Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-09-11 / nr. 72
Telegraful« Romaica ese Duminec’a si Joi’a, la fie-care doue septemani cu adausulu Foisiarei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate catra espeditura. Pretium prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fi. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Ar. 12. ANULU XXV. Sibiiu 11 23 Septembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fi., iara pre o jumetate de anu 4 fi. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fi., pre o jumetate de anu 6 fi. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3, cr. v. a ’ Deputați aleși la congrcsti. In archidiecesa: Cercula III, Dev’a a parochului din Dobr’a Romulu de Crainicu, cercula V. Abrudu, protopresb. Nicolau j Miheltianu, cerculu VI Desiu, protopr. si a8es. cons Zacharia Boiu, cerc. X Brasiovu, protopr. Iosifu Baracu. Resbeluiu. Sibiiu, 10/22 Septemvre. Bara a intratu o pausa in acțiunile pe câmpulu de resbelu in Bulgaria, încordarea puteriloru la Plevna de o parte si la Sipc’a de alta parte a produsu o reactiune binevenita ambiloru beligeranți. Turcii au facutu unu asaltu orbu contr’a fortificatiuniloru rusesci in trecatórea de la Sipc’a si au perdutu preste 20,000 ómeni. Rusii s’au folositu de aceeasi manevra la Plevn’a si totu asta de insemnatu a fostu pretinsu acestui asaltu neprecugetatu. Nu ne póte mira deci, déca telegrafulu dela 16 i. c. incaci n’a mai adusu nici o sclie noua. Privirile tuturoru se concentreza acum la armatele intacte ale lui Mehemed Ali si ale marelui principe clironomu. Ele se afla in positiune de batalia, turcii pe lini’a riului Lom, rusii pe lini’a riului Iantr’a. Despre numerulu combatantiloru ne lipsescu date sigure, inse nu gresimu, déca ti enemu pe Mehemed An cu 90,000 mii si pe Marele principe cu vre-o 80,000 de combatanti. Deorece sosescu pe fiecare di trupe din gard’a rusésca, care se dirigu parte la Plevn’a, parte la Iantr’a, numerulu combatantiloru rusesci cresce. Dilele urmatóre ne voru aduce sciri mai lămurite. O invingere a turciloru la Iantr’a si o inapoiare a armatei Marelui principe clronomit aru avea de urmare retragerea generalului Radeczky din trecaterea dela Lipc’a si impreunarea lui Mehemed Ali cu resturile trupeloru lui Suleimanpasi’a. In acesta casa resbelusu aru fi deocamdată decisu si rusii aru fi necesitati a ierna pe campiele Bulgariei. Despre lupt’a dela Griviti’a cetimi in „Romanulu“ urmatórele prea interesante detailuri comunicate de corespondentulu Lachmann : Înaintea Grivitiei 3/15 Septembre. Armat’a româna a doveditu, in modulu celu mai stralucitu, la ataculu Grivitiei, ca e demna de a ave unu locu de onore intre armatele tieriloru civilisate. Diuma de 30 Augustu va remanea in analele istoriei române. In acea zi, pe la orele 5 de diminetta, se adunara colónele de atacu din divisiunea IlI-a si a IV-a pe o negura, cum arareori se póte vedea, cu tóte ca ploua necontenita ; spiritulu armatei era escelente si entusiasmulu domnia in tóte rândurile. Dar’aficsata pentru atacu era 3 după amedi. Artileri’a a intretienutu din tóte bateriele unu focu bine hranitu asupr’a redutei. Cându momentulu supremu erà aprópe, artileri’a nóstra începu unu focu violinte asupr’a intaririloru inimicului. Colonelulu A. Anghelescu, in mijloculu unui focu teribilu de granate, inspecta odata bravele-i trupe, înainte de pornirea loru in punctulu destinatu. Era ar’a 3 fara putiene minute, cându o mișcare generala incepu a atrage atențiunea mea. In capulu colónei de atacu se află unu batalionu de lucratori cu fascine, scari, gabiene si altele, si inaintâ sub comand’a vitezului maioru Candiano, atasiatu pe lângă statulu maioru alu divisiunei a IV, dar care s’a oferitu că voluntaru pentru a conduce acesta trupa. Batalionulu alu 2-lea de venatori dispusu in tiraliori; 1-iulu batalionu din regimentele alu 5 lea de linia, alu 14-lea si alui 16-lea de dorobanți dispuse in colone de companie, urmau pe venatori si formau colonia de atacu comandata de d. colonelu Boranescu, comandantele brigadei II-a din divisiunea IV-a, pentru centru. In flanculu dreptu opera totu o asemenea colóna compusa din trupele brigadei dlui colonelu Ipatescu. »Plai’a cadea si mai tare. La or’a 3 si 10 minute, cându colónele române incepuse a se apropia de positiunile inimicului, fara primite cu unu focu atâtu de teribilu incâtu plai’a de plumbu era mai desa decâtu acea ce cadea de susu. La 3 si 30 