Steaua Roşie, septembrie 1971 (Anul 22, nr. 208-233)

1971-09-01 / nr. 208

­­l Urii In nervi (Urmare din pag. 1) că, energia şi abnegaţia in în­deplinirea sarcinilor, activa par­ticipare la rezolvarea probleme­lor de stat şi obşteşti, frăţia in­destructibilă dintre toţi oamenii muncii, fără deosebire de na­ţionalitate, cinstea, corectitudi­nea, principialitatea, echitatea şi dreptatea, responsabilitatea socială, comportarea civilizată — iată ceea ce caracterizează profilul spiritual al omului de azi, al contemporanului nostru, constructor conştient al socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate, în virtutea acestor deziderate, a tăi in­contemporaneitate înseamnă a fi receptiv la impe­rativele majore ale prezentului şi viitorului, a fi însufleţit de nobilele idealuri ale marxism­ leninismului, a trăi demn şi a te dărui neprecupeţit sensurilor majore ale politicii partidului, aţi îndeplini cu cinste şi eroism datoria patriotică şi internaţio­­nalistă faţă de cauza păcii, de­mocraţiei şi socialismului. A trăi in contemporaneitate, în accepţiunea noastră, a tutu­ror, înseamnă un nou perime­tru de existenţă, o schimbare de coordonate, o mişcare de translaţie — evident spre viitor. Înseamnă o suplimentare for­mativă a intereselor, aspiraţiilor şi deprinderilor, sub semnul li­nei continue împliniri. Conceptul ca atare a devenit astăzi simbolul eforturilor no­vatoare, al direcţiilor de pro­gres în toate sferele activităţii sociale, în întregul sistem de organizare a producţiei mate­riale şi spirituale. A devenit răspunsul sintetic la solicitările şi ritmurile pe care le înregis­trează revoluţia tehnico-ştiinţi­fică actuală. Este poate expre­sia cea mai relevantă pentru dinamismul societăţii noastre, pentru faptul că idealurile po­litice şi sociale ale partidului sînt ale întregului popor român, prins în încleştarea titanică a autodepăşirii continue, pentru faptul că acest proces de intro­bilare şi deplină realizare a o­­mului are create admirabile condiţii spre desâvîrşire. Că lu­crurile stau astfel o dovedeşte faptul că niciodată ca în anii socialismului, nu s-a înregistrat un salt atit de spectaculos de la treapta anonimatului la cea a afirmării plenare, in acest context destinul nostru indivi­dual se integrează organic ce­lui colectiv, talentul şi energiile întregii noastre fiinţe fiind ca­tapultate de pe piedestalul as­piraţiilor spre cel al consacrării, împlinirii şi înfloririi personali­tăţii umane. A trăi in contemporaneitate înseamnă a fi mîndri de a ne înscrie fapta şi numele peste tot unde se făureşte viaţa noas­tră nouă, la realizarea amplului şi nestăvilitului mers înainte, de a fi participanţi activi la dezvol­tarea patriei, înseamnă a răs­punde chemării fierbinţi a par­tidului spre noi victorii — cu conştiinţa deplină a faptului ca alături de el ne sunt rostul, vi­sul, împlinirea. la­ V \ \ \Is SI aIsl \ VM­­V Is Is I \Is I* I I* 8 Is IIs Succese ale metalurgiştilor Metal­urgiştii au înregistrat în cursul acestui an o seamă de suc­cese pe linia diversificării produc­ţiei, realizării un­or noi sortimente siderurgice cu performanţe tehni­ce ridicate. Astfel, a început fa­­bricaţia de table din noi mărci de oţeluri pentru autocamioane de mare tonaj şi cazane