Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-12-08 / nr. 97
voteza pentru a se primi proiectulu fara nici o modificatiune. Ministrulu Gsigczydice, ca camera se afla de asta data in câtu privesce stilisarea corecta a proiectului — in asemenea pusetiune critica, cum s’a aflatu la 1869, cându togm’a C. Tisza a recomendatu testulu ce e coprinsu in proiectulu de fatia. Déca se face provocare in acést’alege la bugetulu pre 1875, atunci indata la inceputulu anului viitoriu nu se voru potu esolvi dotatiunile ce se cuvinu comitateloru, fiindu ca ministeriulu a primitu numai 3 milióne si vr’o câteva sute de mii in bugetulu seu, spre scopulu acest’a, purcediendu de l’aidei’a, ca se va introduce in decursulu anului darea domesticare, cea ce, acum e forte problematica. Déca s’aru face provocare la bugetulu pre 1875, atunci s’ar pute statori inspectorii contributionali si ofoiele pentru mesurarea competintieloru, precându inse nu e siguru ca primi-se voru sculta. Findu ca orice stilisare ce vomu afla e inpreunata cu greutati oratorulu propune sa se primésca proiectulu nemodificatu. Tisza decbiara, ca antevorbitorii s’au inttelesu reu oratorulu n’are alt’a de scopu decatu ca erogatiunile ce se voru face in cvartalulu dintâiu sa se pota introduce in bugetulu pre 1875. Punendu-se la votu proiectulu se primesce cu mare majoritate nemodificatu. In fine se discuta si se primescu proiectele despre proloagarea dariloru in vigori,* despre creditulu de cursivu pentru afacerile comune, despre recrutare si despre comiții supremi din cetati. Succesele Romaniei. După ce a ocupatu multu timpu diplomația européna, cestiunea tractateloru de comerciu intre principatele creștine de pe malurile Dunărei si celelalte State de pe contienentu, pare ca a intratu in fine intr’o fasa definitiva. Circular’a lui Rarity-Pasia, pe care am reprodus’o si noi, nu va primi, după tóte aparintiele, nici unu respunsu, de vreme ce cele trei puteri de la Nordu au declarate, intr’unu acordu comunu, ca ele considerau cestiunea ca resolvata, si ca credeau de prisosu a mei prelungi discutiunea. Sau déca contrariu prevederiloru nóstre, s’ar da unu ultimu respunsu la acésta nota a ministrului otomanu, elu aru fi unu 381 rocire peste nenumăratele dificultăți. (Le Danube,) simplu actu de curtenie din partea puteriloru, fara a schimba intru ceva situatiunea. Campani’a diplomatica întreprinsa cu acest’a ocasiune de d. R. Boerescu se termina definitivamente in avantagiulu tierei sele. Austro-Ungaria, Germania, si Rusia recunoscu României dreptulu de a incheia tractate de comerciu cu celelalte puteri, fara sa aiba a se mai preocupa de altaceva decâtu de propriele sele interese, fara sa aiba a mai consulta alte convenintia decâtu acelea ale comenciului si ale industriei principatului romanu. Si fara a mai aștepta, cabinetulu din București, a si supusu celoru doue guverne din Viena si din Pesta nisce baze de conventiuni care au unu indoitu caracteru, totudeodata economicu si juridicu. Suprimarea drepturiloru de inintrare asupr’a grâneloru este ceruta in adeveru; la acest’a trebuia sa se aștepte citatele guverne din partea unui popor esentialmente agricolu; si in același timpu, abolirea juridictiunei consulare, ultimulu vestigiu alu Capitulatiuniloru, este indicata acolo ca cum aru trebui realisata pe malurile Dunărei, astufel iu ca si in Egyptu. Din partea loru, miniștrii transleitani si cisleitani ar fi pusu ca baze ale negociatiuniloru loru reducerea dariloru preceputa in orasiele romane