Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-09-15 / nr. 73

290 eschide puterile omenesci — după cum se credea — si ea are lipsa mai multa de ele, pentru ca cresce productiunea si consumtiunea intr’o mesura colosale. Omulu trebuie sa conducă masin’a, sa-i prefita formele productiunei, sa faca din lucrulu ei uniforma unu lucru frumosu, sa dee activitatiei ei mechanice prin spiritulu seu viétia, cu unu cuventu sa domnésca asupr’a masînei. Luându o parte considerabila din functiunile mechanice ale omului asupr’a sea — masîn’a cere dela densulu o activitate spirituale si o cualificatiune mai intensiva. Mai remane inca pre langa masina multu lucru pentru bratiele omului, pentru ca masin’a nu va putea ajunge la flexibilitatea, care este data numai mâniloru omenesci. Masinari’a aduse la înflorire fabricele. Capabilitatea masinei se pute folosi deplina numai prin concentrarea poteriloru muncitorie in giurulu masinei, adeca prin împreunarea unei puteri mari de productiune pre unu spatiu angustu. Cu câtu se inmultiescu sî variedia masinele, cu atâtu se inaltia mai susu fabricele. In masina inceta „eu“ — lu personalu alu muncitoriului sî acest’a devine sub alte forme instrumentulu de lucru in mân’a capitalului mare. Numai capitalulu mare póte tiene fabrice. Altu resultatu alu masineloru este radicarea comunicatiunei. Drumuri ferate, telegrafe si vapore impreuna lumea intrega. Barierile cari restrengeau vinderea producteloru pre unu terenu localu, cadiura si orice productiune, déca vrea sa aiba resultatu trebuie sa-si fee directiunea catra piatrulu universalu si sa sustiena lupt’a concurentiei. Concurenti’a, lupt’a de rivalitate a economiei — caracteriseza starea desvoltarei. Fiacare producentu cauta consumentii cei mai multi pentru productele rele si se silesce a le face câtu se pote de recomendabile. Până cându productiunea era impedecata in desvoltarea sea si capitalulu celu putieru nu putea sa inmultiesca puterile muncitorie, — concurenti’a nu se observa intre produceați, dara indata ce capitalulu ajunse la libertate — acesta lupta trebui sa se ivesca. Concurenti’a deveni unu factoru principalu in sistemulu economicu, si ea are unu efectu duplu : folositoriu si stricatoriu, pentru ca incuragieza la activitate si indreptare, si de alta parte tende a inmulti castigulu prin stricarea cualitativa a producteloru, prin medilóce neierate si prin micsiorarea speseloru. Comunicatiunea si concurenti’a producu o miscare viua, in care trebuie sa fia o mesura, după care trebuie sa mesuramutóte, unu medium, prin care sa se medilocésca ori-ce comunicatiune. Acestu scopu implinescu banii, cari au devenitu motorulu vietiei economice. Banulu e echivalentulu fi acarui fenomenu economicu. Unde ceva nu se póte preface in bani, acolo vedemu o pedeca in vieti’a economica. Banii au devenitu o potere, tare destulu de a devinge greutati, dar a ei — impreuna cu alte momente — nu putura trage capitalele nemiscatorie in terintele comunicatiunei. Din insemnatatea cea mare a banilor, provine tendintta egoistica a economiei nóstre. Daca banii se făcu sufletulu economiei, atunci ei se făcu si idolulu, înaintea carui ingenunchie fiacare si-lu adora ferbinte. Si totuși banii nu potu sustiene singuri mișcarea sociale — pentru ca multele de obligamente nu se potu acoperi totudeuna cu bani — de aci proveni apoi creditulu. Telise’a 9 Septembru 1874. Die redactoru ! Purcediendu dela principiulu, ca acel’a ce ’si — recunosce scăderile sele arata semnu de îndreptare“ nu potu intre lasa neamintita o impregiurare pre câtu de adeverata, pre atâtu si de durerósa si după modest’a-mi părere stricaciósa causei carei suntemu detori a servi. Nu voiu fi lungu la vorba ci, cu permisiunea on. redactiuni, voiu atinge indata punctulu delicatu basandu-me preastom’a ca „adeverulu nu rostesce in fatia.