energe­tice cu parametri înalţi de func­ţionare. A început, de asemenea, laminarea ţevilor din oţel inoxida­­bil şi a ţevilor rezistente la tempe­raturi ridicate, produse destinate industriilor energetice şi chimice. Se află în curs de omologare pro­file laminate şi trase din noi mărci de oţeluri, care vor servi la con­fecţionarea unor piese ale autotu­rismelor ,,Dacia-1300". Numai în prima jumătate a a­­nului, colectivele unităţilor indus­triei noastre siderurgice au reali­zat un grad de înnoire a produc­ţiei de 8,6 la sută, în combinatei© şi întreprinderile siderurgice se desfăşoară în continuare o vie ac­tivitate de concepţie în scopul creşterii producţiei de oţeluri de calitate, lărgirii gamei de oţeluri speciale şi de produse laminate, in vederea satisfacerii într-o mai mare măsură a cerinţelor econo­miei naţionale şi exportului. (Agerpres) Morală­ Conduită CINSTEA NU ARE PREŢ IN BANI Cinstea e cea mai mar© co­moară a omului. Ea nu a­re preţ în bani, nu se poate cumpăra. Cită dreptate avea cineva cînd spunea că onoarea unui om nu stă în puterea altuia şi că aceas­ta nu se apără prin spadă sau prin scut, ci printr-o viaţă cin­stită şi fără pată, in zileie noastre, av©m nume­roase exemple de cinste. Mer­­gind spre casă, pe calea fera­tă, o fetiţă din Sărmăşel a gă­sit o mare sumă de bani. A predat banii mamei sale. Ne­­ştiind cine-i păgubaşul, femeia s-a prezentat cu banii la postul de miliţie. Aşa e bine şi cinstit. Căci e necinstit să-ţi însuşeşti ceea ce nu-ţi aparţine. Tot un copil, elev la Liceul „Bolyai“ din Tg.-Mureş, într-una din zi­lele trecute a găsit pe o banca în parcul din Piaţa Trandafiri­lor un aparat de radio. Putea să şi-l însuşească. Dar cinstea valorează mai mult decât un a­­parat de radio. Aşa că, din parc, elevul s-a dus drept I© miliţie, predînd aparatul de ra­dio găsit. Am putea înşira sute şi sute de nume de oameni, şoferi şi taxatori de la I.T.A. sau de la alte întreprinderi de transport în comun, ospătari din restau­rante şi cofetării, lucrători din unităţile comerciale care au do­vedit prin gesturile lor că cin­stea este cea mai preţioasă co­moară a omului. În una din zilele trecute, mai precis la 12 august, E. S. din Tg.-Mureş a făcut cumpărături la magazinul C.L.F. nr. 1. Din gra­ză sau din neatenţie, după ce a achitat costul produselor cumpărate, a lăsat portmoneul pe tejghea şi a ieşit din maga­zin. O altă cumpărătoare l-a observat. Femeie cinstită, aceas­ta l-a predat unei vinzătoare. Dar nu celei de la care păgu­başa a făcut cumpărături. Dar iată că după puţin timp, disperată, păgubaşa s-a reîn­tors la magazin, interesindu-se de la vînzătoarele Szombat Ma­ria şi Kiss Viorica dacă nu cum­va au găsit portmoneul. Era vorba de 348 lei, cîştigaţi prin muncă cinstită, insă, la ru­găminţile femeii, cele două vin­zătoare n-au scos un cuvînt, continuind să vîndă. Au afirmat că n-au văzut şi n-au găsit portmoneul, şi atunci cînd au fost întrebate de şeful de ma­gazin. Intr-adevăr, Szombat Maria nu ştia. Dar ştia Kiss Viorica. Insă tăcea. Abia după două zile, poate de frică, poate mustrînd-o conştiinţa, observimd că au intervenit organele de miliţie, vînzătoarea Kiss Viorica a anunţat că portmoneul este la ea şi că 1-a primit de la o cumpărătoare. — De ce după