Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-12 / nr. 13
51 acum, vomu spune numai ca, după caderea imperiului bisantinu, cu care ei au avutu a se lupta victoriosu de mai multe ori, ca după disolvarea imperiului româno-bulgaru alu asaniloru, românii transdanubieni, urmându esemplulu fratiloru de dincece, au avutu inttelepciunea de a câștiga amiciti’a Porției otomane, in schimbulu unui tributu anuale, care este mai multu unu omagiu de vasalitate, de câtu unu tributu de servitute. Cu acestu pretiu ei au remasu scutită de amesteculu turciloru, si nici odata n’au cunoscutu ce vrea sa dica asupritoriu séu dajdieriu alu stapânirei. Guvernați in cătunele si satele loru prin unu consiliu de betrâni intielepti, ei au vietiuitu suptu legi totu asia de simple, ca si in tempurile patriarchiloru , liberi in cultulu loru, liberi in familiele loru, au trecutu prin tóte f rtunele ce au sguduitu de atâtea ori Orientulu până la epoc’a revolutiunei din 1821. Atunci, cedându unui simtiementu umanitariu si religiosu, au contribuitu puternicu la triumfulu causei elene cu banii si sângele loru. Lumea civilisata a admiratu marile fapte ale Greciloru moderni, cari le-au adusu independinti’a tierei loru, fara a sei, ca poporulu pacinicu alu româniloru-macedoneni si tesalieni a coperatu forte multu spre regenerarea Greciei. Astadi se scie insa, ca românii de preste Dunăre au ajutatu acésta lupta cu cei intâiu barbati politici si ostasi născuti din sânge românescu, precum. Coleti, fostu ministru si diplomatu alu Greciei; Vlahopolu, fostu ministru de resbelu; Colocotroni, unulu din primii resboinici ai liberarei; colonelulu Caraiscachi Nichita, supranumita Turco-fagulu ; colonelulu Peraos, Macrianu, generalu de brigada; Rangu, Grizioti, Delianu, Zapu, cinci frați; Wlacho, Teodoru, Vlahav’a trei frați; Jeac’a trei frați; Iordache dela Zere, Mandal Caracas, Caras, Lepentotu Tzong’a, Carandony, Mezzovonity, Diamandy, Caratas, Hristodu Hagi Christa, Petr’a Nicot, Tziatzo, lani Cost’a, Lazei doi frați; Bozditiei doi frați; lani Gri venitu doi frați; Pit’a, Beid’a si alti multi; preoții Papadimas, Pap’a Cost’a si Diaco, șefi ai Tesaliei, si multi alti militari si civili. Era de sperata ca, a dou’a di după triumfu, grecii se voru arata recunoscători si tolerantă, macaru câtu se datorii lui Mohamed, câtra o națiune conlocuitóre cu ei, in numeru de preste unu milionu, si care le făcuse atât’a bine. Fu cu totulu dealtmintrea. Si in Greci’a libera, si in Epiru si in Tesali a, si in Macedonia, tóte silintiele greciloru liberi ori neliberi n’au tienttu nici tientescu, dela 1828 incóce, decâtu la grecisarea româniloru si la castigarea loru pentru marea idea a elenismului. Spre a ajunge aci, au pusu mân’a pe scoli si biserici, iar’ limb’a româna este persecutata si invetiatorii români, preoții români, chiaru in comunele esclusivu române, suntu sistematicu isgoniti si inlocuii cu greci, pentru ca copiii româniloru din fasîa sa-si uite limba si traditiunile străbune, sa se pierda si sa devină greci in propri’a loru patria româna. Persecutiunea ajunse in cele de pre urma atâtu de cumplita, incâtu oricare românii voia a resistă, trebuia a se espatriă, a trece Dunarea dincóce si aci a se pune pe lucru, se munca, pentru ca prin sudarea fruntii sele, adunendu capitaluri mari, sa le utiliseze spre paralisarea propagandei si actiunei intelectuale morale si religiose, prin care grecii amenintia a desnationali sa preste unu milionu de români. (Va urma.) Sabiiu in 8 Fauru. (iComitetulu Asociatiunei in activiate, siedinti’a din 75 ianuariu 1876.) Corespondinti’a despre siedinti’a subcomitetului sibiianu, aparuta in Nr. 101 a „Tel. Born.