Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-01-22 / nr. 7
Telegram'n 'ese Duminec’« »I Joi’h la fie-care dóne septemani cu adausulu Foisiórei — Prenumeratimea se face in Sabiiu la espeditur’a fótei, pre afara la r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate elitra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabinu este pre mm 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de ana 3 fl. 60. Pen Nr. 1. AXULU XXIV. Sabiiu 22 Ianuariu (3 Febr.) 1876. trn celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provinciale din Monarhia pre anu anu 8 fl.iera pre o jumatate de ana 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 •, ana 6 fl. Inseratele se platescn pentru vitru’a ora cu 7 cr. sirulii, pentru a doiua ora cn 6 '/, cr. si pentru a treia repetire cn 3'/, cr. v. a. f Francisca Deák Namque orbis terrarum divitias accipere nolo pro patriae caritate. De Vita escell. imp. Ungari’a este astazi in doliu! Si are cuventu sa fia, pentru ca Atlantulu care a purtat’o singuru pre umerii sei mai dóne diecenie si a ferit’o de multe si mari fatalitati, face fara de suflare si preste câte-va momente va fi inghititu de mormentu. Unu fenomenu politicu raru in tempurile nóstre moderne a fostu acel’a, pentru care doliulu se incepe susu in palaturile regale si se termina in colib’a cea din urma. Elu, investitu cu o simplitate, cum cefcimu despre unii barbati ilustri din tempulu classicitatiei antice, a pusu iubirea patriei si natiunei sele mai presusu de tóte bogățiile pamentului si cu arm’a acést’a a cuceritu tote inimile celoru mari si a castigatu tóte inimile celoru mici si intr’unu tempu de dóue decenii a concentratu tóta vieti’a natiunei magiare si a patriei gele Ungari’a in persón’a sea. Si lucru admirabilu nu purpurulu dinasticu, nici lustrulu aristocraticu l’a radicatu la inaltimea celui dintâiu barbatu alu Ungariei. Impregiurarea ca atâtu inim’a câtu si capulu a fostu la loculu loru, l’a pusu, după o scala îndelunga, la acelu locu sublimu pre care l’a gasitu finea vietiei sele. Viéti’a lui politica nu se incepe cu decentele din cestiune. Spiritulu lui a inceputu a lumina in intunereculu trecutului inca înainte de an. 1840, tempulu pregatitoriu pentru evenemintele cele mari din patria si din Europa, dela 1848. Pre atunci Deák era numai in șirurile combatantiloru, inse in fruntea acelei partide, care lupta pentru progresu si activitate si pentru successiv’a delaturare a privilegieloru. Spiritulu lui avu iise sa treca prin fasele unei lămuriri, cari sa lu faca aceea ce deveni mai tarziu. Aci atingemu in trecatu persecutiunile ce avu sa le sufere din partea nobilimei mici, togm’a pentru succesiv’a delaturare a privilegieloru si in fine portfotulu ministeriului de justitia din 1848, sub presidiulu lui Battyani. Desamagirea ce i o pregetisa zelulu seu patrioti cu si de dreptate l’a facutu sa se retraga unu tempu de pre aren’a publica si sa apara iarasi cându valurile ameninttau Ungari’a si cându Ungari’a l’a remuneratu cu demnitatea ministeriale. Numai patriotismulu l’a adusu iérasi pre aren’a luptei politice. Pusetiunea lui in ministeriu a fostu forte grea. Elu cauta in tempulu acestu agitatu de omeni fara prevedere politica sa modereze si sa impedece rostogolirea Ungariei in abisulu, in care cadiu in 1849, inse pre atunci fara succesu. Zgomotulu nestemperarei a fostu asta de mare, incatu ori ce voce, ce esprima ratiune, era neaudita si absorbita de tumultulu celu mare. Ce era sa faca ? decâtu, ca sa nu fia responsabilu cu consciinti’a sea de pecatele connationaliloru sei, sa se retraga de nou deforme activitate politica. Tempulu celu din urma alu revolutiunei l’a petrecutu acestu mare barbatu, darama dou’a retragere dicendu -si póte si elu. ..flere possum seci juvare non.