două zile şi nu imediat? — Nu ştiu — ne răspunde vînzătoarea. Am pus portmo­neul în buzunar şi l-am dus a­­casă. Apoi am uitat. — Dar cind s-a interesat pă­gubaşa, cînd v-a întrebat şeful unităţii? De ce n-aţi spus ni­mic? — Nu vă pot răspunde. Am fost nebună sau nu ştiu ce a fost cu mine. Recunosc că am greşit. Cum, cum nu, vînzătoarea Kiss Viorica şi-a pătat cinstea şi încă foarte ieftin. Oare va trage învăţămintele cuvenite din fapta ei reprobabilă? P. POPŞOR Dubla calitate (Urmare din pag. 1) care numai o societate socialistă avansată şi-l poate propune — un proces complex de influenţe con­centrice, un program vast de e­­ducaţie la nivel naţional cum este cel magistral elaborat de secreta­rul general al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu. Maistrul faianţar sighişorean Ni­colae Orleanu, vorbind despre drepturile şi obligaţiile fiecărui salariat al unei întreprinderi so­cialiste, arăta ca: „Cea mai bună şcoală a trăsăturilor morale, a dezvoltării personalităţii fiecăruia, o constituie munca. Acolo, la tem­peratura înaltă a pasiunii şi res­ponsabilităţii sociale, cu care se creează bunurile materiale ale so­cietăţii, se împlinesc caractere, de­sigur continuînd ceea ce au sădit şi pînă atunci familia, şcoala, orga­nizaţiile de tineret". Intr-adevăr, acolo la focul viu al muncii se călesc oamenii, a­­colo se nasc şi se întăresc dem­nitatea muncii şi conştiinţa socia­listă. De aceea un maistru, un muncitor de inaltă calificare, pă­trunşi de demnitatea muncii lor profesionale şi a colectivului în care lucrează, nu pot fi mulţumiţi dacă în echipa, brigada sau sec­ţia lor mai există oameni care fac treaba de mintuială, întârzie sau absentează nemotivat de la pro­gram, care trag de timp in loc să se ia la întrecere cu el. In acest sens am reţinut cuvintele strun­garului Augustin Deac, de la I.R.U.M. Reghin: „Aşa cum o fa­milie sănătoasă nu se impacă cu situaţia ca unul din membrii ei să o ia razna, să o facă de ruşine, la fel intr-un colectiv de muncă unde se statornicesc de-a lungul timpului aceleaşi trainice legături intre oameni ca dintr-o familie, nu este admis ca unul sau mai multe elemente certate cu disciplina, cu probitatea profesională, să-i în­tineze onoarea, reputaţia". De aici, necesitatea oprobriului public faţă de manifestările îna­poiate, a intervenţiei active a opi­niei colective, a tuturor celor care au înţeles că in condiţiile socia­lismului munca este o îndatorire de onoare a fiecărui cetățean. , , ^ ^ ■ « - , - - C FACIRCA DE CONSERVE „MUREŞENI“ SĂ PRODUCĂ SORTIMENTELE CERUTE DE CONSUMATORI In preocuparea permanentă pen­tru ridicarea nivelului gl® trai al oamenilor muncii, pentru îmbună­tăţirea aprovizionării cu produse agro-alimentare, partidul şi gu­vernul nostru acordă o atenţie sporită industriei alimentare, a­­ceasta avind un rol deosebit la satisfacerea nevoilor de trai ale populaţiei. ,,în această ramură — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Comitetului Executiv al CC. al P.C.R. şi a Consiliului de Miniştri din 25 noiembrie 1970 — este necesar să se acorde mai mu­ltă atenţie diversificării şi fabri­cării de noi sortimente de mărfuri. Faţă de realizările pe plan mon­dial, inclusiv din unele ţari so­cialiste, industria noastră