Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-02-29 / nr. 18
70 legiele sustienute de sasi si aperate cu atât’a facu ca drepturi esclusive a gintei saxonice nu se afla nimic’a de esclusivitate, nici un’a prerogativa fatia de cei’alalti locuitori, cari suntu românii si magiarii, — numeroși, precum bine sciu sasii, — si cu atâtu mai putiem o esentiune a fundului regescu de imperiulu unugrescu. Singura numire de fundu regescu inca nu indreptatiesce presa si a-si aroga vre-o esclusivitate sau esemtiune, (— si alte parti ale imperiului se distinseră după numire, fara inse de a-si aroga independinti’a au orecare esentiune — si insasi numirea de „Sachsenland“ in intielesu saxonicu este usurpatiune si fantâna nesecata de nedreptatiri. Spiritulu separatisticu alu sasiloru, ur’a loru cea mare in contr’a celorulalti locuitori ai fundului regesen, in fine temerea de apunere si tendinti’a — in sine laudabila, de a lasă după sine unu monumentu, — tóte acestea indemnara presa si la esclusivitatea si esemtiunea, de care i vedemu suferindu astadi. Desele nefericiri, de cari fu lovita Ungari’a de unu tempu incóce, abatura atentiunea barbatiloru de statu dela o cestiune, precum se pare, de putiena însemnătate, cum este a fundului regescu, — si chiaru in tempulu celu mai recente, cându Ungari’a deveni sui juris, desi se bucura deja mai de unu deceniu de potestatea deplina, — sa chemu si sa accentuama deplina, — pentru ca germanizarea, inaugurata la an. 1850 cu multu focu si continuata mai multi ani, se stinse că fumulu si nu lasa după sine decâtu neîncredere generala si duratoria — multele si importantele agende ale legislatiunei abia acum concedu si regularea fondului regescu. — Speramu, ca vocea poporului, dreptatea si binele statului voru fi considerate, si ca in fine fundulu regescu se va regulă fara mai multa amanare. — Fundulu regescu nu se póte asemena mai nimeritu decâtu cu o rana, carea multu tempu neglecta, in fine deveni forte periculosa. — Tocma pentru aceea este postulatu alu patriotismului, că fundulu regescu nu numai sa se reguleze, ci sa se reguleze fara intardiare. V. Cetimu in diabulu vienesu „Neue freie Presse“ dela 3 Martie, urmatori ulu articolu reprodusu după „Pester Lloyd,“ organulu comitelui Andrassy. Acestu articolu contiene reflesiuni forte interesante asupr’a ministrului Andrassy in afacerile orientului. Este obsteste cunoscuta ca politic’a austro-ungara tinde la mantienerea statului quo in orientu. Acest’a a aprobat’o fara contestatiune posibila modulu cu care cabinetulu vienesti a regulatu inlaturarea cestiunei insurectiunei din Bosni’a si Brzegovin’a. Insa acest’a probeza totu odata ca acesta misiune nu se mai póte îndeplini conformii cu politic’a rutiniera de conservatismu din tempulu lui Metternich. Acela ce aru crede astadi ca statuluquo in orientu se póte mentine prin o politica de pura represiune, prin protectiune a unor drepturi fictive de suveranitate ale Porției, prin încercarea contr’a naturala de a reinviă pre acel’a ce a muritu, de a insufleti din nou pre acela ce si-a datu sufletulu, acel’a aru deveni victim’a unei ilusiuni ce aru merită veruce alta calificare, afara de acea a unui omu de statu. Aici din contr’a este vorb’a de a privi impregiurarile in adeverat’a loru lumina; o populatiune ce este gat’a a a se deslegă, a se separă, nu se póte împacă cu positiunea ei de câtu prin mijloculu de a-i face acesta positiune suportabila. Numai o asemenea politica póte