Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-11-26 / nr. 95
378 Mai departe se provoca deputatii a aduce in ssedinti’a urmatóre tidulele de lipsa la alegerea spre întregirea comissiunei de autenticatiune a dinariului dietei. Puscariu preda casei unuestrasu din protocolulu congregatiunei generale a districtului Fagarasiului, in carele acest’a spriginesce drumulu de feru Oradea=Brasiovu. Simay intréba pre ministrulu de comuncatiune sî de finantie, déca vămile drumurîloru nu se mai remana in Transilvania sî mai departe. La care ministrulu Mikorespunde ca se projectu in privinti’a acést’a , după carele lucra unu afacerea acest’a se va regula uniformu pentru tiér’a intrega; ministrulu Lonyai respunde ca in acele finantiale până la finea anului nu se va mai face nici o schimbare si ca tempulu e fórte aprópe, candu afacerile finantiale se voru regulă pentru tiér’a intréga. Vine apoi o alta interpelatiune din partea deputatului Dani pentru proiectele canalului intre Pest’a sî Szeged n. Se face apoi cunoscutu resultatulu alegerei vice-pressedintelui. Gajzagoreese că atesu cu 143 voturi. Mullamesce casei pentru ce a pusu intensinu sî cas’a trece apoi încrederea la ordinea dîlei , la care se afla projectulu in privinti’a cuotei precum si referatulu comissiunei centrale, care ambele sî cetescu. La desbatere Colomanu Ghyczy primesce projectulu dreptu basa pentru desbaterea speciala, iéra la alu cincilea punctu alu proiectului a facutu unu amendamentu . Madarasz a fostu contra projectului; bar. Gabr. Reményi recomanda primirea legei. La votare s’a sculatu afara de cei din stânga estrema, mai tata cas’a pentru proiectulu de lege. In ssedinti’a dela 3 Decembre face Mauritiu Perczel o intrebare de mare importantia sî intensitate câtra ministeriu. In o vorbire lunga arata, ca Serbi’a sî Romani’a Elveția sî Belgiulu au armatele loru proprii, numai Ungari’a nu. Interesulu dinastiei , dice elu mai departe, sî alu Austriei receru după parerea lui sub impregiurarile politice de fatia o armata unguresca. Intréba astă data pre ministrulu pentru aperarea tierei, déca are de cugetu regimulu sa aduca inca in decursulu sessiunei unu proiectu de lege. Ministrulu Andrássy dice ca va respunde in diuda urmatóre. La interpelatiunea dep. Cuba, déca se vom despăgubi comunele cari au suferitu in anulu trecutu prin resbelu ? respunde ministrulu de finantie, ca indata ce va fi avisatu va plati pagubele , mai departe nu se estinde cerculu seu de activitate ; min. Andrássy adauge ca comissiunea carea are sa eriteze pagubele prin resbelu e in activitate. După acestea se incepe desbaterea speciala a proiectului de lege pentru înatu. In ssedinti’a din 4 Decembre după cele usitate se dau tredulele pentru alegerea suplinitóre amintita erc. Alesi fara : Urhazi, Lad, Szelestey , Honfalvy, Kethely, Szilási si Bujanoviciu , notariu insa Petru Mihályi. După aceste se continua desbaterea asupr’a cuptei. Zsedeny e pentru projectu. Contele Andrásay respunde la reinterpelatiune lui Perczel, cu premiterea ca unu respunsu meritoriu va da mai tarziu. Acum numai atât’a , ca regimulu , petrunsu de necessitatea siraformarei sistemului de honvedi, se simte datoria a aduce in privinti’a acest’a unu projectu de lege ; câtu pentru modulu ce are sa lu urmeze in privinti’a acest’a e fipsatu in § 13 a art. de lege din 1867: 12; in privinti’a tempului duce ministrulu pressedinte, ca va aduce proiectulu de lege inca in decursulu sessiunei de fatia. Ca s’a primesce dechlaratiunea acest’a cu eljén, Perczel insa nu iu fie destulitu. (După o depesia telegrafica la „Hr. Z.ft dto 6 Dec. a respunsu min. Andrássy la interpelatiunea lui Perczel in privinti’a straformarei sistemului de honvedi. Cestu din urma e multiamitu cu respunsulu ; sî reserva insa dreptulu a reveni asupra a cestiunei pentru crearea unei armate natiunale. R.) Din Zarandu, 20 Novembre. Amu cugetatu ca a scrie adeverulu curatu se póte fără de a provocă polemi, dara omenii au ochi sî nu vedu sî neci ca le place candu li se spune adeverulu in fatia; pentru aceea Părintele P. Saft’a (nu