alimen­tară continuă să se afle in urmă. Nu s-ar putea spune că această ramură, care ar trebui să se ca­racterizeze printr-o diversificare permanentă şi rapidă a produc­ţiei, este dinamică, ci, dimpotrivă, este foarte statică. In timp ce in alte ţâri, din porumb, cartofi şi furaje se fac tot mai numeroase şi variate preparate alimentare, la noi aceste produse continuă să fie puţin prelucrate, iar sortimen­tele existente au o gamă foarte redusă“. Zilele trecute am poposit la Fabrica de conserve „Mureşeni", interesîndu-ne de preocuparea co­lectivului de aici pentru creşterea numărului sortimentelor, in aşa fel incit consumatorul să aibă posi­bilitatea de alegere, după prefe­rinţe. Inginerul şef al fabricii, to­varăşul Szente Béla, ne-a prezen­tat o listă întreagă de produse: 5 sortimente de mazăre, 3 sorti­mente de fasole, fiind în curs in­troducerea in fabricaţie a unui nou sortiment, roşii în bulion, ardei pen­tru umplut, sos picant de tomate, tocană de legume, gogoşari in oţet, gulaş din carne de vită, cos­tiţă cu fasole, gulaş cu ciupe­ci, carne de vită in sos propriu, cir­­năciori cu fasole etc. Acestea le ştiam, nu de anul trecut, ci de mai mulţi ani. Am vrut să ştim ce este nou, deoarece secre­tarul general al partidului a indi­cat ca fiecare fabrică de conser­ve să devină un laborator, să in­troducă noi reţete, noi produse, ţinînd seama de specificul diferi­telor zone ale ţării. — In baza sarcinilor primite din partea Centralei noastre — ne declară inginerul-şef — am sta­t introdus unele sortimente noi, cum ar fi, de pildă, costiţa de porc cu mazăre decorticată, pilaful cu carne de porc, pilaful cu carne de pa­săre, varza a la Cluj, din care insă avem mari cantităţi in stoc, soli­­citindu-se foarte greu. — De ce merg greu? Nu sunt solicitate de consumatori sau de comerţ? Ce aţi dori din partea comerţului? — Aşteptăm de la comerţ cu­ mai multe sugestii, să vină cu pro­puneri ce anume cer consumatorii. Şi iatâ-ne acum un comerţ. La magazinul „Mercur" din Tg.-Mureş cel mai mare de acest fel din oraş, la prima vedere, sortimentul de conserve ni se pare bogat. Discu­tăm cu tovarăşul Szobo Eugen, şef de unitate la acest magazin, de 22 ani lucrător în comerţul ali­mentar. — Conservele sunt foarte solici­tate de consumatori — ne spune interlocutorul. Bineînţeles, dacă sunt pe gustul lor. De multe ori insă, consumatorii nu găsesc in magazinele noastre ceea ce caută. Este nemulţumitor nu atit sorti­mentul dar mai ales gramajul, ma­rea majoritate a conservelor fiind de gramaj mare. Conservele din legume, chiar şi tocana de legu­me, ar trebui să fie un gramaj de sub 400 grame. Nimănui nu-i con­vine să cumpere un kilogram a­­tita timp cit are nevoie numai de un sfert. Sint unele sortimente deo­sebit de căutate, care nu se fa­brică sau se fabrică in cantităţi mici. Aşa e zacusca din vinete. Ar fi in interesul consumatorilor dacă s-ar produce cit mai multe sortimente de gemuri şi pastă din fructe. Dar nu in borcane de 1­2 kg, ci în ambalaje din material plastic mici, de 100, 150 sau 200 grame. Nu sint de acord nici cu clasica metodă de ambalare a marmeladei, in cutii de 10 kg. Si aceasta s-ar putea ambala in pa­chete de mic gramaj. Părerea mea, şi nu numai a mea, este că supele s-ar putea