Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-01-24 / nr. 10

38 ar sprigini pe fii lipsiți în măsură de ajuns. Trebuința tactică nu e mai mare, de milioane nu e vorba, cere adoptarea nemodificată a § 1, care se și primeșce nealterat. La § 2. întreabă C. Thaly pe ministrul de comunicațiune, dacă e în stare a presenta în scurt timp came­rei un proiect despre construirea li­niei Petruvara din­­ Șîmleu ? La aceasta linie s’ar pute întrebuința ca lucrători oameni din comitatele ce șuier de lipsă. Ministrul Pechy respunde, că construirea liniei numite nu se poate aduce în legătură cu lipsa actuală din comitatele respective. E un calcul gre­șit acesta, căci oamenii cu toată lipsa, remân și între împregiurări mai rele în patria lor. D. Irányi a propus ca se se sus­­pendeze disposițiunea din legea elec­torală despre cens pe anul 1880 cu privire la acei alegători cari se vor bucura de ajutoriu de la stat. Ministrul presid. Tisza recu­­noaște că e dreaptă propunerea, dar nu e corect a hotărî despre modifica­rea unei legi dintre cele mai însem­nate numai așa per incidentem, deci roagă pe preopinent să-și retragă a­­mendamentul, de astfel îl asigură, că va substerne la timpul seu propuneri în această privință și este aplecat a primi însuși propuneri corespunză­toare. Cu aceste se mulțămesce pro­­punătoriul, își reservă însă a păși în­suși cu propunerile sale, dacă minis­trul nu va veni la timp cu ale sale propuneri. Cu aceste s’a resolvit proiectul. TELEGRAFUL ROMAN. milion 822,000 mărci, Würtemberg 547 mii 242 mărci, Bavaria 2,017,204 mărci, în to­tal 17,160,243 mărci. 2. Cheltueli singuratice: Prusia 20 mi­lioane 172,216 mărci, Sadsonia 3 milioane 220,400 mărci, Würtemberg 428 mii 050 mărci, Bavaria 2,892,500 mărci, în total 26,713,166 mi. între aceste cheltueli nu sânt cuprinse acele ce se vor face prin îmulți­­rea corespunzătoare a cazarmelor.“ Din un articol de fond al Z­aridm „National Zeitung“ mai estragem urmă­toarele: „Proiectul legei militare ce se adaugă la legea militară a imperiului din 2 Maiu 1874, propune în prima linie un septenar. Puterea armată din timpul de pace, după proiecte, trebuie ficsată legal din 1 Aprilie 1881 până la 31 Martie 1888. Legea din 2 Maiu 1874, după inscripția din Decemvrie 1871, număra 41,610,150; un procent din populațiune ar da o putere armată, în timp de pace de 401,659 oameni. Noua propu­nere se baseazâ pe enumerarea din 1 De­­cemvre 1875, din care resultă o poporațiu­­ne de 42 de mii 727,360; puterea armată deci­d să fie în viitor de 427,270 oameni. Se va propune o mesură pentru instrui­rea reservei de prima clasă, în timp de pace. Cele 4 exerciții să cuprindă 20 de săpte­mâni și să nu cadă vara. In modul acesta se vor pregăti o mulțime de oameni apți de a întră în armată, o instituțiune care de­și nu corespunde în totul cu armata teri­torială franceză, totuși merge în o paralelă cu ea.“ Proiectul miliției germane. Foile germane sosite în timpul din urmă conțin te­stul proiectului de lege, pri­­vitoriu la „completarea și schimbările legii militare din 2 Maiu 1874“ împreună cu ex­­punerea de motive. în această expunere de motive se zice că prin sporirea armatei în timp de pace ar fi posibil a se forma 11 regimente de infanterie (8 prusiene, 1 bavarez și 2 sac­­sone), un batalion (prusian) de infanterie, un regiment (prusian) de infanterie, un re­giment (prusian) de artilerie, o campestră de 8 baterii, 32 baterii campestre (24 