Țara, decembrie 1943 (Anul 3, nr. 758-778)
1943-12-01 / nr. 758
ANUL III. No. 758 S IEI Miercuri 1 Decemvrie 1943 REDACŢIA: Sibiu, Strada Regale Mihai I Nr. 16 TELEFON 746 ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Avrar Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O Insane la Trib. Sibiu. S. 11 Nr.l470/l94j O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei - La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Instituții și întreprinderi 5000 Lei O O Taxa poștală plătită in numerar conf aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941 Transsylvaniae amori et dolori sacrum De când arbitrajulde la Viena a sfâşiat din nou trupul, îndumnezeit prin suferinţe, al Transilvaniei, inimile noastre nu-şi mai găsesc astâmpăr, nici sufletele alinate. Marele şi greul doliu al Ardealului a umplut toate încăperile neamului românesc. Şi parcă niciodată însuliţările acestei dureri unanim româneşti n’au fost mai aprige, nu ne-au răscolit mai adânc şi mai fără de milă ca în aceste clipe de nostalgică aducere aminte, când aşternem pe livezile albe ale hârtiei smeritele noastre rânduri comemorative. Cine s’ar fi gândit cu zece ani înainte că la împlinirea unui pătrar de veac dela Unire, Ardealul va fi iarăşi sfârticat, iarăşi umilit, iarăşi îndurerat? Şi totuşi crunta, oarba şi strigătoarea la cer fărădelege s’a produs. Din aceea zi de 30 August 1940, zi de urgie neagră şi blestem, Ardealul e aruncat din nou în temniţele urii şi ale răzbunării de rasă, iar fiii lui, sortiţi bejeniei, îşi duc zilele vieţii în diasporă, stăpâniţi însă de un singur cu adevărat mare gând: GÂNDUL REÎNTOARCERII LA VETRELE PARASITE! De aceea, la sărbătorirea unui sfert de veac de la Unire, Ardealul vine înfăşurat în tricolorul îndolat al suferinţei. Suferinţă cu atât mai cutremurătoare, cu cât prin rosturile ei istorice, geografice, economice, spirituale, politice şi morale, această provincie din veac românească este menită să-şi desăvârşească virtuţile în complexul vieţii de Stat a unei Românii unite şi întregite, aşa cum năprasnic s-a manifestat voinţa liberă la măreaţa adunare naţională din Cetatea Albei-Iulii, la 1 Decemvrie 1918. Dealtminteri, toată istoria românească a Transilvaniei — căci altă istorie nu există în acest ţinut de răunicie daco-romană — este orientată spre aspiraţiile întregitoare de neam şi de ţară ale Patriei-Mame. Binevestitoarea lozincă a lui I. Slavici că „SOARELE PENTRU TOŢI ROMANII DE LA BUCUREŞTI RASARE“ nu este decât condensarea sbuciumului istoric şi a luptelor multiseculare ale Românilor ardeleni pentru marea Unire. Căci ştiut este astăzi că în trecutul nostru, nici crestele maestoase ale Carpaţilor, după cum nici valurile spumegânde ale Dunării n’au fost graniţe despărţitoare între fraţi decât pe hârtia cancelariilor diplomatice, fiind în realitate mai degrabă punţi de legătură. Aşa stând lucrurile, ardelenii au privit totdeauna cu încredere deplină peste vârfurile Carpaţilor, ascultând cu mereu sporită înfiorare bătăile de inimă ale fraţilor de la care aşteptau isbăvirea. Toate mişcările de idei din Ardeal, întreagă orientarea ideologică şi politică, susţinută de misionarismul istoricilor şi de zelul niciodată obosit al filologilor, au fost îndrumate spre frăţească îmbrăţişare a tuturor Românilor. Dacă în literatura germană, de pildă, se poate urmări cu uşurinţă de la marele Goethe până la