Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-08-02 / nr. 53
210 stgoal bunavei. . 3.C n alteleri guverneminte a Austriei, cep pomu mai arata căto ceva.” ei și Angliei din contra D. Redantoru, dară spre rau totu de luna famu prinu unu Redactoru o obștime, mai alesu turiloru umanităței, nealui Redantorul giudecata fie soespendatt roviți, Simon Leib Aalămu că cupformuă șizlocirei giculu iecăluii miliu, întii ebniu căntule sale, nești? a apri nă Săulrată e că în de se cu trage solicita centul și însemnată dară pii acii și apiutoru credință (?) ezistă, este mare care C' Agenție efărșirea dese corse cu asprime leagulu opinie, înlăturarea de favorul comerțil prin și însfărșitu pe care ii săntu Presiei, Franțică pumitulu arsă de blamată inMichel Daniel, Hoprocesu de Presă, din dușmănie și ură personalăt!) cu scopu de anuța în duhul seloru de giosu animozitate penora Epreiloru, se pădu siliți a se tăngui cănră onor, reprezentanși ai înalteloru puteri pentru nelegiuira și imoralați!?) urmare a numitului și a renuiții vanceri (?) și negatitori de oice ce onună de o vreme îndelungată și într'unu cipu eolilu eroit?) Aoau ponetitunti aice în principatu, comerțul prin care pu pușai că industria Europenă au folositu productele țerei care este cea mai opogație a Țerii au rădicatu prețurile lori. Spreini și mai mulți porți cumpără productele și le transportează în țerile streine corii prin capitalurile loru, la pre upu proprietaru să stag torpiciaecă o economie solidă în toate cauză a înainti interesele ocărmuirei tonale (?) luăndu parte la toate greutățile și dările țerei (!) Dreptu care sub iscăliții onoratei înalte boerimi de „oupă toate aceste, este de întrebatu dacă se cuvine dară că această nație În toate statele unde libertatea nu este numai unu crimu în contra drepta unu crimu în contra liniștei publice a ordinei legale, fiindu că esperiența ne învață, că intrigile contra unei nații producu niște coprovocatu de streinii israeliți.i așteptămu la citația Onorabilului Dipanu Domnescu, pănă atunlamități incurabile, îndămănarea țerei. „Cu toată supunerea și respectulu cuvenitu, subu iscăliții credu a fi îndreptate de a ruga ne Onor, și General Consulatu, a misloci cătră ocărmșuirea locală, Teodor penală, din care prin gazete de aici, precumu și noi să fimu înștiințați, și pănă giule cărei folia Urmează treizecișitrei iscălituri din care su mai însemnate: Leiba Sparț, Oporagilul Codrescu aceasta Cabana, Leib se binevoiasă La aceasta Stepa socoate a face următorele observații: Poporul evreescu au avoru trista sortă de a fi maltratati, persecutatu, ba de multe ori și alungatu din mai tote staturile Europei. Evreii au fostu respinși din Spaniei și din Francina, mai apoi din Anglia și din Germania, iar în urmă asupriți în Polonia și Rosia, de cincizeci de ani încace au începutu poe strectura și se strecoră Pe copieniti în țepra postră. Pauțini din coloniștii cărora li s'au datu ospitalitate aice la noi nu sântu veniți ei însuși sau părinții lori, iar numerul pieloru a cărora vecime se suie pănă la pinii loru este de totu Meerhofer, Idel Vecsler, Frații Lotzinger, și alți, făcută de Onorabila Agenție, nu și repromendatu Ministeriului Dreptăței casă aceasta. Coloniștii evrei sântu deci au datu o ospitalitate atătu de generoasă, și în care ei nu erau priviți cu ură și dispreți ca în multe alte țeri, și unde pore că viitoriul le păstra o soarte și mai bună. În adevăru, cine„nu știe că dorințile partidei naționale din 1848 s'au rostitu pentru emancinarea graduală a evreiloru? Noi încă într'unu N. al Sgelei' în anul trecutu amu aplaudatu la reformele întroduse în Spitalu și casa de saraci. Iarăși în Stea amu mai zisu de asemine că religia nu trebuie să fie o pedecă pentru a se îndritui pe Evrei în timpul cuveniru și a fi și ei cetățeni ai Romăniei. Prin urmare noi nu putemu fi acuzați de părtinitori în causa de față, trebuie înse să mărturisimu că amu fostu cuprinși de o mare mirare văzindu purtarea unora dintre coloniștii Evrei de aice, și nu putemu înțelege care este îmboldul îngămfărei petiționariloru. Nu remăne îndoială că orunde se ducu evreii, contribuiescu pănă la unu oare care gradu la sporirea comerciului prin activitatea loru și că, înavuținduse pe sine, contribuiescu și la înavuțirea țerei, este înse totu odată necontestabilu că la noi prin esclusivismul și spiritul loru de castă au înăbușitu industria și comerciul naționalu. Sumă de meseriași pământeni și de neguțitori lipecani s'au făcutu nevăzuți în cursul acestora din urmă 20 de ani. Căndu de altă parte, între noi, petrece de sute de ani o seminție forte comerciantă. Armenii, carii în adevăru au contribuitu foarte multu la prosperitatea țerei. Armenii sântu acei carii au întrodusu