Steaua Roşie, noiembrie 1971 (Anul 22, nr. 261-285)
1971-11-09 / nr. 267
VAGINA 2 STEAUA ROȘIE PLENARIi COMITETULItî CENTHflL IL Cuvîntul Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central al partidului dezbate o problemă de mare importanţă, cu adinei implicaţii în viaţa socială şi politică a ţării, o latură inseparabilă a înfăptuirii hotărîrilor şi programului elaborat de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român. Ampla expunere prezentată plenarei de tovarăşul Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, sintetizează, pe baza învăţăturii marxist-leniniste, a materialismului dialectic şi istoric, concepţia revoluţionară, vie, creatoare, a partidului nostru cu privire la rolul şi importanţa activităţii politice şi ideologice în condiţiile actuale ale dezvoltării societăţii noastre socialiste. Hotărîrile adoptate de Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român — la propunerile tovarăşului Ceauşescu — privind îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice in rîndurile membrilor de partid, ridicarea conştiinţei socialiste a întregului nostru popor au fost aprobate cu entuziasm de oamenii muncii şi îndeosebi de clasa noastră muncitoare. Sub conducerea organizaţiilor de partid, sindicatele au analizat în lumina acestor măsuri propria lor activitate cu masa largă a oamenilor muncii. S-au organizat dezbateri în toate unităţile economice şi social-culturale, cu conducerile instituţiilor culturale, ale sindicatelor — activitate încununată de analiza şi măsurile adoptate de plenara Uniunii Generale a Sindicatelor care a avut loc nu de mult. Caracteristic tuturor acestor dezbateri organizate de sindicate — la care au participat aproape 4 milioane de oameni ai muncii şi in cadrul cărora au luat cuvîntul peste 80 de mii de tovarăşi — este în primul rînd reafirmarea deplinei adeziuni la politica internă şi externă a partidului si statului nostru, angajarea fermă de a aplica neabătut hotărîrile Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român, a măsurilor preconizate pentru îmbunătăţirea muncii de educare marxist-leninistă, de dezvoltare a conştiinţei socialiste, însuşi modul cum s-au desfăşurat dezbaterile, intransigenţa revoluţionară faţă de neajunsurile şi rămînerile în urmă, faţă de diferitele influenţe ale ideologiei şi mnţilor burgheze demonstrează creşterea continuă a conştiinţei socialiste a celor ce muncesc. Este necesar să subliniem şi cu prilejul acestei plenare că bilanţul marilor înfăptuiri obţinute în anii construcţiei socialiste, succesele remarcabile înregistrate în realizarea sarcinilor ultimului cincinal, şi în lunile acestui an, sunt rodul luptei şi muncii eroice a claseinoastre muncitoare, a ţărănimii, a Intelectualităţii, a oamenilor muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, vîrstnici şi tineri, a milioanelor de femei, a întregului nostru popor, care în toţi aceşti ani ai construcţiei socialiste, înfruntînd numeroase greutăţi, muncind cu abnegaţie şi spirit de sacrificiu, au urmat şi urmează cu nestrămutată încredere Partidul Comunist Român, a cărui politică se identifică cu cele mai înalte aspiraţii pentru progres, pentru civilizaţie, pentru socialism şi comunism. Noua etapă în care am păşit, înfăptuirea cu succes a sarcinilor făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate impun ca o necesitate determinantă îmbunătăţirea activităţii politice şi ideologice, creşterea conştiinţei socialiste a maselor, a cunoştinţelor de specialitate, de cultură generală, aşezarea relaţiilor în societate pe principiile eticii şi echităţii socialiste. Trebuie să subliniem că după dezbaterea din plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român a rolului şi sarcinilor sindicatelor în etapa actuală, a expunerii făcute de tovarăşul Nicolae Ceaușescu cu acest prilej, în urma hotărîrilor adoptate de Congresul Uniunii Generale a Sindicatelor, se remarcă o înviorare a activităţii sindicatelor, o mai activă participare la elaborarea şi aplicarea politicii partidului şi statului la rezolvarea problemelor complexe ale construcţiei socialiste. Suntem însă conştienţi că pentru îmbunătăţirea activităţii sindicatelor mai avem încă multe de făcut. Au fost luate unele