Steaua Roşie, decembrie 1963 (Anul 12, nr. 283-309)
1963-12-01 / nr. 283
Wlpauaromt BionUfr — ştiinţa care c&fU&zâ stcMtele naturii Dacă întlmplător reuşiţi să descoperiţi ceva nou în privinţa felului cum zboară muştele, cum văd broaştele şi cum aud liliecii, este sigur ca posedaţi un secret urmărit de un număr foarte mare de oameni de ştiinţă. In ultimul timp există un interes deosebit faţă de activitatea naturaliştilor şi se caută să se obţină cu mai multe date privind, de pildă, misterul zborului păsărilor sau al posibilităţii albinelor de a se înţelege între ele. Graţie ochiului broaştei, de pildă, parre şi de ştiinţă speră să obţină posibilitatea de perfecţionare a instalaţiilor radar. La o distanţă de peste 80 de km, instalaţiile radar supersensibile sunt incapabile de a distinge clar imaginea, de pildă, a unei rachete, de imaginea altor obiecte. Aceasta, în vreme ce broasca cea mai obişnuită este în stare, în răstimp de o secundă, să distingă o musculiţă de un grăunte de polen care pluteşte în aer. Sunt numeroase departamentele tehnice care cer naturaliştilor să disece secretele vieţii, să afle, cum localizează liliecii, la distanţă şi în plin zbor, aotă întuneric, un obiect de numai cîteva zecimi de milimetru; cum reacţionează şarpele cu clopoţei la razele infraroşii şi distinge temperaturi aproape la o miime de grad; cum anumiţi peşti pot detecta în apă diferenţe de potenţial de cîteva milionimi de volţi. Numeroşi sînt tehnicienii care încearcă să copieze secretele naturii cu ajutorul biologilor. Acest „plagiat“ sistematic al naturii s-a organizat în ultimii ani ca o ştiinţă independentă, denumită bionica. ALBINELE — INGINERI DOMENIUL OPTICII începuturile bionicii sunt de fapt foarte îndepărtate. Ele pot fi legate de legenda lui Icar, care şi-a făcut aripi de ceară în care a înfipt pene pentru a zbura ca păsările... O formă mai precisa a dat bionicii omul de ştiinţă german Karl vo Frisch, devenit celebru în lumea întreagă prin lucrările sale de entomologie. El a dovedit că albinele se orientează graţie unui surprinzător sistem dublu de navigaţie. Cînd soarele străluceşte, ele se orientează după soare, la fel cum fac navigatorii. Cînd soarele este ascuns de nori, albinele se orientează ... „analizînd“ polarizarea acestor raze. După cum se ştie, vibraţiile luminii se răspîndesc în toate direcţiile. Dar, atunci cînd lumina traversează o lamă denumită „polarizantă“, ea nu mai vibrează decît pe un singur plan, ca şi cum ea ar fi traversat o fentă: ■ lumina devine „polarizată“. Dacă axele a două astfel de lame sînt paralele, lumina traversează lama a doua ca şi pe prima, planul rămînînd acelaşi. Dacă, dimpotrivă, cele două axe sînt perpendiculare a doua lamă acţionează ca un baraj şi nici o rază nu o mai poate traversa. Intr-o poziţie intermediară lumina nu este decît pe jumătate „stinsă“, lama a doua servind drept „analizor“. Or, atmosfera noastră polarizează razele luminoase şi fiecare sector al cerului ne retrimite o lumină mai mult sau mai puţin polarizată, în raport cu poziţia soarelui. Oamenii nu sunt capabili s-o observe, dar albinele o pot observa. Fiecare din feţetele ochiului lor posedă, în realitate, opt celule senzoriale dispuse în stea. Aceste celule sunt acoperite fiecare cu o lamă polarizantă distinctă şi axele diferă unele în raport cu celelalte. Ochiul albinei „analizează“ deci sensul de polarizare al fiecărui colț de pe cer, care îi apare de o parte clar, de cealaltă obscur. Şi, întrucît insecta ţine cont de oră, ea poate să se orienteze în raport cu soarele chiar atunci cînd acesta este în întregime ascuns de nori. Acest surprinzător