Steaua Roşie, mai 1969 (Anul 20, nr. 102-126)
1969-05-01 / nr. 102
25 DE ANI DE LA CREAREA FRONTULUI UNIC MUNCITORESC Cu 25 de ani în urmă se constituia din iniţiativa P.C.R., Frontul Unic Muncitoresc, moment de mare însemnătate între evenimentele care au premers răsturnării dictaturii militare antonesciene şi scoaterii României din războiul hitlerist, eliberării patriei. Realizarea F.U.M. în aprilie 1944, încununa tradiţii îndelungate de luptă unită a clasei muncitoare pentru satisfacerea dezideratelor ei social-econonice şi politice. închegarea şi întărirea uni- tăţii de acţiune a muncitorimii era o preocupare majoră a Partidului Comunist Român încă de la înfiinţarea sa. Un succes de răsunet nu numai intern ci şi internaţional şi o confirmare a juisteţii tacticii frontului umede jos l-au constituit eroicele lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor din ianuarie — februarie 1933. In anii celui de-al doilea război mondial acţiunile clasei muncitoare capătă o amploare deosebită. In jurflil ei trebuiau coalizate într-un singur front toate forţele patriotice şi antifutleriste interesate în salvarea patriei de la dezastrul total. In numeroase întreprinderi, din iniţiativa organelor locale ale P.C.R. şi cu adeziunea unor organizaţii social-democrate, muncitorii au luptat împreună pentru mărirea salariilor, pentru condiţii mai bune de muncă şi de viaţă, îmnpotriva terorii fasciste. La urmele ,,Lemaitre“ şi ,,Malaxa" din Bucureşti, la I.A.R. Braşov, la „Feroemail" Ploieşti şi în alte fabrici sunt refuzate imprimanturile de război lansate de Antonescu; au loc acţiuni de protest şi sabotaje (mai ales la „Lemaitre“ unde se produceau obuze şi la uzina de avioane I.A.R.). Deosebit de preţios a fost ajutorul dat în mobilizarea maselor la lupta împotriva regimului dictatorial, şi a războiului hitlerist de Frontul Plugarilor condus de Dr. Petru Groza, de Uniunea Patrioţilor şi de alte organizaţii democratice şi antifasciste. Trebuie însă săamintim că în primii ani ai războiului realizarea unităţii de acţiune a clasei muncitoare a fost frînată de elementele de dreapta din condu- cerea P.S.D., precum şi de elementele sectariste din conducerea P.C.R. In primăvara anului 1944 cînd P.C.R. a trecut efectiv la înfăptuirea măsurilor politice şi militare în vederea insurecţiei, crearea F.U.M. nu mai putea fi întîrziată. Eforturile perseverente ale Partidului Comunist, sprijinul dat de unii fruntaşi ai P.S.D., ca Lotar Rădăceanu, Ştefan Vodtec şi alţii, acţiunile muncitorimii, au creat condiţiile necesare pentru aceasta. In urma tratativelor purtate din partea P.C.R. de C. Pîrvulescu şi C. Agiu cu delegatul P.S.D., Ştefan Voitec, s-a ajuns în prima jumătate a lunii aprilie la crearea Frontului Unic Muncitoresc. Reprezentanţii celor două partide au hotărît de comun acord, ca vestea încheierii F.U.M. să fie adusă la cunoştinţa clasei muncitoare de 1 Mai, Ziua solidarităţii celor ce muncesc. Manifestul din 1 Mai 1944 punea la temelia F.U.M. linia elaborată de P.C.R., linia luptei pentru realizarea frontului unic naţional împotriva fascismului şi cuprindea sarcinile imediate care stăteau în faţa întregului popor român. ,,In ziua de 1 Mai, ziua ei de luptă şi de speranţă — se spunea în manifest — muncitorimea organizată, unită de la comunişti pînă la social-democraţi, cheamă întreaga clasă muncitoare, pe toţi muncitorii organizaţi şi neorganizaţi, întreg poporul român, toate clasele şi păturile sociale, toate partidele şi organizaţiile, indiferent de culoare politică, credinţă religioasă şi apartenenţă socială, la lupta hotărîtă pentru: Răsturnarea guvernului Antoniescu. Formarea unui guvern naţional din reprezentanţii tuturor forţelor antihitleriste. Izgonirea armatelor hitleriste din ţară, sabotarea şi distrugerea maşinii de război germane ! Sprijinirea Armatei Roşii eliberatoare ! Alianţa cu Uniunea Sovietelor, Anglia şi Statele Unite. Pentru o Românie liberă, democratică şi independentă!