Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-10-14 / nr. 83
Telegov uriele de dóne ori pre septemana: Duminec’a si Joi’n. — Prenuraeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei pro afara la c. r. posta cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiulii prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre aria 7 (1. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen Sabiiu, in 1426 Octomvre 1873. trn celelalte parti ale Transilvaniei s pentru proginerele din Monarchia pre unu anu 8 1. iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri sreiuo pre anu 12 anu 0 1. Inseratele 8e platescu pentru intâi’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a doua ora cu 5 '. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 , cr. r. a. br. 83 ANULUI. 7Msaaia vi^nw^uanwiia Sabiiu 13 Octomvre. Undele politice incepu a fi mai mobile. Din cele o depărtare mai mare sau mai mica se vede căto unu punctu negru, ce amenintta a preface undele in valuri si adierea ventului in vnforu. De departe avemu restaurarea in Franci’a, carea va trage după sine noue lupte in occidentulu si centrulu Europei ; in apropiere avemu conflictele intre inalt’a Porta de o porto si intre Austria sî staturile dela Dunarea de josu de alta parte. Si unele sî altele nu eru remene fara de nici unu reOessu asupr’a impregiurariloru nóstre. Dovada este istori’a finei seculului alu XVIII si istoria începutului sî continuarea seculului XIX. Stanciu iise si esaminandu mai de aprópe impregiurarile patriei nóstre, nu intieresu mai largu sî mai angustu, nici nu este de lipsa ca sa se aprinda unu incendiu europeau in occidentulu Europei intre dreptulu divina alu infalibilitatiei vicariatului cerescu, alu papei si a scoliloru lui, sî intre monarchismulu constitutionale ; nici nu este de lipsa, ca sa se incépa disolverea putredului imperiu otomanu, care liene in nnu parocsismu frigurosu o suma de populatiuni pline de vietia sî veritoriu in sudu-estulu Europei ; nici nu este de lipsa ca undele seu valurile eveneminteloru din părtile aceste, fia despre apuso, fia despre resaritu sa lovesca in stalpiu nostru. Este de ajunsu ca câta avemu noi de lucru in urm’a miscariloru causate prin sguduirile constitutionale politice puse in miscare dela 1860 si 1866 incece. Nisuniti’a după o consolidare si assediamentu inca cele fota insunitia până la diu’o do ustadi, nu inse unu scopu ajunsu séu o tienta ajunsa spre multiumirea generale, si asta pana la ajungerea acestei’a nesmintitu mai e multu de facutu. Asia dara fara de eveneminte esterne, cu cele interne, amu ave destulu de facutu. Caci d. e. sunterau noi ere in chiara despre pusetiunea nóstra in stătu ? Avemu noi deplina cunoscintta despre cele ce se petrecu inclu si cautuma noi sa ajungemu la cunoscinti’a acest’a ? Nu ne vomu apucă sa tratamu teoriele dreptului publicu atinge terie de ambe întrebările de mai sosu. Presupunendu ca nu suntu la toti inca in memoria cele petrecute intre noi românii de vre-o câțiva ani incóco romu constată simplu, ca schimbandu noi sistemele politice din sfaturile moderne, in teoria, cu ceea ce este in concreta, ne aflamu inca in negurile haotice a unora desidente plăcute sî nu voimu sa facema nimic’a că in loculu desiderieloru sa vina realitatea cea multiamitória si multumitoria. Ne plângemu, ne vaieramu, unii mai sî injuramÎ atât’a e totu; ba de multe ori nici nu scriiu pentru ce e plânsulu, vaieratulu sî a injuratulu. Cumca se intempla lucruri demne de plansa si de vaieratu, n’ama negatu nici cându, in se potévemu noi dice ca numai lucrările in sine sontu de vina de suntu precum suntu ? Standu astfel cu lucrurile, déca noi, cari insetama sî intonama de atâtea ori egal’a îndreptățire, dara ne retrăgeam in indiferentismu spre a nu face nimic’a pentru ea, déca noi, cari asceptamu, cu cineva se-si faca mila de noi sî sa vina sa ne daca de gulerula camesiei in