dispozitiv optic a captat atenţia oamenilor de ştiinţă care şi-au pus problema zborului deasupra Polului Nord, unde busola nu poate fi folosită. Ei au copiat ochiul albinei construind un analizor cu opt lame polarizante, situate în stea. OCHIUL BROAŞTEI — MODEL ELECTRONIC In septembrie 1960 s-au întrunit la Dayton (Ohio-S.U.A.) 700 de cercetători din mai multe ţări aparţinînd unor discipline ştiinţifice atît de diferite cum sînt: matematica, electronica, neurologia, zoologia. Pentru prima dată în istoria ştiinţei s-a folosit în repetate rînduri la acest congres internaţional termenul de „bionică“. Unul dintre organizatorii congresului a declarat atunci că „în natură se găsesc prototipurile viitorului". In luna martie 1963 s-au întrunit la Wright- Patterson bionicienii americani pentru a discuta despre primele lor descoperiri. Pe ordinea de zi se afla un singur punct — ochiul broaştei. Cele mai perfecţionate „maşini de văzut“ cum sunt celula fotoelectrică, radarul şi creierele electronice, pot vedea foarte bine dar nu pot citi, adică nu sunt capabile să selecţioneze informaţiile utile din ansamblul mesajelor care le sunt prezentate. Aceasta, în vreme ce broasca posedă un ochi în mod „automat“ selectiv, care interpretează informaţiile vizuale cu o uluitoare „inteligenţă“. Dacă trece o frunză purtată de vînt, ochiul, cu ajutorul unui mecanism complex, analizează viteza sa, o apreciază ca fiind prea lentă (sau prea rapidă) şi informaţia se pierde înainte de a fi transmisă creierului. Dar dacă trece o pasăre, viteza sa specifică este identificată de urgenţă, creierul broaştei permite uri semnal de alarmă datorită influxului nervos şi animalul sare imediat în baltă pentru a scăpa de inamic. Cît priveşte insectele care trec şi care interesează broasca, acestea nu sunt identificate şi semnalate creierului decît dacă mărimea şi viteza zborului lor le fac proprii pentru a fi prinse şi consumate. Doctor Lettvin şi colaboratorii săi au „demontat“ retina de broască, celulă cu celulă şi au analizat cablajul. Ei au descoperit că selectivitatea sa rezidă într-un sistem de conexiuni supercomplexe cu „paliere de informaţii“. Senzaţia nu trece în palierul percepţiei şi al informaţiei cerebrale decît dacă interesează din punct de vedere biologic animalul. In toate celelalte cazuri ea este în mod voluntar „pierdută“. Cercetătorii amintiţi au desenat schema retinei broaştei pe baza căreia doctor Egon Laebner, de la R.C.A., a realizat un model electronic — un panou cuprinzând 1.600 celule fotoelectrice şi al cărui cablaj este calculat pe baza aceluia al retinei broaştei. Modelul, foarte selectiv, funcţionează minunat. In prezent se efectuează numeroase , cercetări pentru a pune la punct o instalaţie radar dublată de un „ochi de broască". VI Din lumea științei şi tehnicii Sfaturi practice 9 Tortul nu se va usca dacă pe platoul pe care-l păstrăm vom pune un măr. 9 Se ştie că sfecla fierbe foarte mult timp, 3—3 l/a ore. Durata poate fi considerabil redusă dacă după o oră de fierbere continuă scoatem sfecla şi o ţinem 10 minute sub jetul de apă rece de la robinet. Un vîrf de cuţit de sare, ne va ajuta să batem mai uşor albuşurile. Iar dacă amestecăm albuşurile bătute cu zahăr vanilat şi cu puţină frişca, vom avea la masă o delicioasă cremă. ¤ Puteţi lipi singure acasă obiectele şi vasele din faianţă sau argilă sparte. Pentru aceasta, bucăţile rupte trebuie unite cu grijă şi legate cu o sforicică apoi cufundate pentru cîteva minute în laptele care clocoteşte. Se scoate obiectul şi se lasă să se usuce timp de 48 de ore şi abia după aceea dezlegaţi sfoara. Bucăţile rupte, s-au