Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-04-14 / nr. 15

MSICGCAI Telegraful e pe odată pe septe­­mănă: Joia.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura fo­­iei, pe aflată la C. R. peate, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Pre­­țiul prenumerației pentru Sibilu este pe an 4.l. 20 cr.v­asepi pe jumătate de an 2. fl. 10 cr. Pentru­­ celelalte părți ale transilvaniei Sibiiu 14 Aprilie­ 1800, și pentru provinciele din Monar­­hia pe un an 5. fl. 25 cr. iar pe o ju­­mătate de anu 2. fl. 627 cr. Pen­­tru prunc. și țeri străine pe anu 93f. 45 cr. pe­­ an 4 fl. 722 cr. v. a. Inseratele se plătescu pen­­tru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a cu 57% cr. și pentru a treia doua oră cu 37 cr. v. a. ziua. Acumu VI. Maestatea Sa c. r. Apostolică, spu înduratu bozi următoarele prea 'nalte scrisori de mănă. Iubite Domnule Vere­băndu Eu cererea iubirei Tale, organisarea stituțiunei cea de nouă a comitatu, aflu de­­votămăntul și cercumspecțiunea ca Guvernatoru general și Comandante general în Regatul Meu Ungaria, mai de­­parte ca Comandante al armatei a Ș. pre lăngă descope­­rirea recunoștinței Mele de mulțămită, și pănă mai încolo, încredințezu provisoriu a ordinei comunele și Monarhia Austriană, a slo­­A pro­­cu­pare­a Terbădica deocamdată din postul ce­lui îmbrăcatu cu totu - conducerea admini­­strațiunei politice și comanda generală a țării totu acolo. Generalului maistru de cvartiru și șefu pentru cuar­­tirul general de stadiu, Generalului de artilerie­­ Cava­­lerului Ludvigu de Benedect. V­iena 19 Aprilie 1860. Franțiscu Iosif I. m. p. lubite Generale de artilerie Cabaleru de Benedec! Rădicăndu -u de­ocamdată pe Înnălția sa c. r. G­e­­neralul de cavalerie D. Arhiduce Albrechtu, la rogarea sa, din postul ce la îmbrăcatu ca Gubernatoru generalu în Regatul Meu Ungaria, mai departe ca comandante alu armatei a Ș­ lci predau Domniei tale pănă la altă răn­­duială conducerea administrațiunei politice și comanda generală a țării totu acolo, și aflu de bine a otăra, ca despărțămintele Locou­inței ce se află, să se îm­­preune într'o Locou­ință, carea săși aibă reședința în Buda, și carea va sta suptu Domniata nemijlocitu. În Cașovia, Pojonu, Sopronu și Oradia mare se voru lăsa de­ocamdată amploiați politici mai înnalți, cu personalu de ajutoriu, cu scopul ca acesia fără de a forma o autoritate întră instanțe, să conlucre întrun modu conducătoriu și priveghietoriu la efectuarea orga­­nismului celui nou, cu deosebire la administrarea de comitate și sistema comunală. Tendința Mea este, a întroduce pentru treuile administrațiunei politice, îndată ce va păși în viață Locou­inței­­ administrațiuni de comitate, și a adaoge acelora după sistema de mai demultu congregațiuni de comitatu și comiteturi, a măsu­­ratu compuseciunei și cercului de activitate a împre­­jurăriloru de față. În conglesuire cu disposițiunile acestea demăndu, ca după pășirea în viață să se pregătească proectele pentru o dietă de țară, ca prin aceasta să se poată realiza și în Regatul Meu Ungaria, principiul ce are a se întroduce în toate țările de coroană pentru administra­­țiunea de sine în comunele locale, de cercu ori de comitatu, prin diete și comitete dietale. Instrucțiunile mai de aproape, cu privire la efec­­tuarea măsuriloru date mai susu, ți se voru împărtăși Domniei tale prin Miniștrii