“ Intre multe institutiuni binefacatorie infiintiate si sustinute de nemuritoriulu nostru Metropolitu Andreiu bar. de Siagun’a, atâtu in respectu nationalu, câtu si in celu bisericescu si scolariu, figuréza in categori’a cestui din urma si introducerea conferintieloru si reuniuniloru invetiatoresci. Scopulu acestor’a e multifariu si variu. Sa amintescu numai momentele cele mai însemnate ce privinu, si cestiunile cele mai inportante ce -si afla deslegarea prin si in conferintiele invetiatoresci. Suntu in modu aforisticu urmatórie : 1. Invetiatorii, lucrându in decursulu anului scolasticu, fia-care independinte in cerculu seu de activitate se dedau a se privi pre sine de individualități de totu separate si isolate, fara prin conferintie tenutali, provinciali etc. devinu elemente constitutive ale unui organismu mai mare. 2. Fiacare invetiatoriu intempina pedeci si greutati deosebite in portarea cu succesu a oficiului seu; in conferintie e loculu potrivitu de a le desvali, a le supune opiniunei si criticei colegiloru sei si in desbateri rationale a cauta remedii potrivite pentru delaturarea séu celu pucinu micsiorarea zeului. 3. Déca abrea se adeveresce proverbiulu „quot capita tot sensul“ apoi nu cu mai putinu dreptu se póte dice si despre noi, ca „câți invetiatori, mai atâtea metoduri in propunerea cutarui sau cutarui obiectu de invetiamentu“; in conferintie acelea s’aru censura si s’aru accepta cele mai apte. 4. Avemu manuale scolastice, insa acelea se edau mai totu numai de bărbați desi probați in solintia, dara mai multu in cea teoretica, nu insa si in prada. Din invetiatori unulu aflau nu defectu in manualu, alu 2-le altulu s. a. m. d. In conferintia din deliberatiuni basate pre argumentatiuni scose din viéti’a practica a scólei s’aru indruma autorii cartiloru respective ca la editiuni noue sa evite defectele. 5. Prin conferintie se starnesce si nobilulu simtiu de emulatiun’e intre invetiatori adoperandu-se cei mai desteri si mai calificati de a tiene prelegeri practice de diferitu cuprinsu celoru noviti si mai putinu deprinsi in art’a pedagogiei. 6. Totu prin conferintie se cultiva si art’a de a-si manifesta opiniunile in modu cuviinciosu si convingatoriu si se inlatura sfial’a. 7. Prin întâlniri si conversuri confidențiale cu ocasiunea conferintieloru se mângâie colegii unii pre alții si se intarescu spiritualminte si moralminte prin ce devinu mai statornici si răbdători in portarea sarcineloru după cuvintele genialului poetii germani. Getheilte Freud’ ist doppelt Freude, Getheilter Schmerz ist halber Schmerz. In fine 8. Adoptandu-se inca si principiulu de ambulantia, anume stramutandu-si conferinti’a, loculu coadunarei si tienerei siedintieloru in comunele din tienutulu respectivu s’aru mai ajunge inca unu scopu poporulu vediendu atât’a serguintia din partea invetiatoriloru aru deveni mai interesatu de caus’a inventamentului, prin ce amu poté ajunge la mari resultate Tóte acestea si alte momente cu totu atâtea motive ce spriginescu idei’a salutaria a conferintieloru