Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-26 / nr. 17
70 preste mangaeri. Vom fi multi, cari vom si crede ca nici ca se póte altufeliu. Starea de transitiune inse, desi uneori e neaparatu de lipsa, contiene mai totudeun’a unu morbu in sine, si déca morbosulu remane parasitu, fara ginge si fara locuri, este espusu mortiei sigure. Intr’unu tempu, cându tóta lumea din giurulu nostru lucra pentru înavuțirea materiale si spirituale, chiaru si pentru poporulu de josu, noi, cari starnu pe locu, nu putemu decâtu sa perdemu in proportiunea in care castiga altii. Acest’a este unu adeverit matematicu si neresturnabilu. Transitiunea, asta dara, trebuie sa o petrecemu lucrându alaturea cu alții din giurulu nostru. Atunci remanemu intr’o proportiune in carea si bunătățile traiului materialu si spiritualu le avemu de nu de totu, celu putiemu, aprópe de egalu. Atunci si influintia politica a poporului nostru cresce si elu, la casuri cum s’au intemplatu in anii din urma, nu aru lasa sa lu condamne la morte commoditatea unor’a, cari aru voi sa treca si de politici mari înaintea lumei si totu deodata sa nu aiba de a face nimic’a. Precum vedemu „trandavi’a“ poporului rusticu, nu este atâtu a lui propria, ci mai multu a inteligentiei sele, se intielege cu unele esceptiuni, care totu mai făcu câtu potu, numai suntu prea rari in poporulu celu numerosu alu nostru. Nimic’a nu asiu dori mai multu decâtu ca junimea nóstra studiata, carea a intratu dejà in viétia, sa croiască in solidum o direcțiune de feliulu acest’a, o direcțiune a trudei si a muncei pentru popor. Sa nu caute si ea ca multi din cari cunoscemu, cu totii, adeca déca vine in contactu cu poporulu sa vina numai pentru ca cestu din urma sai tituleze cu: „Mari’a ta!“ sa-i stea cu pelari’a in mâna si, ceea ce e mai tristu decâtu tóte aceste, sa lu esploateze pentru ai servi de pedestalu la radicarea unui’a sau altui’a la o avere materiala mare, in carea sa pota comodisa, dara numai comodisa, ti nimic’a mai departe. Cugetamu sa mai vorbescu si despre limba, dara o lasu, pre sem’a gramatistiloru nu sciu de astadata sau pentru totu de un’a. Pare ca va fi cea din urma. Atât’a iise totusi trebuie sa atingu, ca aru fi bine sa ne apropiamu toti românii prin mediulu pressei de un’a si aceeași limba si de un’a si aceeași scriere. Se nu pre latinisamu, ci până unde aflamu cuvinte românesci, in limb’a nóstra, si cuvinte străine, cari au primitu impamentenirea in tóte partile romanimei, sa ne folosimu de ele. Sa nu mergemu vise nici in estremulu celalaltu si sa cautamu anume tóte „bogosloviile“ din cartile cari ne aducu aminte deca dinti’a limbei nóstre.... Raporta despre motivele la proiectulu de lege despre fundulu regiu, si despre regudarea universitătiei sasesci si despre averea universitătiei si a asia numiteloru stepte judetie. Proiectulu de fatia (publicatu in fói’a nóstra) are dóue scopuri, unulu este: statorirea modalitatiei la regularea fundului reg.; alu doilea e : regularea universitătiei sasesci, precum si a relatiuniloru de avere ale universitatiei sasesci si ale asia numiteloru stepte judette. Irealisarea primului scopu se baseza pre cei doi paragrafi dintaiu ai proiectului de lege, pre cari credu ca e de lipsa sa-i motivezu in deosebi fiindu obiectulu insemnatu. In Transilvania au esistatu pana la anulu 1848 trei națiuni politice si adeca cea ungurésca, secuiésca si sasésca si fiacare dintre aceste națiuni avea teritoriulu seu deosebitu, teritoriulu ungurescu, secuiescu, si fundulu regiu. Fiacare dintre națiunile amintite are prerogativele (privilegiele) ei deosebite si pre teritoriulu fiacarei dintre aceste națiuni a esistatu in mesura mai mare ceu mai mica altu dreptu publicu si privatu. Deosebirile aceste s’au stersu deja prin articululu de lege I: 1848 (din Clusiu) in principiu si mai chiaru s’au statoritu acést’a prin § 1 art. de lege XLIII, 1868 pronunciându-se prin acest’a, ca impartirea teritoriale statorita după națiunile ce au esistatu in Transilvania până înainte de 1848 si prerogativele ce suntu legate de aceea suntu sterse. De vreme ce deosebirile in administratiunea interna a fundului regiu, si in celelalte parti ale tierei era forte considerabile, ministeriulu fu indrumatu prin §§ 10 si 11 din articululu de lege amintitu sa substema dietei unu proiectu de lege despre regularea fondului regiu si a universitătiei sasesci, si s’a imputernicitu, ca până atunci sa dispună in modu provisoriu conformu principielor d esprimate in legea amintita