Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-01-24 / nr. 7

recomenáa Krm­itoriulu proiecta de cond­usu spre primire . Considerandu, ca sî acele drepturi, care nu mai lasa art de 1. 12.1867) necontenitu se margi­­nescu si micsioréza ; Considerându, ca, trecând« cu vederea situati­­unea dejositóre a tierei pre teritoriulu afaceriloru interne^, na simlimu progresu, nu se facil reforme. Considerând», ‘ca sî in privinti’a financiale m­ergemu inderepti, ca spesele si veniturile nu-si tienu ecilibrinle, ca contributiunile devinu din ce in ce totu mai apasatóre, decide cas­a . De­ore­ce tiér’a tiene neconvenirem­ cu interesele sele, a mai lasă administratiu­nea averiloru si afaceriloru statu­lui in manile regimului de facia, nu primesce buge­­tulu ascernutu .(Aplause la steng’a estrema). După aceste continua vorbitoriu a ataca regim­ulu in modu si mai aspru si unesce. Din tóte aceste cause sî din causa ca nu e splicata a se încrede nici in fa­cultatea nici in buna-voinic’a regimului, nu voteza acestui regimu nici baterii unu cruceriu ; densuiu recomanda primirea propunerei sele. Ministrulu de financie Kerkapoly com­bate pre antevorbitoriu, B. Mariassy vorbesce pentru propunerea lui S­i­m­­o­n­y­i­s cu ce la 3 ore se încheia ssedinti’a. In ssedinti’a din 23 Ianuariu se autentica mai intâiu protocolulu; pressedintele anuncia unele pe­­n­tiuni care se transpunu comis­iunei respective. La ordinea dilei sta continuarea dibuterei ge­­nerali despre bugetulu 1371. Br. L.­­S­i­m­o­n­y­i asemene imputa regimu­lui, ca a ascernutu bugetulu pre tardiu sî defec­­tuosu; de­óre­ce iise, pându n’aru vota, s’aru im­­pedecă administratiunea, densulu primesce bugetulu de basa pentru desb. speciale. S. B­o­r 1­e­a imputa regimului in modu re­­solutu procederea de pân’acum, cu deosebi facia cu naționalitățile. Densuiu nu voteza bugetulu ci ac­­cepteza proiectulu de cond­usu a lui S­i­m­­o­n­y­i. La desbaterea acestea mai iau parte, parte pen­tru primirea bugetului parte pentru propunerea lui S­i­m­o­n­y­i si alte Secret. 1. S­z­a­p­á­r­y, Kol. Tisza, Jui. Schwarz, E. Hrabar,D. Irányi, Berzenczey si in fine ministrolu de financia, care intre altele reiapta imputările fă­cute, ca aru fi ascernutu bugetulu pre tardiu. Pressedintele : 20 deputați (dela steng’a es­trema) ceru voterea nominale si amenarea pre sie­dinti’a de mâne. Deci eu incheiu siedinti’a. încheierea la 2 ore. 26 Din Delegatiunea reichsrat­ului. In 18 Ianuarie tiend delegatiunea senslului imperial si o siedinlia scurta in care se fim­ desba­­terea speciale despre bugetulu ministeriului de externe si in care se primiră tóte propunerile comitetului, care La fonduru de disposisiune vorbesce Carneri, dice ca ministeriulu are alte midilace de a influintia pres'a ; bani secordati de majoritatea ce­­loru credincioși constitutiunei, serviră nu de multu tempu, pentru de a batjocori presto mesura pre acei’a, cari suntu fideli constitutiunei. C­e­s­t­e afla fonduru de dispositiune de absolutu necesarii], până cându starea Europei nu va capeta o forma ferma. Vorbitoriulu imputa regimului positiunea ce a pa­­stratu facia cu cestiunea romana si doresce impa­­catiune cu puterea papale, care e mai mare decâtu a regelui Italiei. Votându-se se respinge proiectulu regimului sî se primesce propunerea comitetului cu mica modi­­f­catiune. La titlula 2 vorbesce G­r­e 11­t­e­r. Densuiu compatim­esce ca actele relative la cestiunea romana suntu forte necomplete, căci se începu numai cu invasiunea in statulu papalu. Mai vorbesce inca Beast, respundiendu intre altele antevorbitoriului in tonu sarcasu­lu si după aceea se incheie si edinti’a. Proiectu de lege pentru regularea rela­­tiunilor u­mrbariali de posessiu­ne si a celor’a de asemene natura, cari instara in fapta pre fundulu regeseu până in 1848. § 1. Fiindu ca pre barea dateloru istorice, pre a legiloru din părțile transilvane si pre a ju­­decatiloru cu potere de dreptui, după natura fondu­lui regescu nu se póte admite ca acolo au fostu oblegaminte si relatiuni feudali aninte de 1848 : co­munitățile din scaunele filiali Talmaciu si Salisce, precum si comunele ce se tienu de celarea Branu­­lui (Törös,) prin acésta lege suntu dec­larate de egale in drepturi cu ceilalti cetalieni liberi ai patriei de pre fundulu regescu. § 2. Se stergu tóte remasatrele legatureloru urbariali, cari au sustatu in fapta pre fundulu re­gescu pana in 1348, drepta aceea comunii.Soru cari au statu in asemene relatiune urbariala catra cei VII judi, si catra orasiulu Brasiovu, prin acéstea li se dau iéra­ si in deplina proprietate fundurile loru intravilane, câmpurile loru, riurile loru, pa­du­rile loru si intregi serietóriele hotaraloru­­,ral­iera regalele mai mice se dau in posessiunea co­­muneloru inse­si,cu eschiderea drepturiloru dom­­niei de pamentu. § 3. Patent­a urbariala din 21 Iuniu 1854, precum nici ordinațiunile ministeriali emise pre ba­sea acelei’a, nu se eslindu asupr’a locuitoriloru de pre fundula regescu. § 4. Incatu cei‘ VII jidi sasesci sî orasiulu Brasiovului, prin introducerea potestalei de dom­­ni­a de pamentu in comunitățile administrate, aru fi infiink­atu pre hotarale acestor’a poduri, pamenturi ei fenatie alodiali, acestea de așisderea sa se dec­larau si comunitariloru. 5. Ministeriuluri de interne si celu de jus­titia suntu însărcinate a despune ca pre calea ad­ministrativa sa se intemple impartirea si secolele reciproce in privinti’a muntiloru revindicate in pri] vinii a folosirei loru ce intr’aceea o desdamnase era­­riulu regesen, precum sî in privinti’a fuluseloru ce le-au luatu cei VII judi si orasiulu Brasiovu sub durat’a legaturei urbariali , acestea sa se intemple cu ascultarea pârliloru si după o cercetare strabata­­torie in datele ce se referescu la aste cause. — Datu in Clusiu, din adunanti’a generata ordi­­naria a Reuniunei advocatiloru, ce s’a tienutu la 3 Decembre 1870. Alessiu S­i­m­o­n­u Presedinte. Mihailo Kővári Secretariu. Amilii nou la Wilh­almsh­öhe.’ Dîo’a de 1 Ianuarie a fostu totu deun’a con­siderata de câtra Curtea Imperiala din Franci’a ca unu evenimentu de o mare importantia, trecutulu ni­ lu a doveditu de ajunsu. Asta—di insa acést’a ceremonia, cu tóté ca serbată după dalinele Impe­riale, ea a fostu trista si plina de o retienere demna. Imperaturu se sculase pusiern mai de dimine­­tii după obiceiulu seu si priimi fin­citaliunile per­­sóneloru suitei sele admise in intimitatea sea. După acest’a prim­a receptiune, Imperatorele trecu in sa­­lonulu Castelului, care fusese transformatu in ca­pela sî a asistata la S-t’a Liturgia cu o mare devoțiune. D­eosebita de suit’a sea, se vedea si alte per­­sone venite spre a lu felicită, Princes’a de Moscova cu fii ei, Cornițele de Labedoyère, generalele de divisiune, Marquisitlu de Forton, cornițele de Tu­ Despre simtieminte. (Prelegere publica tienuta in 21 Ianuariu a. c. de prof. Nicolau C­r­i­s­t­e­a). Unu prof. de filosofia, in unu tratatu despre simtieminte, scrisu la 1861 si tiparitu in anulu urmatoriu in Lipsi’a, incepe prefaci’a sea in urmatoriulu modu : „Déca opulu acest’a si a facutu de problema de a duce (pre cetitoriu) mai aduncu in lumea cea tăcută si misteriosa a simtieminteloru , nu a pri­mitu ca aést’a si missiunea celui ce striga in pus­tia ? „Nici odata nu a fost a póte mai nepotrivitu tempulu pentru o retragere catra cele interiore, cum este celu de fotia. In tempulu de fatia dom­nesce o viatia mai misoaia, nu inse­mn­a, a carei privire sa fia intórsa spre cele interne, ci mai multu spre cele esterne. — Drumuri de feru si de apa așternu privirei fermecste tesaurii (vistieriile) tuturoru zoneloru; fremetulu masîneloru; sgomotulu piatreloru; luptele de partite, pre tribune si in foile periodice, fluiera, necontenitu in urechile nóstre. „Spiritulu“ ce­liese la „resboiulu celu sgomo­­tosu alu tempului“ nu e favoritoriu unei specula­­tiuni de cuprinsa scientifica. — Generaliunea pre­santa. Intre multele distractiuni, invilatóriele plă­ceri, intre sgomotulu ce cresce mereu alu viscoli­­loru sociali, cum sa puta afla tempu si liniste pen­tru că sa-si adune mințile pentru