Ştiința şi Tehnică, 1975 (Anul 26, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 1 - 3

EI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE ŞTIINŢIFICA ALE PRODUCŢIEI "". Avînd în vedere vastul program ştiinţific, parte integrantă a viitorului plan cinci­nal, ne-am adresat cîtorva oameni de ştiinţă,care ne-au răspuns cu amabilitate la urmă­toarele întrebări: I. Congresul al XI-lea al P.C.R. a constituit, desigur, un eveniment istoric în viaţa întregului nostru popor, reprezentînd un moment de răscruce pentru dezvoltarea vi­itoare a României socialiste. În acest sens, v-am ruga să ne vorbiţi despre importanţa pe care o prezintă Congresul partidului pentru dezvoltarea în perspectivă a ştiinţei şi tehnicii româneşti. II. In cadrul planului de dezvoltare al cercetării autohtone, care sînt direcţiile prio­ritare evidenţiate de documentele aprobate de forumul comuniştilor? III. In domeniul dumneavoastră de activitate există, desigur, nenumărate direcţii de cercetare strîns corelate cu planurile de dezvoltare ale ramurilor respective ale economiei naţionale. Care sînt acestea? IV. Dezvoltarea impetuoasă a economiei româneşti reclamă cu insistenţă adîn­­cirea procesului de integrare a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia Ce credeţi că trebuie făcut pentru adîncirea şi grăbirea acestui proces? ANCHETA REALIZATA DE ION VÀDUVA-POENARU întreaga noastră viaţă socială. Cum să fie realizate aceste sarcini, aceasta este misiunea de cinste a oamenilor de ştiinţă şi tehnică, a oamenilor învăţămîntului căruia Congresul al XI-lea îi conferă «rolul primordial în realizarea prevederilor de pregătire a forţei de muncă a cadrelor necesare tuturor sectoarelor de activitate». Pregătirea forţei de muncă a cinci­nalului cuprinde ca un rol esenţial organizarea învăţămîntului potenţial uman, căruia îi revine sarcina de a propaga şi înfăptui revoluţia tehnico-ştiinţifică, forţa irezistibilă pusă în slujba înfăptuirii obiectivelor Programului. Hotărîrile Congresului al XI-lea în domeniul ştiinţei şi tehnicii au fost amplu pregătite prin dezbaterile Conferinţei naţionale a cercetării ştiinţifice şi proiectării, ceea ce subliniază, cu trăsături profunde, importanţa ştiinţei şi tehnicii pentru rezolvarea politicii generale de desăvîrşire a construcţiei socialiste şi de dec­­­idere a drumului spre comunism în ţara intră,­­ cuvîntarea sa, pe care am ascultat-o cu ordată atenţie la această impozantă primă aferinţă naţională consacrată problemelor iţei şi tehnologiei — ca activităţi sociale primă importanţă — tovarăşul Nicolae Ceauşescu a relevat semnificaţia socială a matematicii ca factor activ al revoluţiei tehnico­­ştiinţifice, spunînd: «nu există, de fapt, sector de cercetare, de activitate în care matematica să nu-şi găsească un larg cîmp de aplicare». Ш Recunoaşterea acestei universalităţi a a­­­­plicării matematicii creează însă şi obligati­vitatea promovării cercetării matematice, liniile aplicaţiilor ei. Asupra acestei obligativităţi tot D-sa preciza că este necesar ca cercetarea matematică să se integreze mai activ în pro­cesele de automatizare şi cibernetizare a pro­ducţiei, în diferite alte sectoare de activitate, iar mai departe, apreciind că avem o cercetare ■matematică bună, adaugă ca o recomandare constructivă, îmbinată cu o critică deschiză­toare de perspective: «şi dorim ca ea să aducă în viitor o contribuţie mai substanţială la întreaga activitate de cercetare, la programul general al societăţii noastre socialiste». Problemele din domeniul specialităţii mele care mă preocupă în prezent sînt cele ridicate de aceste observaţii şi aprecieri menite să integreze cît mai fructuos matematica românească în revoluţia tehnico-ştiinţifică, sub semnul căreia pornim la înfăptuirea cincinalu­lui viitor. Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti, pe care îl conduc, merge de mulţi ani pe linia integrării cu producţia şi cu învă­­ţămîntul, realizînd, an de an, tot mai multe cercetări, atît cu caracter fundamental, cît şi cu caracter aplicativ, pe bază de contracte cu diferite întreprinderi, instituţii productive, institute de cercetări aplicative, departamente etc. In acelaşi timp, pregătim cadre de informa­ticieni şi de utilizatori de tehnici de calcul şi informatică de nivel superior. Ceea ce mă preocupă în prezent este dez­voltarea acestei activităţi pe planuri mai largi, mai concrete, fundamentale, mai eficiente. Seminarul de matematici aplicate pentru nematematicieni pe care îl conduc, cu sprijinul inimos şi competent al unui grup de colabora­tori matematicieni şi nematematicieni, a dez­bătut cercetări din variate domenii ale aplica-I valorifice rezervele minerale existente—inclusiv cele cu conţinut frac — şisturile bituminoase, dar şi să evidenţieze noi resurse de­mbustibili. Necesarul de energie la nivelul anului 1980, de 75 — 80 miliarde kWh,­­ fi asigurat în mare de centrale hidro, termo (pe bază de cărbuni inte­­ori) şi de primele centrale nucleare. Direcţiile principale în care se vor face dezvoltări în ramura con­strucţiilor de maşini — care-şi păstrează un ritm înalt de dezvoltare: 11,5 —112,5%—sînt acelea ale construcţiilor navale, electrotehnicii şi electronicii, maşinilor-unelte, mecanicii fine, tehnologiilor. Corelată cu nevoile construcţiilor de maşini, industria metalurgică va elabora noi tipuri de oţeluri (aliaje şi cu carbon): cupru, zinc, plumb, dar şi va orga­niza fabricaţia de metale rare, după cum chimia va elabora noi mate­riale sintetice şi înlocuitori ai unor materii prime. Indiscutabil, seria exemplelor ar putea continua cu cele luate şi din domeniul altor sectoare de activitate (industria uşoară, agricultura etc.); ce trebuie însă menţionat este tocmai această corelare armonioasă a dezvoltărilor ce se preconizează, care se integrează în sistemul unitar, în care totul este corelat pe o lungă perioadă de timp. Institutul departamental de profil al industriei electrotehnice, a­­cărui evoluţie în timp a urmărit dezvoltarea noilor fabrici, cărora le-a furnizat produse noi, tehnologii moderne, standuri de încercări, I.C.P.E., se găseşte astăzi în situaţia ca, prin fondul de oameni de care dispune, prin dotarea sa cu laboratoare şi piloţi de producţie, să con­stituie un partener potenţial pentru industrie. Menţinerea unui ritm de dezvoltare superior ritmului mediu de dez­voltare industrială — în jur de 20% —, ceea ce înseamnă o dublare a volumului de producţie la fiecare cincinal, impune existenţa unui sector de concepţie propriu, a unei activităţi de cercetare dirijată, cu opţiuni clare şi etapizări riguroase ale transferului de tehnici şi tehnologii noi spre industrie. Acesta este motivul pentru care sectorul electrotehnic şi electronic dispune de un număr ridicat de institute şi centre care, prin activitatea lor, vor face ca la sfîrşitul cincinalului ponderea produ­selor noi şi modernizate să reprezinte cel puţin 70%. Pentru institutul nostru, Directivele Congresului al XI-lea prevăd sarcini deosebit de complexe, legate nu numai de rezolvarea propriilor probleme ale sectorului electrotehnic, dar şi pentru celelalte sectoare ale economiei, în care electricitatea, prin instalaţiile de acţionare şi automatizare (tracţiune, foraj, mori de ciment), materiale cu proprietăţi speciale, tehnologii bazate pe aplicaţii ale electricităţii (de formare electromagnetică, vopsiri electrostatice, electroeroziune etc.), produse şi tehnologii cu performanţe speciale, intră tot mai adînc, modernizînd procesele de muncă. Voi începe cu o problemă care îmbracă astăzi cel mai complex ca­racter — acela al surselor de energie —­, domeniu în care graniţa dintre prezenta perspectivă devine pe zi ce trece mai imperceptibilă. Sarcinile noastre ce derivă din documente se distribuie în mod egal atît pe utilizarea raţională a surselor existente (compensarea cu baterii de condensatoare statice, filtre de armonici) cît și pe cele noi. Precu­­m

Next