a organelor de partid, in cartierul Floreasca, la Bucureştii Noi şi in unele oraşe din ţară, locuinţe executate la un preţ de cost mult mai redus decit la alte şantiere şi cu termene scurte de execuţie. De asemenea, sub îndrumarea şi controlul organelor de partid s-au construit la Eforie In anul 1957—-1958 case de odihnă cu 2000 de paturi, care au costat 21.000 Iei de fiecare pat , în timp ce O.N.T.Carpaţi şi Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale au propus case de odihnă asemănătoare, cu preţul de 37—45.000 iei de fiecare pat. Această experienţa reuşită a fost privită cu neîncredere şi chiar cu adversitate de unele elemente conservatoare, retrograde şi chiar de rea credinţă din Ministerul Costrucţiilor şi Materialelor de Construcţii şi din cadrul unor sfaturi populare, care au căutat să „demonstreze“ că nu se pot executa locuinţe la asemenea preţuri reduse, deşi locuinţele sunt gata construite şi date in funcţiune. In urma Indicaţiilor Comitetului Central al P.M.R. de a se analiza în plenare lărgite ale comitetelor regionale de partid problema costului ridicat al construcţiilor de locuinţe, a avut loc în toate regiunile o largă dezbatere asupra cauzelor care au dus la scumpirea costului, luîndu-se hotăriri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu. Aplicarea acestor hotăriri a dovedit că este posibilă o reducere serioasă a costului construcţiilor. Incepind din a doua jumătate a acestui an, se construiesc in oraşe şi centre municitoreşti peste 4300 apartamen-te la un cost pînă la 40% mai mic decit al construcţiilor de locuinţe din anul trecut. Astfel, ■ în majoritatea regiunilor s-au ajuns să se construiască locuinţe bune la un cost de 35.000— 40.000—50.000 lei. In Capitală ! (Continuare în pag. 5-a) Dezvoltarea reţelei de drumuri Să construim locuinţe ieftine şi de bună calitate! Iff diteaua roșie !