“ din 1875 a causatu —• cine aru fi credintu ? — o miscare literara estraordinara. Presidentulu, actuari si comitetulu societatiei literarie — toti si-au ascutitu penele si fia-care după priceperea sea a presentatu publicului câte unu ou literariu. Comitetulu Asociatiunei nóstre a atribuitu corespondintiei o însemnătate asta de mare, incâtu elu a aflatu de lipsa a o supune unei censure, in urm’a carei a si anatemisat-o dimpreună cu autorulu ei — „unu individu, ce se mai cutedia afla in sinulu natiunei!“ Nu ne póte prinde mirare, cându comitetulu Asociatiunei in lips’a altoru afaceri se ocupa cu censurarea corespondintieloru din jurnale. Tempurile suntu de asta ! Inse pre lângă aceste tempuri ciudate mai suntu si literații nostri dela comitetul cam ciudați in feliulu loru. Ei purcedu dela acsiom’a, ca literatur’a si cultur’a se face si fara concursulu dloru, din care causa si pentru a nu impedeca progresulu s’au declaratu dela inceputu pentru passivitate, devenindu astfeliu in comitetulu literatiloru cea mai plăcută ocupatiune unu feliu de „dolce far nente“. Nu voiescu a cerceta, ce aduce folosu mai mare literaturei si culturei nóstre activitatea sau pasivitatea literatiloru nostri dela comitetu, inse me veciu nevoitu a constată, ca literații nostri dela comitetu nu suntu asia blandi cum păru a fi. Suntu momente, unde se scula toti cu unulu si atunci activitatea e nemărginită. Dara cându e vorb’a de cultur’a sermanului nostru poporu ? Dara cându e vorb’a de deslegarea unei cestiuni literarie sciintifice ? Nu! nu suntu cestiuni cu multu mai grave si importante, care conturba pacea comitetului literatiloru. „Presidentului presidentulu este persecutatu si atacatu. La lucru, camaradi!“ Astfel iu suna trimbiti’a rebelnica; si precum alerga soldații lângă generalulu loru strimtoritu, asta se situéza literații dela comitetu in giurulu presidentului strigandu: „Pieră literatur’a si cultur’a, pieră adeverulu si dreptatea, traiesca d. presidentu !“ Presidentulu se ridica de pre scaunu si cu glasu inaltu desfasiara „pre scurtu“ unu tablou alu vietiei sele, compune o scala a simtieminteloru sufletului seu, incependu cu „bucuri’a nespusa“ si sfersindu cu „desamagirea amara“, se lauda mai intâiu pre sine si apoi pe ceilalti „vechi si demni barbati“, — comitetulu asculta, primesce si se indigneza si cata oulu literaru e gafa. Este prea usioru esplicabilu, cându literații dela comitetu in entusiasmulu loru si totu deun’a gafa a o pati pentru presidentulu loru a primitu rolulu chorului in acestu spectacolu. „Asertulu corespondentelui despre asternerea protocaleloru ale subcomitetului este de totu neadeveratu“ dice d. presidentu. „De totu neadeveratu !“ striga comitetulu in choru, desi actuariulu subcomitetului declara in publicu, ca a asternutu protocalele si presidentulu marturisesce, ca le-a avutu 4 dile la sine. „Corespondentulu a refacutu faptulu, ca protocalele subcomitetului s’au asternutu (de nou!) in 4 Ianuarie 1876, solindu elu (corespondentulu), ca de va spune adeverulu nu-si póte ajunge scopulu“ dire d. presidentu. „Asta este“ striga dorulu, „in corespondinti’a sea din 30 Decembre 1875 corespondentulu a refacutu faptulu, intemplatu in 4 Ian. 1876.