relativu la organisatiunea interna si administratiunea interna a municipieloru din fundulu reg. De asemene este esprimatu in § 88 art. de lege XLII, 1870, ca de regularea fundului regiu va dispune o lege separata. Era deci o datorintia a ministeriului impusa prin lege, ca sa substema dietei unu proiectu de lege despre regularea fundului regiu. Eu substerneamu insemnu proiectu de lege despre regularea fundului regiu chiaru si déca nu se de obliga mai multe dispusetiuni consunatorie unoru legi singuratece, pentru ca tearitoriele fundului regiu intregu fiindu forte neregulate si despărțite deolalta nu potu forma unu municipiu — din punctu de vedere alu organisatiunei corespund istorie, — cele 11 municipii isolate de astadi ale fundului regiunu se potu lasa ca municipie neatenuate in esistinti’a loru teritoriale de acum, dar’ nu se póte nici aceea, ca cele 11 municipie ale fundului regiu, esistandu separatu, sa formeze inca unu necsu politicu de rangu mai inaltu si sub presidiulu comitelui sasescu, ca adunare generale a representantiloru din fundulu regiu, sa esiste ca unu statu in statu, cu deosebire cea din urma nu se póte accepta din punctu de vedere alu admnistratiunei si alu interesului de statu. In paragrafulu primu se póte vedeapriatu direcțiunea proiectului de fatia relativu la întrebarea, sa vina teritoriulu fundului regiu, după ce starea lui separata s’asistatu, la arondarea municipieloru ce va urmă, sub acele puncte de vedere, ca teritoriele municipieloru ce lu impresara si sa încete diversitățile ce esistau inca relativa la administratiune. Observezu inca aici, ca proiectulu de lege despre regularea teritoriale, care si asta va trebui sa se inactiveze de odata cu proiectulu de fatia, va dispune de averea separata, folosita spre scopurile administratiunei si de venitele municipieloru singuratece conservandu-se in modu perfectu dreptulu de proprietate. In § 2 amu voitu sa corespunda pietatiei pentru numirile istorice. Si acum trecu la deslusirea scopului alu doilea ce urmaresce proiectulu de lege. Universitatea natiunei sasesci, respective adunarea generale a universitatiei natiunei sasesci, avea in tempulu vechiu trei cercuri de activitate separate: 1. Universitatea natiunei sasesci, ca una dintre națiunile politice ce esistara in Transilvani’a, au eserciatu pre terenulu administratiunei si alu justitiei acelu dreptu statutariu, cu care era investita; ea pute privighia ca prerogativele natiunali sa se sustiena intacte, si 2. adunarea generale era custodele constitutiunei întregi; 3. ea dispunea de averea natiunei. După ce prin articulii de lege (din Clusiu) amintiți mai susu I: 1848 si XLIII, 1868 s’a pronunciatu in principiu sistarea prerogativeloru de cari se bucura națiunile politice separate, precum si a teritorieloru natiunali, se inttelege de sine, ca adunările natiunali cu dreptu politicu si administrativu ale natiunei sasesci, care in tempurile trecute mai de multe ori uitându-si chiamarea au trecutu departe preste competinti’a ei, nu potu sa mai esiste. Ce s’atinge de cerculu de activitate justitialu alu universitătiei natiunei sasesci, legile au dispusu deja in privinti’a acest’a facendu justiti’a in fundulu regiu conforma cu a celorulalte parti ale tierei. In acestu respectu a incetatu competinti’a universitatiei, dreptu aceea din sfer’a de activitate de mai nainte a universitatiei n’a remasu altu ceva, decâtu dispusetiunea despre averea forte considerabila a natiunei sasesci si control’a despre folosirea averei conformu destinatiunei. Acestu dreptu trebue sa nu aiba universitatea natiunei sasesci si in viitoriu, déca nu vremu sa ne espunemu imputurei drepte, ca statulu dispune in modu arbitrariu de averea privata a singurateciloru si a tienuturiloru. Pre barea acestei inttelegeri s’a nascutu partea acea din proiectulu de lege, care se referesce la universitatea natiunei, precum si la averea universitătiei sasesci si a celoru 7 judetie. In §§ 3—7 e statoritu cerculu de activitate alu universitătiei, mai departe, ca averea universitătiei se folosesce numai spre scopuri culturali, ca dreptulu de proprietate relativa la averea universitătiei se sustiene nemodificatu, ca venitele universitătiei suntu a. se folosi pentru binele intregei locuitorimi, fara deosebire de religiune si limba, si ca adunarea generale a universitătiei natiunei sasesci dispune. §8 determina compunerea adunarei generali. Presidentulu ei va fi in viitoriu in corintele sasescu, căci acestu oficiu inceta in proiectulu