Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)
1883-09-15 / nr. 107
Nr. IOV ARON ABSENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 Inni 1 fl. 75 er. Pentru monarhia pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 3 Inni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl., 3 Inni 3 fl. Sibiiu, Joi 15/27 Septemvre 1883.Anul XXXI TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei arohidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refasă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or.iiundul ca litere garmond — ți timbra de 30 or. pentru Se pare publicare. Slavii de sud. (din „P. Lloyd“) Mișcarea slavilor din Sud o descrie fiariul oposițiunei secesioniste croate, „Posor“ în chipul urmatoriu: De câte ori a venit în ceartă Ungaria cu vre o naționalitate conlocuitoare, și aceasta s’a opus contra crudelitâții aceleia, cea din urmă a fost totdeauna mielul din fabulă, care a turburat lupului apa. — Astfel s’a întâmplat și acum Croației. Croația înainte de 1848 a păcătuit foarte tare contra ungurilor, prin aceea, că s’a opus contra octroirei limbei unguresci și a început a și cultiva limba sa proprie; a păcătuit, fiindcă și-a pretins locotenența proprie, pe care în 1790 din voie liberă o a fost unit cu cea ungurească; a păcătuit, când a voit se înființeze o secțiune independentă croată la cancelaria de curte comună etc. etc. Pe atunci bărbații de stat ai Ungariei nu au fost inventat încă formula „ideei de stat“ și „Suveranitatea statului unguresc“; nășuințele croaților le numeau „vătămare a sântei coroane ungurești.“ Ca să și mascheze dinaintea lumei crudelitățile ei (politicii maghiari) afirmau încă pre atunci, că mișcarea illirica este importată din afară, ea stă in legătură cu mișcările slavice, este numai o ramură a panslavismului, adevăratul ei isvor este a se căuta în Moscva și Petersburg, de aici se susține și subvenționează ea prin ruble ruseșci. Acest joc îl joacă maghiarii și astăzi. In 1868 au încheiat pactul cu unica partidă din Croația conciliantă atunci. De atunci încoace calcă în picioare pe toată ziua disposițiunile favoritoare Croației din acest pact internațional, celelalte le esploatau spre folosul lor propriu. în fine la cea mai proaspetă călcare a acestui pact, la afișarea insigniilor cu inscripțiune ungurească și croată poporul croat și-a perdut răbdarea , și s-a pornit apoi nelinișcirile. Cine poartă acum vina? Cine a provocat escesele? în loc de a învinui pe David și Sz&páry, în loc de a să învinui pre sine însuși, ei se descarcă asupra croaților, ca și când aceștia ar fi tulburat apa, în loc de a se fi pocăit și de a-și fi îndreptat greșelile făcute de ani încoace, bărbații de stat din Budapesta și organele lor aruncă toată vina asupra croaților asupra lumei întregi, numai asupra lor nue afirmă că susceptibilitatea croaților dela 15 August încoace, o a provocat subvențiunea străină, panslavismul și rublele rusesci, înțelepții din Budapesta nu caută pre cei păcătoși în Budapesta, în sinul guvernului unguresc, ci în Petersburg, Moscva Belgrad, Sofia și Cetinje. După părerea lor mișcările croate stau în necs causul cu propaganda pan- slavistă și cu cea a slavilor din Sud. Sensibilitatea din Croația așadară provenită în urma unei nouă călcări a pactului de împăcare, călcare care formează numai o zală din lanțul multelor călcări, cei din Budapesta o caută în mișcarea slavilor din Sud, aducându o în strănsă legătură cu aceasta: în ce constă aceasta mișcare sudslavică? Presupunem că „Pester Lloyd“ scie ce se înțelege sub slavismul de sud, scie că sub slavismul de sud se ințelege grupa semințiilor slave, cari în opoziție cu slavii de nord locuesc în sudul Europei, și că acestei grupe aparțin slovenii, serbii și bulgarii. Dacă cei din redacțiunea harului din Budapesta nu au noțiune destul de clară despre referențele limbistice și etnografice ale acestei grupe, le vom spune pe scurt, că croații și sârbii, cari formează centrul acestei grupe, vorbesc una și aceiași limbă; mai departe le spunem și aceea, că limba slovenă și bulgară are așa de mare asemănare cu cea croată sau sârbească, ele atât sunt de înrudite încât dacă deputații intregei grupe s’ar întruni într’un parlament, ei s’ar pute înțelege, ar pute lucra împreună, și n’ar cădea în strâmtoarea, în care sânt naționalitățile nemaghiare din dieta Ungariei. Și politicii din Pesta trebue se fie servid și aceea, că pe vremea, când au ocupat maghiarii patria lor actuală, au aflat aici statul croat, sârb și bulgar perfect. Acestea trei state sunt fapt istoric pe care sute de ani nu l’au putut șterge.roația s’a unit mai de timpuriu cu Ungaria, Serbia și Bulgaria deveni prada acelor osmani, cari preste un secol și jumătate au domnit asupra a trei părți din Ungaria. Cu toate acestea nefericiri însă nici in Croația, nici în Serbia, nici în Bulgaria nu s’a stins consciința independenței statului. Prin loviturile forței și-au perdut statul, nu și au perdut însă nici odată consciința aceluia, și conduși de această vie consciința, s’au silit la toată ocasiunea a-și restaura perduta, sau vătămata independență de stat. Neîntreruptele insurecțiuni ale națiunei sârbe și bulgare asupra turcilor au fost vii proteste contra tiranisărei, reclamațiuni