“ „E unu neadeverut afirmatiunea corespondentului, ca actuariulu subcomitetului aru fi facutu in siedintia interesant’a împărtășire, ca presidentulu Asociatiunei a trimisu protocolele așternute fara nici o observare in dereptu, după ce 12 dile le-a tienutu la sine, e unu neadeveru fiinduca impartasirea actuariului nu corespunde realitatiei“ dice d. presidentu. „E unu neadeveru“ suna echoulu presidentului, desi actuariulu declara in publicu, ca elu nu numai a facutu in siedintia aceea interesanta împărtășire, ci o si sustiene de adeverata că basata pre realitate. „Totu asta de neadeveratu este asertulu corespondentelui, după care subcomitetulu din Sabiiu a substernutu protocolele sele comitetului in decursu de 4 ani totu deun’a brevi manu adeca fara comitiva,“ dice dlu presidentu. „Totu asta de neadeveratu“ repeta dorulu literatiloru, desi arcivulu Asociatiunei ne dovedesce, ca nu exista nici macaru unu protocolu cu comitiv’a a vre-unei siedintie lunare a subcomitetului sibianu. „Inca unu neadeveru de totu tendentiosu si seducatoriu este asertulu corespondentelui, ca partea cea mai mare a membriloru (subcomitetului) au parasitu cu indignatiune locasiurile“ dice de presidentu si in graba prin unu escamotagiu subtilu face din „locasiuri“ „siedintia“, falsificau du astufeliu testulu originalu alu corespondintiei, si apoi continua: „deórece unu membru alu subcomitetului mi-a marturisitu ca n’a parasitu siedinti’a cu indignatiune, se va convinge oricare bine simtitoriu ca unu membru nu face cea mai mare parte din 12 membri. „Asta este! asta este!“ striga dorulu, „corespondentului Tel. R.“ trebuie pedepsitu. Cameradi i se facemul 3 din procesulu verbalu si sa damu corespondentului cu pedepsa deocamdata numai profund’a nóstra indignatiune.“ „Protund’a nóstra indignatiune asupr’a lui!“ resuna unisono. Cortin’a cade. Spectacolulu s’a sfersitu......... Posteritatea va privi cu mandria la procesulu verbalu din 15 Ian. 1876. Hotaritu lucru: literații nostri dela comitetu suntu cam ciudati in feliulu loru. O parte a acestoru „literati“ se invertescu si pre alte terenuri nu numai pre ale literaturei, inse cu aceeasi abnegatiune si fiindu ca de multe ori dispunu despre pedepse mai aspre ca cele prescrise in § 3 alu „procesului verbalu“ nu ne póte prinde mirare, cându „literații“ avendu pre unu „june“ din Sabiiu in prepusu a fi autorulu corespondintiei, au intentionatu ai detrage postulu, ca pedépsa pentru gresiel’a comisa in contr’a subordinatiunei (?!). Pentru a delatura tóte faimele si prepusurile, declaru ca eu subscrisulu, amu fostu autorulu corespondintiei, aparuta in Nr. 101 alu „Tel. Born.“ din a. tr. Eugeniu Brote. Din Valea Borgoului in Fauru 1876. (Fine) 11. Pretindemu cu comitetulu administratorul de fondurile scolare granitieresci sa se compună din nou si anume pre bas’a urmatóre : a) Ca membru in comitetulu respectivu póte fi alesu oricare individu cu renume bunu, cunoscutu de nepatatu si onestu, de nationalitate romana si descendinte din foști granitieri după tata si mama sau celu putieru după tata. Cei ce tragu salarie sau alte beneficie din acestea fonduri potu avea ca membri numai votu consultativu. b) . Nu potu sa fiu deodata membri in comitetu fata cu fecioru frate cu frate, socru cu ginere si cumnatii in linia prima. c) . Comunele care concurau la fondulu instituteloru de invettamentu cu sume până la 500 fl. v. a. au dreptu de a alege unu membru, celea ce concurau cu sume dela 500—1000 fi. doi membri si cele ce dau dela 1000 fi. v. a. in susu trei