minute sosi unu adjutanții rusescu, care anunciu dlui colonelu Anghelescu ca cele 3 batalióne rusesci, care erau destinate a lua parte la operațiune, suntu gat’a a inainta prin satulu Griviti’a spre reduta. Scopulu meu nu este de locu de a critică, inse acesta intarziere nu se explica : in acelu momentu, trupele in cestiune trebuiau sa fia deja înaintate catra inimicu. La 3 si 45 minute, lupt’a cea mai înfocata era angagiata pe tota lini’a. Fortiele vrasmasiului erau mari, dovada insemnatulu numeru de răniți ce s’au intorsu din prim’a linia. La 5 sér’a, românii erau stăpâni pe positiuni. D. colonelu Voinescu, siefulu statuluimaioru, ’si perduse calulu de sub densulu , inse nebagându in sema proiectilele cari semănau morți in stâng’a si in drept’a sea, urmase operațiunea pe josu insotitu de bravii oficieri maiorulu Popescu si capit. Groza, „înainte" era devis’a dilei, si astu feliu a urmatu tóta trup’a dela comandantulu divisiunei până la celu de pe urma soldatu. Corpulu medicalu cu generalulu Davila in frunte unnu operațiunile chiaru in lini’a focului celui mai violente, si bravii brancardieri*) adusera necontenita afara din focu pe victimele chilei de astadi. La or’a 6 ser’a, foculu încetase; iise pentru unu tempu scurtu. Victoria era generala , redut’a se afla in mânile nóstre. In tempulu noptiei inse, pe la or’a 3, turcii atacara din nou trupele din intrulu fortului. Lupt’a fu sangerasa, soldații nostri erau siliti a parași positiunea inse intr’o ordine exemplara. In acelu momentu inse se aruncara asupr’a inimicului 1 jum. batalionu din regimentulu alu ’ 3-lea de dorobanți, parte din alu 14-lea, unu batalionu din alu 5-lea de linia care era pe locu sub comand’a dlui maioru Iarc’a, si gratie bravurei si bunei conduceri a trupei, furamu in stare de a reluă positi’a, alungandu pe vrasmasiu si causandu-i mari perderi. Cele trei batalióne rusesci n’au luatu parte la alu 2-lea atacu, caci ele părăsiră câmpulu si se retraseră in satulu Griviti’a. Unu drapelu turcescu si 4 tunuri au cadiutu in mânile armatei române. Capitanulu Pruncu din alu 5-lea de linia a infiptu drapelulu românu pe parapetulu damimatu de brav’a artileria. Drapelulu turcescu a fostu luatu de venatori, sergentele Stanu George si caporalulu Nica Vasile cu inca 2 soldati din batalionulu alu 2-lea de venatori. Câmpulu de lupta este inca plinu de morti, cari nu se potu inmormentă din causa ca turcii tragu asupra infirmieriloru. Nu numai atâtu: ei s’au aruncatu deasupr’a ranitiloru, mutilându-i in modulu celu mai barbara. Perderile suntu in adeveru mari, inse, gratie buneloru dispositiuni luate de d. capitanu Groz’a care conducea colon’a de atacu că oficieru de statu-maioru, ele suntu mici in raportu cu foculu violente deschisu asupr’a trupei. Daca trupele n’aru fi fostu conduse cum au fostu, bataliónele aru fi ajunsu la positiunile inimicului cu rondurile decimate, fara a mai fi in stare sa sustiena lupt’a. Prestigiulu armatei române e deja intemeiata: ea a reportatu o victoria din cele mai strălucite, si care e cu atâtu mai însemnata cu câtu e castigata de o armata tenera. D. colonelu Angelescu este de felicicitatu pentru ca comanda nisce trupe, cari stiu sa-si faca datori’a, intr’unu modu atâtu de eroicii. D. colonelu Herth din artileria a urmatu operațiunile in bateriele mele cu totu sângele rece ce distinge pe umu bravu oficieru. Nu suntu in relatiuni directe cu d-sea; ’mi permitu dar a-i tramite pe acesta cale felicitările mele. A-si fi fericitu déca a-ti binevoi a dă locu rinduriloru de fatia in colónele dinariului d vóstra. Despre inceputulu luptei dela Plevn’a comunicamu după „Presse“ urmatórele interesante împărtășiri: Alabaieri au inceputu luptele la Plevn’a. Prologulu s’a inceputu printr’o villa canonada, la care turcii n’au respunsu decâtu forte slabu. Eri a inceputu deja foculu de infanteria că prefatia. Principele Carolu, de care amu fostu primitu ieri de diminetia, ’mi dise ca elu nu va începe ataculu decâtu numai după pregătirile cele mai minutiose. Elu are consciinti’a atâtu de gravitatea misiunei câtu si de marea respundere ce cade asupr’a-i că comandanții alu armatei de vesta Nu mai putiem grea considera elu missiunea sea in privinti’a armatei române, pe care o conduce pentru prim’a ora in focu. După ce amu asistatu alaltă ieri la lupt’a din arip’a stânga apoi me duseiu ieri a arip’a drepta, care se compunea din armat’a româna. Ordinea cea esemplara din lagaru care domnesce aci, este