Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)
1864-01-02 / nr. 1
ér Telestrafulu ese de doua ori pe septemana: ratiimea joi’a si Duminec’a. — Prenumese face in Sabin la espeditura foiei, pe afara la c. r. poște, cu banii pat’a, prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. N. v. a. i ear' pe o jumatate de anu 3.I. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen fȘabiîti, I §114. ( e „Á80CIÁ TtUHtt- ) J¥- 1. AXULU XII. tru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4. fl. v. a Pentru princ. si tieri străine pe anu 121 pe ', anu. 6 fl. v. a. wir .41 Inseratele se platescu pentru a inteia ora cu 7. cr. si rulu cu litere I mici, pentru a doua ora cu 5 O. cr. si 1 pentru a treia repetire cu 3 V. cr. v. a. I. ianuariii 1804. (l.) In politica, ca si in natura, nu suntu sărituri. Tote câte vedemu adi petreceiulu-se innaintea ochiloru nostri, suntu resultate ale eveniminteloru de eri, precum sî cele de eri nu suntu decâtu consecuintie ale celoru de alalta eri. De aceea starea politicei in 1 ianuariu 1804, se ’ncopoia nemidilocitu de starea politicei in 31 Decembre 1863. Carea e starea acést’a , candu totdeodată cercaramu a e spune in nr. premergătorii, aruncaramu sî o reprigire asupr’acelora intemplate in anula 1863. A predice insa hotarîtu ce se va ’ntemopla in 1864, e multu mai anevoia; căci acelea fara trecute, ear acestea suntu venilare. De aceea ni se pare cutezatu sî nefolositoriu, a ne perde prin conjecture despre unu venitoriu, care lesne áru pote dă de minciuna conjecturele nóstre, precum adeseori da de minciuna sî conjet lurele celoru mai inițiați in politic’a mai inalta. Acést’a dar cu atât’a mai, vertosu nu o vomu face, cu câtu tocmai in dîlele nostre, sî anume in diplomati’a de asladi se pare a fi ajunisu la valóre dîs’a unui renumitu barbatu de statu francesu, ca limb ’a e data omului, pentru de a-si ascunde cugetele. Asia de nechiara sî de turbure e politic’a din dîsele nóstre ! Totu, ce putemu scóle din ea, e temerea de venitoriu. Tóta Europ’a, ba amu cuteză aduce tóta lumea semetia cu unu vutraiu acoperitu, care preste nópte, candu nu-ti aduci aminte, póte erumpe in convulsiuni de nimicire. Ce nimicire pentru cine ? Fote pentru toti. Unu principiu mare străbate adi tóta Europ’a, sî căușele cele multe, ce neliniscescu lumea , ce suntu ele in ultima analysi alt’a, decâtu incordurile de consolidare a nationalitatîloru. Au fostu in istoria tempuri, candu aspiratîunile popóreloru sî ale regiuneloru aveau o tînta religionara ; de alta data iarasi vedemu națiuni întregi sacrificate pe câmpurile bătăliei pentru splendarea unui duiastu seu a unei case domnitore ; aflamu mai departe epoce, in care predominau interesele de comerciu, de stări (nobilime sî iobagime), de drepturi positive s. a.; astadi tate acestea au peritu înaintea principiului nationalitatii. Poparele parte desceptate, parte aprópe de desceptare reclama astazi drepturile loru ca popóre ; dreptulu, de care dîce polite asia frumosu , ca e ,,dreptulu celu nascutu împreuna cu noia (das Rtht, das mit uns geboren ward), italianii, Polonii, Românii din Principate, Serbii din Serbi’a. Germanii din Schleswig-Holstein , Grecii din Elad’a, ba chiaru sî poporele slavice, abiă tredîte, din imperiulu turcescu, — tóle, candu cauti mai afunda, se lupta pentru nationalitate sî ceea ce se deduce dintr’ens’a. Acestoru drepturi insa se ’mprozivescu, ba adeseori le dau tocmai in capu alte drepturi istorie, de ereditate, de tradate, de subjugare s. a. E întrebarea, care din acele drepturi va remane invingatoriu? Noi din parte-ne credemu, ca alu natîu nalilâlîloru, mai curendu ori mai tardîu, va învinge; insa cu ce pretiuri, cu ce conditiuni, cu ce prospecte in venitoriu, acest’a va fi apoi alta ’ntrebare. Dar fiindcă amendóue aceste drepturi suntu lari sî mari, sî amendóue au ajutorele sî suceursele sele, pentru aceea lupt’a, ce se pregatesce cu incetulu, se pare ca va fi un’a din cele mai grele sî mai îndelungate, prin care a trecutu Europ’a. Ceea