Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-01-24 / nr. 10
38 ar sprigini pe fii lipsiți în măsură de ajuns. Trebuința tactică nu e mai mare, de milioane nu e vorba, cere adoptarea nemodificată a § 1, care se și primeșce nealterat. La § 2. întreabă C. Thaly pe ministrul de comunicațiune, dacă e în stare a presenta în scurt timp camerei un proiect despre construirea liniei Petruvara din Șîmleu ? La aceasta linie s’ar pute întrebuința ca lucrători oameni din comitatele ce șuier de lipsă. Ministrul Pechy respunde, că construirea liniei numite nu se poate aduce în legătură cu lipsa actuală din comitatele respective. E un calcul greșit acesta, căci oamenii cu toată lipsa, remân și între împregiurări mai rele în patria lor. D. Irányi a propus ca se se suspendeze disposițiunea din legea electorală despre cens pe anul 1880 cu privire la acei alegători cari se vor bucura de ajutoriu de la stat. Ministrul presid. Tisza recunoaște că e dreaptă propunerea, dar nu e corect a hotărî despre modificarea unei legi dintre cele mai însemnate numai așa per incidentem, deci roagă pe preopinent să-și retragă amendamentul, de astfel îl asigură, că va substerne la timpul seu propuneri în această privință și este aplecat a primi însuși propuneri corespunzătoare. Cu aceste se mulțămesce propunătoriul, își reservă însă a păși însuși cu propunerile sale, dacă ministrul nu va veni la timp cu ale sale propuneri. Cu aceste s’a resolvit proiectul. TELEGRAFUL ROMAN. milion 822,000 mărci, Würtemberg 547 mii 242 mărci, Bavaria 2,017,204 mărci, în total 17,160,243 mărci. 2. Cheltueli singuratice: Prusia 20 milioane 172,216 mărci, Sadsonia 3 milioane 220,400 mărci, Würtemberg 428 mii 050 mărci, Bavaria 2,892,500 mărci, în total 26,713,166 mi. între aceste cheltueli nu sânt cuprinse acele ce se vor face prin îmulțirea corespunzătoare a cazarmelor.“ Din un articol de fond al Zaridm „National Zeitung“ mai estragem următoarele: „Proiectul legei militare ce se adaugă la legea militară a imperiului din 2 Maiu 1874, propune în prima linie un septenar. Puterea armată din timpul de pace, după proiecte, trebuie ficsată legal din 1 Aprilie 1881 până la 31 Martie 1888. Legea din 2 Maiu 1874, după inscripția din Decemvrie 1871, număra 41,610,150; un procent din populațiune ar da o putere armată, în timp de pace de 401,659 oameni. Noua propunere se baseazâ pe enumerarea din 1 Decemvre 1875, din care resultă o poporațiune de 42 de mii 727,360; puterea armată decid să fie în viitor de 427,270 oameni. Se va propune o mesură pentru instruirea reservei de prima clasă, în timp de pace. Cele 4 exerciții să cuprindă 20 de săptemâni și să nu cadă vara. In modul acesta se vor pregăti o mulțime de oameni apți de a întră în armată, o instituțiune care deși nu corespunde în totul cu armata teritorială franceză, totuși merge în o paralelă cu ea.“ Proiectul miliției germane. Foile germane sosite în timpul din urmă conțin testul proiectului de lege, privitoriu la „completarea și schimbările legii militare din 2 Maiu 1874“ împreună cu expunerea de motive. în această expunere de motive se zice că prin sporirea armatei în timp de pace ar fi posibil a se forma 11 regimente de infanterie (8 prusiene, 1 bavarez și 2 sacsone), un batalion (prusian) de infanterie, un regiment (prusian) de infanterie, un regiment (prusian) de artilerie, o campestră de 8 baterii, 32 baterii campestre (24 prusiene 4 bavareze, 2 sacsone și 2 wüirtembergice), cari se vor adauge la regimentele esistente, apoi un regiment prusian de artilerie pedestră și un batalion de pioneri. Mai departe se fa ce în expunere: „Necesitatea acestor sporiri se vede din următoarea asemănare a formațiunilor de pace ale: în această comparațiune basată pe datele scriitorilor militari nu sânt cuprinse trupele neregulate și locale ale Rusiei. Reaua proporțiune dintre formațiunile germane de infanterie și acele ale vecinilor se lămuresce mai mult din asemănarea puterei de resboiu. Pe când Germania are 923 batalioane de linie, miliție și reservă, armata franceză consistă din 1266 de astfel de batalioane, 20 companii de chasseurs forestiers și 20 batalioane douaniers, ear a Rusiei din 1484 batalioane linie și reservă. Tot aceeași proporțiune e și cu privire la artileria campestră. Cavaleria numeroasă a Germaniei e condiționată prin posițiunea ei centrală , care nueschide posibilitatea unui resboiu din diferite părți, un resboiu, care se poate purta cu succes numai prin o operațiune energică ofensivă. Aceleași posițiuni centrale se poate