măsuri pentru intensificarea muncii politico-educative în grupele sindicale, la locurile de muncă, unde se dezbat cu mai multă responsabilitate problemele profesionale, pentru cunoașterea și respectarea legilor statului, a regulilor de comportare în familie şi societate, se adoptă o atitudine mai hotărîtă împotriva diferitelor influenţe ale ideologiei şi moralei burgheze. Sindicatele dispun de o puternică bază materială, de o experienţă pozitivă care va trebui să o dezvoltăm întrucît dispunem de 20 de case de cultură ale sindicatelor, 4.200 de cluburi şi săli de cultură, peste 5.000 de biblioteci. In prezent în întreprinderi şi instituţii activează, sub îndrumarea directă a sindicatelor, peste 4.600 de formaţii artistice de amatori care cuprind aproape 70.000 de oameni ai muncii, în al tovarăşului VIRGIL timul an au luat o amploare din ce în ce mai mare diferitele cercuri cu caracter tehnic aplicativ, de creaţie literară, plastice, la care activează peste 40.000 de oameni ai muncii. Sîntem însă conştienţi că actuala bază materială nu este suficient folosită. Tocmai de aceea sindicatele au stabilit şi în acest sens unele măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii. Conlucrînd strîns cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, cu uniunile de creaţie, lichidînd cu hotărîre neajunsurile care s-au evidenţiat pe larg în dezbaterile care au avut loc, vom asigura ca aceste instituţii ale sindicatelor să devină puternice focare de cultură şi de educaţie muncitorească revoluţionară. În acelaşi timp, consider necesar ca îndeosebi în întreprinderile nou înfiinţate, în centrele noi muncitoreşti, să se asigure în anii următori construirea unor săli şi cluburi necesare desfăşurării acestei activităţi. Apreciez ca o greşeală faptul că în ultimii ani peste 100 de cluburi şi săli de cultură au primit o altă destinaţie decît cea iniţială. Acordînd în continuare deosebită atenţie înfăptuirii sarcinilor privind dezvoltarea industriei, agriculturii, ştiinţei şi culturii, îmbunătăţirii continue a nivelului de viaţă al celor ce muncesc, sindicatele vor acţiona cu toată responsabilitatea în vederea creşterii continue a conştiinţei socialiste, a formării şi dezvoltării omului înaintat al societăţii socialiste şi comuniste. Numai astfel sindicatele, care cuprind în rîndurile lor clasa muncitoare, milioane de oameni ai muncii, vor putea ca, sub conducerea partidului, să constituie cadrul propice de participare la conducerea treburilor economice şi sociale, să contribuie din plin la dezvoltarea societăţii noastre. Trebuie să spunem că unele sindicate nu se ocupă încă suficient de cultivarea şi stimularea atitudinii noi, înaintate faţă de muncă, de întărirea spiritului de ordine şi disciplină al colectivelor, al fiecărui muncitor. De aceea, cu toate rezultatele incontestabile obţinute în acest domeniu, se mai menţin încă în multe întreprinderi serioase neajunsuri: o mare risipă de timpp,de...materiale şi de fonduri, care frînează valorificarea superioară a rezervelor existente, dezvoltarea mai rapidă a economiei. In unele unităţi continuă să se mai manifeste un spirit de îngăduinţă şi de toleranţă care favorizează acte de indisciplină, realizarea unor produse de slabă calitate, furturi şi sustrageri din avutul obştesc. Trebuie însă să vă spun deschis că unele neajunsuri existente sunt determinate şi de modul în care se respectă şi se aplică unele legi ale statului nostru. Am adoptat în ultimii ani multe legi bune, care reglementează diferite sectoare ale activităţii economice şi de stat. Insă prevederile unora din aceste legi nu se aplică și nu se respectă încă în toate întreprinderile. Să luăm, de pildă, Legea contractelor economice. Nerespectarea contractelor încheiate, a termenelor de livrare, creează nu numai greutăţi în realizarea sarcinilor de plan, dar duce în multe întreprinderi la lucru în asalt, determină efectuarea unui număr mare de ore peste programul legal de muncă, în unele întreprinderi din industria uşoară de pildă, unde, după cum se ştie, lucrează un număr foarte mare de femei şi unde coeficientul de schimburi este mai ridicat decît în construcţia de maşini s-au lucrat un mare număr de ore suplimentare, majoritatea efectuîndu-se