livra comerțului gata pregătite, in cutii, urmind doar să fie încălzite. Szabó Fila, șef de unitate, ma­gazinul alimentar cu autoservire nr. 3: — Pot să vă spun o nou­tate. Pentru prima dată, am primit chiar azi tocană de legume in borcane de 420 grame, costind 3 lei. Este tocmai ceea ce se caută. — Ce se mai caută şi nu aveţi? — Foarte mult se caută vine­tele împănate şi vinetele in bulion, zacusca din vinete. Se caută zi de zi, dar nu avem. Este destul de sărac şi sortimentul de compoturi şi gemuri. Deoarece sintem in se­zonul potrivit, aş sugera să se producă mai mult suc de roşii şi pastă de tomate, fiind deosebit de căutate. O mare greutate avem cu castraveţii şi gogoşarii in oţet. A­­ceştia se cer in borcane mai mari, de exemplu, de 3 kg, in schimb se livrează numai în borcane de un t­iipara. Cam aceleaşi păreri au exprimat în legătură cu conservele şi Abraham Ernő, şef de unitate la magazinul alimentar nr. 25, pre­cum şi alţi lucrători din comerţ. Din discuţiile purtate cu ei, aflăm că în unităţile comerciale se cu­noaşte ceea ce ar dori să gă­sească consumatorii în magazine. Ni se pare insă că dialogul con­sumator — comerţ — industrie în­că nu se desfăşoară perfect, că glasul consumatorului nu are ecou pînă la industrie. Ni se pare, de asemenea, că in calea noilor sorti­mente mai stau încă bariere greu de trecut. După cum ne informea­ză inginerul-şef al Fabricii de con­serve „Mureşeni", omologarea şi stabilirea preţului pentru un pro­dus nou necesită o perioadă foar­te lungă, prelungindu-se 4—5 luni. La fiecare produs noru, o dată cu el trebuie prezentată şi eticheta ambalajului. Dar dacă produsul nu se omologhează? Ce se face cu etichetele? Există greutăţi şi cu etichetele, confecţionarea lor durind cite 6 luni. Bineînţeles, pe consumator nu-l interesează nici cit durează omolo­garea, nici unde şi în cit timp se confecţionează etichetele, ci vrea ca în magazine să găsească in permanenţă un bogat sortiment de conserve, pentru a avea posi­bilităţi de alegere, după prefe­rinţe. Tocmai de aceea, credem că ar fi deosebit de util ca perio­dic, cel puţin semestrial, industria alimentară împreună cu organiza­ţiile comerciale să organizeze con­sfătuiri cu consumatorii, in cadrul cărora aceştia să-şi spună păre­rea asupra sortimentelor şi cali­tăţii, să vină cu propuneri in le­gătură cu ceea ce ar dori să gă­sească in magazine. Aceasta ar fi nu numai în interesul consumatori­lor, ci şi al industriei. P. PASCU s AI Aşa cum întreaga suflare ar­tistică a oraşului nostru s-a mo­bilizat omagiind sărbătoarea de aur a Partidului Comunist Ro­mân, la fel şi plasticienii cena­clului U.A.P. Satu Mare, cu pri­lejul aceluiaşi jubileu, s-au pre­zentat — după o selecţie rigu­roasă — cu lucrări elaborate în modalităţi stilistice şi tehnici diverse, dar avind toate o sea­mă de laturi comune, deplin consistente, ce s-ar putea rezu­ma la­ evocarea luptei eroice purtate de clasa muncitoare, a anilor construcţiei societăţii so­cialiste şi a măreţelor realizări făurite de harnicul nostru popor sub conducerea partidului. Gra­ţie răspunsului la expoziţia ar­tiştilor din Tg.