Saftescu) a aflatu cu cale a-mi deminli mai tote cele cuprinse in corespundinti’a mea din 20 Septembre a. c. din anulu 79. a acestui pretiuitu dîuariu. Nu stiu dara vrea Par. Saft’a sa aprobeze descrierea confer., séu nu lu pre intereseze, destulu ca Cinsti’a sea trece la projectulu amintitu de mine — pentru organisarea scóleloru corn. sî nu i iesa la socotela căci amu amintitu acolo despre Institutulu pedagogicu, conf. invetiat, metode etc. Va sa daca se ’nvoiesce ca fia care Cantoru ecu preotu sa póta fi invetiatoru. Pentru ce conferintie invetiatoresci ? Drepta are 1 1 Cuprinsulu proiectului * sau scopulu proiectului de sub cestiune e sustinerea sculeloru capitale deja infiintiate in Bradu, precum sî infiintiarea mai a câtoru va de aceste sî a unei scóle de fetitie, astfelu câtu din fonduru gimn. infiintiandu sa nu se mai sustîna neci o scóla capitala, radicandu-se astfelu pedeca deschiderei gimnasiului— adeca fiacare scóla comunala ce servesce invetiat. 200 îl. v. a. pe venitoru sa selvesca invetsat, sau numai pe jumetate sau mai putînu, iéra plusuluiu va contribui la acea scala capitala sî resp.cte fetitie, de care cercu se tine. Scopulu bunu sî santu. Dara mijlocele ? De buna sema candu pentru susținerea a 3—4 scoli capitale din acestu comitalu trebue sa se treca preste ruinele tuturoru scóleloru comunale — preste 50 cu numerulu — de aru fi scopulu câtu de bunu totuși „nu sintiesce cele“, celu putîmi după a mea convingere nu mijloAcest’a e scopulu proiectului, iéra nu ca inveltatorii sa-si traga sî Ier’a amesuratu servitiului etc. Firesce P. S. nu scie scopulu finalii a acestui projectu; se vede ca neci sau vechiutu neci s’au audîtu. — Apoi ce prospectu pentru „înaintarea poporului in inveliamentu“— póte fi acolo: unde se micsioréza lefile invetiatoresci ? Déca vré cineva a se ingriji de înaintarea in invetiamentu, apoi mai intâiu trebue sa se ingrigiasca de sórtea invetiatoriloru, pentru ca aceste dóue stau in legătură strinsa un’a cu alta, ca si sufletulu cu corpulu. Aceste le recomanda , spre meditare seriósa, dlui concipiente alu articulului P. S. din nr. 90 alu acestui pretiuitu jurnalu , ca sa nu lu mai faca de alta de a se compromite cest’a in publicu. Părintele Safi’a in acestu articulu face analisa intre conf. invet. si projectu sî dîce ca : „Conf. invetiat. au adusu acea otarire ... că invetiatorii .... câtu-i lungulu anului sa fia liberi umblandu fara ocupatiune etc.“ era pre acisa daca „vagabundi“, baremu de aru fi crutmtu pre câti-va, ce-si implinescu datorinti’n cu D. coresp. N. B. din anulu 79 alu „Concordiei.“ Se scie ca conf. inveniat. dela introducerea loru decurseră după nisce instrucțiuni anumite dela supremulu Inspect, scol.;— ca afara de obiectele cuprinse in acele instrucțiuni nu este iertata a se pertracta nimic’a ; — apoi de doi ani incace decurseră conferintiele după nisce instrucțiuni compuse de P. on. D. Adm. prot. respectivu, care fura aprobate si de câtva maritulu Consistoriu archidiecesanu. Nu conferintiele invet otarira ca sa nu se tîna scóla numai in lunile de iarna ci Guvernulu comitatensu in contielegere cu Inspectoratulu distr. scol., cu privire la situatiunea locului sî ocupatiunile ómeniloru a facutu dispositiuni „ca scóla regulata sa se tîna, in intregu comitatulu, numai până la S. George, fara de aci incolo sa se tîna numai scala de repetitie in tóta Duminec’a sî Serbatorea“ Conferintiele invetiat. nici nu sunto de natura de aceea, cum i si inchipuiesce P. Safta , (se luata parte nici candu la conferintie) că vede n’au sa aduca olariri si si candu aru aduce ceva otarire n’au . *] Acum luamu la mâna. BASVANIU VODĂ. Drama istorica in cinci acturi de D. B. P. Hajdeu. („Convorbiri sirimte“) Avemu dinaintea nóstra a dou’a editiune a unei drame ce n’aru fi trebuita sa parasesca cartenele autorului si despre care nu amu fi credintu nici odata ca amu putu sa gasesca cetitori. De aceea amu sî tacutu până acum. Astadi insa , vadiendu ca ea gasesce unu resunetu neasteptatu, venimu a protesta in contr’a unei mistificatiuni ce prin complicitatea