prusiene 4 bavareze, 2 sacsone și 2 wüirtembergice), cari se vor adauge la regimentele esistente, apoi un regiment prusian de artilerie pe­destră și un batalion de pioneri. Mai departe se­­ fa ce în expunere: „Necesitatea acestor sporiri se vede din următoarea asemănare a formațiunilor de pace ale: în această comparațiune basată pe da­tele scriitorilor militari nu sânt cuprinse tru­pele neregulate și locale ale Rusiei. Reaua proporțiune dintre formațiunile germane de infanterie și acele ale vecinilor se lămu­­resce mai mult din asemănarea puterei de resboiu. Pe când Germania are 923 bata­lioane de linie, miliție și reservă, armata franceză consistă din 1266 de astfel de ba­talioane, 20 companii de chasseurs fores­­tiers și 20 batalioane douaniers, ear a Ru­siei din 1484 batalioane linie și reservă. Tot aceeași proporțiune e și cu privire la artileria campestră. Cavaleria numeroasă a Germaniei e condiționată prin posițiunea ei centrală , care nu­eschide posibilitatea unui resboiu din diferite părți, un resboiu, care se poate purta cu succes numai prin o operațiune energică ofensivă. Aceleași po­­sițiuni centrale se poate ascrie sporirea a­­celor genuri de armată, care au lipsă de întârituri, — artileria pedestră și pionerii. Prin crearea a nouei părți de armată și ec­­­erciarea reserviștilor cresc: 1. Cheltueli con­tinue (afară de fondurile de pensiune) : Pru­sia 12 milioane 773.896 mărci, Sacsonia 11 Sporirea armatei germane. „Köln­ Zig“ care aparține parti­dei naționale-liberale, se exprimă ast­­fel cu în privința proiectului: „Ori­cât de pacînică ar pute se fie epoca noastră, trebue să fim tot­deauna armați. Dacă Francezii s’ar fi temut de noi, acum zece ani, ne-ar fi lăsat în pace. Nouele prescripțiuni, privitoare la instrucțiunea militară a oamenilor din reservă complementară, vor pare aspre poporațiunei germane. Cariera mai multor tineri va fi împe­­decată, când le vor trebui se se ducă se facă de patru ori exerciții militare în timpul celor două­zeci ani care constitue perioda medie a vieței. „Pe de altă parte, e de regretat ca imperiul se fie silit a întrebuința, pentru armată, sporirea de venituri ce se crede că se va obține și ca micșo­rarea impozitelor să fie încă amânată pănă la o epocă depărtată. Să sperăm, cel puțin, că autorii proiectului nu se amăgesc în privința sporirei venitu­rilor.“ „Köln­ Zig“ adauge: „E probabil că în Reichstag art. 1 al legei care tinde a ficșa din nou efectivul pentru șapte ani va întim­­pina, ca și în 1874, o oposițiune, care se va pune pe terenul constituțional. Dar e probabil că guvernul va triumfa în contra acestor obiecțiuni prin con­­siderațiuni trase din necesitatea de a da Germaniei siguranța. „Se cer mari sacrifie poporului german, și nu va fi prea mult toată iubirea Germanilor pentru țara lor ca să le poată îndura.“ „Die Post“ din Berlin, care își ia inspirațiunile sale din cercurile diplo­matice, fără a-și da părerea, reproduce­re a „Nat. Zig,“ după care sporirea armatei germane are de scop de a face față unui atac eventual venind din partea Franciei și Rusiei coalisate. „Germania“ organ clerical, crede că Germania va fi sdrobită cu timpul de propriele sale înarmări. „Reichstagul va vede din nou punându-se cestiunea de-a se sei dacă se pot împune națiunei sarcine mai grele fără a mina puterile sale eco­nomice. De­sigur, ori­ce German do­­rește ca imperiul se fie în stare de-a respinge un atac, vină el de la Apus sau de la Răsărit, dar e îndoios că pentru aceasta ar fi necesariu de-a spori armata în asemeni condițiuni. Pericolul de-a vede pe Germania sdro­bită supt greutatea armaturei sale de fer, care devine mai grea din an în an, este prea grav ca să fie trecut cu vederea.