Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)

1872-11-26 / nr. 95

ab­lu scivitoriu la regimu, liberali ei conservativi, episcopi si murari liberi, invetiati si comercianți, sasu tota si unguru. Cânda a fosta inse vorba ca se marturisimu adeverulu regelui, si natiunei despre starea nóstra deplorabila financiara a părăsita cu totii stindardulu. De cându esista lumea o partida mai impo­tenta mai incapace ca cea de akiana n’a gubernamn unu statu. Vedemu deci sî urmările. „Reforma fói’a regimului cadiutu astfeliu se esprima totu in acesta materia: „Ungari­a san­­geroza din rane grele si afunde, mai afunde si mai periculose decâtu acelea ce i le-a capsatu absolutism­ulu , caci e lucrulu mâniloru fiiloru sei. Barbatii cei mai eminenți, cei mai zeloși, care suntu chiamali a da desvoltarei triste intru conducerea si gubernarea statului magiaru o alta direcțiune mai salutarie, se indeparteza unulu dupa altulu cu îngrozire, caci nu e modu de vindecare. Fara a folosi patriei ceva­’si se espone batjocurei publice. Da, astă e, caoi­onarea a incetatu a mai fi enore in Ungari’a, abia după 5 ani de libertate, înainte catanele se prindeau cu funi’a — astadi iise miniștri. Sî cum se póte altcum cându nici acei 400 de omeni cari au luatu asupra­’si cea mai sânta sî frumósa missiune de a lucră pentru pro­movarea intereseloru poporului — nu cunoscu alta chiamare mai sublima decâtu a-si rădică in Iata lun’a simbri’a. Ca astfeliu de societate politica in­­tempinamu viitoriulu. Unde o se mai ajungemu ! Sî cugeta cine­va ca prin o cârpitura noua mini­steriala, seu chiaru sî prin unu ministeriu nou, se voru vindecă morburile sociale de care patimimu de mérte. Se nasca acel’a ori acel’a alte noțiuni, alte eimitemente in ablegatii nostri. Amăgire aru si a crede asia ce­va. Unu michi­­loeu numai mai póte mântui slatulu din capsulu si prapasli’a in care se sila acei’a, că sa se incépa pedépsa in cas’a legislativa a Ungariei, sî sa se go­­nésca din ea afara tóte elementele nechiamate. 372 v Esli ala tinat un ias nn atice din balt’a cea négra a ortod­ocis­iei ultramontane.“ Motto: Cuiu cu cuiu, de­sî nu toffin’a Dre tosm’a. (Urmare.) Nu vei negă, die „Cat. Cens.*, precum nu nega, ci togm’a afirma scriitorii, cari nu potu fi in prepasulu ca au scrisu din părtinire, ca o parte mica a româniloro, strămoșii dróstra, sedusi de promissiunile strainiloru, pre la anulu Domnului 1700 ni-au spartu biseric’a străbună si prin acest­ a s) națiunea cea până aci pururea un’a. Prin spartur’a acest’a cu prin nisce porti au intratu inimicii nostri natiunali, ca sa ne turbure sî sa ne ne odih­nésca in cas’a nóstra, in fim­lu familieloru nóstre celoru pa­cifice sî liniscite. Prin acést’a se dedu prim’a lo­vitura amarei fratiesci, concordiei cu domnia până aci intre românii sî români, facendu-se locu­urei, discordiei, certeloru si afaceriloru celoru mai inver­­sionate intre fiii aceleia d’ai mame , se infipse pre scurtu cutitulu in inim’a bietei mame comune, incâtu de atunci si pâna astadi n’a mai pututu vedé dîle bune. Déca nu mi-ai crede mie, vei crede dóra is­toriei nóstre natiunali sî ómeniloru dvóstre ! „Cu uniunea deodata — dice Sim. B­a­r­­ „n­u­t­i­u — a intrata o ura intre români, care a „trenulu mai bine de 80 de ani (si tiene sî adî !) „Iertati-me fratiloru, sa trecu furiele iadului, cari „i-au sfasiatu pre români in aceste tempuri neferi­cite, nu postulareu­ că sa descriu.............cum „interită pre episcopii uniti si pre calugeri ca sa „facă prosesiu­ din români , si acesti’a nu vedea, ca „suntu numai unelte................si dușmanii româ­­niloru, cari nu dormu nici odata, priveghiu, că sa „nu stingă vre-odata din mijloculu loru a­c­e­s­t­u „f­o­c­u infernale, ur’a !