în zilele de repaus. Ministerul Industriei Uşoare nu a acţionat cu toată hotărîrea pentru a găsi soluţiile tehnice şi organizatorice necesare realizării planului de producţie în condiţii normale de lucru, la ore suplimentare urmînd să apeleze numai în cazuri mai deosebite. Nu vom putea trece la soluţionarea în perspectivă a reducerii săptămînii de lucru, aşa cum s-a stabilit de conducerea partidului, pînă cînd nu vom pune stavilă unor asemenea practici. In cursul dezbaterilor din plenară s-a vorbit despre faptul că în unele ministere şi instituţii centrale, călcîndu-se prevederile legale, făcîndu-se abuzuri, un număr important din rîndul personalului respectiv a fost ridicat excepţional la o treaptă maximă de salarizare, pe seama fondurilor generale pentru salarizarea oamenilor muncii. Consider că guvernul şi îndeosebi Ministerul de Finanţe, care au în răspundere atribuţii importante în domeniul folosirii fondurilor statului, nu acţionează întotdeauna cu toată hotărîrea pentru lichidarea unor manifestări negative din activitatea unor ministere şi instituţii centrale. Trebuie, de asemenea, să dăm mai multă atenţie respectării legislaţiei muncii. în unele întreprinderi nu se respectă întocmai legislaţia muncii privind încadrarea personalului, desfacerea contractului de muncă. Unele ministere şi instituţii centrale, Ministerul Muncii, acţionează, după părerea noastră, cu multă încetineală în rezolvarea acestor probleme, se manifestă lipsă de operativitate şi birocratism. In legătură cu aceas TROFIN u aş vrea să arăt că nici uniunile sindicatelor pe ramură şi nici Biroul Executiv al Uniunii Generale a Sindicatelor nu au acţionat întotdeauna, cu toată hotărîrea, pentru rezolvarea acestor probleme conform legilor ţării. Statul nostru face eforturi deosebite în scopul creării unor condiţii optime pentru protecţia muncii şi prevenirea îmbolnăvirilor profesionale, pentru îmbunătăţirea asistenţei sociale a celor ce muncesc. Guvernul, împreună cu Comitetul Executiv al Uniunii Generale a Sindicatelor, a analizat aceste probleme, a stabilit o seamă de măsuri, dar care din nefericire nu se aplică în multe întreprinderi. Asistăm la numeroase accidente și îmbolnăviri profesionale, iar cei în drept nu iau măsuri hotărîte pentru prevenirea și lichidarea lor. Oamenii muncii din numeroase întreprinderi au adus critici modului în care direcţiile sanitare, consiliile populare, consiliile sindicale judeţene, Ministerul Sănătăţii reuşesc să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin. Cu toate progresele realizate în unele întreprinderi şi circumscripţii sanitare activează un număr însemnat de medici, însă munca este dezorganizată, nu sunt suficient de judicios folosite cadrele medicale, se fac afaceri cu medicamentele statului. Este necesar ca atît consiliile populare, consiliile sindicale cît și Ministerul Sănătăţii să întreprindă măsuri mai energice pentru folosirea mai judicioasă a bazei materiale şi a fondurilor alocate de stat în vederea continuei îmbunătăţiri a asistenţei sanitare a oamenilor muncii. Dragi tovarăşi, Ne aflăm cu toţii sub impresia remarcabilei expuneri prezentată plenarei de tovarăşul Ceauşescu, adevărat model de analiză marxist-leninistă, de autentic spirit revoluţionar în abordarea problemelor atit de complexe ale ideologiei, culturii, educaţiei şi ale construcţiei socialiste în general. Sîntem în prezenţa unui document de mare valoare programatică, a cărui înrîurire se va face puternic simţită în întreaga activitate a partidului nostru. Cele peste trei luni de dezbatere a problemelor activităţii politice, ideologice şi cultural-educative, care au precedat această plenară, reprezintă un eveniment fără precedent în istoria partidului nostru. Această dezbatere a constituit un viguros antidot împotriva tendinţelor de practicism îngust în activitatea organelor şi organizaţiilor de partid, a organelor de stat şi economice, a organizaţiilor obşteşti, a fiecăruia dintre noi, un antidot împotriva neglijării sau subaprecierii a tot ce ţine de plămădirea conştiinţei socialiste, de formarea omului nou, a societăţii noi, animat de claritatea ţelului, de simţul responsabilităţii civice, de o ideologie revoluţionară şi de principii etice