ascrie sporirea acelor genuri de armată, care au lipsă de întârituri, — artileria pedestră și pionerii. Prin crearea a nouei părți de armată și ecerciarea reserviștilor cresc: 1. Cheltueli continue (afară de fondurile de pensiune) : Prusia 12 milioane 773.896 mărci, Sacsonia 11 Sporirea armatei germane. „Köln Zig“ care aparține partidei naționale-liberale, se exprimă astfel cu în privința proiectului: „Oricât de pacînică ar pute se fie epoca noastră, trebue să fim totdeauna armați. Dacă Francezii s’ar fi temut de noi, acum zece ani, ne-ar fi lăsat în pace. Nouele prescripțiuni, privitoare la instrucțiunea militară a oamenilor din reservă complementară, vor pare aspre poporațiunei germane. Cariera mai multor tineri va fi împedecată, când le vor trebui se se ducă se facă de patru ori exerciții militare în timpul celor douăzeci ani care constitue perioda medie a vieței. „Pe de altă parte, e de regretat ca imperiul se fie silit a întrebuința, pentru armată, sporirea de venituri ce se crede că se va obține și ca micșorarea impozitelor să fie încă amânată pănă la o epocă depărtată. Să sperăm, cel puțin, că autorii proiectului nu se amăgesc în privința sporirei veniturilor.“ „Köln Zig“ adauge: „E probabil că în Reichstag art. 1 al legei care tinde a ficșa din nou efectivul pentru șapte ani va întimpina, ca și în 1874, o oposițiune, care se va pune pe terenul constituțional. Dar e probabil că guvernul va triumfa în contra acestor obiecțiuni prin considerațiuni trase din necesitatea de a da Germaniei siguranța. „Se cer mari sacrifie poporului german, și nu va fi prea mult toată iubirea Germanilor pentru țara lor ca să le poată îndura.“ „Die Post“ din Berlin, care își ia inspirațiunile sale din cercurile diplomatice, fără a-și da părerea, reproducere a „Nat. Zig,“ după care sporirea armatei germane are de scop de a face față unui atac eventual venind din partea Franciei și Rusiei coalisate. „Germania“ organ clerical, crede că Germania va fi sdrobită cu timpul de propriele sale înarmări. „Reichstagul va vede din nou punându-se cestiunea de-a se sei dacă se pot împune națiunei sarcine mai grele fără a mina puterile sale economice. Desigur, orice German dorește ca imperiul se fie în stare de-a respinge un atac, vină el de la Apus sau de la Răsărit, dar e îndoios că pentru aceasta ar fi necesariu de-a spori armata în asemeni condițiuni. Pericolul de-a vede pe Germania sdrobită supt greutatea armaturei sale de fer, care devine mai grea din an în an, este prea grav ca să fie trecut cu vederea.“ „B. Zig“ din Berlin, se exprimă astfel: „Suntem încolțiți de imposibilitatea absolută de a impune noile sarcine poporului. Armatura prea grea va strivi armata, și ea nu -și va ajunge scopul dacă nu va apăra decât un cadavru.“ Acelaș ziar adauge: „Dar ce va zice poporul dacă, în schimbul sacrificiilor totdeauna mai grele cei se cer, nu i se dă decât o sporire a bugetului armatei ? „Otărîrea depinde de popor: să se scoale el pretutindeni, în toate circumscripțiunile electorale, pentru a declara că numai deputații cari ar respinge o nesuferită sporire de cheltuieli sau a ocroti interesele națiunii.“ In sfârșit „A. Zig.“ care represeată opiniunea liberălilor moderați din Germania de Sud, zice: „Dacă alianța Germaniei cu Austria a făcut să se nască speranța că pacea va fi menținută și că imperiul să va pute opri în calea periculoasă a sporirii neîncetate a puterii sale armate, această speranță este cu desăvârșire amăgită.“ Iacă acum și aprecierile câtorva foi austriace asupra proiectului de sporire a armatei germane: „Die Presse“, din Viena, foaie ministerială. Zice că proiectul de lege pentru sporirea armatei germane este „un strigăt de alarmă aruncat în mijlocul musicei pacinice din Zilele din urmă“. „Toată lumea se aștepta la o sporire, dar nu la asemene cifre“: „înarmările germane nu sunt o amenințare pentru cutare sau cutare țară, dar arată că, pe când, pe de o parte, se alarmau poporațiunile cu amenințări scrise pe foi de hârtie, la Varzin se lucra. Proiectul este un răspuns la rodomontadele ziarelor ruse care declarau că, în Germania, erau obiecte scumpe pe care un năvălitor le-ar pute lua. „Cât pentru Apus, însemnătatea proiectului de lege va fi asemenea înțeleasă. „Cu toate propunerile făcute de cătră Ruși, politicii Francezi nu sunt încă destul de legați pentru ca să se poată privi proiectul german ca un răspuns făcut direct Franciei; înțelegem acum grăbirea cu care „Nord. A. Zig.