imperati’a tuturora indestuiariloru, facendu-ne consiliari, comiți supremi, miniștrii etc. mai scie Ddicu ce — amu cugetă ca presamea acést’a numai déca lucra cine va póte si castiga, atunci de sigura ca na amu mai ascepta porumbii cei fripti in gura, ci ne amu convinge, ca de tóte de câte ne plângem a sî vaierâmu asladi numai prin lucrare sî inca energica ne poterau scutură. Lucrare energica! Frumóse cuvinte, snntu sî ideile cari se esprima prin trensele, precum Daradéca suntu frimóse idei ele suntu sî mari si ideile mari suntu cu greu de implicitu, pentru ca aci se ceru multe cari omenii nu le potu împlini asta usioru. Lucrarea energica trebuie înainte de Iote condusa de o rațiune sî inima sau alesa. Rațiunea sî inim’u 8a uniasa inse póte fi numai unde sciiili’a sî esperinli’a cea snnalósa ’si tienu cumpen’a egale, si aceste ’si ieuu cumpena egala numai atunci, cându cine-va, nu locevindu-se si mintiendu tempulu cu riscari trase imblatite si învechite de pre la tóte ospetiele sî pomenile, ci prin munca si sudoro sî priveghiore cerca vieli'a sî referintiele natiuniloru si popóreloru din tóte tempurile sî vieli’a sî referintiele poporului acelui din care face parte sî, in fine ceea ce este de mare insemnetate, pre poporulu acest’a nu voiesce sa nu aiba de micilocu spre a-si satura pântecele si ambitiunea, ci am ferici in cea mai curata si conscientiasa sinceritate. »Magna petis Fhaelon !* va dice cineva. Cada intre barbatii nostri de astazi si spunemi ii vei află, ca sa fia in stare de a desvolta o lucrare energica, că cea ăretala ? Este adeverata ca suntu pulieni, cari sa poseda însușirile indicate mai susu. Acest’a inse inca nu avui durerea cea mai mare, pentru ca cei pulieni potu găsi resunetu in inimile celoru cu vointi’a buna si sincera si iubitóre de fericirea poporului, fara de a ave acești din urma alte satte cunosciutie. Sî unde este proportiunea acest’a lucrarea se desvalta, poterile poporului se manifeste cia, se cunoscu sî se apretiu e sea sî apoi se intrebuinticdia spre fericirea sea propria. Durerea insa este forte mare cându fraseologii imbata lumea cea sincera, dara fara latisa esperintia cu vorbe gole, o seduce sî după ce o esploateza pentru interesulu sî ambitiunea loru o lasa in tin’a, in care a impins’o, — — — sca o mai elovutesce el acolo im u temjiu Ore care. Esemplu ’tu avema asta de pipăita incâtu nu se mai pate astfeliu. Ce vorbe frumóse erau cele din scrierile unoru barbari înainte sî după Mercurea si mai târziu Alb’a-Iuli’a până ce se paralisase tóta lucrarea destinata pentru fericirea poporului nostru, sî acum după ce s’a facutu totu ce s’a putulu spre stricare — a cuprinsu tăcerea tóte si au mai remasu nisce palide ilustrutuli, cari nu au nici atâta efectu, câtu avura odinióra idolii ginteloru. Acum sa vina după venturile, câroru amu fostaespusi de vre-o căti-va ani furtunile de cari amintirâmu mai sosi, cum amu cugetă noi ca sa le intempinamu ? — Ori voru veni acele ori nu vom veni, de făcuta noi avemu multu si pentru ca sa nu mai damu preste calamitățile preste cari amu fostu dato, trebuie sa ne deschidemu ochii că sa nu cunoscemu pusetiunea sî sa vedemu cui ne deschidemu urechile spre a primi sfaturile pentru procederea nóstra. Intre alte este regularea fundului regescu, arendarea raunicipieloru si alte cestiuni de feliul a acestor’a, cari tóte receru ca sa nu mai fimu privitori passivi ai eveneminteloru. Dépa urmamu asta mai nainte, noi astadi póte nu eramu fara de nici o jurisdictiune in tóta tier’a, nu avemu casul a ceiu tristu despre care facemu amintire intr’o varietate mai la vale ca’se petrece înaintea tribunalului din M. Vasiarboiu, nu avemu tratarea cea vitrega a fostilora militari confiniari s. a. s. a. Sa nu ne incâmu cu sortea unui popom sî sa facemu modilocu din ea spre scopuri personali sî ambitiose, caci atunci ne vomu face culpabili de ala fi nenorocita. Caute oricine la Franci’a