lipit perfect. „ Dulceaţa se va păstra foarte bine timp îndelungat, chiar într-un borcan neacoperit, dacă o vom acoperi cu un strat de 1 cm zahăr pudră. Pentru ca batistele să miroasă plăcut, în ultima apă în care le limpezim turnăm cîteva picături de colonie. # Boabele de cafea ţinute mult timp într-o cutie închisă îşi pierd aroma. Răul poate fi îndepărtat dacă punem boabele pentru 10 minute în apă rece și apoi imediat le uscăm în cuptor. Pentru ca obiectele de sticlă și cristal să aibă întotdeauna un luciu frumos, ele se spală numai în apă rece. Portrete din epoca Urartu Două sculpturi în os, înfăţişînd portrete de femei şi care datează din epoca anticului stat Urartu au fost descoperite de arheologi în cadrul săpăturilor efectuate în apropierea localităţii Murei din sudul Gruziei. Cele două sculpturi au elemente comune, ele amintesc medaliile de aur şi argint ale statului Urartu, reprezentînd profiluri de zeiţe şi femei în rugăciune. Execuţia şi caracterul portretelor găsite amintesc de sculptura în bronz înfăţişînd-o pe Arubani — soţia zeului suprem din Urartu — Halde. ■ contra- Dezgroparea unei şcoli de gladiatori In decembrie 1961 s-a terminat dezgroparea celei mai mari şcoli de gladiatori din Roma, denumită „Ludus magnus“. Aici erau pregătiţi sclavi tineri, pentru a deveni gladiatori şi a lupta pe viaţă şi moarte în Colisseum, în cadrul acestor „jocuri“ (circensis) în care piereau mii de oameni. Şcoala avea un caracter militar, cu o disciplină de fier. Nu se ştie cîţi gladiatori au ieşit pe „poarta morţii“ arenelor romane, dar într-un manuscris descoperit nu demult se arată că în timpul domniei lui Traian, cu mielul unor „jocuri“ care au ţinut 117 zile, şi-au măsurat puterea 9.883 de gladiatori, din care mai mult de jumătate au pierit. Cel de-a! 8-lea Congres International de arheologie clasică In iepttmbrie a. c. a avut loc la Paris cel de-al 8-lea Congres internaţional da arheologia clasici. Spre deosebiră da congresele anterioare, la acesta a fost dezbătut o singură temă, foarte vastă — „Influenţa civilizaţiei greceşti şi romane asupra culturii altor popoare*« In rapoartele prezentate, specialiştii din lumea întreagă au urmărit elenizarea şi romanizarea culturilor altor popoare venite în contact cu antica civilizaţie greco-romană, precum şi influenţa pe care ele au exercitat-o la rîndul lor asupra civilizaţiei greco-romane. Au fost prezentate rapoarte despre cultura celţilor, despre influenţa triburilor etrusce asupra regiunii mediterane şi Europei occidentale, despre influenţa greacă în peninsula Iberică. Vorbind despre arhitectura galo-romană, savantul francez Paul-Marie Duval a subliniat că ea nu şi-a pierdut originalitatea în urma procesului de romanizare, ci dimpotrivă. S-a dovedit originalitatea artei în coloniile romane de dincolo de Rin, în Galia Cisalpină, precum şi influenţa culturii greco-romane în Europa răsăriteană, Orientul Apropiat etc. STEAUA ROȘIE Liant pentru construcţii Specialiştii estoni au creat un nou liant de calitate superioară pentru construcţii. Ei intenţionează să-l folosească la asamblarea diferitelor elemente ale locuinţelor cu două etaje care se construiesc acum în oraşul Tallin. Calităţile deosebite ale noului preparat au fost dovedite la acoperirea podelelor cu materiale plastice colorate şi restaurarea plăcilor de azbest sau silocalcit crăpate sau sparte. Noul preparat are la bază o răşină specială obţinută din şisturi petrolifere care se găsesc în mari cantităţi în Estonia. Substanţa fiantă poate fi folosită fără o pregătire prealabilă a suprafeţelor, ea se întăreşte chiar la frig şi nu este atacată de