înalte. Aş dori să subliniez în această ordine de idei două aspecte de covîrşitoare semnificaţie principială ale poziţiei partidului, nostru în problemele construcţiei socialiste. Am în vedere, în primul rînd, vigoarea cu care Partidul Comunist Român se ridică împotriva viziunii simplificatoare, unilaterale şi de aceea deformante a operei de edificare a socialismului. Făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în concepţia partidului nostru, presupune o permanentă preocupare pentru toate laturile, toate aspectele, toate procesele caracteristice societăţii în fiecare etapă a dezvoltării ei — creşterea forţelor de producţie, perfecţionarea relaţiilor de producţie, înfăptuirea în practică a unei democraţii reale, un grad de înaltă conştiinţă şi cultură, afirmarea unor principii superioare ale eticii şi echităţii, condiţii optime pentru afirmarea deplină a personalităţii umane. Prodigioasa activitate practică a conducerii de partid, amplitudinea extraordinară a preocupărilor ce o caracterizează, reprezintă o materializare a concepţiei sale privind caracterul multilateral, complex al operei de edificare a noii orînduiri. Am în vedere în al doilea rînd, respingerea de către partid a modului de tratare de pe poziţiile unui automatism fatalist a rămînerii în urmă a conştiinţei faţă de dezvoltarea bazei materiale. Unui asemenea mod de tratare care n-are nimic comun cu concepţia marxistă privind relaţia între infra şi suprastructură, partidul nostru îi opune o atitudine activă, revoluţionară, avînd drept obiectiv armonizarea activităţii ideologice, politice, educative cu cerinţele obiective ale dezvoltării societăţii socialiste. Ne-a fost prezentat aici un bilanţ impresionant al realizărilor obţinute în domeniul răspîndirii ideologiei marxist-leniniste, ridică•i Tovarăşi. Din expunerea prezentată de tovarăşul Ceauşescu sunt analizate, în spirit autocritic, cauzele unor neajunsuri care se datoresc şi modului în care şi-a desfăşurat activitatea Secretariatul Comitetului Central al partidului, precum şi tovarăşii care au răspuns de acest domeniu de activitate. Personal, port şi eu răspunderea pentru neajunsurile din munca organizatorică de care m-am ocupat cîţiva ani. Trebuie, însă, să arăt în faţa plenarei că în Secretariatul Comitetului Central al partidului nu numai că s-au dezbătut aceste probleme, unele chiar înainte de Congresul al IX-lea al partidului, dar s-au şi stabilit, pe baza concluziilor tovarăşului Ceauşescu, o seamă de măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în domeniul presei, radioului, televiziunii, a cinematografiei, în organizarea unor largi dezbateri cu scriitorii şi oamenii de artă, în îmbunătăţirea muncii politico-ideologice în organizaţiile de partid. Dar nu s-a acţionat cu toată hotărîrea pentru înfăptuirea lor, în primul rînd, de către tovarăşii secretari ai Comitetului Central, care au răspuns în decursul anilor de acest sector de activitate. Cred că va trebui introdusă practica ca şi în Secretariatul Comitetului Central să se analizeze modul în care secretarii înfăptuiesc hotărîrile şi măsurile care se adoptă. Aş vrea să subliniez importanţa aplicării consecvente a măsurilor cepuse în expunerea tovarăşului Ceauşescu cu privire la creşterea rolului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al Guvernului în realizarea programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în activitatea politică şi ideologică. Progresele realizate sunt remarcabile. Ele se oglindesc în ansamblul măsurilor adoptate t rii gradului de cultură a poporului, dezvoltării învăţămîntului, ştiinţei, culturii, creaţiei artistice, realizări care au determinat profunde mutaţii în conştiinţa oamenilor. Aceste mari şi incontestabile succese constituie realmente unul din principalele rezultate ale revoluţiei socialiste în., patria noastră. Este adevărat că pe fondul lor au apărut pe alocuri tendinţe de automulţumire şi suficienţă şi mulţi dintre noi am plătit tributul unor asemenea tendinţe. De aceea a fost atît de salutară intervenţia din iulie a secretarului general al partidului nostru, dezvăluirea deschisă, intransigentă a slăbiciunilor şi golurilor din activitatea politicoeducativă, criticarea unor fenomene de inerţie