“ Pe baza F.U.M. în principalele întreprinderi din capitală şi din celelalte centre ale ţării au fost create comitete de acţiune, comitete patriotice şi formaţiuni de luptă patriotice. Realizarea unităţii de acţiune a clasei muncitoare a influenţat puternic şi celelalte forţe social-politice, a avut consecinţe imediate asupra lărgirii coaliţiei antifasciste. Pe baza platformei antihitleriste a F.U.M. în iunie 1944 s-a creat Blocul Naţional Democrat. Crearea Frontului Unit Muncitoresc a avut o importanţă deosebită nu numai în înfăptuirea insurecţiei de la 23 August 1944, ci şi pentru desfăşurarea ulterioară a revoluţiei populare în ţara noastră, unitatea de acţiune a P.C.R. şi P.S.D. făcînd posibilă mai tîrziu crearea sindicatelor unice, iar în 1948 crearea partidului unic al clasei muncitoare din România. GRIGORE PLOEŞTEANU cercetător ştiinţific . ILUMINARE DE ARMINDEN De curind totul a devenit obîrşie de foşnete, de culori, de cîntece, de putere a spiritului liber, de întemeiere şi simţi că ceva suprem te cuprinde din creştet pînă-n tălpi, ca-ntr-o impetuoasă dăruire, căci flacără ameţitoare s-a aprins peste cîmpuri şi păduri, peste trepidaţia oraşelor, peste confort şi tehnicitate, şi că această flacără îţi intră în sentimente ca un elixir fecund, că îţi inundă cu efervescenţe multiple, fiecare celulă, încolţind-o, că mereu, în fiecare dimineaţă ţi se dezleagă o nouă dimensiune, că încet, încet te potopeşte frenetica dezlănţuire a germinaţiei, a beţiei pămîntului, orgia fertilităţii lui viitoare. O prea tulburătoare teorie yoghistă susţine că omul se schimbă de la o clipă la alta, mereu, fără tihnă, innoindu-se. Asemenea şi tărîmurile mirifice şi polimorfe ale pămîntului, care supunîndu-se în continuare, neintimidat, legilor de dragoste, durerii şi bucuriei facerii, îşi alcătuieşte iarăşi şi iarăşi aurorile şi amurgurile, firul de grîu şi frunza pădurii, murmurul apelor şi zumzetul gîzelor şi huma inertă se transfigurează mereu de dorinţă împlinită şi de mult dor încă şi suie din adînc cu toate seminţele şi cu toate poveştile, vibrînd şi dialogînd cu constelaţiile îndepărtate, poetizînd Universul. Pînă nu de mult pămîntul a fost cenuşiu, dar înfiorat de mîngiierile năuce şi fecunde ale razelor dezlănţuite şi ale viaturilor primenitoare,şi-a deschis calea sevelor şi crusta lui a crăpat să poată ieşi griul şi scoarţa copacilor a pleznit, împunsă de muguri şi toate zările s-au deschis şi pe apele străvezii şi sonore ale aerului au navigat dinspre Nilul Alb şi Nilul Albastru, dinspre Gange şi dinspre Tibet, triunghiuri de păsări spre Agora Dunării cea cu abisul bolţii dulce şi blind. Totul poartă însemnele unei mari explozii policrome, totul este oglindă care amplifică şi pămîntul cîntă pe toate vocile şi pe toate strunele lui într-o violentă iluminare. Am intrat în anotimpul florilor şi oricum, atîta timp cit socotim primăvara şi o stare de spirit şi o dimensiune firească a realităţii noastre, ne încearcă în acest ceas de triumf al naturii, parcă mai mult decit oricînd, sentimentul intens al răspunderii de a umple cu incandescenţa din noi, fiecare lucru care ne-nconjoară şi de a acoperi cu relieful mutaţiilor