Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-06-25 / nr. 72

A>. 72. ABO­NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Inni 3 ISO er., 3 Inni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ia pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 8 Inni 2­9 Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Inni Sfl. Sibiiu, Sâmbătă 25 Iunie (7 iulie) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiin, strada Măcelarilor 47 Corespondențele Bant­a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articalii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIOBILI Pentru odată 7 sr., — de două ori 12 or., — de trei ori 15 or. rfindal cu litere garmond — ți timbru de­­ 30 or. pentru fie­care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Iulie-Septemvre al anului 1883, cu pre­țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea ca­ domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Martie 1888, a-și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întâm­pla cu espectarea foiei*). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. Le nu dăm uitărei. Ne-am ținut de datorință a ne ocupa, nu odată, ci în mai multe rânduri cu afacerile electorale. Se poate, că cele de pănă acum țiise și scrise în afa­cerea aceasta, pentru mulți vor fi fost de ajuns. Se va fi ve<jut destul de clar necesitatea, ca cei inte­resați mai cu seamă acum să se îngrijească, să nu rămână pe nedrept neîntroduși în listele alegătorilor. Se poate, ca unul sau altul, să scape din vedere timpul dat de lege pentru a reclama în contra unei sau altei neîndreptățiri. De aceea e bine, se ne adu­cem aminte, că până la 15, respective 25 a lunei curente, după călindariul nou, trebue să se facă re­paraturile în privința listelor de alegători. Ne ar pare rău, când s’ar întâmpla, să nu se poarte grnge de corectura listelor electorale, fie din trecere cu vederea a terminilor de mai sus, fie din indiferența, ce ar observa cineva față cu lucrările prealabile exercițiului unui drept din cele mai car­dinale a fie­cărui cetățean. Ne ar pare rău, când s’ar Întâmpla, ca în unele sau altele părți, reclamațiunile de ori-ce natură, dar în afaceri electorale, să nu se ia în considerațiune de organele, căror legea a încredințat afacerea ale­gerilor. Căușele unor eventualități de felial acesta sânt destul de cunoscute. în împregiurările noastre n’avem că ne luptăm numai cu vederi, care difer­ite ale noastre în ceea­ ce privesce administrațiu­­nea statului preste tot. Sânt tendențele de supre­­matisarea, de esterminarea naționalităților, ce nu fac parte din naționalitatea, astăzi la putere și ce nu vor să se jertfească în favorul acestei naționa­lități domnitoare­ — causa de ajuns de a înăspri lupta chiar și pe terenul acesta. Și intrați odată pe această cărare, contrarii noștri, precum îi vedem cu alte prilegiuri repe­ jindu-se asupra noastră, este lucru firesc, ca și acum și pe acest teren să nu fie mai cruțători, ci pe cât le va fi cu putință, să ne respingă, și să ne depărteze dela dreptul, ce ne compete Astfel de încercări însă să nu ne causeze nici o confusiune. Noi să fim bine orientați în privința scopului nostru și în privința scopului contrarilor noștri. Să facem aceea, ce este în folosul binelui co­mun, în interesul cel adevărat, și în chipul acesta vom paraliza, în același timp, încercările egoistice ale con­trarilor noștri, a căror ținta este patriotismul unila­teral și fals. Vitregitatea timpurilor trecute ne a creat o po­sițiune plină de greutăți. Urmarea a fost, ca și ma­­terialices ce se cădem. Mai vine și împregiurarea că anumit pentru noi românii s’a susținut o lege elec­torală separată. Toate contribue, ca numărul alegă­torilor noștri să fie mai mic, de cum ar trebui să fie. Este învederată dar datorința noastră, să ne ferim de a conlucra și noi, fie și prin nepăsarea noastră, in direcțiunea croită și susținută din toate puterile de acei ce s’ar bucura, când ar vede numărul ale­gătorilor noștri redus la nulă. Sperăm, că atât cuvintele noastre, cât și ale co­legilor noștri, cari s’au ocupat cu afacerea, nu vor fi în zadar. Sperăm, că mână în mână cu interesarea de dreptul neștirbit al contribuabililor români, va merge și descoperirea în public a acelor fapte, prin care ’n mod obrasnic, ici și unde, s’ar încerca cineva a denega dreptul electoral al contribuabililor români. Descoperirea aceasta nu este un lucru neînsemnat și cu atât mai puțin vre-un act de resbu­are. Ea este un protest legal în contra ilegalităților și tot­odată o posițiune, sau un factor, la părere negativ, în realitate însă sporind suma positivă a alegători­lor noștri. Bată clar, ce însemnătate are pretensiunea noa­stră de a se sei în public toate nedreptățile comise față cu românii în afaceri electorale. Trebue așa­­dară adunate toate din toate comunele, întocmai cum le adună numărul celor îndreptățiți. Ele au a fi ți­nute în evidență și a fi compuitate, căci ele ne vor da adevărata situațiune, cum stăm noi cu numărul ale­gătorilor. Și de suma alegătorilor vom ave mare necesi­tate, ori care ar fi atitudinea politică a românilor în viitor. Avem mare necesitate, fiindcă la ori­ce în­tâmplare românii să nu mai sufere a li se price, că sânt numai massă, dar nu oameni capabili de a par­ticipa activ la afacerile publice de stat. Chiar și dacă am continua și în viitor politica pasivității, care noi nu o am găsit nici când