asupr’a marfuriloru venite din Austro-Ungaria, si inaugurarea unui sistemu vamalu avendu de baza greutatea, in loculu sistemului ad valorem. Si alte puncte inca, pe care, ca sa le enumeramu aci ar fi lungu lucru, si care ar avea trebuintta de o examinare speciale, au fostu asemenea indicate din amendoue partile. Ar fi de timpuriu sa spunemu in momentulu acesta, daca ele o sa fie adoptate sau respinse. Asemenea negociatiuni ceru, desigura, din partea diplomatiloru carora ele suntu incredintiate, o elaminare atentiva, si nu se potu face intr’o di. Ceea ce inse voimu noi sa constatamu, si care este faptulu celu mai importantu, in urm’a discutiuniloru acestora din urma timpi, este ca in cele din urma stau inti’a si dibacia ómeniloru de Statu romani au fostu coronate de celu mai mare succesu. Ori cu ce nume ar voi cineva sa se serve ca sa desemne viitórele tractate, numescale pura si simplu Conventiuni spre a managia susceptibilitatile Portii, sau de e-le adeveratulu loru nume, nu se póte tagadui ca s’a dobanditu unu mare resultatu. Pentru aceia cari nu cauta sa se ilusioneze de buna voe, Romania este chiaru de astazi in deplin’a posesiune a autonomiei sele comerciale. Din punctulu de vedere patrioticu, Romanii au desigura dreptulu sa se mendresca de unu asemenea resultatu. Din puntulu de vedere pura economica, credemu ca insusi Austro-Ungaria nu are decâtu sa se felicite. Relatiunile comerciale dintre cele doue tieri au luatu, in adeveru, o asta importantia, si suntu destinate, prin fortta lucruriloru, sa cresca intr’atita pe viitoriu, incâtu ele ara trebui, fara dóra si póte, sa fie scutite de tóte piedecele ce le impuneau o legislatiune vechia si sa inlocuesca prin mesuri forte liberale încurcăturile protectioniste care resultau din vechile conventiuni austro-turcesci. Cu tote acestea, inca se făcu câteva obiectiuni chiaru din partea unoru amici sinceri ai României contr’a solutiunei care s’a adoptatu. Tota lumea recunosce ca încheierea de noi conventiuni comerciale dintre Romania si Austro-Ungaria era pentru amendoue aceste tieri o cestiune vitale, si constituia o trebuintia imperiasa. Pentru unele spirite, nu pate sa fie o necuviintia a nu face casa de tractare, declarandu ca Romania nu are trebuintia de consimtiementulu Portii. Acest’a este mesa pre care o sustinea insusi jurnalulu „Le Danube“ alta data, lectorii loru n’au uitat’o. Ni se parea, in adevera, ca chiar a testulu tractatului de la Paris si alu Firmanului de învestitura alu principelui Carol I permitea ca anevoiitia cabinetului din Bucuresci sa nu cera incuviittarea prealabile a Portii. In fatia resultatului obtienut, trebue sa credemu ce poterile cele mari au recunoscutu in fine ca îndeplinirea acestei conditiuni constituia o adeverata imposibilitate. Ne place a crede ca ele s’au gasitu puse intre urgentia imperiala a unui progresu de realisatu si litera unei conventiuni care facea acestu progresu imposibilu. Daca este asta-felu, déca solutiunea a fostu impusa de acesta maxima a tuturora timpiloru ca salutea publica este legea suprema, nu ne mai remane decâtu sa ascultamu, simpatiile nóstre pentru populatiunile cele inteliginte ale principateloru dunărene, si sa felicitamu sinceramente pe omenii de Statu romani ca au triumfatu cu atâta in Romani ’a. Opositiunca in camera si opositimea in presa. Desbaterile la cari a datu locu anulu acest’a in sinulu adunarei legiuitorie proiectulu de respunsu la mesagiulu tronului, desi mai putieru abondante decâtu alta data, suntu inse