“ „B. Zig“ din Berlin, se exprimă ast­fel: „Suntem încolțiți de imposibili­tatea absolută de­ a impune noile sar­cine poporului. Armatura prea grea va strivi armata, și ea nu -și va a­­junge scopul dacă nu va apăra de­cât un cadavru.“ Acelaș ziar adauge: „Dar ce va zice poporul dacă, în schimbul sacrificiilor tot­dea­una mai grele ce­­i se cer, nu i se dă de­cât o sporire a bugetului armatei ? „Otărîrea depinde de popor: să se scoale el pretutindeni, în toate cir­­cumscripțiunile electorale, pentru a declara că numai deputații cari ar respinge o nesuferită sporire de ch­el­­tuieli sa­u a ocroti interesele națiunii.“ In sfârșit „A. Zig.“ care repre­­seată opiniunea liberălilor moderați din Germania de Sud, zice: „Dacă alianța Germaniei cu Au­stria a făcut să se nască speranța că pacea va fi menținută și că imperiul să va pute opri în calea periculoasă a sporirii neîncetate a puterii sale ar­mate, această speranță este cu desă­vârșire amăgită.“ Iacă acum și aprecierile câtor­va foi austriace asupra proiectului de sporire a armatei germane: „Die Presse“, din Viena, foaie ministerială. Zice că proiectul de lege pentru sporirea armatei germane este „un strigăt de alarmă aruncat în mij­locul musicei pacinice din Zilele din urmă“. „Toată lumea se aștepta la o sporire, dar nu la asemene cifre“: „înarmările germane nu sunt o amenințare pentru cutare sau cutare țară, dar arată că, pe când, pe de o parte, se alarmau poporațiunile cu a­menințări scrise pe foi de hârtie, la Varzin se lucra. Proiectul este un răspuns la rodomontadele ziarelor ruse care declarau că, în Germania, erau obiecte scumpe pe care un năvălitor le-ar pute lua. „Cât pentru Apus, însemnătatea proiectului de lege va fi asemenea în­țeleasă. „Cu toate propunerile făcute de cătră Ruși, politicii Francezi nu sunt încă destul de legați pentru ca să se poată privi proiectul german ca un răspuns făcut direct Franciei; înțele­gem acum grăbirea cu care „Nord. A. Zig.“ stăruia mai de­ună­ zi asupra neîntervenirei Germaniei în afacerile interioare ale Franciei și desminția articolele faimoase ale „Köln. Zig.“ care părea a face să depindă oare­cum existența unui cabinet francez de bunăvoința principelui de Bismarck. „O scrisoare oficioasă adresată din Berlin „Pol. Corr.“ din Viena re­velează că aceste articole emană dela nișce diplomați germani în disponi­bilitate“. „N. fr. Pr.“ Zice că proiectul a­­cesta e răspunsul Germaniei la agi­tațiunea panslavistă, „dar acest răs­puns va costa cam scump pe contri­buabili“. „N. Pr.“ însinează că pro­iectul va fi văzut rău în Austria: „Nu e numai Germania care va fi puțin edificată prin reul exemplu dat căci acest zeu exemplu ar pute prea bine să fie imitat“. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Caransebeș, 4 Februarie 1880. In 26 Ian. a. c. pe la 12 oare se respândi prin oraș faima, cum că ca­­lariul comitatului Francisc Hau s’ar fi împușcat. Aceasta se adeveri mai târziu prin aflarea amintitului cassariu împușcat în grădina lui din Teiuș, îndată după izbucnirea catastro­fei în comitatul Severin, Hau venân­­duse despoiat de încrederea concetă­țenilor sei și temendu-se, că în urma cercetărilor va fi suspendat din po­stul său, își propuse a se sinucide, într’o zi merse în prăvălia domnului Halle . Deutsch se cumpere un pistol, însă neconvenindu’i se depărtă fără pistol. Neguțătoriului Halle îi deveni lucrul suspect și în cunoșciința despre aceasta pe cei mai intimi amici a lui Hau. Aceștia se și siliră venându’l de tot desperat, a ’i încuragia, însă descope­ririle com­isiunei cercetătoare luând dimensiuni tot mai mari, siliră pe Hau a’și esecuta planul. La aceasta a mai contribuit și impregiurarea, că cu o zi mai inainte veni în cancelaria lui tutorul mino­­renilor remași după repausatul căpi­tan Roman rugându’l sé i­arete obli­gațiunile minorenilor. Han îl asigura, că obligațiunile respective se află in casă. Tutorul nu s’a mulțămit numai cu asigurarea aceasta, ci pretinse a i se arăta, deoarece în urma faimelor respândite el nu mai poate ave în­credere în funcționarii comitatului. Hall ca un bărbat plin de carac­ter satisfăcu cererea tutorului, însă numai doreu scie ce s’a petrecut în momentul acela în internul lui. în 26 ian. la 8 oare dimineața cumpăra deja Halle un revolver de calibru cel mai mic. zicem­ cum că un amic ’l-a rugat a’i cumpăra un atare revolver. Halle venind mai târziu în prăvălie și aflând, că Hall totuși ’și-a cumpărat un revolver, indată făcu a­­tenți pe amicii lui Hall cari îl și cău­­tară indată în toate părțile, inse nu’l aflară, deoarece Hau se dusese la gră­dina lui din Teiușiu, o jumătate oră depărtată de oraș. Aci scrise două epistole și le tri­­mise prin pândariul său vice­ncianu­lui comitatens Schönenfeld. Nu trecu mult și trimite și pe socla pândariu­­lui în oraș. Acum pășește la esecuta­­rea propusului seu, încarcă revolve­rul — singur mărturiseșce aceasta — ia o oglindă în mănă și’l descarcă spre tâmpla dreaptă. Fără de a’și perde presența se resturna pe patul din apropiere, unde îl și aflară mai târziu. Cele două epistole au fost adre­sate: una soției lui, eară ceealaltă comisariului regesc Nic­­ole Ujfalussy. în cea cătră soție se escală, că între împregiurările, în care a ajuns, nu-i mai este posibil a trăi mai departe și dis­pune în privința averii. Medicii neputând afla proiectilul îl transportară acasă și îl declarară de necurabil. Comisariul regesc îndată ce primi epistola lui Hau sigi la cassa comita­tului și convocă comitetul administra­tiv, în care ceri următoarea epistolă: „ Ilustrissime! „Rușinea, ce ’mi-a făcut-o Pausz, mă îndemnă la acest pas. Deși stim consola, că n’am fă­cut ceva, despre ce nu ’mi-ași pute da socoteală, totuși eu am perdut încrederea locuitorilor, ceea ce do­cumentează cașul cu căpitanul Bi­­hoiu. „Toți banii, ce ’i-am primit de la Eperjessy (antecesorul lui) ’i-am ad­ministrat totdeuna cu credință și onest. Me rog a cerceta și a vă convinge, că eu nici n’am visat de ceea ce face Pausz. Pausz îmi dato­­resce prin giro și în bani gata 1150 fi.. ve rog Ilustrissime a mijloci ca fa­milia Pausz să reîntoarcă suma a­­ceasta sârmanilor mei copii drept rescumpărare pentru viața mea. Vă mulțămesc Ilustrissime pen­tru încrederea, ce­­ mi-ați arătat tot­deuna.“ Comitetul administrativ, cercetând cassa s’a convins, că Hau ce a primit a administrat cu credință și onest și că asupra manipulării lui nu poate cadă nici o umbră de prepus. Germ. Francia. Rusia. Batal, de infant. 469 641 bat. 897 Escadroane 465 Baterii de câmp 300 Comp. art. de câmp 116 Comp. de pioneri 74 326 comp. 392 406 437 373’7a 57 210 112 96

Next