in dlum a de astadi, aduca sî aminte de loli vitezii ei de frase sî cugete ca bine este asta cum se afla ea acum , din o nenorocire mare impinsa in prapasti’a altei pole si mai mari. Nu a vorbi de morala in tata ór’a (sî a o vatema in totu minutulu) face fericirea unui popom, ci esercitarea ei in tóte impregiurarile, ftim de a ascepta resplata omenesca. Deci pentru tóte eventualitățile déca ne iubimu esistintia nóstra sa ne lasamu de totu ce este perniciosu si pătrunsi, nu de o falsa dara adeverata sinceritate câtra totu ce e bunu, sacordigramu că sa esîrmu din circululu vitiosu, in care ne aflamu astadi sî atunci asceptamu in pavidi amemoriurile cele mai mari, pentru ca pretóle le potemu învinge. Monarchistii francesi lucra din resputeri pentru restaurarea monarchiei Deja pre luni in 27 Octobre are sa se conchieme adunarea natiunale pentru a-si dă votulu. Pre lângă jóle aceste opositiunea nu-si perde curagiulu. Domnulu de Remusat multumeste alegetoriloru eei in o scrisóre deschisa sî apoi adauga . Acésta alegere e o manifestatiune politica alu cărui secsu credu ca lu pricepu bine. Voi nu voiui nici aceea ce numimu noi regimulu vechiu nici ceea ce duce la anarcia. Si mie ’mi face la inima ordinea si libertatea, cu totu déuna amu doritu ca Victoria mariloru principie ale revolutiunei francese sa se reporteze numai pre calea ordine si a pacei. Eu amu speralu victoria dela monarchisti, astadi o asceptu dela republica, pre carea trebuie sa o sustienemu cu firmitate si se o organisâmu cu moderatiune. Aceste principie voru fi decidhelurne pentru trenut’a mea. Scrisori republicane amu de la deputații Charles Rolland, Lherminier, Bamberger, Paul Morin sî Ernst Duvergier da Hauranne , dara falia cu toti acești ablegati n’a fostu din capulu locului nici o indoiala, ca vom trece cumva in tabera monarhistiloru. După scirile din Savoia acolo se vorbesce de o alipire la Hilveli’a la easu cându roialistii vom aduce, pre contele rin ClinenharHn la cârma in Franci’a. In St. Julien (Savoi’a superiori) au devenitu unele scene de totu sgomotoso. O mulțime de popom umbla strigându : „Josu cu francesii.* Comissarium politiei sî gendormari’a fura batuti. Criminalistii fura arestati sî dusi la judecatori’a politiana. Acésta nnse condamnă numai pre multi din trenau sî pre ceialalti si avisa la curtea assisiioru. Aceste templuri producă in cercurile din Parisa multa guperare si aceste cauta ale ascunde. In Nizza parlid’a antifrancesa sî a inmultitu partit’a sea desî oficiolatele se areta de Iota stricte. Desî maresialulu Bazaine nu are matti emicî sî admiratori in Angli’a, totusi spectacululu tribunalului marțialu nu produce multa bucuria. »Fostau, sub decurgerea întregului resbelu" întreba „Standardí cere si cine care a cugetatu numai la Franci’a ? Acest’a se póte trage la indoiala. Si totusi unu singuru barbatu se trage la respundere, pentru ca s'a lasatu sa fia influiultatu de consideratiuni politice si personale. Noi anglesii' urimu umbr’a nedreptuliei sî de locu nu suntemo, convinși despre aceea, ca maresialulu Bazaine er mai putieau unu vinovatu decâtu o victima. Foile din Madridu se plângu amaru asupr’a oficiolateloru francese, cari la granitie favorisé dia pre carlisti si in Garthagen’a pre comuniști. Ele dechiara, ca nu poto pricepe acésta politica a Franciei nici alecum. Insa in locu de acést’a sadica, mai bine, ca nimicu nu pote fi mai chiaru, decala motivele, cari indemna pre regimulu presentu dia Franci’a, de a adiată olâlu pre negrii, câlu si pre roșii din Spani’a. Spre a adhută linea batrăna a burboniloru la ajungerea tronului, partisand sî uneltele lui Niennricu , voru liene ori ce medilocu de» iertatu, care e in stare a face starea cea critica a Spaniei si mai rea. Porțile de fern. Prin geografice numirea de Porțile de fern se inttelege, vorbindu, stremtarea landului muntiloru Balcani tocmai la hotarele Ungariei, Serbiei si Ro-