ideologică, a indolenţei faţă de mentalităţi şi comportări incompatibile cu climatul nostru social, faţă de influenţele ideologiei şi moralei străine. în expunerea tovarăşului Ceauşescu au fost supuse analizei şi greşelile care s-au manifestat în trecut în activitatea ideologicăeducativă. într-adevăr, atunci, tendinţele puternice de dogmatizare a unor teze ale marxism-leninismului slăbeau puterea de înrîurire a activităţii noastre ideologice, sărăceau contribuţia ei la analizarea şi soluţionarea problemelor stringente ale revoluţiei şi construcţiei socialiste. Sub aprecierea bogatelor tradiţii naţionale ale poporului nostru şi a tradiţiilor sale sociale a dus la ignorarea sau negarea unor valori autentice ale gîmdirii şi culturii româneşti. Elanul creator al scriitorilor şi artiştilor era adeseori jugulat de ingerinţe administrative. Se manifestau frecvent tendinţe de nesocotire a specificului creaţiei literare şi artistice, deşi, aşa cum just a spus aci unul dintre vorbitori, puteam găsi bune surse de inspiraţie în această privinţă chiar în operele clasicilor noştri, începînd cu lucrările din tinereţe ale lui Marx. în ce mă priveşte, sînt pe deplin conştient de răspunderea ce-mi revine în această privinţă date fiind sarcinile pe care le îndeplineam în perioada respectivă în conducerea muncii ideologice. Aş dori să încredinţez plenara că m-am străduit să trag pentru propria mea activitate toate învăţămintele din aceste lipsuri şi greşeli. Evident, evocarea greşelilor din trecut nu are o semnificaţie strict istorică; ea constituie înainte de toate o reafirmare a hotărîrii partidului nostru de a nu admite, sub nici o formă, o reînviere a lor. Sînt cunoscute măsurile luate pentru lichidarea unor astfel de fenomene negative din viaţa ideologică şi culturală, îndeosebi după Congresul al IX-lea, rolul personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu în revitalizarea activităţii ideologice şi teoretice, în crearea unei atmosfere propice manifestării nestingherite a tuturor forţelor creatoare în îmbogăţirea întregii vieţi spirituale a ţării. Expunerea făcută în această plenară a pus în lumină întreaga amploare a sarcinilor cu care ne înfruntăm în noua etapă de dezvoltare socialistă a României în domeniul transformării conştiinţei şi moralei oamenilor, al aşezării pentru perfecţionarea activităţii economice şi sociale, creşterea şi întărirea democraţiei socialiste, în realizările obţinute în dezvoltarea economică şi socială a ţării. Este insănecesar, după părerea mea, ca acestui cadru organizatoric creat să-i asigurăm în şi mai mare măsură un conţinut corespunzător, precum şi o eficienţă maximă. în acest sens, consider că trebuie să acordăm o deosebită atenţie rezolvării mai operative a propunerilor şi sugestiilor oamenilor muncii, să întărim şi mai puternic munca colectivă la toatenivelurile, răspunderea personală a tuturor celor care lucrează în diferite organe colective de conducere, începînd de jos şi pînă la Comitetul Central al partiduluinostru. Măsurile preconizate pentru perfecţionarea activităţii Comitetului Central al partidului prin participarea şi mai activă a membrilor săi la elaborarea şi aplicarea hotărîrilor, introducerea practicii de a se prezenta periodic dări de seamă în faţa Comitetului Central din partea Comitetului Executiv, a Prezidiului şi Secretariatului, vor determina, evident, o creştere şi mai puternică a rolului Comitetului Central al Partidului Comunist Român în conducerea întregii activităţi politice, economice şi sociale din patria noastră. In încheiere, îmi exprim încă o dată adeziunea la orientările de bază cuprinse în ampla expunere a secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi hotărîrea ca în munca pe care o am, împreună cu ceilalţi tovarăşi din conducerea sindicatelor, să facem totul pentru înfăptuirea sarcinilor ce revin sindicatelor în actuala etapă de dezvoltare a societăţii noastre socialiste, pentru creşterea contribuţiei lor la dezvoltarea conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, la înfăptuirea politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român, pe noi baze a relaţiilor între oameni, cît şi între om şi societate, al însuşirii de către mase a concepţiei