“ Bata ur’a, eata sumutlatorii unde sunta de a se caută, unde ’si au culcu siulu loru, in unatia ! La anulu 1848, ameninttându pericululu pre români, iérasi se apropiara unii de alții, ba­i s’aru fi parutu cui­va ca reinfratirea loru va fi eterna. Se secura si încercări din partea unor’a, spre a de­­ratură pentru loru­ deuu’a reolu principale, desbinarea confessiunale dintre români , dara­fara de efectu, caci, cum se vede iesuiti smulu priveghia si atunci: „că sa nu se stingă vre-odata in mijloculu loru „acestu foca infernale, u­r ’a !“ Abia potolitu incâtu-va „acestu foca infernalu“, celu putienu pre din afara, la anulu amintitu, sî se încinse din nou cu o îndoita furia indata după aceea, durandu preste intregu periodulu celu de fiece ani alu asia numitului absolutismu. Inceputulu sî­’lu făcu acesta furia a iadului cu petitiunea aloru trei barbati eruditi uniti, data regimului pentru infiintta­­rea unei Metropolie unite, in contr­a instinntteloru manifestate in adunarea din Blasiu pentru restau­rarea Metropoliei celei vechi. După aceea se con­tinua cu învinuirile cele grele ridicate asu­pr’a­pro atunci episcopului ortodocsu din Sabiia si a credin­­ciosiloru sei, in adunarea episcopiloru romano- sî greco-catolici din Strigoniu in Aug. 1850 sî adeca, ca acei’a in an. 1848 aru fi oinoritu (horribile dictu­­) 300 de preoți uniti, sî li-aru fi pustiita (unitiloru) bisericile, si-aru fi predatu averile sî scotele loru le-aru fi asemenatu cu pamentulu­i cu infiintiarea faptica a Metropoliei unite si cu­ cercu­­lariele nou denumitului Metropolis Siulutiu, prin care cerculare se provocă intreg’a națiune ro­mâna dela Tis’a până la Marea­ negra sî până la munții Plodului­­ — a trece la unire cu biseric’a papista­­ pârile cele multe ale aceluia—­si Metropo­­litu, radicale la regimu asupr’a Arelvereului orto­docsu românu, pentru ca a infiintiatu tipografa, pentru ca tiparasce cârti bisericesci in trens’a, pre­­tindiendu ca numai uniții au privilegiilu de a tipări astfeliu de cârti, — până si pentru dispensaliunile archieresoi de casatoria ca le-aru fi dandu netim­­­brate — — — dă, cu faptele acelui Metropolis unitu (fia iertatu !), despre carele se ducea a fi na­­tionalistulu celu mai mare, dara carele in fapta eră membru activu alu societatiei de propaganda a sântei u­atie in orienta, si carele din amare fratiésca se vediu indemnatu a denega dreptulu trimisului ar­­chierescu, protopresbiterului ortodocsu, Ioanu T­i­­­p­e­i­u , spre a catechisa pre studentii de religiunea nóstra dela gimnasiulu din Blasiu, incatu era p’aci satu scóta cu gendarmi din acelu opiciu , cu cle­vetirile, insinuările sî sospiciunurile cele mai neru­șinate, cu cari incarcau uniții pre persónele cele mai însemnate ale bisericei ortodocse, — buna era că sî iu presentu pre Archiereulu românu ortod. din Sabiiu in „Gaz. Trans.