Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)
1858-11-25 / nr. 85
N”- 85. STROADUMANCI. -ă3575555- Această foaie esă în toate zilele, afară de Duminică. -Abonamentul se face în Iași la Bbciuroul Stelei Dunărei, ulița Sf. Spiridon. -În ținuturi la D.D.espeditori ai poșteloru. - În București la librarul C. A. Roseti. - Prețul pe unu anu este de trei galbini, și pe trei luni 30 lei, posta franco. - Răndul de înștiințare se plătește un leu. -Administrația și espediția sănt la biuroul Stelei Dunărei. Știrile comunicate anomimu nu se primescu, -Cerănd autorul, numele seu va rămănea știutu numai Redacției. 1858. IASSI, MACTI 25 NOEMINCEI. ANCUI ISI. - -2225-258222-3.55.- ------. 5- M025 NEMVNIE Cetinu în Costituționariu: Publicămu unu estracu dintr'o corespondenție de la Paris adresată Nordului, în 8 Noemvrie. „Unu jurnal Semi-oficial asigurează: „că guvernul Franțezu, nu patronează nici unu „candidatu la Domnie în Principate; aceasta vne adevăratu, dar guvernulu Franțezu, „nare negreșit prefererințiă pentru cutare „sau cutare candidatură, carea se apropie mai „mult de ideile sale. Candidații iei sănt după unu „vuetu foarte acreditatu, Prințul Bibes ca și Prințul Ghica pentru Valahie”, „ear pentru Moldova Prințul Grigorie Sturza, carile au luatu parte la rez„velulu din Crimeea. În caz se „atinge de Austreea, se zice că ea sprijină „în Valahiea candidatura Prințului Știrbeiu „și în Moldova, candidatura Prințului „Mihai Sturza.” Candidatura Prințului Grigorie Sturza, carea are preferența Franției este aceea majorităței țărei, și pe aceea o va sprijini Constituționariulu, ca zile plinu de recunoștință pentru Franțiea ce s'au luptatu în conferenție pentru maționalitatea Română și unirea Principatelor, vroește ca lupta aceea să nu fi fost zădarnică, și Moldova măcar să poată avea în capulu Statului unu barbatu cu calități așa de elimente, în cătu unirea Principateloru să nu rămăe unu visu, ci să se poată realiza după dorința puterilor garantuitoare. Într. nostru viitoriu, vomu reveni asupra acestui punct, și vomu declara motivele ci nu facu a sprijini această candidatură. Declarase și acii ce ținu candidatul lor ascunsu, în temere că se va topi la lumină, arăteni virtuțile, capacitatea, energiea ce găsescu în trănsul, ca ei'l cunoască și țara! Cel ce fuge de lumină, are scopuri răle!” Constituționalul din Parisu s'au făcutu în jurnalistica franceză unu nume deosebitu prin iuțala imaginației sale, întrebuințată mai alesu întru a comunica cetitorilor unei istorii supranaturale, în alte cuvinte halim ale Constituționalului se datorește aflarea șerpelui de mare, atătu de colosalu în cătu cu coada sa încungiură pămăntul; totu el au aflatu copiii feți logofeți cu părul de auru; elu au înbogățitu jurnalistica cu acea clasă de știri născocite, care franțuzește se numescu sanagde, și care romănește se potu reproduce prin cuvăntul de gogoașe. Se vede că Constituționalul din Iași ambiționează reputațiea omonimului seu din Parisu; almintrele nu amu putea înțelege motivul care le face să asigure seriosu cetitoriloru sei, că candidatura lui Beișade Grigori Sturza are preferința Franciei. Dar de căndu Francia iși arată preferințele sale prin corespondențiile anonime ale Nordului? Sau poate că și Constituționalulu nostru este de ideea lesne crezăturiloru că totu ce este tipăritu este și adevăratu? Franța căndu voie de a arăta preferințele sale, are agenți diplomatici, are notele Ministeriului trebilor din afară, are Monitorul oficialu! Noi nu știmu însă că pănă aumur. Consulul Imperial al Franciei să fi aratatu vreo preferință Dsale Grigorie Sturza, noi în zădar cercetămu în coloanele foiei oficiale din Parisu, numele pretendatului la Domnie! Nimene mai multu de cătu noi, vechiul și întăiul organu alu unirei principateloru, nu este recunoscătoru Franciei de luptele ce au susținutu în conferinție pentru