înaintate despre viaţă. De aci decurg exigenţe sporite faţă de şcoală, ca principal factor de educaţie şi cultură de care dispune societatea, noi cerinţe în ce priveşte îmbunătăţirea şi perfecţionarea activităţii informative. Succesele orînduirii noastre pe tărîmul dezvoltării învăţămîntului ne plasează printre ţările înaintate în ce priveşte gradul de cuprindere a populaţiei în diferite forme de învăţămînt, nivelul învăţămîntului obligatoriu, numărul şi ponderea specialiştilor pe care-i pregăteşte şcoala. In perioada care s-a scurs de la plenara din aprilie 1968 s-au obţinut însemnate realizări în aplicarea în practică a directivelor privind dezvoltarea învăţămîntului. Trebuie însă să declar cincer că aceste realizări ar fi fost mult mai mari dacă atît eu cît şi ceilalţi tovarăşi care au răspuns pentru problemele învăţămîntului, conducerea Ministerului Învăţămîntului am fi acţionat cu mai multă fermitate în aplicarea hotărîrilor partidului, a preţioaselor şi permanentelor indicaţii ale conducerii superioare de partid, îndeosebi, într-una din problemele capitale — problema legăturii dintre şcoală şi producţie — noi am procedat mult timp cu timiditate, cu jumătăţi de măsură. Lucrul acesta se referă şî la îmbunătăţirile de structură, atît cu învăţămîntul superior, cît şi în cel de cultură generală. A avut loc o serioasă slăbire a preocupării Ministerului Învăţămîntului pentru problemele activităţii ideologice şi politico-educative, în contrast cu rolul său de înalt for al educaţiei despre care a vorbit aici tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Recentele hotărîri adoptate de conducerea de partid depăşesc cu mult ca importanţă simplele măsuri operative de îmbunătăţire a învăţămîntului. Este vorba în fapt de o cotitură radicală în viaţa şcolii, o cotitură care presupune şi schimbări în optica şi mentalitatea unor cadre didactice, în sistemul de transmitere a cunoştinţelor, în organizarea procesului de învăţămînt în ansamblul lui. Mă refer în special la măsurile vizînd înfăptuirea unei legături organice între învăţămînt, producţie şi cercetare, introducerea dublei subordonări a unităţilor de învăţămînt superior, instituirea unui sistem de burse acordat de unităţile socialiste, organizarea activităţii productive în întregul învăţămînt de cultură generală, îmbunătăţirile în structura învăţămîntului mediu, pentru a-i imprima o finalitate precisă, şi, în sfîrşit, structurarea unui sistem unitar de predare a ştiinţelor sociale şi de intensificare a educaţiei şi activităţii politico-ideologice. în scurtul timp ce s-a scurs de la adoptarea acestor hotărîri s-au şi luat o serie de măsuri concrete de aplicare a lor în practică, dar euforia primelor rezultate nu trebuie să ne facă să uităm că este vorba nu de o campanie, ci de o acţiune de lungă durată care solicită mari eforturi şi care trebuie urmărită cu maximă perseverenţă de toţi cei care avem răspunderi în acest domeniu, inclusiv, bineînţeles, de către organele locale de partid şi de stat. Avem, o ştim cu toţii, un tineret studios minunat, animat de un spirit sănătos. Dar tocmai pentru că pornim de la sublinierea rolului imens al tineretului în societatea noastră, cea de astăzi ca şi cea de mîine, nu putem închide ochii asupra unor fenomene negative, asupra rebuturilor pe care le mai dă şcoala, asupra comportării necorespunzătoare a unor tineri în şcoală, familie, societate. Sînt tineri care, ca un nou „conu Leonida", consideră că societatea, statul le datorează tot, că de aceea e stat, fără să se gîndească la ceea ce datorează ei societăţii. Vina pentru existenţa unor fenomene de acest fel trebuie căutată în deficienţele muncii formativeducative ale şcolii, cît şi în lipsurile din activitatea organizaţiilor noastre de tineret. Este necesar să dăm mai multă atenţie educării tineretului studios în spiritul patriotismului socialist, al moralei socialiste, al dragostei de muncă şi de meserie, al conştiinţei îndatoririlor civice, trebuie ca fiecare tînăr să cunoască întreaga măsură a „miracolului românesc" despre care vorbeşte întreaga lume şi care este rodul muncii titanice şi sacrificiilor întregului popor, rodul înţelepciunii şi clarviziunii partidului. Două condiţii sunt, după