pate mai instructive pentru tiara decâtu ori cându. In ce privesce situatiunea interiora, positiunea strimtorata, in care se afla de câtiva ani clasele nóstre agricole, din causa secetei sau a lipsei de pretiuri pe tergurile Europei, precum si suferinttele necontestabile ce acesta stagnatiune a afaceriloru produce in orice tiéra, dara mai cu sema in o tiéra esentialmente agricola cu a nostra, au oferitu negresitu unor’a din oratorii opositiunei unu câmpu intinsu de esploratiuni patriotice si flori de retorica din cele mai alese. A fostu forte lesne acestora nobili si avuti aperatori ai poporului aversa lacrimi generase asupr’a miseriei claseloru da josu, dara trebuia sa ne arate si midii loculu prin care unui guvernu, celu mai patrioticu si mai bine intentionatu din lume, ara fi pututu sa se lupte cu elementele naturei si cu decretele provedintiei. Nu cumva Ddicu s’aru fi induratu sa ude la tempu tarinile nóstre déca alte persóne decatu cele de astadi s’aru fi gasitu la cârm’a tierei in aceste din urma tempuri ? Da ! Este forte adeveratu ca tieranulu românu sufere si ca sortea lui merita cea mai seriosa solicitudine. Dara suferinti’a sea are cause multiple si independente de vointi’a guvernului. Déca elu nu póte plati contributiunile publice decatu lasandu sa i se venda o parte din bunurile sele, acest’a provine din faptulu ca o seceta nenorocita de patru ani a sleitu tóte resursele sele si l’a doboritu la pamentu precum a doboritu si acea clasa inteligenta si atâtu de avuta alta data a arendasiloru. Statulu iise, care are necesitati neinlaturabile de satisfacutu, care face siosele si drumuri ferate, care armeza tiér’a, care intretiene singura asiediamintele de cultura, nu póte sa nu încaseze veniturile sele. Arendașii si cultivatorii au suferitu platindu-si darile, dara era imposibila minima. Biografia lui Georgia Brancoviciu, Contele si Despotulu, si despre măritele fapte ale lor. (Fratele Metropolitului Sav’a Brancoviciu, si Istoriculu Serbiloru.) (Urmare.) Mai la trei ani după arestarea sea a substernutu alta rugăminte in limb’a latina la Imperatulu, in carea spune : Ca de cându a esitu din copilăria, si a ajunsu la o mai matura judecata a mintii, până la betranetie si la perii cărunți, cari nu suntu produși intru atât’a de etatea naturei, câtu de necuratienla carcerului, pururea s’a silita si tóte putinttele sele intr’acolo le-au indreptatu, ca sa fiu recunoscutu si judecata de catra Majestatea Sea intre cei mai credincioși si mai vrednici barbati ai acuilei cesare intru alungarea barbarelui vrajmasiu si eliberarea poporului orienta’u, si pentru aceea : 1. Cându s’au apromisu de recredintii imperatesci cari mai de delimita au fosta la part’a otomana prin 1 madiulu Panaiotu poporului crestinisscu din orientu, ca déca la tempulu seu va apuca armele si va purtă res-pireîn in contr’a comunului vrajmasiu alu numelui lui Christosu, nu numai vechi’a libertate, ci si avutele órecândva posessiuni i se va reda; si pre atunci cuprindiendu-se prin marele Veziru,după ce s’au ucisu si macelatu o mulțime de turci) si rapindu-se din manile creștine Uivarulu, si supremulu Veziru voindu a străbate cu armele mai departe in tierile crestinatatiei dela apusu si a cuprinde acolo multe locuri, eru Georgiu Brancoviciu prin midilocirea amiciloru corespundinti si prin patronii sei (cari nu putiena autoritate aveau la supremulu Veziru) spre a face pace cu Imperatulu l’a indemnatu, l’a sfatuitu si l’a indusu, asia catu vrajmasiulu barbaru s’a intorsu cu ostile si cu armat’a sea dela apusu la resaritu. 