publicului a luatu proportiunile unei triste esperintie , sa se gasesca scriitori care , împinsi de o fata la boia dau viétia si lumina unoru elucobratiuni ca Rasvanu Vodă, acést’a s’a vediutu adesu, sa se gasésca insa unu pufelicu ce le da o neintielesa aprobatiune, acést’a e mai raru si mai gravu. Mai raru pentru ca simtlulu frumosului e unu ce firescu sî primordial in omu , neatenuatu până la unu orecare puncta de individualitatea popóreloru sî de gradulu civilisatiunei la care ele au ajunsu , mai gravu, pentru ca o asemenea aprobatiune dovedesce nu o lipsa, ci o coruptiune de gustu, coruptiune ce trebuiesce combătută cu cea mai conscientiasa energia de nu nu voiau sa devină fatala pentru aventuru literariu alu tterei nóstre. Ce plăcere de a produce mai póte ave unu adeveratu poetu cu D. Alessandri, candu totu acele luare asceptu pre pseudo-poetulu ? Elu ajunge silitu a se dice ca nu meritulu ci hasardulu séu mod’a hotaresce si diseuragiatu , elu lasa sa cada bratiulu ce scotea din lira melodiese armonii. Déca amu tras pre vremile antice zeulu nu aru fi atâtu de mare. Atunci dieii veneau câte odata pre pamêntu sî esemplulu lui Marsias locuia pre multi de o ambitiune a carei’a talentu se lipsea. Astadi insa dieii ne-au parasitu, Apoloni nu se mai cobora de pre versurile resfatiate ale Olympului sî urmașii lui Marsias , siguri de pelea lru, amenintia de a derima altarurile sele. Pericululu deci este eroinentu si lupt’a devine o datoria. Vomu caută a ne-o implini. Rasvanu Vodă , eroulu dramei ce ne ocupa , era fiiulu unui tîganu si a unei românce. Dela mum’a sea primesce acelu daru divinu ce face pre românu sa-si traduca simțirile in voiose scu jalnice , satirice scu laudóse cânticele, după cum inim’a lui se simte sfasiala de doru, séu imbarbata de sperantia sî după cum stapanii lui erau eroi că Mihaiu Vitézulu séu călăi cu Lapusneanulu. Dela tatulu seu moscenise acelu naivu sî neinvinsu apelitu de binele strainu , ce astadi inca este unu semnu distinctivu alu némului tiganescu sî dinaintea carui’a psihologulu se opresce că dinaintea unei probleme nedeslegate. Celu putînu vedemu la inceputulu dramei cum Rasvanu lipesce pre zidurile Iasiloru o poesia satirica in contr’a lui Petru Vodă, féra pre de alta parte cum fura o punga cu bani ce cadiuse din brâulu unui trecatoriu , numitu Sbierea. Poesi’ai pune viéti’a in periculu sî furtulu i-o scapa, căci amenintiatu de morte pentru crim’a de întări— tare la ur’a 6î dispretiulu guvernului . Rasvanu se vede apoi predatu lui Sbierea că sclavu , in plat’a baniloru la a câroru inapoire nu se gândise indestulu. In actulu alu doilea starea morala sî materiala a lui Rasvanu a facutu propășiri. Din sclavu a devenitu liberu, sî din furu de ocasiune, furu de meseria, domnindu cu capilanu de hoți presto codrii Ordeului. In acesta insasire i se infatiosieza unu june boieriu Ganea care-i propune 600 galbeni ca sa fure dintr’o monastire vecina pre Vidr’a, nepot’a lui Motrocu. Rasvanu gasindu „simbria destulu de buna“ framete sa rădice pre Domnisiór’a sî sa i-o aduca in palatulu seu de verdétia. Fiendu insa ca fericirea ca sî nefericirea nu iubesce a veni singura se intempla ca pre candu unii din hoți rădică pre Vidra alții prindă pre Sbierea ce are buna deprindere de a se gasi pre calea lui Rasvanu de câte ori sortea acestuia este sa se schimbe. Sbierea si Vidra suntu conduși dinaintea căpitanului care reamintindu celui dintăiu câte a suferitu dela densulu in tempulu sclaviei sele, i redă libertatea Acésta maretia resbunare insufla Vidrei ide’a cumca „loculu lui Rasvanu este susu“ sî tiidiendu-i mân’a , ea nu-i destainuiesce mai multu admiratiunea ei. Rasvanu vediendu astă, redevine poetu si cantandu la urechile junelui boeriu . Voinicu de nimicu Calea e a la Mandr’a e a mea, Sî de nu mi-o dai Hai la lupta, hai i lu chiama la duelu că sa otarésca armele despre sortea Vidrei. Vidr’a opresce duelulu, dechiarandu lui Rasvanu ca lu iubesce sî perdeu’a cade. In alu treilea acta Rasvanu a parasitu cu nou’a lui tovarasia codrii Ordeului pentru taber’a Lesiésca, und:.