ave valore pentru acele mici semisuveranitati ce suntu supuse sceptrului turcescu. Din protectiunea acordata fara reserv’a teorieloru politice ale Porției, aru resultă imediatu, dreptu respunsu, declaratiunea de independintia a stateloru vasale, încercarea de a restabili supunerea loru sub suveranitatea sultanului pre vechiele ei baze aru ave de consecuentia imediata revolutiunea. Acel’a ce nu si-aru dă ostenila a face distinctiunea intre legitimele pretentiunei ale unei civilisatiuni autonome si crescenda, si intre cele nelegitime, spre a trena socotela de cele dintâiu pentru a pute intrenă cu atâtu mai energicu pre cele de alu doilea; — acel’a ce aru crede ca prin o politica compresiva si desierta aru pute domină conditiunile vitale ale aceloru state înzestrate cu o esistintia autonoma religiósa, nationala si legislativa; — acel’a aru plecă in calculele sele dela unu punctu de plecare falsa si resultatulu numai putie nu va fi neadeveratu. Cestiunea este, mantionendu-le in cerculu legaturiloruloru politice reale catra Porta, iar’ nu fictive, de a atrage acele sfaturi catra apusulu europénu in proportiune cu interesulu loru materialu si moralu, si de a călăuzi aspiratiunile loru autonome din torentulu tendiniieloru revoluționare spre curentulu linistitu alu desvoltarei pacifice. O asemenea politica nu este in contradictiune nici cu acelu principu generalii de politica alu mantienerei statului-quo in orientu, nici cu interesele speciale ale Porției. Ea, mai vertosu, este unu resultatu naturalu alu ambeloru consideratiuni. Din acestu punctu de vedere se cuvine dara a se privi si caracterulu politicu alu conventiunei române. Contradictiuni aparente si inconsecuentie aparente resulta naturalmente din acestu actu. Inse atâtu contradictiunile câtu si inconsecuentiele se resolva prin puterea unificatóre a unui scopu politicu mai inaltu. Contele Andrassy nu a facutu alta in Romani’a decatu ceea ce a facutu in Bosni’a si Erzeo’Ovin’a, adeca ca, cu intielepciunea unui adeveratu barbatu de statu, elu a introdusu progresulu pre de o parte in loculu acelei incapacitati guvernamentale ce consta numai intru a negă, iér’ pre de alta parte in loculu tendintiloru revoluționare. Si tocmai in Romani’a s’au manifestatu forte evidentu consecventiele acestei politice. Noi nu amu aflatu ca Porta aru fi avutu locu de a se plânge despre atitudinea acestui statu vasalu in cursulu insurectiunei, cu tóte ca, precum se pretinde, independinti’a lui politica a castigat o estensiune imensa prin acordarea acestui „jus paciscendi“ (dreptu de a incheia tractate) in materii economo politice. Este invederata data ca acesta resturnare a tuturor a traditiuniloru politice ale Austro-Ungariei in orientu nu aru fi fostu unu ceastă de teribilu, scu pute ca aceste traditiuni meritau tocmai de a fi resturnate. ------------ P. Cetimu in „Press’a“ româna. Scimu ca conventiunea comerciala încheiata de guvernulu nostru cu Austro-Ungari’a s’a votatu, după lungi desbateri, atâtu in Camer’a deputatiloru câtu si in Camer’a de susu. Discutiunile la care a datu nascere acesta conventiune atâtu in diarele austroungare, câtu si in tóte cercurile industriale si in specialu in Camerile de comerciu din Austri’a, care conchidéu prin a cere respingerea acelei conventiuni, au desteptatu o discutiune totu atâtu de animata in comitetulu Camerei deputatiloru si apoi in finalu acestei Camere, unde discutiunea a duratu doue dile. Apoi puinduse la votu, in