-Mureş, deschisă la Satu Mare, avem astăzi feri­cita ocazie de a admira, la Ga­leria de artă plastică, pînă la 10 septembrie, creaţiile cele mai reprezentative ale plasticie­­nilor sătmăreni. Elaborată in tehnică mixtă şi intr-o gamă coloristică modera­tă, liniştită, lucrarea lui Olajos Adalbert „Oraş în construcţie", sintetizează plastic adevăruri integrate istoriei noastre, clima­tului socialist contemporan. Ur­mind aceeaşi cale, Fodor Co­­loman condensează în tonuri de roşu incandescent date ale realităţii peisajului nostru in­dustrial; forţa de sugestie de­curge nu din opţiunea sau cri­teriile unui curent modern, ci din francheţea izvorită dintr-o prealabilă analiză, care l-a a­­jutat să se elibereze de amă­nunte îndeobşte supărătoare, intr-un context cromatic lipsit de orice violenţă. Szatmári Ag­­neta redactează două variante pe tema muncii patriotice şi „Schimbul de noapte", insă nu acestea vrem să le reţinem, ci „Zori de zi", care conturează un moment eroic din faptul zi­lei: demonstraţia unui grup de muncitori avind drapelul roşu in frunte. Observăm la această ul­timă pînză reuşita raportului idee-execuţie. Axat pe realităţile ultimului sfert de secol, Ion Sa­su ne pune in faţa fascinantului său „Triptic", uzînd de mijloa­ce moderne pictorul transpune lapidar, într-o succesiune seve­ră, fără hiatus-uri, fapte cu a­­dinci semnificaţii. Eliberarea, cu consecinţele ei imediate in dezvoltarea ţârii. Agricultura şi Industria socialistă. Asupra fie­cărei secvenţe artistul s-a aple­cat cu suficienţă, „cufundînd" ideea în structuri cromatice a­­decvate, realizate în planuri în­tinse şi subordonată parcă rea­lităţii obiective avută permanent in vedere, loan Popdan, fără să disimuleze, vădeşte înclinaţia spre recompunerea ritmică a is­toriei prin structuri plastice o­riginale intr-un spaţiu dat. Mo­tivele formale — cu o profie delicată, aproape de filigran, distribuite pe treptele devenirii istorice, sugerată abil de o ar­hitectură abstrasă din realitate — reprezintă aici numai cîteva mutațiuni istorice relevate prin suspensii plastice deosebit de rafinate. Diametral opus, Aurel Codrea — „Memento" — impu­ne o pictură ritmată limpede, cu o imagine compusă cu ve­leităţi de arhitect. La el, roşul, distribuit cu acurateţă, domină spaţiul, dramatizind cîmpul, şi aşa sinistru, umplut cu mor­mintele ultimei conflagraţii mondiale. Trecînd la grafică remarcăm lucrările semnate de Paul Er­dos, unde ambianţa nu e cîtuşi de puţin insinuată, ei redată veridic, cu toată generozitatea. Paul Erdos, vine cu cele mai autentice imagini, extrase din locuri dragi, suprapunînd meş­teşugit chipuri vibrante. Impre­sia de neterminat e generată, după cit se vede, de opţiunea sa în artă, promovarea relaţiei mutuale creator-public, lăsînd acestuia din urmă favoarea de a broda în jurul a ceva ce e deja dat, în tuşul „Purtători de steag". Muhi Sándor, pe funda­tori de partiuri fragmentate, relevă, într-o viziune uşor ex­presionistă, avintul revoluţionar, surprinzînd mişcarea persona­jelor ca un obiectiv cinemato­grafic. Mai izbutite ni se par a fi tuşurile lui Vasile Pavlovics, împărţită în planuri bine jude­cate. „Lupta” redă secvenţe din istoria mişcării muncitoreşti, grupate în jurul scenei ce înfă­ţişează şedinţa ilegală a comu­niştilor. Linia elegantă, cu ezi­tările fireşti, impuse de temă, conferă patetism compoziţiei deşi culoarea