se contopescu in cuvintele : in unire e putere. Din cele espuse s’aru astepta, si cu totu dreptulu, ca in tóte partile tierei sa se infiintieze si unde suntu deja infiintiate sa se sustiena si in viitoriu conferintiele invetiatoresci in folosulu invetiatoriloru, spre ameliorarea inveniamentului si prin elualu stanei culturali a poporului. Si cu tóte acestea aici in tienutulu nostru de 2 ani, după câtu sciu eu, invetiatorii nu s’au mai condunatu in conferintie. Motivele ’mi suntu necunoscute. Ce se mai asteptamu apoi dela infiintiand’a „reuniune“ ale carei „Statute“ cine sei in ce unghiu ’si deplângu crud’a sarte de ale fi nascutu „nevenitu-le vremea.“ Precum se vede pre aici amirasa ceva ce semana a indiferentismu. Sa ne cunoscemu slăbiciunile, si amu facutu intâiulu pasu spre indreptare ! Primiti, on. die redactoru incredintiarea deosebitei stime ce ve pastréza. Ioachimu Munteanu invetiat. primariu la scól’a conf. gr. or. Coros monostoru 31 Aug. 1874. (Urmare si fine.) Trecemu unu siantiu sî intempinamu vr’o 10 straturi paralele cu sute saduri de pomi, prăsiti din semintie, cari se straplanta si oculédia in Augustu — metoda de predilectiune a gradinariului, demna sî de recomendatu, caci succede forte bine. Despărțite de acestea prin o carare larga se intindu straturile de legumi asemenea unora pândie pistruie prin diversitatea cobrei fruncieloru. Aci amu vediutu, ca ce póte munc’a sî lucrulu corespundiatoriu chiaru sî in unu pamentu seracu, constatatoriu in parte mare din nesipu sî vara, inecatu sî de ap’a Somesiului. Partea de media di a gradinei e ocupata dealungulu cu straturi de arbori parte prăsiti din semintie, parte altoiti pentru lemnu sî infrunsetiarea gradiniloru. Marginisiu spre apusu cu acésta gradina amu datu de unu locu inchisu, ce se zice ca e datu profesoriloru spre usufructuare, unde spre mirarea mea amu datu de unu soiu f € ISI € E4. Desvoltarea simtunlui religiosu in elevi. (Elaboratu pentru conferinti’a invetiatoresca.) (Urmare.) Istori’a universale este desvoltarea si educarea omenimei prin Dolieu. După Schiller ea este judiciulu universalu. Cine face o căutătură in ea, acel’a se convinge, ca in lume nimic’a nu se face, asta dicendu, din intemplare, ci din contra va observa in loculu sortiei o dispunere a intțelepciunei divine. Istori’a este oglind’a, in carea se vede, cum se premieza virtutea si cum se pedepsesce viitulu. La personalitățile si caracterile mari, ce s’au apropiatu mai multu de idealulu omului, de Ddieu, la acestea lasa, educatoriule, sa se nutresca facultățile religiose ale elevului teu ! Unu popom inse este deosebitu, a carui istoria este unu nntrementu prea escelentu pentru religiósele facultati spirituali, poporulu a carui problema in istori’a universale a fostu: pastrarea noimnei adeverate a lui Doicu — intielegu poporulu jidovescu. Si o istoria este cu deosebire, carea escita spiritulu spre religiune — istori’a Ddieu-omuluitului, carele a fostu cuventulu puru alu lui Ddieu, ce s’a relevatu Ddieu ómeniloru, istori’a lui Iisusu Chr. si a imperatiei, carea o afundatu elu cu o imperatia a libertatiei tuturoru ómeniloru. Istori’a acestui unicu poporu si acestui unicu Ddieu omu este depusa in biblia. Sa nutrimu data simtiulu religiosu alu elevului cu istori’a biblica, despre a carei insemnatate vorbesce celebrulu pedagogu Kehr in urmatoriulu modu: „Fiesce care generatiune se promovéza prin aceea, ca’si insusiesce siesi