Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-09-17 / nr. 74
orinii? Ce coconiții, anpe poartă unnia răuluii acestuia? Orinii veții face, că Preoțiimea, alțiii Arășii, că poporul este de vină; preuțiimă se va desvinovăți cu neascultarea poporuluii, ar poporul cu nepăsarea preuțimeii. Nu așa, Ospițilir lecântătorii Oncii să țe dezvinovățim pre noii, npoii să învinuim pre alțiii, ca să mărturisim, că neau stăpânit răul, adecă, că nu ținem Dumpnecinle și Praznicele după cugetul dreptcredincioaseii noastre bucerici. Deaca noii cunoaștem acest adevăr, și vrem, ca să ținem Dumineciile și Sărbătorile după cum voește lege luii Dumnezeu, atuncii numaii să vorm, și numaii decăt sau omorât răul, carele pre noii pănă acum neau stăpânit, și neau împedecat în foloturile, care putem ave din sărbarea cubminoasă a Dumpnecinalur șii a Prazapuna fr. 6 ae lucru orșor este, evlaviiușnicur Creștiinii, smulgere răuluii acestua din mijlocul nostru; pentru acest sfârșit nu este altceva de anpsă, decât bunăvoință și otatorniuie, și numaii decât vom sărba Duminecile și șelelante Sărbătorii după cugetul sfiteii Maiicii noastre Bnegrinii, voii precum vădu, ații avea voință. Sărbătorile după să sărcații pre viitoriu Dumaneciile și cugetul longerumiii, iar nu știți, cum să faciții, gită cum să facețți, faceții mari înnainte de toate făgăduială cătră Dumnezeu, că în toate Dumanecile și Sărbătorile veții veni la slujba dumnezească spre a mări pre Dumnezeu, și spre a mulțăma bunătățiilaur luii, care în toată vremea le dobâăndații dela el; apoii învestrații Biserica voastră cu Catahismurii, cu carte de cuvântării viermeești, cu sfânta Scriptură, și cu cărții de a le ofiiținacer Părinții, și răndunții, ca să vii seintescă annor unele din aceste cărții după sfita Liturgie, ar după prânz la vecernicie încă să vi se antească învățătura creștinească, și totdeuna că aduceții șa pre copiii șa pre elumatoriii vostirii la Biserică spre ascunzarea cubvântuluii lui Dumneziu. spoți ceilantă vreme în zișia de praznic că o petreceții în trezvia maniiii cu gândurii despre suflet, și despre lucruriie voastre casnice. Să mă credegții Dsbnților idecunltătorii că numaii o scurtă vreme vă eziuații Praznicnte după cugetul ofnteii noastre bisericii, și numaii decât veții ave o plăcere mare cătră învățătura bucericească, și va se va îndulcii Erima atât de mult, încăât deabia seți putea aștepta venire Cumpeentii sau a alteii cărcătorii. Atuncii va vorovi cătră voit ori glas tainnic din Porimă, și vă va zace: „Vâtul de bente lăcașurile Domnuluii, „dorește și se ofârșește sufletul meu spre curțiile Domnuluii; în pma șn trupul meu sau cucurat de Dumnezeu „el viu; căcii precum pasăre sau aflat ești casă, șn urtureau cuncenșii, orgndeșii va pune puiii săi, așa „am aflat și eu loc de panhnă și de mântuire pentru mine; maii bine este mie să petrec O zii în curțiile Dommuluii, lecât miii de alte zile afară de curțiile Domnuluii, și maiiine este mie ani în casa Dumnezeuluii meu, „lecăt în lăcașurile păcătoșulur; Dumnezeu, dar și „mărire va da; Domnul nu va face intenții de sunătății „pre ceii ce umblă întru nerăutate, în sufărșat punați O scurtă vreme zie după cugetul să prăznunții Duminecinle șii sărbăto- Ensernuții iii HEe, și numaii decât va odnaga ogn glas taiinne înn înpma voastră, care ba zace cătră Ceriu: „Doamne bună e mie legea guriii tale maii „cârtos decât miii de aur și de argint. Cât sânt de „dunicii gătlejunili meu cu bintele tale, mai mult decât „ierea guriii melei va „rmai lea dat biserica sa. Aceasta a făcut'o cu atât mai vârtos, cu cât împregiurările vremilor 'lau addus ca să nu fie norocit de a avea școli, seminare și alte așezăminte de învățătură pentru mântuirea sa trupească și sufletească. Cu cât interes și cu câtă căldură a cetit și a ascultat el cuvântările bisericești, care îl învăța adevărurile credinței și îl povățuia spre îndreptarea năravurilor și spre fapte bune, dovadă ne este, că când au început a se tipări cărți în limba romănească, cea dintâia