“ sî prin tóte dînariele ro­mâne de dinc­ci sî de dincolo de Carpati, cu deo­sebire prin cei doi clarissimi dela intâiu numit’a fóra sî prin agenții sî missiunarii loru din tóte părțile romanimei s. a. s. a. s. a. s. a. Asia de departe ajunsese ur’a dvóstre contr’a ortodocsiloru in periodulu indicatu, incatu chiaru si biseric’a nóstra nu ve sfinti a o înfiera cu epitetele cele mai batjocoritóre, precum : c . . . a 1 Nea­­ sî altele 1 Veni a. 1860 cându séra se iviră noua în­curcături si temeri politice, cari din nou cereau in modu imperativa reinfratirea si solidaritatea rom­âni­­loru. Cine a spartu atunci parelele celu desparțiu­toriu, raorulu chinesescu dintre noi ? Cine a pro­vocam tim­ale ? pre­tiasiu la acțiune comuna politico­na­ Cine a restaurata reinfratirea intre ro­mâni si atunci ? Întrebați numai pro vatarulu mi­­reanu alu d-vóstra de aici din apropiarea nóstra sî ve va spune, ca, după cum mi se asigura, elu in­­susi a dîsu la o ocasiune solemna in cuventarea mea : „Escelenti’a ta (Metrop. Siagun’a) ai ruptu parelele ce eră intre noi.“ Ba ce e mai multu, după informatiunile cele mai positive ce le amu, acela­’si Metropolita „neunitu“, după cum ne bat­jocoriti dvóstra, oarele déca aru fi fostu alu vostru, nu până la alu treilea, dara până la alu nouelea ceriu l’ati fi inaltiatu si totu vi s­aru fi parutu ca nu­ lu inaltiati destulu, acela­’si Metropolitu dacu, pentru că reinfratirea e fe ploita sa fia durabile si pentru că sa se sterga in viitoriu totu prilegiulu, wmmmsk. Desteptati.ve sî priveghiali. 1 Petr. 5 8-Adunati-ve averi, cari nici rugin’a nu le strica, totrii nu le sapa nici se fura. M­a­t. 6. 20. „Glasulu tempului striga înainte, totu înainte, vai de acel’a care sta pre locu sî nu pricepe acestu glasu alu tempului.“ Mintea no­stra sanato'sa. (Fine.) A fostu unu tempu, cându puteamu fi desvino­­vatiti pentru lips­a nóstra de cultura si lumina. Tem­­pulu acest'a a fostu, cându fiii poporului nostru nu erau primiti la nici o dregatoria, macaru calu de mica, cându românulu eră opritu dela negotiu chiaro, dela ori-ce meseria prin legile si asiediamintele cele neomenóse ale tempului acelui’a. Sub astfeliu de tempuri nu pote fi vorb’a la români de scule, de înaintare in sclintie, cându ei erau după legile tierei numai suferiți, pâna cându i places domnitoriului tierei sî locuitoriloru streini ai tierei. In astfeliu de stare ticalosa ne aflamu noi falia cu cele-lalte națiuni conlocuitóre. Capulu unui românu se plă­tea alunei cu 35 fi., poporulu românu lucră atunci la domnulu seu si se­mană cu biciulu de din daretu la lucru. Preoții rom. plateau dijm’a la domui, seu la preoții streini sî erau despretiuiti si batjocoriți, iéra metropolitulu Sava biciuitu in fla­ care dî. Sub astfeliu de tempuri nu le-a pututu lua ni­menea in nume de zeu româniloru, ca nu umblau după sclintie, ca de aru fi sî umblatu, zadarnica era tóta încercarea loru, caci nu erau primiți in nici o slujba că românii macaru, sa fi fostu picați din ceriu, nu erau primiți nici in prăvălii, nici la me­serii cu români, fiindu ei opriți dela tóte acestea prin lege. Dara de voma cercetă bine, ce a pututu fi pripin’a si unei astfeliu de umiliri a poporului no­stru pre tempulu acel’a, vornu veni de­siguru la acelu resultatu, ca totu lips­ a de minte a fostu pri­­cin’a slavei sele triste st jalnice