Camera, tractatulu nostru de comerciu a fostu primitu, avendu 73 voturi contr’a. Diferite organe de publicitate au reprodusu si comentatu discursurile oratoriloru cari au sustienutu séu au combatutu acelu tractatu de comerciu. „Le Nord“ dela 2 Martie vorbesce asemenea in revist’a sea despre acele desbateri din paramentulu vienesu. Elu ne spune ca ministeriulu austriacu, spre a face sa tréca tractatulu nostru de comerciu a facutu cestiune ministeriala; atâtu de tenace eră opositiunea contr’a lui. Deputatulu Neuwirch a contestatu guvernului vienesti dreptulu de a face cestiune de cabinetu din o conventiune comerciala. Unu altu deputatu Plener a pusu cestiunea pre teremtulu de suveranitate contestându României dreptulu de a incheia tractate de comerciu fara consimtiementulu suzeranului. Dar’ acesta controversa, adauga „le Nord,“ a fostu resolvata dinainte de catva puterile dela nordu, care s’au pronunciatu in favorea României. Alti deputați au combatutu clausele din conventiunea de comerciu in care se confirma mesurile esceptionale din legile nóstre privitóre la israeliti. Iar ministrulu de comerciu, a rostitu unu lungu discursu in sustienerea conventiunei respingandu obiectiunile făcute de adversarii sei. Ministrulu s’a silitu a areta avantagele acestui tractatu de comerciu pentru Austri’a, si ca argumentu mai tare, intre altele, ministrulu a invocatu opositiunea crâncena ce a intempinatu votarea acestui tractatu in Camer a din Bucuresci. Deorece acestu tractatu a fostu atacatu cu violentia in Bucuresci, elu trebuie sa fia avantagiosu Austro-Ungariei. Unu asemenea argumentu, dice „le Nord,“ póte fi invocatu, dara nu e din cele mai convingatóre, déca nu va fi insotitu si de alte argumente mai positive. Ni se va dice ca si noi amu invocatu acestu argumentu aratandu ce opositiune crâncena s’a facutu acestei conventiuni austro-române la Pest’a si Vien’a. Noi insa nu ne-amu marginitu numai aci, ci amu demonstratu avantagele ce noi tragemu din conventiune prin calcule si argumente positive, iar’ déca amu invocatu si opositiunea ce s’a facutu la Pest’a si Vien’a, acést’a amu facut’o mai multu spre a arată celoru ce au combatutu la noi acésta conventiune, ca combaterea loru violenta este o exagerare nefundata si nedrepta. „Adeverulu este,“ cum dice „le Nord,“ „ca acesta conventiune comerciale este folositóre si României si Austriei, cu tóte atacurile interesate ale opositiunei parlamentare române, precum si acelea ale opositiunei nu mai putieri interesate ale opositiunei parlamentare austriace.“ Dlu profesoru dela gimnasiulu reg. ung. de statu de aici Petru Simonu ii trimite o brosiura intitulata : „Emlékbeszéd Deák Ferenc halála fülött, tartotta Simon Péter etc. etc.“ pre lângă urmatórea comitiva : Domnule Redactoru ! Gimnasiulu ungurescu-regescu de statu din Sibiiu are fatia cu celelalte gimnasie astă dicenda misiune indoita. Satirea culturei universale si educatiunea morale a junimei studiase ; asta chiamare o are cu celelalte institute comunii. A dou’a chiamare — ie: de a inlocă si lati intre românitate si sasi limb’a magiara, oficiósa, diplomatica in patria , de a plantă in inimile junimei studióse de diferite confesiuni si nationalitati simburulu amorei fraterne reciproce, precum si simtlulu unitatii, de a nutri in sinulu seu civi credinciosi unei case domnitorie si fii dulci ai unei patrii comune. — Asta chiamare pare că o detoria impusa de positic a etnografica. De unu midilocu spre realisarea