2. Scrie, ca in tempulu in care supremulu Veziru incungiurase cu obsidiune Uivarulu, unii boieri si magnați din Ungari’a conspirandu si rebelindu in contr’a persónei imperatesci, voiau a duce armele mai departe in Europ’a, si spre scopulu acest’a au cerutu ajutoriu dela turci, decadiendu ei dela Majestatea Sea, eru conspiratiunea acést’a cu fraudulentele, viclenele, necredinciósele, si de juramentu calcaterele iachinatiuni ale loru, ressedintelui Majestatiei Sele, intru fericire repausatului Cristoforu de Kindsberg, care se afla pre atunci la Pórte a otomana cu credintia le-au aratatu, descoperitu si desvelitu, si spre mai mare incrediamentu a trebei acesteia a capetatu cela amrntitulu resiedinte testimoniu autenticu scrisu cu propri’a sea mana si intaritu cu sigilu, si testimoniulu acest’a pentru de a documentă sinceritatea si credinti’a sea in a. 1688 (cându a petrecutu la Vien’a cu legatiunea romana) s’a predatu intr’o conferintia trecarea acelora Miniștri si Consiliari intimi de carii se tiené astfelu de lucru arcanu, dar’ acel’a nu i s’a mai reintorsu. 3. Ca unii dintre Acathocii transilvani după datin’a lui Gabrielu Bethlenu au voitu sa erumpa in Regnulu Ungariei si sa lu cuprindă si sa lu faca tributariu turciloru, dar’ elu cu tóta puterea si-a stătu in contra si machinatiunile loru prin midilocirea corespondintiloru sei le au preintorsu. 4. Ca in a. 1683 de timpuriu a aratatu si a descoperitu aparatulu de resboiu alu turciloru pentru de a încinge cu obsidiune Vienn’a, trimitiendu pre unii forte credintiosi la curtea imperatesca; ca pe Ladislau Csáky cu multi alti fideli, cu multa primejdie si cu mari spese si au scosu din captivitatea dela Constantinopole; si după ce s’a dejugatu turculu dela obsidiunea Viennei, pre multi nobili si preoti dusi in vecinica sclavia de barbari, in Rasci’a, Romani’a si Tartaria ajutandu-i patronii si amicii ii-a rescumperatu cu mari cheltuieli, si a nutritu dela sine , ii-a vestitu si asia investit si rescumperati, pre unii prin Transilvani’a, pre alții prin Ungari’a, cu turm’a ni-a trimisu in Germani’a la parintescile loru locasie. Spre crediementulu faptei acesteia se provoca la Cardinalulu de Kollonics, pentru de a-i da viu testimoniu. 5. Ca a corespunsu cu contele Carolu Wallenstein, care era din partea Imperatului in legatiune la Regele Poloniei pentru de a-i ustura legatur’a (foedus) cu regele si ca multe arcane a descoperitu curtii imperatesci, despre care lucru cu credintia de densulu implinitu disulu solu intr’o epistola? scrisa lui (a careia copia o alatura la rugăminte) nu numai i da testimoniu, ci si resplata i apromite scriindu: „Magnifice domnule Georgiu Brancoviciu, continua inceput’a silintia, caci pentru ostenele in odihna vei primi plăcută resplata. Varsiovi’a 14 Aprilie 1683.“ — 6. Ca mandatulu acel’a benignissimu care a emanatu si i s’a estradatu in anulu 1688 (prin care s’a confirmatu promissiunea făcută cu graiulu de residentji imperatesci cei de demultu la part’a otomana) ca poporulu crestinescu orientalu care va purtă resboiu in contr’a vrajmasiului barbaru va fi repusu in vechi’asea libertate si in stramosiescele possessiuni ale bunuriloru sele, in tóte locurile precum in provinciile greceasia si ii lirice, dar mai vertosu in tier’a romanésca, si pe limb’a greca si illinca l’a facutu cunoscutu si la publicatu, si prin gratiosulu acel’a mandatu, din motivele spuse in trensulu, prescotu poporulu orientalu gemetoriu sub ju-