calitative toate spaţiile din rotunda ogradă românească, din acest tărîm al făgăduinţei unde poate înflori şi piatra. În sentimentul acesta, devenit datorie civică, în pasionata-netindere spre desăvîrşire, descoperim mereu izvorul limpede şi viguros al inepuizabilei forţe şi resurse făuritoare de valori şi aspiraţiile permanente de atingere a inaccesibilului, acum, în zilele noastre, cînd pămîntenii se pregătesc să debarce pe Selene, iar inima poetului poate fi transplantată ca orice piesă de schimb. Florile de măr şi de cais şi-au trecut încă o dată lumina deasupra pămîntului românesc, întinerindu-l mereu, alături de veşnica tinereţe a poporului. Să le întîmpinăm în această zi de Arminden, cu entuziasm dar şi cu tandreţe. Să nu rănim în nerăbdarea noastră, pleoapa de petală a celui mai curat anotimp. VIORICA MUREŞAN \\ IN I I \\ \s IN \ S I\ \ Is Is *s I\ I\ Is Is î s Is Is Is *s Is Is Is I\ *N *s I\ Is Is Is Is IV Is IN Is Is Is I\ IN Is * Oraş nou cu nume vechi Luduş. Un oraş care a moştenit numele fostei comune. Şi nu e singurul din ţară. Aşezat in mijlocul unor coame de dealuri, cu pante dulci, pe alocuri căptuşite cu grădini de pomi şi pilcuri de păduri, Luduşul este un „nod" al cîtorva şosele care îşi întind covorul de asfalt in citeva părţi ale mănoasei cîmpii transilvănene: spre Turda pînă la Cluj, spre Sărmaşu pînă la Bistriţa, spre Iernut pînă la Tîrgu-Mureş. Cele trei drumuri se bifurcă din partea de jos a oraşului, din fostul centru al comunei de altădată. Aici vizitatorul întîlneşte construcţii vechi şi mai puţine noi, un amestec încă de ruralism şi modernism al clădirilor. Moderne sunt complexul cooperativei meşteşugăreşti, clădirea ţinut liceu, un magazin universal şi alte unităţi de interes public. Distanţele dintre clădirile vechi şi cele nou construite nu sunt evidente, deoarece edilii oraşului, de-a lungul anilor, s-au străduit in a amenaja aproape fiecare clădire, dindu-i un aspect frumos: vitrine şi geamuri mari, firme in culori şi lumini variate, trotuare din beton şi alte asemenea elemente care dau acestei localităţi o notă de urbanism dacă în partea de jos a Luduşului întilneşti în arhitectonică un amestec de urbanism şi ruralism, de cum treci podul ce leagă cele două maluri ale Mureşului, în faţă îţi apar rinduri de blocuri şi alte clădiri socialculturale moderne, durate din beton, sticlă şi cărămidă. Anii construcţiei socialiste, ultimii zece mai bine-zis, au adus în Luduşul de altădată suflul puternic al prefacerilor, au dezmorţit energiile latente ale oamenilor, atrăgindu-le în fluxul înnoitor al întregii ţări. Localitatea de pe malurile aceluiaşi rîu are acum mulţi, mult mai mulţi locuitori decit acum lia 20 de ani. Astăzi luduşenii nu au pretenţia că au schimbat din temelii, ca în alte părţi ale ţării, faţa locurilor, însă dovezile vii ale înnoirilor socialismului pe care îl construim sunt pregnante şi la Luduş. Aceşti oameni harnici şi receptivi la tot ce le oferă bun şi înaintat viaţa, întotdeauna primitori şi bucuroşi de oaspeţi, s-au străduit să facă şi fac în continuare lucruri demne de laudă. Căci a trece de la o industrie de meşteşugari la una cu maşini şi utilaje moderne nu e un lucru tocmai uşor. E nevoie de ambiţie, de alte cunoştinţe tehnice şi profesionale, de o schimbare de profil. Construirea fabricii de zahăr a constituit componenta organică a Luduşului de azi. Fără clădirile şi turnurile ei moderne, fără zestrea tehnică cu care e dotată cetatea zahărului din cîmpie, cu un cuvint fără acest pion tehnic modern care constituie ponderea in producţia industrială