Teatrul, 1966 (Anul 11, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 1 - 1

6.690'flf 107 ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE Unirea a fost realizarea parţială a unui vechi deziderat al poporului, care se afla tăiat de o parte de apa subţire a Milcovului, de alta, de culmile Carpaţilor ; mai bine zis, nu de aceste elemente de relief geografic, ci de artificiale delimitări statale, curente pretu­tindeni în evul mediu, în feudalitate. Pe tot întinsul geografic cuprins între Dunăre şi Carpaţi — de o parte şi de alta — au trăit dintot­­deauna, chiar dacă sub oblăduiri diferite, fraţi „de-o seamă, de-o făp­tură şi de-o mamă“. Ei şi-au păstrat, în pofida fărîmiţărilor feudale şi peste vicisitudini istorice de tot felul, elementele coagulante esen­ţiale ale Naţiunii : limba, obiceiurile, felul propriu de a simţi şi cînta. In afară de aceasta, zidurile despărţitoare nu erau de aşa natură încît să-i izoleze : de-a lungul vremii au existat permanente contacte — cul­turale, politice, de viaţă —, o circulaţie continuă de idei comune, de tipărituri, de comerţ. Ideea Unirii şi idealul Unirii au putut, de aceea, să cucerească în mod firesc pe unii voievozi, cum au fost Despot în Moldova şi Mihai Viteazul în “Ţara Românească, să apară frecvent și in scrisul cronicarilor.

Next