Ştiința şi Tehnică, 1975 (Anul 26, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 1 - 3
EI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE ŞTIINŢIFICA ALE PRODUCŢIEI "". Avînd în vedere vastul program ştiinţific, parte integrantă a viitorului plan cincinal, ne-am adresat cîtorva oameni de ştiinţă,care ne-au răspuns cu amabilitate la următoarele întrebări: I. Congresul al XI-lea al P.C.R. a constituit, desigur, un eveniment istoric în viaţa întregului nostru popor, reprezentînd un moment de răscruce pentru dezvoltarea viitoare a României socialiste. În acest sens, v-am ruga să ne vorbiţi despre importanţa pe care o prezintă Congresul partidului pentru dezvoltarea în perspectivă a ştiinţei şi tehnicii româneşti. II. In cadrul planului de dezvoltare al cercetării autohtone, care sînt direcţiile prioritare evidenţiate de documentele aprobate de forumul comuniştilor? III. In domeniul dumneavoastră de activitate există, desigur, nenumărate direcţii de cercetare strîns corelate cu planurile de dezvoltare ale ramurilor respective ale economiei naţionale. Care sînt acestea? IV. Dezvoltarea impetuoasă a economiei româneşti reclamă cu insistenţă adîncirea procesului de integrare a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia Ce credeţi că trebuie făcut pentru adîncirea şi grăbirea acestui proces? ANCHETA REALIZATA DE ION VÀDUVA-POENARU întreaga noastră viaţă socială. Cum să fie realizate aceste sarcini, aceasta este misiunea de cinste a oamenilor de ştiinţă şi tehnică, a oamenilor învăţămîntului căruia Congresul al XI-lea îi conferă «rolul primordial în realizarea prevederilor de pregătire a forţei de muncă a cadrelor necesare tuturor sectoarelor de activitate». Pregătirea forţei de muncă a cincinalului cuprinde ca un rol esenţial organizarea învăţămîntului potenţial uman, căruia îi revine sarcina de a propaga şi înfăptui revoluţia tehnico-ştiinţifică, forţa irezistibilă pusă în slujba înfăptuirii obiectivelor Programului. Hotărîrile Congresului al XI-lea în domeniul ştiinţei şi tehnicii au fost amplu pregătite prin dezbaterile Conferinţei naţionale a cercetării ştiinţifice şi proiectării, ceea ce subliniază, cu trăsături profunde, importanţa ştiinţei şi tehnicii pentru rezolvarea politicii generale de desăvîrşire a construcţiei socialiste şi de decidere a drumului spre comunism în ţara intră, cuvîntarea sa, pe care am ascultat-o cu ordată atenţie la această impozantă primă aferinţă naţională consacrată problemelor iţei şi tehnologiei — ca activităţi sociale primă importanţă — tovarăşul Nicolae Ceauşescu a relevat semnificaţia socială a matematicii ca factor activ al revoluţiei tehnicoştiinţifice, spunînd: «nu există, de fapt, sector de cercetare, de activitate în care matematica să nu-şi găsească un larg cîmp de aplicare». Ш Recunoaşterea acestei universalităţi a aplicării matematicii creează însă şi obligativitatea promovării cercetării matematice, liniile aplicaţiilor ei. Asupra acestei obligativităţi tot D-sa preciza că este necesar ca cercetarea matematică să se integreze mai activ în procesele de automatizare şi cibernetizare a producţiei, în diferite alte sectoare de activitate, iar mai departe, apreciind că avem o cercetare ■matematică bună, adaugă ca o recomandare constructivă, îmbinată cu o critică deschizătoare de perspective: «şi dorim ca ea să aducă în viitor o contribuţie mai substanţială la întreaga activitate de cercetare, la programul general al societăţii noastre socialiste». Problemele din domeniul specialităţii mele care mă preocupă în prezent sînt cele ridicate de aceste observaţii şi aprecieri menite să integreze cît mai fructuos matematica românească în revoluţia tehnico-ştiinţifică, sub semnul căreia pornim la înfăptuirea cincinalului viitor. Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti, pe care îl conduc, merge de mulţi ani pe linia integrării cu producţia şi cu învăţămîntul, realizînd, an de an, tot mai multe cercetări, atît cu caracter fundamental, cît şi cu caracter aplicativ, pe bază de contracte cu diferite întreprinderi, instituţii productive, institute de cercetări aplicative, departamente etc. In acelaşi timp, pregătim cadre de informaticieni şi de utilizatori de tehnici de calcul şi informatică de nivel superior. Ceea ce mă preocupă în prezent este dezvoltarea acestei activităţi pe planuri mai largi, mai concrete, fundamentale, mai eficiente. Seminarul de matematici aplicate pentru nematematicieni pe care îl conduc, cu sprijinul inimos şi competent al unui grup de colaboratori matematicieni şi nematematicieni, a dezbătut cercetări din variate domenii ale aplica-I valorifice rezervele minerale existente—inclusiv cele cu conţinut frac — şisturile bituminoase, dar şi să evidenţieze noi resurse dembustibili. Necesarul de energie la nivelul anului 1980, de 75 — 80 miliarde kWh, fi asigurat în mare de centrale hidro, termo (pe bază de cărbuni inteori) şi de primele centrale nucleare. Direcţiile principale în care se vor face dezvoltări în ramura construcţiilor de maşini — care-şi păstrează un ritm înalt de dezvoltare: 11,5 —112,5%—sînt acelea ale construcţiilor navale, electrotehnicii şi electronicii, maşinilor-unelte, mecanicii fine, tehnologiilor. Corelată cu nevoile construcţiilor de maşini, industria metalurgică va elabora noi tipuri de oţeluri (aliaje şi cu carbon): cupru, zinc, plumb, dar şi va organiza fabricaţia de metale rare, după cum chimia va elabora noi materiale sintetice şi înlocuitori ai unor materii prime. Indiscutabil, seria exemplelor ar putea continua cu cele luate şi din domeniul altor sectoare de activitate (industria uşoară, agricultura etc.); ce trebuie însă menţionat este tocmai această corelare armonioasă a dezvoltărilor ce se preconizează, care se integrează în sistemul unitar, în care totul este corelat pe o lungă perioadă de timp. Institutul departamental de profil al industriei electrotehnice, acărui evoluţie în timp a urmărit dezvoltarea noilor fabrici, cărora le-a furnizat produse noi, tehnologii moderne, standuri de încercări, I.C.P.E., se găseşte astăzi în situaţia ca, prin fondul de oameni de care dispune, prin dotarea sa cu laboratoare şi piloţi de producţie, să constituie un partener potenţial pentru industrie. Menţinerea unui ritm de dezvoltare superior ritmului mediu de dezvoltare industrială — în jur de 20% —, ceea ce înseamnă o dublare a volumului de producţie la fiecare cincinal, impune existenţa unui sector de concepţie propriu, a unei activităţi de cercetare dirijată, cu opţiuni clare şi etapizări riguroase ale transferului de tehnici şi tehnologii noi spre industrie. Acesta este motivul pentru care sectorul electrotehnic şi electronic dispune de un număr ridicat de institute şi centre care, prin activitatea lor, vor face ca la sfîrşitul cincinalului ponderea produselor noi şi modernizate să reprezinte cel puţin 70%. Pentru institutul nostru, Directivele Congresului al XI-lea prevăd sarcini deosebit de complexe, legate nu numai de rezolvarea propriilor probleme ale sectorului electrotehnic, dar şi pentru celelalte sectoare ale economiei, în care electricitatea, prin instalaţiile de acţionare şi automatizare (tracţiune, foraj, mori de ciment), materiale cu proprietăţi speciale, tehnologii bazate pe aplicaţii ale electricităţii (de formare electromagnetică, vopsiri electrostatice, electroeroziune etc.), produse şi tehnologii cu performanţe speciale, intră tot mai adînc, modernizînd procesele de muncă. Voi începe cu o problemă care îmbracă astăzi cel mai complex caracter — acela al surselor de energie —, domeniu în care graniţa dintre prezenta perspectivă devine pe zi ce trece mai imperceptibilă. Sarcinile noastre ce derivă din documente se distribuie în mod egal atît pe utilizarea raţională a surselor existente (compensarea cu baterii de condensatoare statice, filtre de armonici) cît și pe cele noi. Precum