membri. d) . La alegerea membriloru sa se tiena contu de aceea impregiurare ca dóue din trei parti a numerului totalu se fia mireni si o a trei’a parte spirituali, de confesiunea gr. cath. si gr. or. in proportiune cu numerulu sufleteloru. e) . Membrii din comitetulu fonduriloru scot sa se alega analogu membriloru din universitatea districtului, adeca totu câte pe 6 ani, in care tempu diumetate se schimba prin serte. f) . Perceptorele si controlorulu sa se alega totu numai pre 3 ani după care tempu iera potu fi realesi, déca voru documenta deplina abilitate si încredere. Ei au se fiu salarisati si pentru siguritate trebuie sa aiba cauțiune de ajunsu. Ca membri de comitetu participa la condusele acestuia numai cu votu consultativu. g) . Ca secretarii sa se alega unu individu inteleginte cu preferintia juristu, care sa póta respunde pentru afacerile lui concredinte si sa pota totu odata in cause de dreptu înlocui si pre fiscalulu fonduriloru. De sine se inttelege ca va fi salarisatu după cuviintia. 12 Comitetulu fonduriloru se fia obligatu a tiene doue siedintie generale in anu si anume in lanuariu si Augustu. In siedinti’a din lanuariu va censura, scontrâ si apoi publică comuneleru rațiunile anului espiratu; in Augustu va votă stipandiele si salariele, si pre lângă acestea va resolvi si alte afaceri pendinte. O comisiune alesa de 5 din senulu comitetului va ave din tempu iu tempu pre neașteptate a scontra cas’a fonduriloru. In genere comitetulu se va mișcă numai intre marginile ce i le prescrie instrumentulu fundatiunalu, si dela acelea nu se va abate unu pasu. Cea dintâiu afacere a noului comitetu se fia compunerea si aducerea in viétia a statutului generalu pentru manipularea averei conditionata in instrumentulu fundationalu cap. IV alini’a 2 si 3 care de multu a trebuitu facutu. 13. Aceloru membri, cari suntu cu locuinti’a afara din Naseuda se voru solvi din fondulu centralu pentru participare la siedintiele ordinari si estraordinari a comitetului diurne, si anume 2 si. v. a. pre di. Trasur’a o voru dă comunele pre cari le representa respectivii membri. Drumulu se computa după depărtarea comuneloru de Naseuda in 1 si 1 dî intrega. 14. Acelu membru care fara causa justa va absentă dela trei siedintie sa se considere că eschisu din comitetu si presiedintele se dispună alegere noua in loculu celui esttu din acesta causa carele nu póte fi realesu. 15. Dorimu că institutele de invenamentu sa fiu asigurate pentru totudeuna de subsistintia că se mai simu amenintiati că până acum de pierderea loru, și pentru acestu scopu pretindemu că din averile respective venitele fonduriloru școlare sa se creeze nou fondu separatu sub numele „fondulu instituteloru de inventamentu din alu Il-lea regimentu românu de granitia din Ardealu.“ Acestu fondu va fi a se creă in unu siru de ani incepându dela 1 ianuariu 1877 din rumperea aloru 10—20% a veniteloru anuale, cari pre totu anulu se voru adauge sistematice până voru ajunge la o suma, din a carei procente odata se voru poto acoperi tóte spesele inclusive salariele profesoriloru si a invetiatoriloru dela acestea institute. Acestu fondu aru fi esclusivu proprietatea nóstra si nu s’aru poté atacă nici din partea elementeloru neromâne, ce dóra cu tempu aru poté preponderă in acestu trenutu, nici din partea regimului ce aru conduce mai târziu destinele patriei nóstre. Desi unele din acestea afaceri suntu aprintu puse si in instrumentulu fundationalu, noi le-amu adusu si