mai alesu acelu comerciu în mare, cu cirezi de boi și herghelii de cai pe piețile Danțigului, Pestei, Vienei, Olmiuțului șii, comerciu care au fostu și este încă o vână de auru totu așa de mănoasă pentru Moldova precătu este, de cătra timpu, și comerșiiul grăneloru; și noi nu vedemu ca Armenii să se scoale cu pretenții asupra nimănui, nici să se plăngă că'i atacă vezi cine. Din contra, ei s'au amalgamatu cu lăcuitorii pământeni, și au căștigatu stima tuturoru prin onestitatea și soliditatea cu care portă comerciul,și au înviințatu carii, în simțimentele loru patriotice, nu smitu întru nemicu mai buni patrioți păminteni. joșu de cei doi știau că în une locuri, bună oră în de demulteu totu feliul de enperetiții trioți și cetățeni buni, sântu supuși la dări de vbiruri și de omeni de oele, fără cea mai mică deosebire de ceilalți locuitori, și ori la ce ocasie nu lipsescu a'și mărturisi cea mai vie simpatie cătră ceilalți concetățeni. Așa mai dăunăzi căndu Francia au atătu de cruda certată de revărserile apeloru. Evreii nu numai că au subscrisu ca toți ceilalți în listele de ajutoarele ce se da, dar din au predicatu în Sinagogă și au adunatu sumarele rabinu al comunității Parisume de bani în favoarea inundațiloru. Unde se vădu pe la noi asemine acte de împăcăciune cu societatea omenească? Unde sântu dovezile de o îngrare cu bună credință în sinul familiei celorulalți cetățeni? Unde'i recunoștința ce o datorescu țerei pentru ospitalitatea ce li s'au datu, mai alesu căndu coloniea evreiască se bucură de scutiri și foloase care nu le au dlar însuși pământenii? Și dacă pănă astăzi nu li s'au datu, poate, de o potrivă drepturi cu ceilalți cetățeni, causa este numai că guverneloru, după timpu, le era teamă ca starea înapoiată și ideile de esclusivismu care le hrănește încă o mare parte dintre coloniștii Evrei să nu fie vătămătoare societății. Celu puținu încercările ce s'au făcutu vorbescu cu totul în defavoarea loru. Se știe că Divanul adhocu au fostu votatu ca să se see la oaste și dintre evrei, ei înseși au împușu unu biru asupră și, ca prin dări de bani să paraliseze punerea în lucrare a legiuirei votate, și prin feliuri de uneltiri au adusu pănă și Feepbuk în contra ei. Apoi căndu, în timpul ocupației din urmă, au voitu Rușii a o pune în apliicare, ei s'au adunatu în Gloate înaintea casei chiar a unuia dintre petiționarii de acumu Leiba Cahan, feliuri de amenințeri, să le spuie ce au făcerăndu'i seamă, cu bru, spune că elu trebuie să păziască cu ori ce cutu cu banii ce 'iau fostu datu, și au fostu nevoie ca să intervie jandarmi spre a'l scăpa din mănile loru. De voiescu dară coloniștii evrei să fie emancipați, de voiescu să nu aibă nimeni ale împuta ceva, trebuie ca ei să nu facă Statu în statu, trebuie să fie portul, datinile, viața, să adopteze interesele principatului. De voescu a fi cetățeni în Romănie, înceapă a se purta altfelu, nu facă tulburări și rescole în contra guvernului, spărgăndu grosurile ca la Fălticeni; de poescu a fi cetățeni nu reclame întervențiea agenției austriace; de poescu a fi păminteni nu se deosebiască întru nimicu de cătu în cultul loru de ceelalți păminteni, căci romănii nu voru privi nici odată de cetățeni pe acei ce amestecă pe străini în trebile loru. Apoi dacă au pre o plăngere în contra cuiva păstreza buna cuviință, mărginească se în vorbele loru, nu arunce în fața unoru omeni, care să bucură de o stimă în sulhu ca aceea carii au scrisu cuvăntul din ”Zimcu pinte ca acele din petițiea ce au datu. Totu odată nu amenințe și nu sparie pe pime cu resbelu civilu, zicăndu că s'aru fi au țindu pe pomulu în contra loru; nimene pu atță, și poporul nostru au doveditu că este prea liniștitu, și înțelepciunea lui și atestei capitale al opritu celui întătu acii uei de a dară trebuie să fie dași Statu răutăți, giosu și redectoru alte resurseraeliteni dau mătrevicu bună se bucuși al Moldoveconsidera Dumfie trasu țerei carii ataca și departe. Dommnitoriloru aiie, o nație întreagă, o amenință inteligența Secretariatu de Foi ca presei cineva urZimbru” și și la să șicu. Ei trebuie dar să ție, limba romănă, scoli în loru o mărturisimu, amuze cumu știindu bucuriiu nicăiuri pii și necăinritori au colore cu Francia, și drepturi șuliu au că de pu Dar și și mulți pe de o mai cesti formează n'au mare Evreii politice, cătă deosebire o castă aice pre vine, dinspre onorea cunoscutu mulți, care la noi nu le petrecutu pe aiurea, s'au folositu de atăteșulgă recunoștință țerii pici într'o parte de aiurea cătu înfloritu ca au pe și voru fi priviteîn țeara dancei de aau părăsitu de locu libertate de la însași și ajunsu între Acolo a religie, nu s'au cultu, la cacare areă ținu încă ș'astăzi, acolo le mai chinar mai nu deosebită, ei sântu pau