sacerdonatul Ştefan de GRIGORE POPA George, nostalgia Sudului grecolatin, în scrisul românesc din Ardeal, fie de nuanţă istorică, filologică, culturală sau literară se poate urmări, fără întrerupere, FIRUL ROŞU AL VIGUROSULUI SENTIMENT DE APARTENENŢA PANROMANEASCA. Am putea spune chiar, fără a cădea în cilda exagerării, că PERSPECTIVA PANROMANEASCA ESTE O CATEGORIE A PRIORI A DUHULUI TRANSILVAN. Numai aşa se explică mişcările centripetale, adică spre capitala Ţării Româneşti, ale tuturor manifestaţiilor de anvergură naţională din Ardeal. Dela modestele precuvântări din primele tipărituri ale diaconului Coresi, dela cuprinzătoarea şi plina de tâlcuri prefaţă a Noului Testament din Bălgradul Mitropolitului Simion Ştefan, până la Petru Manor, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Lazăr, Andrei Şaguna, Dr. Ioan Slaţiu, Părintele Lucaciu, Octavian Goga şi cea mai proaspătă promoţie de cărturari ardeleni, stărue pretutindeni, cu putere de simbol şi blestem, ca o implacabilă poruncă a sângelui românesc, voinţa de unire şi de vieţuire a Ardealului, sub acoperământul de purpură al aceleaşi suveranităţi naţionale, cu Românii de pe toate cuprinsurile Daciei Fericite. Abaterile sau rătăcirile unor inşi izolaţi de la această normă de existenţă a românismului din Ardeal sunt departe de a întuneca sau de a umbri măcar splendoarea unei solidarități pre(Continuare în pag. 3-a) „La nicio brazdă din moştenire nu renunţăm“ de I. P. S. S. Mitropolit NICOLAE Miercuri la 1 Decemvrie 1943 se împlineşte un pătrar de veac de la marea Adunare Naţională din Alba-Iulia, în care poporul nostru din Ardeal, Bănat, Crişana şi Maramureş, la chemarea fruntaşilor şi a conducătorilor lui a hotărît într’un glas şi cu însufleţire alipirea acestor ţinuturi la Patria mamă şi unirea politică cu fraţii din România liberă. Această măreaţă Adunare este o peatră de hotar în istoria mult sbuciumată a poporului nostru ardelean. Ea înseamnă sfârşitul stăpânirii străine cu tot noianul ei de urgii şi începutul stăpânirii naţionale pe pământul strămoşesc desrobit. . Să ne gândim cu recunoştinţă la toţi I fiii neamului cari şi-au jertfit viaţa I pentru biruinţa dreptăţii noastre şi să I avem în mare cinste pe toţi conducătorii înţelepţi ce i-am avut. • Iar noi cari am ajuns aceste zile, în • strânsă frăţietate şi în nebiruită solidaritate naţională, gata la orice jertfe, • să ne legăm cu sufletul de hotărîrea cea mare din ziua de 1 Decemvrie dela • Alba- Iulia şi să o socotim ca cea mai • mare datorie a noastră de a o duce din nou la desăvârşită şi netrecătoarea biruinţă. Căci noi astăzi nu putem prăznui alt(Continuare în pag. 6-a) PENTRU UNIREA CEA MARE de Prof. IULIU HAŢIEGANU Rectorul Universităţii Cluj-Sibiu La 1 Decemvrie se împlinesc 25 ani de la ziua mare a sfintei noastre uniri. 1 Decemvrie 1943 ne găseşte în plină şi eroică luptă pentru menţinerea neschimbată a marei noastre uniri. Lupta noastră, este luptă pentru DREPTATE, LIBERTATE ŞI UNITATE, fără de care nu poate trăi nicio naţiune. Cu această credinţă încrezători în destinul neamului să dăm dovadă de solidaritate şi disciplină singurele fiind chezăşia izbândei noastre finale. 