acestei chiemari a sale a intrebuintiatu corpulu profesorale alu acestui institutu si evenimentulu atâtu de tristu si intristatoriu, — repausarea acelui unicu, gentilu patriotu, pre care lu represinta in marimea sea Deák Ferenc, si adeca in estu modu a ordinatu in memori’a lui Deák in 14 Feb. a. c. s. n. o. serbatórie funebrale, cu care ocasiune prin vorbiri in memori’a acelui barbatu unicu in patria, ba chiaru in lume, amu atitiatu, in animile celoru mai maturi coleg’a Palizer, in ale celoru mai tinerei eu, zelulu si staruinti’a, de a imită virtuțile: iubirea de dreptate, sinceritatea, loialitatea, iubirea de patria, ale acestui barbatu. Spre a fi si mai multu inițiați studioșii in imitarea virtutiloru lui Deák, a stabilitu corpuru profesorale din’a susnumita de o serbatóre celebranda in totu anulu, in 28 Ianuariu, care este din’a repausarei lui Deák. Cu acesta ocasiune, a statoritu totu odata corpulu profesorale, de a premiă cu fundandulu „stipendiu Deăk-anu“ pre acelu studiosu, care prin portarea sea morale va escelă preste toti ceilalți. In acestu modu a cugetatu corpulu profesorale a se pute apropiă inca cu unu pasiu mare de realisarea chiemarei sale destinse. E evidentu inse, ca din contribuirea nóstra, a profesoriloru, cu a studiosiloru cu totu, putiemu capitalu voma pute creă, din caus’a starei nóstre materialmente scapatate. M’amu decisu deci a-mi tipări vorbirea, ce am tienutu in 14 Febr. in memori’a lui Deák, si totu venitulu alu destină spre inmultirea „stipendiului Deăkanu.“ Luându-mi aici libertatea, de a vespectă si domniei vóstre unulu din aceste esemplarie, sum astă indrasnetiu, a ve rogă cu cuviintia: sa binevoiti a luă in fói’a d-vóstre acésta vorbire sub o critica mai domola, a cită din trens’a câte unu pasu mai nimeritu, si a recomendă, cu privire la scopulu ei umanu, onoratului publicu românu spre cumperare, cu atât’a mai vertosu, verogu de órece partea cea mai mare a juniloru studioși suntu români. Acést’a este decapetatu in librari’a dlui Augustinu Schmiedicke, sau de a dreptulu la mine, caresum etc. etc. Sibiiu, 1 Martie 1876 s. n. plecatu servu Petru Simom profesoru la gimn. de statu ing. reg. Noi inainte de tótu ne esprimamu totu respectulu cuvenitu înaintea zelului ce lu desvolta frații magiari pentru barbatii lor mari si amu dóri cându si românii noștri anteru atu scĭ alege pre barbatii loru mari si apoi ’m veneru astă precum vedemu ca făcu magiarii. Din cele cuprinse in comitiva si potu face o intipuire si despre modalitatea comemorarei amintite si astă aceloru ce sciu unguresce o recomandamu. Ni-aru fi purutu iise si mai bine cându cuventarea din cestiune se rostea românesce si se tiparea românesce, odata, pentru ca după cum scriu noi, si după cum adeveresce si dlu prof., tenerii români suntu mai numeroși la gimnasiulu, care se afla iarasi in mijloculu unei populatiuni in cea mai mare parte româna. Simburele amorului fraternu, care voiesce gimnasiulu alu semană, după cum dice dlu profesoru, n’aru resari astă greu si aru cresce mai ingraba si mai involtu din o limba priceputa de populatiune decâtu din un’a necunoscuta. Gimnasiulu aru respândi principiele cele tolerante ale lui Deák si si-aru ajunge mai curent lu missiunea de a cresce simtiulu amorei, unitatiei si a armoniei intre confessiuni si nationalitati. Estragemu din o corespundintia particulara din protopresbiteratulu gr. or. alu Cohalmului la 20 Februariu 1876, urmatórele: Die Redactoru! Aceea ce voiescu