o intuisiune in­terna Lumea dela 1861 până astazi nu s’a schim­bata, ca sa nu potu folosi cuvintele profesorelui drepti introducere, cându ma presentezu înaintea unui respectabile auditoriu cu o tema de natur­a­­ celei tratate de acestea. Inse estedre de prisosu­l intră odata si in lumea cea misteriosa a acestei parli a vietiei spirituali, ce o numimu simplu simtieminte ? Ele cuprindu in sine acelu farmecu alu „fericirei, dara si alu pati­­mi loru din esistiuti­a nostra terestra (pamenleri)“, dice autorulu citatu. Bucuri­a si întristarea au nu suntu ele nisce vibratiuni, cari ne arata in fine acordele unei vieti intregi a individului si a indi­­vidualitatiloru ? Simtiemintele ne arata gradulo de inaltimea vietiei spirituali a individiloru singurateci. In ele este oglindata starea culturei unui orau sin­­guratecu si a unui poporu. Sa ne incercamu dara a ne pune înaintea ce­lui mai admirabila caleidoscopu, înaintea spiritului omenescu. Sa ne incercamu a urmări după pu­­tintia acea mișcare si schimbare perpetua a forma­­tiuniloru acelora ce cuprindu in sine fericirea si patimile esistintiei nóstre din asta lume. Simtiemintele nu suntu ceva ce sa se pota isola de aceea­lalta activitate a spiritului, de aceea va trebui inainte de tote sa facemu o scurta pri­vire asupr’a referintiei loru intre cele­lalte insusiri ale vietiei spiritului. Din cele mai vechi tempuri s'au incercatu omenii a descrie viati'a spirituale si a o impart­ pen­­­tru evidenția in grupe deosebite unele de altele. Platone filosofulu celu vestitu alu Greciloru antici împarte activitatea spirituale in unu modu, pentru noi forte drasticu. Elu împarte spiritulu insu­si in Aol­og (ratiune), in Ovuog (inima) sî in eniovm­­a (pofta), va se­dica, in partea intrelegatoria, simtitória sî doritória sau poslitória. Ba­llatone face din spiritu trei suflete , pre cari­le si asieza in locuri deosebite ale corpului , pre­cum intielegerea sau cugetarea , sau sufletulu acel’a carele cugeta si intielege, in capu, sufletulu celu simtitoriu in peptu, iéra celu poftitoriu in pân­tece. Este adeveratu ca om­ulu cându cugeta mai indelungatu si mai aduncu simte őre care influintia fisica asupr’a capului, respective a creeriloru, cându simte o bucuria sau o întristare mare se vede o influintia asupr’a organeloru respiratoria, a plumâni­­loru si animei mai cu sema, féra in fine, cându e vorb’a de dorintie, de a stempera fem­e sau sete etc., atunci se simte a fi influintiata partea inferiora a trupului, pântecele. Tóte aceste firesce nu suntu suflete deosebite, nici locuiesc­ in aceste parti numite ale corpului, ci ele adeverescu, ca activitatea spiritului se mani­­festeza in diferite forme si ca formele aceste sî afla reflecsionile loru sî in corpu, in­tocm­a ca sî vibratiunile aerului in paretii de resunantia ai unui­u instrumentu rau si calu. Formele aceste de m­anifes­­­tare se potu reduce la trei principali, pre cum­ psih­ologii mai noi le numescu : represen­tar­e séu idea, simtiementu si insu­ i­n­t­i­a séu dorin­ta. Mai nainte aceste se numeau: puteri séu pu­­tintie séu facultăți ale spiritului, si asta la psih­o­­logii cei mai vechi gasimu ca se vorbesce de fa­cultatea representarei, de facultatea simtiementului si de a dorintiei; ba la unii sframu o suma de alte facultăți. Ca sa vedemu de o parte ratacirea de mai nainte, de alta parte, pentru ca sa ne facemu mai familiari cu insusirea vietiei spirituali, trebuie sa ne punemu unu momentu noi pre noi insine in puneticDea, din carea sa privimu, cum se urmeza fenomenele sau arătările vietiei in spiritulu nostru. Noi d. e. privimu o scóna, unde este deprinsa o re­giune frumósa cu câmpii cu flori, cu turme ce pascu, cu holde manase si asia mai departe. Ochii sunt o aici partea aceea a trupului nostru, carii re­presenti sufletului nostru prin nervii vederei ceea ce infatisiaza tabloulu séu icón’a. Dara Hindu ca representarea acést­a cuprinde frumseti, séu suve­­niri, fia acele de patri’a nóstra mai restrinsa séu­­ de acelea ce amu veciutu noi io copilari’a nostra,

Next