aceea, ce s’a desvoltatu bunu inainte de ea si poporulu Israilu este poporulu elasieu alu religiunei. Déca religiunea este obiectivu intim’a si nedespartirei’a legătură, in care a stârnu noi si tóte lucrurile cu Odieu, subiectivu ea e consciinti’a via de acésta legătură, apoi nu se póte nega, ca poporulu Israilu a avutu consciinti’a de Ddieu intr’o taria si vioiciune, cum n’a avut’o altu poporu..............Grecii au desvoltatu art’a sî Romanii dreptulu ; jidoviloru inse le compete dreptulu, de a fi desvoltatu ide’a lui Ddieu. Nimic’a nu inaintéza deci mai multu si duce mai adencu in esenti’a unei sciintie sau arte, cu cându o contemplamu după punctele ei initiative si stadiele desvoltarei ei. De aceea ’si si desvolta artiștii simtiulu loru esteticu la artificii grecesci ; de aceea juriștii făcu dreptulu romanu de punctu de manecare alu studiului loru si de aceea introducemu noi pre copiii nostri in istori’a poporului Israilit — caci acolo li se presenta religiunea in form’a cea mai concreta, in cele mai vii exemple. Afara de aceea caracterele agera desemnate ale istoriei biblice infatisiaza binecuventarea _ pietatiei si blestemulu improbitatiei asia de meduosu si porta la sine timbrulu adeverului religiosu, a simplitatiei copilaresci si a fidelitatiei asia de neignorabilu, incatu suntu celu mai aptu materialu de intuitiune pentru inveniamentulu religiosu. Tóte suntu asia de directu reduse la Dolieu, si cu tóte acestea asia de simplu omenesce espuse, si potrivite pentru toti, incatu in istori’a biblica totu insulu ’si vede desemnatu portretulu seu spiritualu. Dara si modulu ei viatu de infatisiare se potrivesce forte bine pentru inventamentulu religiunei. Ea tótu le enareza asta de netedu, simplu, nemaiestritu, intuibilu, câtu aceea, ce s’a intemplatu inaintea tempiloru străvechi, o vedemu cu cum s’aru intemplu in presinte. ... O cordialitate in tonu, câtu fara voia ne face sa ne simtimu bine fatia de ea. Constructiunile suntu simple. Succederea ideiloru chiara. Sintacsea usióra de priceputu.*) Cu tóta lips’a de infrumsetiare ea depinge poeticu cele mai mici trasuri cu o intimitate si căldură, si cu o fidelitate si adeveru, incâtu insusi Lessing, criticulu celu mare, a constatatu promptu in Laoconulu seu, ca bibli’a e narâ asia de plasticu, câtu in totu sîrubi avemu materia pentru unu tablou si sta imagine de imagine asia de desu lângă dalta, de nu se póte intrepune nici unu capetu de acu.“ Dara precum e solutu, bibli’a contiene pre lângă laptele, ce se potrivesce pentru nutrirea spiritului copilarescu, si nutremente solide, cari suntu apte a nutri numai pre adulti. Invettatoriulu prin urmare trebuie sa se ia alege din biblia astfeliu de nutremente, cari sa corespunda atâtu etatiei, câtu si gradului de desvoltare alu elevului; nutremente, pre care elevulu sa le póta mistui si asimila spiritului seu. Acest’a o va nimeri elu atunci, cându 1, va enarâ eleviloru istorii, ce atingu córde din viéti’a loru morala-religiósa; cându 2, va enarâ istorii, cari arata unu pasu precare, seu unu punctu insemnatu din marea opera a mentuirei genului omenescu ; cându 3, va evita totu ce atinge numai estenna viéti’a poporului evreescu ; cându 4, va evita tóte narațiunile de fapte rele morali, după cari nu urmeza numai decâtu pedéps’a intr’unu modu si pentru copilu evidentu ; si cându 5, va evita totu, ce aru *) Fatia cu versiunea nóstra pote ca nu se voru putea afirma acestea tóté.