a orasului — Luduşul n-ar putea fi cum este. De la locul pustiu de secole pînă la această cetate argintie, în care, de toamna şi pînă primăvara, cantităţi imense de sfeclă aduse din cimpiile şi văile Ardealului trec prin multiple metamorfoze — devenind granule minuscule de zahăr, sute de mii de tone de minuscule cristale dulci. Inzestrarea Luduşului cu fabrica de zahăr, cu o topitorie de cînepă, dezvoltarea continuă a industriei locale şi a producţiei meşteşugăreşti, construirea în prezent a unei alte fabrici moderne de lapte praf şi unt, precum şi alte unităţi economice care fiinţează de ciţiva ani,au impus şi impun un alt factor de esenţă economică, foarte important: calificarea a sute de oameni, majoritatea de prin părţile locului. Simpli muncitori la unele ferme de stat din câmpia luduşeană Şi, sărmăşeană, simpli ţărani au pătruns cu un deceniu şi ceva in urmă pentru prima dată in tainele tehnicii zilelor pe care le trăim, în succesiunea unor fluxuri tehnologice complicate. In Fabrica de zahăr de la Luduş, mulţi tineri din satele de pe valea Mureşului şi de pe cea ce duce spre Sărmaşu au avut bucuria să-şi declanşeze energiile prin intermediul butoanelor unui tablou de comandă, simboluri ale nivelului tehnic din unitatea economică în care s-au calificat şi au devenit muncitori de „mîrfa întîi“. Pentru a stăpîni tehnica modernă a fost nevoie şi este încă de un salt în pregătire, de un efort de voinţă şi iscusinţă. Şi luduşenii satului de ieri au răspuns cerinţelor impuse de noile activităţi productive propulsate — aici ca şi in atîtea şi atitea locuri de pe cuprinsul ţării — de forţa generatoare a socialismului. Pe măsura dezvoltării potenţialului economic a avut loc şi schimbarea configuraţiei sociale a oraşului. S-au construit un spital-policlinică, trei şcoli de cultură generală, clădiri pentru instituţii publice şi altele. Aproape 650 de familii ale oraşului locuiesc în tot atitea apartamente, construite în ultimii ani. Tot in aceeaşi perioadă alte circa 500 de familii şi-au construit casele lor proprii, cu două, trei şi patru camere. Iosif Andoci, un bărbat in floarea vîrstei, e şeful unei echipe de lăcătuşi de la fabrica de zahăr. Geamurile atelierului în care lucrează el şi echipa sa sînt în toate anotimpurile împodobite cu flori şi plante. E unul dintre bunii muncitori ai fabricii şi locuieşte în oraş, pe Bulevardul 23 August, blocul 1, apart. 18. Cel ce îi intră în apartamentul cu trei camere, cămară, baie şi alte dependinţe rămîne plăcut impresionat. Confortul compus din garnituri de mobilă nouă, covoare, obiecte electrotehnice de uz casnic, bibelouri etc., peste peste nivelul mediu, cum obişnuieşte să spună familia Andoci. Şi printre obiectele de confort amintite, prezenţa florilor şi plantelor de ornament dă încăperilor şi familiei un plus de fnimuseţe. — Cum aţi început viaţa in doi? l-am întrebat pe lăcătuşul Andoci. Ca mulţi alţii din fabrică şi din oraşul nostru, cu tinereţea, cu multă voinţă de muncă şi cu... două valize în care ne ţineam hainele. Cam în felul acesta am început viaţa in doi, eu şi soţia mea , Emilia. Şi am început-o în anul cînd la Luduş s-au produs primele cantităţi de zahăr. Eu eram deja calificat. Soţia s-a calificat ulterior în fabrică ca laborantă. Am muncit şi muncim cu multă rîvnă. Şi, aşa, cu fiecare an, ne-am făcut ce ne trebuie ca oricare orăşean.O fi văzut cum stăm şi cum trăim. Mai sunt şi alte mii de luduşeni care au început viaţa la fel ca noi şi stau în aceleaşi condiţii, chiar şi mai bine. Am văzut cum şi în ce apartament, în ce condiţii