‘e Mai bine de unu deceniu Deák petrece sub nivelulu eveneminteloru. La 1861 a datu iérasi semne de vietia, dar’ semnele aceste atât’a au fostu de puternice, incâtu tota atențiunea connationaliloru sei a fostu indreptata asuprai si mai pre urma concentrata in trensulu. Era si causa sa fia. De ak de acum, lamuritu prin invetiaturile vietiei era in multe privintie altulu, se deosebea de celu înainte de 1848. Celu de atunci inca nu era cu totulu deosebitu de catra cele pamentene si de aceea lu vedemu pre fotoliulu ministerialu. In chlarificatiunea sea cea noua nu mai gasimu intr’ensulu nimic’a decâtu idealulu patriotismului. „Eu nu stim decâtu unu simplu cetatianu“ dicea elu chiaru si la 1873. Si dela maxim’a acest’a, carea representa simplitate si superioritate, totu de odata, nu s’a abatutu până la finea vietii sale. Nici posturi inalte, nici titluri marenie, nici orduri ilustre, nici viatia splendida, nu avura nici o putere asupr’a lui. Tóte aceste se inverteau in giurulu lui cu nisce planete stralucitóre elu insa nu mai intra in șirurile lor nici odata. Ca unu Fabricius modernu, locuia in dóua odăi a unui hotelu („Regin’a Angliei“) si aci, in simplitatea locuintiei séle, primea pre rege, pre principi, pre ministri si pre [toti cei mari ai tierei. Viati’a acést’a mare si multu cuprind istoria, care a datu viatia la atâtea lucruri importante a inceputu pre la finea anului 1872 a se inclina catva apusulu ei. Agitațiunile interne, pre cari reposatulu le a sciutu cu atât’a taria domoli si infrenu in interiorulu seu, voru fi fostu de multe ori in viati’a sea forte agitate. De multe ori, nevediute si nesimțite in afara, voru fi facutu cu atâtu mai mare sguduire in launtru si trupulu, acestu vasu fragilu alu spiritului, a resistatu până la unu tempu, dara in fine si resistinti’a lui s’a vediutu înfrânta. Unu morbu, care este mai alu tuturoru ómeniloru mari, a inceputu in anii din urma a róde mai iute firulu vietiei. Defectulu inimei a devenitu morbu greu, carele se termină cu martea in nopsea de 28 Ianuariu st. n. Omulu nu este in stare de pune pe deci legiloru firei. Cestia din urma nu face esceptiuni cu nimenea, ori cine aru fi. Dara după calculi omenesci ne este iertatu a ne esprima dorintie. Deci, fatia cu martea acést’a carea o privimu cu totu dreptulu de unu insemnatu evenementu, amu fi doritu, ca sa se fia mai amânatu si sa lase pre barbatulu perdutu in sinulu natiunei si patriei sele. Pentru ca si pentru natiunea magiara si pentru patria acestu spiritu puternicu a disparutu pre curendu. Pentru națiunea magiara, diremu, ca a disparutu pre curendu, pentru ca numai in doue a perióde ale desvoltarei patriei sele pututu fi cu dens’a. In periodulu dintâiu vocea lui fu trecuta cu vederea si patri’a cadiu in abisu. In periodulu alu doilea si câștiga valorea de a fi luata in semn si ascultata si patria si relua iara si pusetiunea perduta. Ave sa urmeze periodulu alu treilea, in care sa se reguleze referintiele interne ale patriei asta incatu sa se multumesca toti fiii aceleiasi patrie de om si ce nationalitate. Deák a facutu unele mici anticipatiuni si in privinti’a acest’a, odata la 1867, candu se adresa catra mag larii din Transilvani’a cu cuvintele: „voi o sa ne dati multu de lucru cu pretinsiunile vóstre;“ de altadata candu intr’o desbatere parlamentara vorbi despre multiumirea si spriginirea nationalitatiloru. Martea a fostu mai grabnica decâtu realisarea a partiei a trei’a a problemei sale celei mari ce se parea ca sa incredintiatu provedinti’a. Obstaculile au fostu mai durabile decatu palm’a vietiei unui omu, de si mare si puternicu in cuventu si fapta. Dara déca viéti’a lui a trebuitu sa se supună legiloru firei, speramu ca spiritulu lui va remane intre conationalii si compatrioții sei, si ceea ce n’a pututu seversi Deak voru seversi următorii lui in principii. Deci, fara de a caută la nationalitatea acestui mare si intteleptu patriotu, carele nu numai a invinsu cu puterea argumenteloru, dara a si câstigatu, carele nu a invinsu numai pre alții dara s’a invinsu si pre sine, punendu iubirea patriei mai presusu de tóte bunurile lumesci, sa asistamu cu spiritulu si cu inimile nóstre la ceremoni’a funebrale din depărtare si cu aceeași iubire de patria, de care a fostu insufletitu elu in tóta viéti’a lui, sa pronunciamu celui mai mare patriotu cu pietate unu: Fiai tierin’a usióra si memori’a eterna! Immormentarea lui Deak va fi astadi. După cele premerse immormentarea va fi imposanta. Ministrulu reg. ung. de culte si instrucțiunea publica a avisatu pre toti capii bisericesci din Ungari’a despre mórtea patriotului Fr. Deak. Escelenti’a