potri­vită, vom cumpăni cu votul nostru (pasiv) cu mult mai tare decât, când asupra numărului alegătorilor no­ștri va plana o negură groasă, bună de a o esploata acei, ce în tot momentul sânt gata a ne facsa de turme venite de ori alaltă ori, fără capătâiu și fără de așezământ. Destul au falsificat și falsifică istoria la umbra indiferentismului nostru. Destul au spus lumei, că numai ei sânt ce sânt, fiind­că sciau că noi tăcem și tăcând noi nedreptățiții, ei, mincinoșii, trec in lume de spunătorii adevărului, de columnele statului și pe urmă chiar și de binevoitorii noștri. De aceea încă odată ne adresăm cătră toți, câți sânt competenți a stărui cu toată energia, ca nici un contribuabil roman să nu rămână esebil din numărul alegătorilor. Spre sfârșitul acesta ar fi bine, ca în toate comunele să fie unul sau doi, sau și mai mulți in­divizi, cari anume să examineze listele electorale și indată ce observă incorectități să caute, ca acelea să se delăture pe calea sa, sau dacă nu se îndreaptă coșurile de felul din urmă să le adune. Stăruința, energia au făcut minuni în toate tim­purile. Ele ne vor duce și pre noi la țînta, care cu frunte senină o putem bucura în lumea largă ori și când, la dreptate. N’am cerut noi românii și nu cerem mai mult decât dreptate. Dar numai cu cerutul vedem, că nu e de ajuns, trebue, ca să ne îngrădim cu toate mijloacele legale, ca să ni se și dea­ Sibiin, în 23 iunie. Fiind școalele elementare și secundare deja asi­gurate, domnul ministru al instrucțiunei publice, cetim, că își întoarce privirile spre universități. FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). — Vai­ scumpe amice, dacă ne judeci pe noi după intrigile, vanitatea, violența și venalitatea in­famă a nobilimei noastre actuale de om­­și­care partid politic, trebue să ne ții de națiunea cea de pe urmă a universului, dară te ai înșela; căci în faptă, noi sântem un popor bun, și nu ne-ar trebui, decât o revoluție sau un resboiu serios, spre a aduce la suprafață, calitățile mari, părticelele de aur cu­rat, ce au căzut la fund. în momentul acesta, nu vezi din noi, decât drojdiile... Dară să vorbim de dia­­holm, nu mi ai explicat existența dtale în Stock­Cum ai făcut, în seara aceasta a intrigelor și a neîncrederei, de ai putut trăi sub mască și n’ai fost Incomodat, prin cei trei sau patru poluțai, cari lucrează pentru diferitele partide? — Pentru că nu trăiesc sub mască, precum vez­i, domnule Goefle, aceasta ar fi foarte jenat, și surită ce mă aflu la o sută de pași de barca mea, eu n’am nici o causă, a nu-mi arăta fața, firesce, cu precauțiunile cele mai simple, pentru reținerea cu­rioșilor. Eu nu sânt un personagiu atât de impor­tant, ca să umble lumea să mă vadă, și micul mi­ster, de care mă servesc, a contribuit mult la vaza, ce mi-am câștigat-o. De altmintrelea, eu, ca om de lume, nu merg așa departe, a mă întrista, dacă-mi cade vr’o dată masca jos și un trecător recunoasce din întâmplare pe foarte obscurul adept al șciinței, care, sub alt nume, se consacră studiilor sale în alte ore și în alte locuri a­le orașului. — A! Vezi! Tocmai aceasta nu mi-ai spus. Ai avut, după ocasiune, în Stockholm, alt nume, decât Cristian Waldo, și alt domicil ca Jean­ Puffo și re­stul trupei de prin cutii? — Da, domnule Goefle, încât pentru nume, vreai dară absolut să-l scii ? — De bună seamă! N’ai încredere în mine? — O! Dacă e așa, mă grăbesc a te lămuri. Numele acela este Dulac, adecă traducerea franceză a primului meu nume de fantasie, del Lago. Tarn purtat în Paris, spre a nu-mi atrage prin vre­o în­tâmplare nenorocoasă răsbunarea ambasadorului de Neapole. — Foarte bine! Și ți-ai făcut, sub numele ace­sta, ni scări relațiuni bune în Stockholm ? — N’am prea cercat, căci nu mă grăbesc. Mai nainte de toate, am voit să cunosc bine, bogă­țiile orașului, încât privesce arta și solința, și apoi fisonomia locuitorilor, gustul lor, obiceiurile lor, căci pentru un strein, fără relații, este foarte ușor a studia obiceiurile și ideile unui popor, în centrele reuniunei publice. Aceasta am făcut-o și acuma doresc a cunoasce toată Suedia, spre a mă presenta la reîntoarcerea mea în Stockholm și în Upsala în­vățaților celor mai de frunte, cu deosebi dlui de Linné. Pănă atunci, voiu fi primit scrisorile de re­­comandație, ce le-am cerut în Paris, și în tot cazul cred, că o să am a spune ceva interesant acelui bărbat vestit. Poate voiu reuși a aduna în înde­părtare obiecte, care lui i-au scăpat din vedere, și a-i face ceva plăcere, oferindui-le. Nu este călăto­rie, ce n’ar aduce descoperiri sau observațiuni folo­sitoare asupra unor lucruri deja semnalate. Un ti­­ner obține dreptul de a se întreține cu marii mă­iestrii ai sciinței numai, dacă le aduce tributul stu­diilor și resultatul recercărilor sale; astfel nu este decât o mulțămire a vanității sau a curiosității, ce tânărul și-o procură și un timp prețios, ce el răpe­­ște autorităților scientifice, încât pentru poliție, fiind­că mi-ai pus o întrebare și în privința aceasta, ea m’a lăsat în pace, după un interogator repede, în care am răspuns pe semne cu o francheță mulță­­mitoare. Bunii orășeni, la care am locuit și care m’au tratat ca pe un membru al familiei lor, au răspuns pentru buna mea purtare și au păstrat, față cu publicul, micul secret a individualității mele duple. Precum vezi, domnule Goefle, situația mea este de present foarte bună, eu îmi pot conserva

Next