părerea mea, esenţiale pentru o radicală îmbunătăţire a activităţii educative în şcoală, fie că e vorba de şcoala de cultură generală, profesională, liceu sau institut de învăţământ superior. Prima: realizarea unei unităţi organice între instrucţie şi educaţie în întregul proces de învăţămînt. A doua: participarea efectivă a totalităţii cadrelor didactice la munca educativă, ceea ce presupune o temeinică înarmare ideologică a acestora, o pregătire adecvată, metodologică, ştiinţifică şi practică a cadrelor didactice pentru a putea îndeplini cu succes dubla lor misiune: de predare a cunoştinţelor de specialitate şi de educaţie comunistă, înalta răspundere ce incumbă şcolii în modelarea sufletească a tineretului, de la cea mai fragedă vîrstă pînă la păşirea de sine stătătoare în viaţa socială, implică răspunderi sporite pentru noi toţi, cei care ne ocupăm de problemele învăţămîntului, creşterea operativităţii şi tenacităţii în înfăptuirea hotărîrilor partidului privind perfecţionările de structură şi de conţinut în învăţămîntut de toate gradele. •• f -...... •·' ■-•r -,WJ» »0 . In sistemul de mijloace ale educaţiei şi ale formării ideologice, politice, civice a tineretului, de care dispune şcoala, una din verigile cele mai importante — dacă nu cea mai importantă — este predarea ştiinţelor sociale. Pentru creşterea influenţei pe care o exercită asupra conştiinţei celor tineri, pentru sporirea eficienţei lor educative, este necesar, înainte de toate, să se pună capăt modului speculativ, abstractizant de prezentare a teoriei materialismului dialectic şi istoric, punîndu-se în miezul predării problemele fundamentale ale politicii partidului, problemele teoretice şi practice esenţiale ale construcţiei socialismului, aprecierile partidului privind principalele fenomene şi procese ale lumii contemporane. Trebuie spulberată prejudecata, mărturisită sau nu, că o asemenea orientare ar putea afecta ţinuta ştiinţifico-teoretică a predării. Dimpotrivă! Anemia prelungită de care suferă, din păcate, pe planul creaţiei ştiinţifice facultăţile noastre de filozofie, multe catedre de ştiinţe sociale, se datorează tocmai neabordării problemelor de fond ale realităţii. Problemele de adînc interes teoretic puse în discuţie în expunerea de astăzi, ca şi în alte documente de partid, oferă un admirabil program pentru activitatea de investigare şi generalizare teoretică a catedrelor noastre de ştiinţe sociale. Trebuie menţionate şi carenţele pe planul fermităţii ideologice şi al poziţiei militante în predarea ştiinţelor sociale. Noi nu sîntem înconjuraţi de un vacuum ideologic, îndeosebi la facultăţile şi instituţiile cu profil umanistic, dar nu numai acolo, datorită slăbiciunilor în activitatea noastră ideologică se manifestă atitudini necritice, obiectiviste, cîteodată apologetice faţă de anumite concepţii idealiste, iraţionaliste în filozofie, estetică, psihologie, istorie. La toate acestea contribuie şi penuria de lucrări care să ofere tineretului repere solide de orientare pentru judecarea unor astfel de concepţii. Se fac auzite uneori ecouri ale unor teorii la modă care încearcă să prezinte anumite tare ale societăţii capitaliste drept tare proprii oricărei societăţi, tarele specifice statului burghez drept tare ale unui imaginar stat în genere. Nu aş putea spune că lipsesc declaraţii despre necesitatea combativităţii ideologice în predarea ştiinţelor sociale. Lipseşte însă adeseori abordarea concretă a problemei combativităţii, cu alte cuvinte, concentrarea atenţiei asupra manifestărilor concrete cu carene întîlnim într-un mediu sau altul, criticarea cu argumente ştiinţifice convingătoare a concepţiilor sau a punctelor de vedere potrivnice marxism-leninismului. Pentru lichidarea lipsurilor arătate este necesară, înainte de toate, intensificarea preocupării Ministerului învăţămîntului, a senatelor şi consiliilor profesorale, a organizaţiilor de partid din învăţămînt pentru problemele activităţii ideologice, ca şi ale educaţiei în general. Totodată, se simte nevoia ca Academia de ştiinţe sociale şi politice să acorde un sprijin mai direct şi mai permanent întregii munci didactice şi ştiinţifice a cadrelor, catedrelor şi facultăţilor de ştiinţe sociale din învăţămîntul