in ori ce casu unu bunu semnu, si viu’a atentiune cu care soldații urmarescu lupt’a, ’mi probeza ca suntu animați de unu bunu spiritu. Vechiti mai târziu pe soldații români chiaru in lupta si trebuie sa ve marturisescu ca ei inaintara nesperiati, curagiosi, ba inca indrasneti preste mesura, ca stateau neclintiti su plói’a de grontie si ca atâtu in atacu câtu si la retragere se mentioneau cu o aceiasi resolutiune. Ei au avutu unu succesu care nu este tocmai putieru importanta. Tianulu veni iarasi cu tóta suit’a sea prin Sgalnice pe câmpulu de resbelu si nu se multiumi numai cu observarea operatiuniloru, ci inainta chiaru si până la cea mai înaintata baterie. Principele Carolu conducea elu insusi operatiunile, alergându dela o positiune la ceealalta, observendu atâta resultatulu canonadei câtu si dându ordine. Bombele cadeau in giurulu seu, dar’ elu mergea cu celu mai mare sânge rece prin focu. In prim’a linie de observatiune se aflau si oficierii nostri, locotenentulu-colonelu Löhnegsen si capitanulu Kolomann Boll’a de Csaford si Sobhag’a. Amendoi si-au trasu, prin atitudinea loru cea brava pe timpulu lupteloru din strimtórea Sipc’a si prin camarederi’a loru austriaca, nu numai celu mai mare respectu dar’ inca si cea mai mare simpatie a oficieriloru streini. Observendu si studiindu, ei suntu totudeun’a acolo unde este o acțiune mare si, fara a se gândi la vre-unu pericolu, ei cuteza totulu. Atâtu baronulu de Löhnegsen câtu si capitanulu Boll’a, au fostu decorați cu ordinulu Vladimiru cu cordonutoriu. Cursulu luptei a fostu fericelu urma- După ce cu ajutoriulu noptiei si alu unei canonade continue a rusiloru si a româniloru construise fia care o baterie si o înarmase, apoi focurile de tunuri luara pe la 6 ore dimineti’a o mai mare vioiciune. Bombele erau îndreptate contr’a redutei mai susu de Griviti’a, contr’a sfantiuriloru si lagarulu dela Bucov’a. Sub foculu celu mai infricosiatoriu turcii reparara întăririle stricate si ei respinse astazi focuriloru cu optu baterii cu granate. Ei trageau cu o mare liniste, tienteau bine si nimereau adeseori bateriile inamiciloru loru cari, protegiati de norocu, nu avura decâtu putieni morți. In padurea, care acoperea colin’a movilei, si pe a carei inaltime este construita fortulu Griviti’a, turcii împinseseră unu detasiamentu si asiediasera unu turu, apoi construiseră o mica fortificatiune si operara de aci contra a doue tunuri române care erau asiediate spre drept’a de satulu Griviti’a. Contr’a acestei positiuni se întreprinse la 1 ora după amedia unu atacu si primiră ordinulu de a inainta alu 5-lea regimentu de infanteria si alti 13 regimentu de dorobanți. La inceputu trupele erau in positiuni acoperite si infanteri’a turcesca nu le putu face nici unu zeu, dar’ in curendu ele trebuiru sa parasesca tufisiulu in care se aflau. D’abiă sosiră in câmpulu deschisu si dorobanții se repedica asupr’a padurei, săriră preste gropile din fati’a retransiamenteloru turcesci si atacara pe inamicu cu baionet’a. Capitanulu Iremi’a se repedi cu compani’a sea asupra tunului si ’lu lua. Turcii fugiră in pădure si începură sa se retraga protegiati fiindu de intunereculu noptiei. Eră siepte ore. Pre cându acestea se intemplau in centru, se efectuă in acela’si tempu si unu atacu alu celui de alu 9-lea corpu rusescu despre Pelistanu. Me aflamu prea departe de acesta localitate, spre a putea dă o relație exacta despre luptele de acolo. Comandantulu dela arip’a drepta a româniloru, generalulu Cernatu, care s’a aflata necontenita in mijloculu luptei, se reintorce după terminarea atacului la loculu de observatiune alu ziarului. Imperatulu laudă atitudinea româniloru si se esprima in nisce termini forte măgulitori asupr’a purturei loru. Sér’a, generalulu se reintorse in lagerulu dela Arbiza, primi raporturile si comunică indata ordinele pentru acea nópte si pentru a dou’a di dimineti’a. Se construi o noua bateria si se schimba positiunea trupeloru. Atasiatulu prusianu maiorulu Lignitz s’a alipitu de generalulu Cernatu. Canonad’a a durata tóta nóptea. Pe la mijloculu noptiei a inceputu unu focu neasteptatu de pusei; turcii incercara unu atacu asupr’a flancului dreptu românu, unde se construiă tocmai o noua bateria. Regimentulu alu diecelea de dorobanți primi ataculu cavaleriei turcesci neregulata si o respinse. In lageru domina o mare mișcare cându se dede semnalulu de alarma. *) Brancardierii suntu purtătorii de paturi pentru radicarea ranitiloru.