reactivi chimici. Preparatul a fost inventat de Augurann, care consideră că el va înlocui cu succes mortarul care se foloseşte de veacuri la construirea clădirilor din piatră și cărămidă, dar nu dă rezultate satisfăcătoare la asamblarea blocurilor mari prefabricate și a panelelor. PE SCHIURI LA POLUL NORD 12 norvegieni, însoţiţi de 100 de dini eschimoşi, organizează în prezent o expediţie pe schiuri la Polul Nord. Conducătorul expediţiei este Bjorn Staib, student la facultatea de ştiinţe econonice din Oslo. Această expediţie va fi prima care va încerca traversarea acestei suprafeţe glaciale pe uscat. Pînă în prezent în regiunea respectivă s-a ajuns numai cu submarine nucleare sau avioane. Expediţia va pleca de la Ellesmere Land, coasta arctică a Canadei, şi va avea ca punct terminus Spitzbergen sau coasta Siberiei, în regiunea Severnaia Zemlia. Ea va străbate 1.500 de mile și va dura 100 de zile. Nu va fi folosit nici un vehicul motorizat, cei 12 oameni ducîndu-și echipamentul fie în rucsacuri, fie în sănii trase de cîini. "Timp- Ultimii oameni primitivi Pe cursul superior al unuia din afluenţii Amazonului, în regiunea Mato Grosso din Brazilia, mai trăiesc şi astăzi unele din ultimele triburi primitive din lume. Fiecare trib îşi construieşte în pădure o aşezare separată de vreo zece colibe mari, în care locuiesc membrii cîtorva familii înrudite. Colibele, întreţinute în cea mai mare curăţenie, sunt acoperite cu frunze de palmier şi au de obicei cîte două intrări scunde. Nu numai locuinţele, ci şi hrana triburilor indiene din Mato Grosso este foarte primitivă. Bărbaţii se îndeletnicesc în special cu pescuitul, aceste regiuni nefiind bogate în vînat. Băieţii învaţă de mici să conducă micile luntri de lemn, să tragă cu arcul şi săgeata în peşti sau să-i prindă de-a dreptul cu mîna. Femeile şi fetele îngrijesc plantaţiile de arbori de pîine din apropierea aşezării. Din rădăcinile arborelui de pîine, pe care le cojesc, le pisează în piuliţe de lemn, le usucă şi le cern se obţine o făină din care coc turte mari, albicioase. Cu şapte-opt ani in urmă intr-un orăşel din Brazilia „înfipt“ într-o imensă plantaţie de cafea şi-a făcut debutul într-o echipă de fotbal din ca- tegoria a doua un tînăr jucător de culoare cu numele de Edson Arantes do Dascimento. Intr-un singur sezon el avea să fie remarcat în întreaga ţară, sub un alt nume PELE. Remarcat curînd de marii jongleri ai fotbalului din ţara sa juniorul cu calităţi impresionante a fost achiziţionat de clubul profesionist din Santos la vîrsta de 15 ani doar. La un an după debut tînărul PELE îmbracă tricoul naţionalei Braziliei alături de alte stele ale balonului rotund. In 1958, la Stockholm naţionala Braziliei cîştigă Cupa Mondială la fotbal, apoi alte succese de prestigiu... Specialiştii lumii de mai multe ori l-au consacrat pe PELE drept „fotbalistul nr. 1“ al lumii. Autorul faimoasei lovituri „folia secca" (frunză uscată) a devenit celebru. Un singur regret pentru Pele — acela de a nu fi jucat în finala campionatului mondial următor, în Chile 1962, unde brazilienii și-au apărat cu succes Cupa. Un accident ușor, în preliminarii, l-au așezat pe Pele pe banca spectatorilor. Dar, în timp ce patronii de cluburi calculează cote şi ii evaluează talentul în cifre cu multe zerouri, Pele îşi vede mai departe treabă nu, minte şi sîrguincios, nu ca un virtuos celebru, ci ca un elev care bate abia la poarta măiestriei. Se scoală în fiecare zi la 1, se culcă totdeauna devreme. Dimineaţa — masaj, exerciţii de gimnastică, antrenament pentru controlul mingii,uneori cu două mingi deodată, după-amiază — antrenament