ce dîse de curendu unu renumitu Francesti, ca cine scie, ajunge la generatiunea acésta de ómeni capeîulu resboiului, ce se urdiesce, — e destulu de caracteristicu sî de ingrozitoriu. Sî credéca voru invinge odata nalîrnalitatile, si-va pace sî linisce duratóre ? Nu credemu, căci nalîunalitătîle cele mici voru sta sî atunci fatia cu cele mari, cele mai neculte cu cele mai culte, cele mai tari cu cele mai slabe, sî atunci se pare ca se vom alia nalîunalitatîle de un’a trupina, de un'a rasa in contr’a celoru de alta rasa , sî se va ’ncepe de nou lupt’a intre rase dupa o mesura mare, precurmi o vedemu in mesura mica d. .e. astadi in Ungari’a intre Germani, Magiari, Slavi sî Români. Dar sa nu facemu politica ideala intorcendu-ne dela Europ’a preste totu la imperiulu austriacu, elu intra pe part’a anului nou cu putîne sperantie, dar cu multe temeri, sî prospecte imbucuratóre nu ne da nici inafara , nici inlauntru. Inafara elu sta isolatu, despartîtu de Franci’a sî Engliter’a, dusmanitu cu Russi'a, in lupta necurmata cu Itali’a, impretinitu de nevoia numai cu Prussi’a, — o aliantia, ce desiguru se va desface iara indata ce va trece nevoi’a. In legătură cu starea lui dinafara sta cea dinlăuntru, carea inca e destulu de posomorita. Ne’nntelegerea cu Ungari’a sî Croatî’a, parte insa sî cu tóte tierile in germane, se continua cestiunile de alu meu sî aluteu — intre imperiu sî tierile singurite, respective intre senatulu imperialu sî dietele provinciale, inca’nu suntu aduse la deslegare multiamitare ; dar mai presusu de tote apasa asupr’a statului enormele datorii de mai nainte suspese de acum,*) sî prin urmare apoi grelele contributîuni, ce le platescu cetatienii statului in nisce tempuri de tolu grele. Tocmai pe candu scriemu acestea, ne da de ochi unu sîru de articuli interessant in „Gaz. Transs.“ esîti din agerulu condeiu alu d. B., din cari vedemu cu îngrozire, ca Transsilvania după calcululu autorului pe anulul 864, ar ave sa platesca preste 30 millióne florini contributiune. Cu îngrozire dîcemu, pentruca scimu, ca sî cee 13 millióne, ce le platesce acumu, storcu pre locuitorii până la osusi acesta contributiune sa se urce inca mai pe susu de dupla ! Acést’a intru adeveru aru ruina tiér’a sî o-aru impinge la desperatîune. Speramu insa, ca ablegatii nostri din senatulu imperialu, cari cunoscu nevoile tierei, sî póte totusi nu le cunoscu de ajunsu, si voru pune tóle poterile, ca serman’a Transsilvania sa nu se ingruieze cu sarcini, de care intr’adeveru nu e capace.— In fine câtu pentru noi Românii transsilvani in specia, noi siraplantâmu in anulu 1864, multe dorinlie neîmplinite, dar transplantâmu totdeodată sî multiumirea de a ne fi vindicatu positîunea sî drepturile de națiune. Sî preciumu 1848 fu anulu inviiarei nóstre cu poporu , asia amilii 1813, ne inaugura ca națiune. Acest’a e castigulu celu grandiosu, ce ni fu aduse diel’a transsilvana; odata națiune, vomu câștigă noi, — de nu astadi, mâne — tot e celelalte drepturi, de limba etc. , care nu e bine sa le facemu cause anumite, fiintie autonome, fi ndu numai niste deductiuii din noțiunea natiunalitatii. — Lângă acestu castigu morala ducemu cu noi in anulu celu nou credinti’a sî alipirea nepetata sî loiala celia Domnitorulu sî august’a Lui casa, precumu sî puse eranii’a pe basele unitatii si solidaritati imperiului. Intre aceste linii vomu desvolta sî ’n anulu acest’a vieti’a nostra publica politica. Dar in undele politicei nu vomu uită nici de celelalte datorintre câtva noi insîne, vomu pastra solidaritatea patîrnala , vomu sacră individualitățile nóstre pentru prosperarea lotului, vomu inaintă cultur’a si luminarea intellectuala sî morala a poporului nostru, vomu contribui după potinta chiaru sî la bunăstarea lui materiala, pe scurtu vomu cercă fuioare la postulu seu a ne face datorii. si’a. Cu aceste urori saluta „Tel. Rom.“ pre cititorii sei in 1 ianuariu 1864. Calea ferata in Transsilvani (M. B.) Dintre tote tierile &î provinciele Austriei nu-A se asemena sî: Mai nou. Red. m .