superior. Consider de excepţională importanţă indicaţiile adresate Academiei de a aborda cu mai mult curaj noile probleme ale dezvoltării sociale, naţionale şi internaţionale, de a deveni — citez — ,,un puternic centru de dezbatere liberă a tuturor problemelor legate de progresul ştiinţelor sociale". Cred că aceste dezbateri ar trebui să fie deschise unui cerc cît mai larg de participanţi, cunoscut fiind adîncul interes ce se manifestă la noi pentru problemele de filozofie, istorie, ştiinţe politice, artă şi literatură. Mi-aş permite să repet şi o propunere mai veche, şi anume, ca sub egida Academiei de ştiinţe sociale şi politice să apară o publicaţie periodică consacrată confruntării de păreri de pe poziţiile marxismului militant cu diferite curente ale gîndirii contemporane în domeniul filozofiei, sociologiei, economiei, esteticii, istoriei. Cred, de asemenea, că este timpul ca presa noastră, inclusiv cea cotidiană, să facă mai mult loc în coloanele ei dezbaterilor ideologice pe teme de mare actualitate. în fine, aşa cum au mai spus şi alţi vorbitori, consider că apariţia unei Istorii a Partidului Comunist Român, în care să se sintetizeze experienţa istorică acumulată de partid în decursul existenţei sale, indestructibila sa legătură cu istoria patriei şi a poporului, ar constitui un eveniment de seamă al vieţii noastre ideologice. Mă fac în această privinţă şi interpretul unor păreri exprimate în adunările activului de partid la care am participat. Întrucît lucrez — așa cum se spune — ,,pe linie de stat", aș dori să mă refer la adierea de vînt proaspăt pe care a adus-o dezbaterea problemelor ideologice în adunările activului de partid din ministere şi alte organe centrale de stat. în rindul comuniştilor din aceste organizaţii a avut o mare rezonanţă îndemnul secretarului general al partidului ca fiecare membru de partid, indiferent de locul lui de muncă, să acţioneze ca om politic, ca militant activ pentru transpunerea în viaţă a liniei partidului, ca fiecare propunere, fiecare document care emană de la aceste organe să poarte girul unei înalte competenţe, să constituie o contribuţie efectivă la soluţionarea problemelor fundamentale ale politicii partidului. Desigur, pentru aceasta este nevoie, în afară de temeinice cunoştinţe de specialitate, de studiul aprofundat al concepţiilor teoretice ale partidului, al concluziilor pe care le trage din experienţa construcţiei socialiste. Este nevoie, totodată, de stîrpirea spiritului funcţionăresc, de lichidarea flagelului birocratismului care exercită un efect paralizant asupra activității organelor noastre de stat, fiind uneori alimentat chiar de anumite prevederi ale actelor normative pe care le întocmim. Critici întemeiate s-au făcut în aceste adunări deficiențelor în organizarea activității de decizie şi control a ministerelor, precum și practicii extrem de răspîndite de pasare a răspunderilor pentru luarea unor hotărîri de la un nivel la altul. Consider că noi, cei pe care partidul ne-a trimis să lucrăm în cadrul Consiliului de Miniștri, în Biroul său Permanent, va trebui să studiem cu mare atenţie concluziile ce se desprind din aceste dezbateri, în vederea înlăturării deficienţelor existente şi aplicării ferme şi perseverente a indicaţiilor repetate ale conducerii de partid , indicaţii asupra cărora s-a insistat şi în actuala plenară , privind perfecţionarea şi ridicarea la un nivel superior de organizare a activităţii în domeniul administraţiei de stat. Fenomenele de încălcare a legilor ţării în organele administraţiei de stat, unele foarte grave, fac necesar un control mult mai exigent şi sistematic din partea Consiliului de Miniştri asupra activităţii ministerelor, control din care consider că nu poate lipsi urmărirea modului în care aceste organe aplică hotărîrile de partid privind selecţionarea şi promovarea cadrelor de conducere. Consider, de asemenea, că organizaţiile de partid din organele centrale de stat trebuie să primească un sprijin mai substanţial din partea organelor de partid, a secţiilor Comitetului Central, a conducerii ministerelor pentru creşterea înrâuririi lor asupra mersului lucrurilor în ministere, potrivit cu atribuțiile ce le sunt conte (Continuare în pag. a 3-a)