naționalitatea Romănă și unirea principateloru. Însă socotimu că este a arata rea recunoștința sa, atribuindu Franciei preferințe care ea nu le are, și care dacă le aru avea, aru fi contrare principiiloru ce Napoleon III, le-au sprjinitu pururea în privirea principateloru. Francia are preferință pentru autonomia principateloru; a avea însă preferință pentru ori ce candidatu de domnie, aru fi prin însuși aceasta a da un zeu esemnlu celoralalte puteri, intervenindu într'o chestie care este lăsată numai țerii, în deplina ei autonomie. A avea preferință pentru peisade Grigorie, sau și cine altul, prin însuși aceasta Francia s'aru rădica totu dreptul, toată putința de a opri pe celelalte puteri să'și aibă și ele candidații loru; și atunce nu țeara, ci puterile garante aru fi chiemate să aleagă pre Domnii din principatele unite. Aceasta însă nu se vede nicăiri înscrisu în convențiea din 1:„ Avgustu. Din toate acesste dar resultă, că Franția în neinteresata sa politică în privința principateloru, nu poate avea preferință de cătu pentru acei pre care însuși Romănii, în deplina loru neatărnare drivoru pune în capul țării loru! Cătu pentru făgăduința ce Constituționalul dă cetitoriloru sei, că în No. viitoru va declara motivele ce lu facu de a sprijini candidatura lui Bezede Grigore Sturza, unu barbatu cu calități așa de eminente, în căt unirea principatelor să nu rămăieumu visu, ce să se poată realisa după dorința puterilor garantuitoare; noi rugămu pe Constitucionariu ca, în descrierea calităților eminente ale candidatului său, să nu uite și apreciațiile făcute despre aceste de însuși unulu din cantorii sei binevoitori și publicate în jurnalulu Bucovina din 1848 și 1840. Dacă Constituționariul nu are colecția acesui jurnalu, redigiatu de infocatulu și statornnicul patriotu Alecsandru Hurmuzachi, care în nenorociții ani 1848 și 1819, au fostu Campionulu cel mai energicu al emancipației Principateloru, și adversarulu celu mai neîmpăcatu al D-lui Mihailu Sturza, și a lui Bezede Grigori Sturza, Stepa Dunărei ține la despozițiea foaiei Grigoriane toate numerile ce i ar trebui, spre a face ca descrirea sa despre calitățile candidatului său să fie completă în toate privirile! Timpul înscrierilor în liste trece repede, și cu toate astea mulți din alegători stau încă în niște îndoeli, în niște temeri sau neotărări, cari prelungindu-se prea mult le pot deveni vătămătoare. Așa în capitală și alte orașe sunt mulți din alegători, cari nu se grăbescu a se înscrie, creăndu-și o temere imaginară că, prin înscrierea lor li s'ar cunoaște valoarea stării loru pentru viitoarele contribuții. O astfel de temere este nu numai imaginară; este, s'o zicem curat, rușinoasă. În această epocă importantă în care trăim, în ajunnulu celora mai mari reforme ce au a se face, se mai află încă individe cari să cugete la niște interese atăt de mici și miserabile? Pentru a iconomisi căți-va lei, voim a nu exercita celu mai însemnat drept ce ni se dă? Pentru a face ca venitulu nostru să nu se micșoreze cu o sumă de nimicu, voim a trece cu piciorulu peste ori-ce interese generale? Patria dar este o chestiune de bani! Interesele ei sunt un joc de noroc. Cănd ea ne va cere ceva, pentru a ne bucura de totul, mai vom întoarce spatele, prefăcăndu-ne că nu știm de ce e vorba. O asemenea purtare este nu numai rușinoasă, este culpabilă, este criminală. Și cine sănt aceia, cari aztăzi voescu a se ascunde dupe perdea ? Aceia chiar cari erau excluși de ori-ce drepturi, cărora li se impunea numai datorii, cari erau lepădați, desprețuiți și umiliți. Astăzi cănd inegalitatea dispare, cănd toți cetățeni sunt egali înaintea legi, cănd toți cei ce unesc oarecari condițiuni de capitalu, pot exercita drepturile politice, pot adică vota pentru o cameră care să întărească egalitatea, să dea dreptatea pentru toți, să formeze legile sociale, să aleagă unul...