1 Decemvrie însemnează respect pentru trecut, datorie şi jertfe pentru viitor. Numai înarmaţi cu virtuţi cetăţeneşti şi ostăşeşti vom duce la biruinţa idealului naţional. Unirea tuturor Românilor pe pământul Românesc. După douăzeci şi cinci de ani ... de I. LUPAŞ Hotărârea Adunării Naţionale de la 1. Decemvrie 1918 a rămas, virtual în vigoare şi după întunecata zi de Vineri dela sfârşitul lui August. In care pravilă scrie că poate fi desfiinţat votul liber exprimat al unui popor de milioane de suflete printrun petec de hârtie, acoperit de câteva iscălituri comandate în pripă şi ticluite în neştire, fie chiar intr’un ispititor Palat cu bună vedere asupra unui oraş, fost cândva unic centru împărătesc? Câţiva dintre semnatarii nedreptăţii dela 30 August au dispărut de pe scena istoriei călătoare împreună cu noi. Vor dispare şi ceilalţi, ducând cu ei amintirea operei fragile şi hibride, cu care nu se va putea lăuda niciodată aşa zisa diplomaţie de lege nouă. 1 Decemvrie 1918 de D. D. ROŞCA Decanul Facultăţii de Litere din Cluj Marea faptă săvârşită de poporul românesc din Transilvania şi Ungaria în ziua de 1 Decemvrie 1918 la Alba-Iula, a fost o poruncă ce ne venea nu numai din legea ineluctabilă a istoriei noastre polenare, ci şi un comandament rostit de puteri cari sunt dincolo de istorie şi deasupra istoriei. Istoria neamului ne-a comandat, fără drept de apel, fapta de la Alba- Iulia lui Mihai Viteazul prin glasul suferinţelor şi jertfelor nesfârşite ale înaintaşilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, traşi pe roată şi îngropaţi de vii,prin vocea sângelui celor optsute de mii de soldaţi români morţi pentru ca ceasul împlinirii celei mari să poată, în sfârşit, bate ca să-l audă Europa, toată, prin sacrificiul mare şi cuvântul blând dar hotărât al Regelui întregitor. Puterile ce sunt dincolo de istorie şi-au dictat implacabilele porunci (Continuare în 186 a) 25 ANI DE UNIRE de Prof. MIHAI A. ANTONESCU Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri Un sfert de veac dela Marea Unire, după veacuri de zbuciumată suferinţă trăită în Arcul Carpatic, care ne este leagăn şi din care nicio putere de pe lume nu ne va clinti. Un sfert de veac dela sfânta Unire, prilej de evocare mândră a acestor milenare suferinţe, din care ne-am tors puterea şi legea veacurilor însăşi. Peste noi se ridică, ocrotitor, întemeietorul celei dintâi uniri, Mihai Vodă Viteazul, cu legământul său de Arhanghel, poruncind dreptatea pământurilor lui. Şi tot astăzi trosnetul de trupuri de martiri, sfâşierea pe roată a lui Horia răsună în urechile Românilor ca jertfa lui Crist la care ne închinăm. Nimeni, nimeni din neamul nostru nu va uita niciodată pe eroii şi martirii Transilvaniei noastre, ai libertăţii noastre, ai dreptăţii noastre. 1 Decemvrie este prilej de închinare recunoscătoare pentru toţi aceşti împlinitori ai unităţii noastre, iar celor care la 1 Decemvrie 1918, prin sângele, prin jertfa, prin voinţa sau înţelepciunea lor au unit pământurile încercate de război ale Regatului, de crestele încercate de veacuri ale Transilvaniei noastre, un gând de neuitată gratitudine şi o mărturie de respect, îndemn pentru azi, linişte pentru mâine. 1 Decemvrie 1918 să ne fie strana de credinţă românească din care să privim uniţi, încercările pe care destinul le-a abătut nedrept asupra pământului Transilvaniei noastre. Să ne fie poruncă şi legământ în ceasurile grele pe cari le străbatem. Transilvania nu este pentru noi un pământ, un teritoriu, o provincie. Transilvania suntem noi toţi, este sufletul nostru ... şi nimeni nu ne poate avea întregi, fără suflet.