Mei, de a căroru depărtămăntu se țănu trebile acestea. Viena 19 Aprilie 1860. Franțisc Iosif m. p. Sibiiu”, Aprilie. „8. Vote” de azi, aduce următorea depeșă telegrafică, datată din 24 curgăt­­„Ministrul de finanță Baronul de Bruc au mu­­ritu. Funcțiunile Ministeriului de finanță sau în­­credințatu Conciliariului imperial Ignatie Nobil de Pleneru.” Sibiiu 10 Astrin­e, au simțitu Arhiereulu nostru cu răposarea D. Iorin Iuga, se adeverează de acolo, că Esseleniia Sa tocmai în zilele răposărei abum atinsului Bărbatu, tipărindu opulu său (Istoria bisericească,) în acea împrejiurare și au aflatu măngăerea, și prile­­jiulu celu mai bunu, de a dovedi cinstirea sa că­­tră răposatulu, că zisulu său opu l'au dedicatu­lui prin următoarele: vrednicului de binecuvântarea arhierească, și de amintire ob­­ștească răposatului Nobil Ioanu Iuga de Băcii, Cetățanu, și Neguțetoriu în Brașovu, Mădulariu dintâiu alu Eforiei școlare, Făcătoriu de bine al săraciloru, al tinerimei școlare, și Sprihini­­toriu alu Instituteloru școlare și filantropice, carele, fiind de 72­ de ani, au adormitu în Dom­­nul în 12-lea Martie 1860, și pre lângă 5000 ol. Bisericei, și 4200 ol. Gimpaziului nostru, ce au dăruitu el în viața sa, au testat prin Diată” Gimnaziului nostru 12600 f. v. a. la fondul le­­felor prooresorale, - 6300 d­. v. a. ca intere­­sele acestui capitalu să se adaoge la legea unui Profesoriu, - 2100 cl. ca interesele din suma aceasta să se împărțească în tot anul în ziua sfântului Ioann Botezăt­oriul (Onomastica Răpo­­satului) între săracii din Brașovu,­­ și 4200. d­. la Spitalul din Brașovu. Sibilu­l Aprilie. (Înceere din Nr. tr.) Mi­­jloacele ce săntu deschise pe sama comuneloru po­­menite spre scopuri școlare, săntu acestea: a­) cametele dela obligațiunile împrumutului pațio­­palu, b) esarendarea cărcimăritului regelu, e) contribuirile în naturale, precum: grău, cucuruv. și lemne., d.) cvartiru liberu și bani. În conțelegere cu Episcopia noastră gr. orien­­tală, săntu a se mai observa aci următoarele: 1) Fiindu­că trebuința pentru în­ființarea unoru școale centrale în unele părți unde pănă acuma n'au fostu școli de locu, sau de au și postu n'au potutu merita numele de școală, și unde apoi poporul se af­lă pe o treaptă foarte de josu a culturei, fără nici o învățătură, este destul de evidentă; și diindu­că poporăciunea respectivă singură și pe silită sau învoitu la întemeerea școaleloru pomenite amăsuratu stărei sale, de­­spre care sau conțălesu la olaltă autoritatea po­­litică cu cea bisericească, așa se aprobează în­­ființarea școaleloru proec­ate, și a mijloacelor trebuincioase pentru acestea în locurile otărâte, cu filiarea comuneloru pomenite, după considera­­rea împrejurăriloru locale, cu atăta mai văr­­tosu, căci prin aceasta se deschide o pasiune pen­­tru fiește­care comună, ca săși poată trimite pruncii la școală. Ce se atinge de clădirea școaleloru, în. Lo­­couiință nu pune la mijlocu nici o greutate, și concede ba să sa poată rădica școalele și dornu se d­e­ziditu din minerialu siguru pentru focu; epru casele pentru școli să fie corăspun­­zătoare de ajunsu scopului. 