Sea Inaltu preasântitulu Archieppu si Metropolitu Mironu Romanul a plecatu luni cu tremulu de sér’a la Budapest’a spre a asista la immormentarea lui Fr. Deak. Cornițele fundului regiu Mauritiu Conradu a plecatu la Budapesta. Deputatiuni la immormentarea lui Deak. Universitatea din Clusiu a trimisu la Budapest’a o deputatiune pre carea o compunu: rectorele universitatiei si dela fiacare facultate câte unu membru. Cetatea Clusiului trimite o deputatiune de trei membrii. Cetatea Sabiiului trimite o deputatiune de trei membri din cetate si doi din disttrictu. Foile din capitala Ungariei fara deosebire de partida dedica umbrei marelui defunctu cuvinte de recunoscintta si simpatia adeverata. „Pesti Napló11 scrie: Nici odata natiunea n’a avutu sa deplanga pre unu reposatu mai mare de cum a fostu Fr. Deák. Dererea se sbuciuma in tăcere si nu póte mesura pierderea; barbatii se semuescu orfani, ei sciu ca Ungari’a e orfana, caci patri’a a pierdutu in Deák pre părintele seu. Stim’a si multiumirea peregrineza la reposatulu dandu-i binecuventarea, fier’a se imbraca in doliu si fia care biserica se róga pentru sufletulu defunctului lui Dolieu care a datu din grati’a sea natiunei sele acestu sufletu. In amaraciunea nóstra privimu plini de ingrijire in viitoriu, caci patri’a nu mai are fiu intieleptu. Petrunsi cugetamu asupr’a sortiei si ne hotarimu a iubi patri’a, a trai numai pentru patrie si a invetia generatiunile viitorie sa-si iubesca patri’a sea cu credinti’a si virtutea, cu care o a iubita Fr. Deák. Mormentulu ce va ascunde corpulu lui e pentru tiéra unu loca santu, unu altariu, la care se vorui ruga si nepotii. Dara spiritulu luii Deák nu lu stapanesce mormentulu, elu traiesce si va trai aducendu patriei unguresci viitoriulu seu. „Ellenor“ se esprima astfeliu Deak, omulu dreptu, nu mai esiste. Tempurile si periodele vinu si trecu: tempurile noue producu noi barbati, noue spirite, tier’a va înflori si antic’a virtute a parintiloru va reinvia< in strănepoti; unu Fr. Deak nu vornic mai are. Nu va fi lipsa de mărime, de energia, de inimi sânte si invapaiate, pre catu tempu providinti’a va fi cu noi; totuși națiunea a avutu numai unu Deák si nu va mai ave altulu. Intr’o mie de ani se nasce numai unu Deák si pentru o națiune numai unulu. Noi nu mai avemu unu Deák, mai multu nu putemu dice, celelalte le va dice istori’a. „Hon“ termina articulu seu asia. Pamentulu a nascutu spirite titanice, cari au navalitu asupr’a ceriului, in fruntea asalturiloru sta F. Deák, in mânile sele falfaiu stindardulu, elu a luminatu drumulu. Acum acést’a lumina s’a stinsu pentru totu deun’a, cu tóte aceste noi credemu, ca vomu ajunge in pamentulu promissiunei.Lupt’a ce amu luptatu conduși de densulu, a fostu o iliada unguresca, unu ómeni ungurescu sa o descrie, noi inse ne inceru cumu sa rabdamu amar’a lovitura ce a suferitu națiunea prin mórtea lui, cu curagiulu barbatescu ce Tamil mostenitu dela densulu. „Kelet népe“ constata, ca Deák îi fostu uniculu barbatu in Ungari’a, care a avutu nu numai popularitatea, dar si priceperea si curagiulu, de a dă fatia de pretensiunile popularie ale natiunei statulu, sa primesca politic’a, din carea a resultatu renascerea statului ungurescu. Adencu mișcata sta națiunea lângă cosciuguru marelui seu fiu. O durere nespusa ne coplestesce inimele. Suvenirile unei epoce mari prin lupte, suferintie si resultate insufletitorie, trecu pre dinaintea spiritului nostru. Si acum cându figura cea mai mare a acestui tempu intra in panteonulu nemorirei, indreptamu in durerea nóstra catra atatu patintele o rogaciune lina de multiumita, pentru ca ni-a datu unu astfeliu de barbatu. — Revista politica. Sabiiu in 21 Ianuarie v. La 17 Ianuariu n. se dede de scrie ambeloru case ale parlamentului ungurescu, ca marele patriota Franciscu Deák a reposatu. După ce se dede espressiune vina dorerei profunde asupr’a acestei perderi mari se făcură dispositiunile de lipsa, spre a se da multu regretatului barbatu onorea cea de pre urma intr’unu modu demnu de faptele si meritele lui strălucite. Presidentulu casei deputatiloru va anunciâ perderea cea mare ce sufere tiare a tuturora municipieloru, senatului imperialu si ministeriului.