de atunci. — Din lips’a de intielegere au isvoritu imparecherile, fre­cările si prigonirile intre români. Români cu ro­mâni se sfadeau sî se bateau, si străinii se bucu­rau, si românii ’si sapau mormentulu cu insesi mâ­­nile loru sî străinii se urcau pre tainile loru, pre sfurimaturile poterei loru, si le puneau lantiulu de gâtu, sî-i tienora incatusiati, pâna cându i slobo­ziră anii 48 din prinsure. — Sa nu fia o invetiatura fratiloru­­ patiani’a pa­­rintiloru nostri, mosiloru si stramosiloru nostril, sa nu asteptamu sa ne intieleptimo din patiani’a nóstra, ca va fi reu de noi , sa cautamu a ne lumina de tempuriu sî cu ori­ ce pre­tiu, că sa potemu vede arcanele, ce ni le tiesu sî ni le intinda dusimanii vietiei nóstre de josu impregiurulu nostru. Sa fimu cu minte sî prevediatori, pentru ca sa putemu abate primejd’ia din ori si ce parte ni s’aru infatisia. Primej­­i­i’a este pre drumu fratiloru, ea vine sburandu cu puterea vaporului, sî vai nóue, amaru poporului no­stru, de­ lu va află nepregatitu. Capitalele streine voru omori negotiulu nostru, meseriașii noștri voru fi reduși la sapa de lemnu , purtătorii noștri de poveri hamalii noștri voru fi siliți sa ia lumea in capa. La lucru fratiloru­­ tempurile suntu grele, gândirea si judecat’a nóstra seriósa, munc­ a nóstra insocita de lumin’a solintieloru le voru face usiore. Sa ne unimu poterile nóstre, sa infiintiuim­ socie­tăți si reuniuni, sa ne deslusimu unulu altui’a fo­­losolu­si modala si chipulu cum sa infiintiamu ast­­feliu de reuniuni pentru înaintarea si asigura­rea meseriasiloru si hamaliloru nostrii, cari suntu mai intâiu amenintiati prin venirea drumului de feru. Sa ne trimitemu copii la scala toti cu totii, dela celu mai bogatu pana la celu mai seracu si sa ne damu tóle silintiele pentru de a aduce lucrulu acolo, că in Brasiovu cu tempulu sa nu fia nici unutu, care sa nu scia sa cetésca sî scrie sî sa so­­cotésca. Până la 12 ani suntu siliti toti părinții prin lege sa-si trimita copii la scóla fii sî fiice, sa nu asce ptâinu sa ne silesca dorobanții de a ne tri­­mite copii noștri la scóla, ci sa-i damu de buna voia. Dara chiaru si dela 12 ani in suâu, déca nu ne ierta polerile sa-i lasamu sa invelte mai departe, sa-i lasauiu sa invelie mai departe in scólele de re­­petitiune ad. in scólele de Duminec­a. Aicea se voru primi sî acei’a cari nu sciu de felia sa ce­tesca si scrie ori sî de ce versta voru fi densii până la 40 de ani, sî si mai susu, sî de ori ce seclu barbati sau femei. Profesorii sî invetiatorii sculeloru din Groveru fratiloru conduși de dorinti’a, de a mi­jloci propășirea tuturoru claseloru poporului nostru au inliiitiatu sî l­enuto sub restempu de 2 ani pre­legeri cu adulții adeca cu cei crescuti dela 12 ani in susu, sî aceste prelegeri voru deveni cu totu zelulu sî­­ óta jertfirea pentru bnele poporului nostru, mai cu sema alu tinerimei, sa le tiena si in anulu acest’a, cu adaosu de cursurile pentru fete. Pentru ca prof. si invetiatorii dorescu, că si fiicele dvóstra sa înain­teze cu tempulu, sa respândésca luminile sclintieloru pre lângă iii, si intre fiicele dvóstra, că intre acela fiinlie, cari suntu chiamali in locuia dintâiu a înainta binele sî fericirea copiiloru, nepotiloru sî stranepo­­tiloru nostrii. Profesorii si invetiatorii fratiloru (

Next