“ stăruia mai deună zi asupra neîntervenirei Germaniei în afacerile interioare ale Franciei și desminția articolele faimoase ale „Köln. Zig.“ care părea a face să depindă oarecum existența unui cabinet francez de bunăvoința principelui de Bismarck. „O scrisoare oficioasă adresată din Berlin „Pol. Corr.“ din Viena revelează că aceste articole emană dela nișce diplomați germani în disponibilitate“. „N. fr. Pr.“ Zice că proiectul acesta e răspunsul Germaniei la agitațiunea panslavistă, „dar acest răspuns va costa cam scump pe contribuabili“. „N. Pr.“ însinează că proiectul va fi văzut rău în Austria: „Nu e numai Germania care va fi puțin edificată prin reul exemplu dat căci acest zeu exemplu ar pute prea bine să fie imitat“. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Caransebeș, 4 Februarie 1880. In 26 Ian. a. c. pe la 12 oare se respândi prin oraș faima, cum că calariul comitatului Francisc Hau s’ar fi împușcat. Aceasta se adeveri mai târziu prin aflarea amintitului cassariu împușcat în grădina lui din Teiuș, îndată după izbucnirea catastrofei în comitatul Severin, Hau venânduse despoiat de încrederea concetățenilor sei și temendu-se, că în urma cercetărilor va fi suspendat din postul său, își propuse a se sinucide, într’o zi merse în prăvălia domnului Halle . Deutsch se cumpere un pistol, însă neconvenindu’i se depărtă fără pistol. Neguțătoriului Halle îi deveni lucrul suspect și în cunoșciința despre aceasta pe cei mai intimi amici a lui Hau. Aceștia se și siliră venându’l de tot desperat, a ’i încuragia, însă descoperirile comisiunei cercetătoare luând dimensiuni tot mai mari, siliră pe Hau a’și esecuta planul. La aceasta a mai contribuit și impregiurarea, că cu o zi mai inainte veni în cancelaria lui tutorul minorenilor remași după repausatul căpitan Roman rugându’l sé iarete obligațiunile minorenilor. Han îl asigura, că obligațiunile respective se află in casă. Tutorul nu s’a mulțămit numai cu asigurarea aceasta, ci pretinse a i se arăta, deoarece în urma faimelor respândite el nu mai poate ave încredere în funcționarii comitatului. Hall ca un bărbat plin de caracter satisfăcu cererea tutorului, însă numai doreu scie ce s’a petrecut în momentul acela în internul lui. în 26 ian. la 8 oare dimineața cumpăra deja Halle un revolver de calibru cel mai mic. zicem cum că un amic ’l-a rugat a’i cumpăra un atare revolver. Halle venind mai târziu în prăvălie și aflând, că Hall totuși ’și-a cumpărat un revolver, indată făcu atenți pe amicii lui Hall cari îl și căutară indată în toate părțile, inse nu’l aflară, deoarece Hau se dusese la grădina lui din Teiușiu, o jumătate oră depărtată de oraș. Aci scrise două epistole și le trimise prin pândariul său vicencianului comitatens Schönenfeld. Nu trecu mult și trimite și pe socla pândariului în oraș. Acum pășește la esecutarea propusului seu, încarcă revolverul — singur mărturiseșce aceasta — ia o oglindă în mănă și’l descarcă spre tâmpla dreaptă. Fără de a’și perde presența se resturna pe patul din apropiere, unde îl și aflară mai târziu. Cele două epistole au fost adresate: una soției lui, eară ceealaltă comisariului regesc Nicole Ujfalussy. în cea cătră soție se escală, că între împregiurările, în care a ajuns, nu-i mai este posibil a trăi mai departe și dispune în privința averii. Medicii neputând afla proiectilul îl transportară acasă și îl declarară de necurabil. Comisariul regesc îndată ce primi epistola lui Hau sigi la cassa comitatului și convocă comitetul administrativ, în care ceri următoarea epistolă: „ Ilustrissime! „Rușinea, ce ’mi-a făcut-o Pausz, mă îndemnă la acest pas. Deși stim consola, că n’am făcut ceva, despre ce nu ’mi-ași pute da socoteală, totuși eu am perdut încrederea locuitorilor, ceea ce documentează cașul cu căpitanul Bihoiu. „Toți banii, ce ’i-am primit de la Eperjessy (antecesorul lui) ’i-am administrat totdeuna cu credință și onest. Me rog a cerceta și a vă convinge, că eu nici n’am visat de ceea ce face Pausz. Pausz îmi datoresce prin giro și în bani gata 1150 fi.. ve rog Ilustrissime a mijloci ca familia Pausz să reîntoarcă suma aceasta sârmanilor mei copii drept rescumpărare pentru viața mea. Vă mulțămesc Ilustrissime pentru încrederea, ce mi-ați arătat totdeuna.“ Comitetul administrativ, cercetând cassa s’a convins, că Hau ce a primit a administrat cu credință și onest și că asupra manipulării lui nu poate cadă nici o umbră de prepus. Germ. Francia. Rusia. Batal, de infant. 469 641 bat. 897 Escadroane 465 Baterii de câmp 300 Comp. art. de câmp 116 Comp. de pioneri 74 326 comp. 392 406 437 373’7a 57 210 112 96