locuieşte familia Andoci. O familie de muncitori formată o dată şi împreună cu marea familie muncitorească a fabricii. I-am văzut cele două fetiţe — pe Anamaria şi Eva — frumoase ca două flori, cuminţi şi ascultătoare. Prima e elevă printre cei trei mii de elevi ce frecventează şcolile din oraş. Păuş. Un oraş care a moştenit un nume vechi, un nume de comună. Monografia acestei localităţi s-a îmbogăţit cu noi şi noi elemente de civilizaţie in anii socialismului lumifiis. Tot ce ni se înfăţişează acum dinaintea ochilor va fi miine depăşit. Va fi depăşit pentru că se construieşte o nouă fabrică, se construiesc noi apartamente şi case particulare, se lărgesc şi se pavează alte străzi se amenajează alte zone verzi, se plantează in cartiere încă mulţi trandafiri, arbuşti şi pomi ornamentali. Vor fi depăşite pentru că politica consecventă de industrializare şi de ridicare a tuturor localităţilor, înfăptuită de partidul nostru, a fost şi este marcată şi la Luduş de paşii fermi făcuţi pe drumul progresului şi civilizației. C. CROITORU DI Spitalul-policlinică. Liceul nr. 2 este una din cele mai tinere şcoli din județ, funcționînd în acest nou local din anul 1967. ŞCOALA DIN COMUNA BEICA. Fotografie realizată de Ioan Cergu Izan, directorul şcolii generale AGENDA Cinema 1 ŞI 2 MAI TG.-MUREŞ — Arta: Pe plajele lumii. Progresul: Pe teren propriu. Select: Becket (la orele 10, 14,30, 17, 20). Tineretului: Veşnicul întîrziat. Muncitoresc: Ciocîrlia (2 mai: Surprizele dragostei). Flacăra: Vin cicliştii. SIGHIŞOARA — Lumina: Marele şarpe (2 mai: împuşcături sub spânzurătoare). LUDUŞ — Flacăra: Cea mai lungă noapte (2 mai: Apoi s-a născut legenda). IERNUT — Lumina: Bucătăreasa. SARMAŞ — Popular: Sora cea mare (2 mai: Judoka, agent secret). REGHIN — Patria: Rolls Royce-ul galben. Victoria: Clovni pe pereţi (2 mai: Acuzatul). TÎRNAVENI — Melodia: Aventurile lui Tom Sawyer şi Moartea lui Joe indianul. SOVATA — Doina: Nikolai Bauman. SÎNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Şapte oameni de aur. FÎNTÎNELE — Patria: Caut o nevastă. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: Hamlet. Teatru TEATRUL DE STAT din Tg.-Mureş, secţia maghiară, prezintă vineri, 2 mai, „Velencei történet" („Act veneţian“), piesă de Camil Petrescu. Televiziune VINERI, 2 MAI 11,00 — Film pentru copii: Glamador; 11,50 — Concert simfonic; 17,35 — Lumea copiilor; 18,00 Din viaţa animalelor; 18,30— Muzică populară românească; 19,00 — Telejurnalul de Seară; 19,30 — Spectacol prezentat de Ansamblul de cîntece și dansuri al U.T.C.; 20,15 — Film artistic „Iubiri fugare“ (comedie lirică cu Michele Morgan, Vittorio de Sica, Alberto Sordi, Georges Marchal, Renato Salvatore); 21,50 — Parada vedetelor. Samy Davis-junior; 22.50 — Telejurnalul de noapte. ------------------ locală Se va deschide EXPOZIŢIA organizată de industria a Consiliului popular al judeţului Mureş, cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a eliberării României de sub jugul fascist şi a celei de-a 20-a aniversări de la înfiinţarea industriei locale. La această expoziţie se vor prezenta peste 1.000 sortimente de produse de larg consum şi produse industriale executate de unităţile industriei locale din judeţul Mureş: — I. I. PRODCOMPLEX TG.-MUREŞ — ILEFOR TG.-MUREŞ — I.I.L. „REPUBLICA“ REGHIN — I.L.M.C. TG.-MUREŞ — I.I.L. LUDUŞ — I.I.L. TÎRNAVENI — I.I.L. SIGHIŞOARA Cu această ocazie unităţile interesate pot depune comenzi pentru anul 1970. Expoziţia va fi deschisă in Tg.-Mureş, str. Gheorghe Dojan nr. 9. CONBINATUL fonăretU ft/uxUccci /te 4tz/$a ⣠/u/toArtfu