lipseşte cu desă­­virşire. Demn de remarcat pen­tru calitatea execuţiei e şi tuşul „Fereastră deschisă". Artistul, compunînd peisajul arhitectural cu o admirabilă precizie a de­taliilor şi la unele clădiri utili­­zînd subtilităţile oferite de teh­nica desenului în secţiuni şi de perspectiva axonometrică, reu­şeşte să vitalizeze imaginea, dîndu-i şi o notă de inedit prin aceea că pătrunde în însăşi Substanţa arhitecturii, dezvăluin­­du-ne-o. ALEXANDRU BAUER cercetător ştiinţific PLASTICIENII SĂTMĂRENI EXPUN LA TG.-MUREŞ m im mm 1 ■ mrr­ ­I S ! A Iî* V s IsIsI STEAUA ROŞIE PAGINA 3 I ii wmf mur wwwnnMwMB——M Arhiva „Mihai Viteazul" Arhivele statului din Cluj pose­dă unul din cele mai valoroase tezaure documentare din ţară: Ar­hiva „Mihai Viteazul“, unde sunt păstrate multe din actele emise de Domnul Ţării Româneşti, Transil­vaniei şi Moldovei in timpul „înlă­turării hotarelor despărţitoare de neam“. Recent, între aceste docu­mente au fost identificate o serie de materiale arhivistice inedite, de o excepţională însemnătate is­torică. Una din ele se referă la cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul şi este apreciată ca cel dinţii document care descrie, chiar cu unele detalii, evenimen­tul. Intr-un alt document inedit, datat la 4 noiembrie 1599 la Alba lulia, marele voievod, după ce a­­rată că a obţinut biruinţa, cere oraşului Cluj să-i pună la dispo­ziţie fonduri necesare oştirii. In­teresante sunt, de asemenea, men­ţiunile documentare referitoare la Doamna Stanca, soţia şi respectiv Florica, fiica domnitorului, precum şi un act emis de boierul Bârcan, vistierul lui Mihai Viteazul. In prezent se pregăteşte publi­carea acestor documente, care vor contribui la o mai bună cunoaş­tere a istoriei patriei. (Agerpres) Rezultate în campionatul judeţean de fotbal Etapa a doua a campionatului judeţean de fotbal poate fi consi­derată ca o etapă a echipelor gazdă, deoarece din cele opt me­ciuri disputate, 7 au revenit for­maţiilor gazdă, înregistrindu-se un singur meci egal. Nici o echipă oaspete nu a reuşit să ciştige vreun joc. In această etapă s-au înscris 16 goluri, cu două goluri mai mult decit în etapa inaugura­lă. Scorul etapei s-a înregistrat la Luduş unde echipa locală Mure­şul a dispus de Lacul Ursu Sovata cu 4-0. Şase echipe nu au reuşit să înscrie nici un punct. Iată rezultatele tehnice înregis­trate : Voinţa Miercurea Niraj — Ener­gia Iernut 2—0; Lemnarul Tg.-Mu­­reş — Ciocanul Tg.-Mureş 1—0; Avîntul Reghin — Oţelul Reghin 1— 1; Oţelul Tg.-Mureş — Fabrica de zahăr Tg.-Mureş 2—0; Mureşul Luduş — Lacul Ursu Sovata 4—0; Tractorul Sărmaşu — Voinţa Re­ghin 1—0; Gloria Tg.-Mureş — Comerţul Dermagant Tg.-Mureş 2— 1; Sticla Voinţa Tirnăveni — E­­nergia Fintînele 1—0. In urma acestor rezultate clasa­mentul se prezintă astfel: 1. Mureşul Luduş; 2. Oţelul Re­ghin ; 3. Oţelul Tg.-Mureş, cu cite 3 puncte; 4—9. Avintul Reghin; Tractorul Sărmaşu, Sticla Voinţa Tirnăveni; Voinţa Miercurea Niraj, Gloria Tg.-Mureş; Energia Fintîne­le; 10—12. Energia Iernut; Fabrica de zahăr Tg.-Mureş; Lemnarul Tg.­­Mureş; 13. Lacul Ursu Sovata cu cite 2 puncte; 14—16. Voinţa Re­ghin; Comerţul Dermagant Tg.-Mu­reş, Ciocanul Tg.-Mureş cu cite un punct. IOAN PAUL VEDERE DIN SOVATA (Fotó : CZERÁN ANDREI)

Next