de lege care va trebui sa se creeze despre regularea fondului reg., ci comitele supremu alu comitatulu Sabiiu, care dignitate la inceputu si asta coincidea cu a comitelui sasescu. Vice-pressedinte si va alege adunarea generale singura, notariulu ei va fi secretariului stabilut alu universitatiei. Ce privesce numerulu membriloru universitătiei, înainte de 1848 fiacare municipiu era representatu prin 2 deputați; numerulu totalu era deci 22, cu presidentulu 23. După instrucțiunea ministeriale provisorica emisa la împuternicirea dietei in anulu 1869 adunarea generale consta afara de presidentulu din 44 membri, scaunulu Sabiiului si districtulu Brasiovului tramiteau la olalta 6 representanti, celelalte 9 municipie câte 2, la olalta 18. Afara de acestea trimiteau cetățile Sabiiu si Brasiovu câte 3 representanti, la olalta 6; Sighisior’a, Mediasiulu, Bistriti’a, Oresti’a si Sebesiulu câte 2, la olalta 10 representanti: Cincu mare, Rupea, Mercurea, Nocrichiulu câte 1, la olalta 4. De vreme ce inse numerulu acest’a se areta prin esperintia prea mare, proiectulu de fatia, merge aprópe la numerulu dinainte de 1848, fiinduca elu recomenda sa se statorésca afara de presidentulu si notariulu unu numeru de 20 membri. După § 9 membri ordinari generali se alegu pre viitoriu pre 3 ani, pentru ca era de prisosu a se mai sustiene dispusetiunea din 1869, după care a, tienendu-se in fia-care anu celu putieru o adunare generale, se alegea in fia-care casa si representantii de nou. §§ 10—14 cuprindu dispositiuni relative la adunarea generale. § 15 reguleza biroulu centralu alu universitatiei. § 16 cuprinde disposiunni transitorie. §§ 17—19 dispunu de averea celoru siepte judetie. Relativu la acești paragrafi mai observezu inca, ca asta numitele siepte judetie suntu cele 7 municipie mame ale fundului regiu, a caroru universitate posede orecare avere, cu o destinatiune asemenea celei ce o are averea universitatiei sasesci. Ca o dovada de relatiuni complicate e impregiurarea, ca averea celoru siepte judetie are acum după o prada legale de o suta de ani universitatea de 8 si nu de 7 municipie si dintre cele 11 municipie ale fundului regiu nu au parte la ea de dreptu numai trei, adeca Brasiovului si districtulu seu, Bistriti’a si districtulu, cetatea si scaunulu Mediasiu. Dreptu aceea a trebuitu sa se dispună in deosebi de averea celoru 7 judetie; dispositiunile din paragrafii amintiti suntu inse, credu eu, destulu de chiari pentru a face de prisosu o motivare mai detaiata. Relativula § 20 asi observa inca, ca a fostu mai corespundietoriu a insarcina cu otarirea timpului candu sa se inactiveze acesta lege pre ministrulu de interne, pentru ca inactivarea ei stă in necsu nedespartireru cu alte reforme administrative ce nu suntu inca create. Budapest’a, 23 Febr. 1876. Colom. Tisza, ministru de interne. Redactoru respundietoriu Nicolau Cristea* Varietati. fűs* Rimlu trecutu s’a intardiatu cu dóue bile din caus’a circulariului ce a aparutu in fruntea acelui anu. *** „Gartenlaube“ este oprita si in Austri’a si in Ungari’a. Nr. 28—1886. Concursă. Pentru ocuparea vacantei parohii a Vidraseului, din protopresbiteraturu Ternavei inf., in urma otarirei Prevenerabilului Consistoria archidiecesana de sub nr. 700—1873 se escrie cu acest’a a III—a era concursu cu terminalu până la 28 Martiu a. c. Ernolumintele suntu: 1. Porțiunea canonica de 16 Jugere U16Q ° oratoriu si cositura. 2. Ochi de lucru cu palm’a (claca) dela 58 familii. 3. Dela 58 familii câte o ferdela cucuruzu cu grauntiu. 4. Stol’a usuata de până acum. 5. Casa parochiale cu 3 incaperi. 6. Usufructulu cintirimului vechiu pe care este cas’a parochiale. Doritorii de a ocupa acestu postu preotiescu suntu poftiti a trimite concursele sele bine instruite, in sensulu stat. org. subscrisului pâna la terminulu de alegere presiplu la 2S Martiu a. c. Cu intielegerea comit, parochialu. Deagu 12 Februariu 1876. Daniilu de Tamasiu, 2—3 adm. prof. Edictu. Georgia Lazaru din Feldiór’a de religiunea gr. or. carele a parasitu pre legiuit’a sea socia Mari’a Calbaru dela Martie 1865, si astadi nu se scia unde se afla, se citéza prin acest’a a se infatiosiâ la subsemnatulu foru matrimoniale, caci de nu se va infatiosiâ in restempu de unu anu si o di dela datulu de fatia se va petracta actiunea muierei sele si in absenti’a lui Brasiovu in 17 Ianuariu 1876. Scaunulu protop. gr. or. alu tractului II alu Brassovului. Ioanu Petricu, (2—3) protopresbiteru. Editur a si tipariulu tipografiei archidiecesane.