colectiv, pase, jocuri la două porţi fără a privi balonul, ci numai plasamentul jucătorilor... Acum Pele este şi prim golgeter al lumii. Are marcate peste 500 goluri în întîlniri oficiale, și continuă să marcheze... S.U.A. — Fereastra (indicată cu săgeata) de unde s-a tras asupra fostului preşedinte al S.U.A., John Kennedy (dreapta), şi presupusa armă cu care s-a săvirşit atentatul (stingă). ŞTIAŢI CĂ... ... a fost descoperită o nouă şi ingenioasă formă de combatere a muştelor: hîrtie insecticidă pentru dulapuri, şifoniere, bufete etc.? ... medicii din Moscova au ajuns la concluzia că prin adăugarea de plasmă sanguină în laptele cu care sunt hrăniţi copiii născuţi prematuri, aceştia cîştigă rapid în greutate? ... graţie unor fire de nylon elastic, bărbaţii vor fi scutiţi de acum înainte de înnodarea şi desfacerea de mai multe ori pe zi a şireturilor de la pantofi. DRUM DE APA ÎNTRE DUNĂRE ŞI MAREA EGEE Lucrările care se efectuează în Iugoslavia pentru regularizarea apelor Moraviei şi Vardarului şi legarea acestor două cursuri de apă traduc în viaţă un proiect de la începutul veacului nostru, o cale pe apă care să lege Marea Nordului cu Marea Egee (trecînd prin Rin — Main — Dunăre— Morava—Vardar). Drumul de la Dunăre la Marea Egee va fi lung de 612 km, în acelaşi timp însă cursul Moraviei şi al Vardarului se va scurta cu 250 km. Planurile lucrării sînt gata. Se vor construi 104 ecluze pentru vase, 30 de diguri cu porţi, canalul va trece de nouă ori deasupra unor rîuri, tot de nouă ori deasupra unor căi ferate şi o dată sub o cale ferată; la cumpăna apelor de la Prsevo se va forma un lac artificial lung de 12 km, primul de această amploare în sudul Europei, care va aduna apele mai multor rîuri şi pîraie. Drumul va lua sfîrşit lîngă Salonic. Mai multe oraşe de la Morava şi Vardar, printre care Pozarevac, Niş, Skoplje vor deveni importante porturi fluviale. Noua cale va deveni drumul cel mai ieftin pentru transportul produselor agricole şi ale industriei extractive spre centrele industriale şi de desfacere. Numai traficul intern va reprezenta mai bine de 3 milioane tone cu vase fluviale mergînd pînă la 1.500 de tone. Pe porţiunea rîului Morava, la vărsarea ei în Dunăre şi pe parcurs au şi început lucrările de amenajare. POŞTA ÎN STICLA Două mici insule din Indonezia — Nadina şi Palan — sunt înconjurate de un curent maritim foarte regulat, care într-o singură zi ajunge de la una la cealalată. Folosind acest curent, locuitorii îşi trimit adeseori „corespondenţa", închisă ,în *sti-„ clă. Poşta aceasta merge mai repede ca poşta obişnuită — serviciul poştal fiind asigurat de un vapor care circulă numai o dată pe săptămînă, în timp ce curentul este regulat și continuu, avînd în plus avantajul că nu necesită nici un fel de porte, taxă sau timbre. In schimb are un dezavantaj, nimeni nu înmînează scrisoarea destinatarului și nici nu poate fi cineva tras la răspundere dacă ea este pierdută. VENEŢIA, REYKIAVIK ŞI FUMATUL De mult timp se fac cercetări pentru a stabili cu cît contribuie fumatul şi cu cît aerul viciat al marilor oraşe la apariţia cancerului pulmonar. In legătură cu aceasta două oraşe europene, Veneţia şi Reykjavik pot servi foarte bine pentru un studiu, deoarece în ambele oraşe nu circulă automobile, aproape că nu există fabrici, deci aerul este curat, mai ales că ambele sînt porturi la mare. Cu toate acestea la Veneţia mortalitatea cea mai mare este cauzată de cancer. După părerea specialiştilor cauza constă în aceea că din întreaga Italie la Veneţia se fumează cel mai mult. Cît priveşte Reykjavik-ul, prof. Niels Dungal arată că dacă acum 10 ani cancerul pulmonar