2) Încă de pentru contribuirile, ce au a se partea lăcuitoriloru pomeniți, în bani și eau cu prăsura, la rădicarea școalei, voru pri­­veghia Prefebturile a. r. respective, ca repartiția să se facă întrunu modu ușoru amăsuratu cu învunjurarea fiește­cărei împovorări. Naturalele au a se aduna prelăngă o controlă strictă din partea antistiei comunale și a Parohului, și prelăngă priveghie­­rea Preturei respective; saru cerăndu lipsa a se vinde naturalele pentru cumpărarea materialului trebuinciosu, ori pentru plătirea lucrătoriloru, ace­­lea să se vănză consciențiosu, și ori ce oferte saru face pentru scopul școlariu, să se arate la timpul seu la c. r. Locou­ință. În privința dotărei învățătoriului, ce va proed­atu și sa­luatu la protocul, și care stă din o sumă anumită în bani gata, din patu­rale și lemne de focu, sau în locul acestora din unu relatu potrivitu și cvartiru liberu în localita­­tea de școală, nu se pune la mijlocu nici o piedecă. 3) În­ Locou­ință e aplecată la aceea, ca izvoarăle de unde se curgă dotarea în bani gata, să d­e­ interesele din obigăciunile împrumutului pnaționalu și venitulu din vănzarea dreptului de cărcimăritu de trei luni, acolo unde comuna e totu de o religiune, sau unde nu zace în privința asta aiti o greutate, adeca, unde comuna ce se află de altmintrelea mestecată în privința confesiuni­­loru, se învoește de sevârșitu în treaba acea­­sta; observează numai, că făcănduse contribuirile în naturale, cu deosebire în bucate, aceea ce zice­ că aru oi și mai de doritu a se face­ de pre ae poporul romănu partea cea mai mare ocupăn­­duse cu agronomia, dedatu oiindu și dealmintie­­lea la asemenea contribuiri, aru potea suplini re­­partițiunea mai fără greutate, acelea să se adune la timpul seu, din care să se plătească cătu se cuvine Învățătoriului, iaru restulu să se pue la fondulu școlariu, spre a se acoperi de aci alte lipse a­le școalei. Ce se atinge de plătirea în bani gata prin repartițiunea făcută după d­orinii de contribuțiune, aed­e unde poporul nu trăește din agronomie, și unde lipsescu și mijloacele aduse mai susu în­­nainte, pu rămăne­altă, decătu ca să se aprobeze repartițiunea, și aceasta apoi cu atăta mai văr­­tosu, cu cătu otărârea adusă în privința dotă­­riloru atestora sau așezatu din voe liberă de că­­tră comunele bisericești, și care trezea sau făcutu într'o măsură cătu și dealmin­­sau poturu mai mică, fiindu­că totuși nici în raportulu c. r. Pre­­fecturi, pici în protocoalele ce sau luatu cu co­­munele în treaba școalei, nu sau arătatu păpă încă nu poate să se urce venitul izvoarătoru pen­­tru dotațiune, și iară în casul de lipsă după care categorie a contribuțiunei directe să se facă re­­partițiunea, și sătu să se arunce după fiorinii de contribuțiune pe ciește­care economu:­­așa în­­­ainte de toate au să se însemne toate veniturile, cătu și alte oferte deosebi, pentru fiește­care școală centrală cu comunele afiliate lăngă dănsa, ca apoi să se poată ședea lămuritu c­ătu au ofe­­ratu cb­ște­care comună pentru școală­­ din ca­­măta capitalului împrumutului naționalu? cătu face venitul dreptului de cătcinăritu de trei luni? și cătu face contribuirea­ în naturale și în alte speții, precumu și aceea provenită pe calea re- Arhiduce Albrecht l­a con­­Durerea cea mare, ce­­­terialele ce se află căștiga pace din în naturale, ori cătră bătrânii în locu, ca să se păzască presurisele în­tru arhitectură întratăta, ca prin ajutoriul satului sau care se cuptoriul potu ordinăciunea pen­­cu lucru cu măna la timpul seu de din ma­i mai ușoru și mai estim­, cu aceea înse, de locu stărei în­sărcinați spre aceasta,

Next