carte ce a văzut lumina în această limbă, a fost cazania ce s'a tipărit în Brașov la anul 1580. După această carte așteptată cu cea mai mare dorință, au eșit mai târziu la lumină și alte cărți de felul acesta, din care să citească și să asculte poporul credincos învățăturile de lipsă pentru mântuirea sa. Dar mai toate cărțile aceste sau învechit și au ajuns a fi foarte rari, ori fiind traduse sau compuse întrun stil greu, și ostenitor și a nevoie de înțeles, sau cuprinzând adevăruri mai înalte decăt să se poată pătrunde, nu putea să lumineze pe cretini și să adducă folosul acel sufletesc ce se aștepta dela dânsele. Pe lăngă aceasta ne având seminare organisate cum se cade, foarte puțini preoți se affla adăpați cu învățăturile trebuincioase chiemărei lor și înzestrați cu talantul de a cuvânta dela sine și de a învăța pe popor în biserică și în tot locul importanța credinței și datoriile creștineți. Este învederat, că lipsind mai cu totul învățătura creștinească din biserică și de acasă, credința și biserica le a păzit neclătite, numai Dumnezeu și simțul cel drept al poporului, și moralul creștinesc sa învățat numai prin tradiții și în viața de familie patriarhală a acestui popor. Deacă Cazaniile de demult și alte cărți de felul acesta pentru întinderea și lățirea învățăturilor mântuitoare, s'au învechit ori au ajuns a fi rari în biserici și în casele creștinilor, apoi lipea aceasta simțită adânc nu se putea împlini mai bine decât cu tipărirea CIRIACODROMIULUI. Autorul ei, Preasfințitul Arhiepiscop al Astrahanului Nichifor Teotodie și a cunoscut foarte bine misia cea înaltă cu care a fost însărcinat spre a păstori biserica ce i sa încredințat, și prin cuvântările sale bisericești desvoltat foarte frumos adevărurile sfintei credințe și a învățat moralul cel mai curat creștinesc. Prețul și importanța acestei cărți s'a recunoscut foarte de mult în țara romănească, și căpeteniile bisericești de acolo a îngrijit a se traduce în limba romănească cu cea mai mare acurateță, spre a sluji de învățătură și măngăiere creștinilor în biserică și acasă. Cât de mult sa întrebuințat această carte se cunoaște de acolo, că a ajuns cu vreme a fi foarte rară încât a fost de trebuință a se retipări a doa oară în anii mai Tâlcuirea cea înțeleasă a Evangheliei, moralul celu curat și stilul cel frumos, ușior și dulce, care sânt meritele acestei cărți, au tras luarea aminte a Eforiei școalelor și o au prescrisu de carte de cetit pentru unele din clasele colegiului de acolo. Cuvântările ce se cuprind întrânsa nu sânt lungi ca să ostenească luarea aminte a cetitorilor sau ascultătorilor, și cu toate aceste fiecare cuvântare este un tot, un întreg potrivit cu tema despre care vorbește. O carte atâta de prețioasă în toate provințele și atât de recomendată și în alte țeri correligionare, este o căștigare foarte importantă și pentru biserica noastră din toate părțile aceste. Cu tot dreptul asta dar am salutato când a eșit din tipar, cu tot dreptul neam umplut de mângăiere după ce am cetito, și cu tot dreptul o putem recomenda bisericilor și creștinilor noștrii. Dar cu toate aceste, meritul acestei cărți n'ar fi deplin, deacă Ecselenția Sa D. Episcop Baronul de Șaguna s'ar fi îmbogățit'o și desăvârșit'o cu alăturatul adaosu care face asia zicând a doa parte a cărței. Pe lângă Duminecile de preste tot anul pentru care sânt destinate cuvântările din trânsa, noi avem și praznice domnești și alte sărbători ale sfinților. Creștinii noștrii precum ascultă cu evlavie și râvnă învățăturile de Dumineca, asta dorescu a'și căștiga hrană sufletească și în zilele de sărbători. Ecselenția Sa D. Episcop, al cărui talent oratoriu de a cuvânta la popor pentru învățătura și mângăierea lui este dincoaci. Monarjhia Austriană. travsilvania. si viiu 11 Septemvrie. Săraii) Poporul după cum a fost din natura sa religios, și în toate vremile șși a păstrat g statornicie credința moștenită de la moși și strămoși, a primit totdeana cu cea mai mare mângăiere învățăturile ce 'i