era foarte rar, o dată cu creşterea vertiginoasă a cantităţilor de ţigări fumate el a devenit din ce în ce mai frecvent. Cum în ambele oraşe aerul nu este viciat de emanaţiile automobilelor şi ale fabricilor, este foarte verosimil că fumatul să fie cauza creşterii numărului canceroşilor. MINA DE SARE PĂRĂSITA FOLOSITA CA REZERVOR Intr-o mină de sare părăsită din Başkiria (Uniunea Sovietică), au fost depozitate timp de patru luni 23.000 tone de ţiţei. După această perioadă ţiţeiul s-a păstrat în condiţii perfecte, fără nici o modificare. In afară de faptul că este un mijloc foarte ieftin de depozitare, sistemul prezintă şi un alt avantaj şi anume, nu se pierde aproape nimic prin evaporare. Faptul acesta este de mare importanţă, deoarece în condiţiile depozitării în rezervoare metalice pierderea prin evaporare este de cel puţin 3 la sută anual. AVION ATACAT DE VULTURI In Asia Centrală, deasupra Kirghiziei doi vulturi au atacat un avion sovietic. Una dinpăsări, mai îndrăzneață, s-a repezit asupra unei aripi a avionului avariindu-l. Pasărea a fost rănită mortal. Celalau vultur s-a îndepărtat* * O CONFUZIE PUŢIN OBIȘNUITĂ Recent, în clinica din oraşul belgian Boitsfort s-a produs o confuzie cu totul neobişnuită. O bolnavă care venise pentru o extracţie dentară sub narcoză, a fost confundată cu o alta, atinsă de o tumoare la vezica biliară. Eroarea a fost descoperită abia atunci cînd chirurgul care opera a constatat că pacienta nu prezenta nici o tumoare. Ziarul „Le Soir", care relatează această ştire afirmă că, din fericire, după zece zile petrecute la clinică şi 15 zile de convalescenţă pe malul mării, bolnava s-a refăcut complet. Eseu rebustst înlănţuire de idei ORIZONTAL: 1) Ţi-aduci aminte? In primăvara vieţii tale, ţi-am dăruit din plin supleţea gingăşiei, înfăşurată în calde simţiri. 2) Şi pe principiul unităţii de vederi, ne-am spus să fim adevăraţi tovarăşi. 3) Dar, într-un tîrziu, tu te-ai retras în carapacea singurătăţii şi-ai început a medita. 4) Oh, nu! Tovărăşia noastră nu i ca o „Intrigă şi iubire* a lui Schiller. — Teodor Cozma. — 5) Tu ai fost întotdeauna de acord! — N-ai bătătorit niciodată cărările inimii (fig.). 6) Iar Radu Tudoran ne-a oferit din plin plăcerea de a cunoaşte „O pînză în depărtare". — Diftong latin — Şi-apoi tuna! — 7) tîrziu, către toamna vieţii, pe ea au prins a înflori primii ghiocei (pl.) — Iar ei credeau că fac parte dintr-o „nobilă familie*... 8)... O, şi cît erau de îndrăgostiţi de debitul lor de vorbe!... — 9)... Iar pe obraz nu li se zărea nici un fir de barbă.. — ... Şi-a timpului eternă fugă !e învechea rostirea... 10) Şi totuşi, prin gesturi, ne amintea de Demostene sau de Cicero... — ... Şi-apoi, silueta lor ne aducea în faţă idealul gabaritului popular. VERTICAL: 1) Ce clipe triste, cînd pe un peron de gară, batistele noastre flutură voalat, pierzîndu-se apoi în depărtări (pl.). 2) Vezi? Așa sînt ei: se iubesc prea mult pe el însuși. — Și aceasta însemnează înainte de prînz! — 3) Da, da! Dumas a văzut-o neagră la timpul său. — Dar noi, cînd vom fi bătrîni? —• 4) Ce bine că n-am trăit acele timpuri, cînd străbunii noştri plăteau excepţionala dare (ed.) — Şi-acele clipe au stat de mult în loc. 5) Şi-n vechea cetate .. — 6) ... îl dobora pe Rigă... — ... cu o literă elină. — 7) Şi iată un nume polonez. — Dar n-are nici o legătură cu rîurile de pe umerii iilor ţărăncuţelor noastre. — 8) Şi totuşi, este o fetiţă alintată.... — Şi-i aidoma unui vis. — 9) Nu, nu! Ispitele n-o atrag, deşi aicea sînt multe... — 10) Şi-i chiar la cinematograf... — alăturea cu ea! (Cuvinte rare: Ciu, Ilis, Oni). Ing. C. STOENESCU 3