ale dreptului natural și istoric. Sârbul sau bulgarul nu și-a dat niciodată consimțământul la domnirea turcească. Și când au devenit toate țările sugrumate, singur muntosul Muntenegru a rămas ca fortăreață neinvingibilă a onoarei naționale și a libertăței de aur. Mai pre urmă o parte a țărilor sârbeșci în prima jumătate a seclului nostru și-a rescumperat independența de stat în urma răscoalei eroice sub Carageorgevici și Miloș cu ajutoriul Rusiei înrudite, în vie tot cu ajutoriul acestei Rusii s’a redat în zilele noastre libertate la o parte din țările bulgare. Ungurul paradează bucuros cu liberalismul, se provoacă cu multă plăcere la luptele sale pentru independența statului. Rákóczy și Tökölyi se servesc de prototip al libertății naționale, resboiul din 1848 ’1 numesc luptă pentru libertate. Insurecțiunea sârbilor și a bulgarilor pentru libertatea națională și a statului este așadară luptă pentru despotism ? Noi croații ne ținem de membrii vii ai grupei naționalităților sudslave. Tradițiunile naționale ale fraților noștri de peste Sava au devenit în mare parte tradițiunile noastre. Marko Kraljevici este erou național, croat ca și sârb, bulgar și sloven ca și croat. Toate semințiile sudslave și-au întrupat în acest erou pre representantul comun al libertăței lor naționale contra tiranisărei asiatice, în cântecele poporale ,și plânge croatul asemenea ca și sârbul căderea țarismului sârbesc. Reînvierea statului sârb și bulgar o a salutat și croatul cu sinceră bucurie. Aceasta e mișcarea slavilor din sud, sau dacă ne place: politica slavilor de sud. Fiecare seminție spriginesce moralicesce restaurarea și întărirea statului specific istoric și aceasta nu numai cu considerare la consanguinitate ci și cu privire la interesul propriu bine priceput, căci fiecare stat specific ’și află sprijin în celalalt lui înrudit. Aceasta este lege eternă, basată în însăși natură, care nu se poate nimici prin nici o șireție omenească. Nu există un singur om de stat pe lume, nu politic cugetătoriu, care ar crede, sau ar fi convins despre durabilitatea ordinei croate prin congresul din Berlin. Această ordine este temporară și trecătoare, ea este numai cărpitură, și încă cărpitură slabă mai slabă și de cum era pacea de odinioară de la Villafrancă pentru Italia și cea din Praga pentru Germania. Despre aceasta sunt convinși oamenii din Berlin, Viena și Budapesta tot atât de bine ca și cei din Petersburg și London cu deosebirea numai, că unii voiesc se susțină multă vreme aceasta ordine, ceilalți voeisc se-o înlocuiască cu una mai naturală și mai durabilă. Noi creații simpatisăm cu cești din urmă. Noi am dori ca peninsula balcanică se se grupeze cât mai curând natural și definitiv, ca să poată începe cât mai curând serioasa muncă a culturei, și prin aceasta se înainteze scopul comun al întregei omeniri. Nu ne putem uni cu aceia, cari nu pentru libertatea lor, pe care nu le-o atacă nimenea, ci spre ași susține egemonia și domnirea lor proprie, le-ar păre bine se vadă pe alții tîrîndu-se în sală- FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțuzesce de E. B.) (Urmare). — Să băgăm frică în dl Italian să nu te lași să te înșele și să-i promiți... — Cât? — Două sau trei oare în odaia noastră de rose *). — El nu va crede în ea! I s’a fi spus că în Suedia, sub domnirea bătrânului episcop, toate aceste s’au ruginit. — Creții cita că căpitanul din turnul cel gros are lipsă de vechiturile acele ca să deslege limba unui om, făcut din carne și din oase? — Dar așa tu creții?... — Să-i dăm vose** pănă ce va mărturisi, sau * pănă ce va fi spus unde a ascuns dovezile de lume. — Nu să poate! El va striga și castelul e plin — Și vânătoarea? Du-te și dla la vânătoare, mort sau viu, apoi toată lumea are să te însoțească. — Tot va rămânea cineva, fireaz numai lacheii oaspeților mei. Și femeile cele bătrâne ? Ele vor (zice că eu ușez un drept reservat statului. — A, da! Dia vei rîde! Eu mă însărcinez altcum a ajangea treaba: eu am să fie că e un biet om care și-a sdrobit picioarele și acum să face o operație. — Și îi vei scoate destăinuirile sale. — Da, de bună seamă... Cine să i le scoată? — Mi-ar plăcea mai bine să fiu și eu de față. — - Dra sci bine că ești slab de înger și nu poți . — Adevărat, așa ceva îmi strică stomacul și intestinele.. . Am să merg ori și cum la vânătoare. — Dar așa culcătează pănă atunci. Eu mă îngrijesc de toate. — Și vei găsi pe necunoscutul? — Acela trebue că e tovarășul Italianului. Noi nu-l putem găsi decât prin mărturisirile lui Tebaldo. — Cu atâta mai mult, că el mi-a oferit a-1 aduce... Dacă poate nu e același! — Eu am să-l spovedesc în toate privințele, dormi finiseți. — A postit Italianul? — Deplin. — Apoi du-te, eu voiu cerca a me mai odiehni nițel... Tu m’ai finiseit, Iohan... Tu ai totdeauna idei bune, eu slăbesc... Ah! cum am îmbătrânit, Dumnezeule! Iohan eși, însărcinând pe Iacob să deștepte pe baronul la carele opt. Iacob era un camarier, care dormea totdeauna într’un cabinet lângă odaia baronului. El era om cinstit și baronul juca cu dânsul rolul stăpânului cel bun, stiind bine că este folositor a avea și oameni bravi împregiurul său, firear numai ca să poată dormi în pace sub paza lor. ncât pentru Cristian, care dormea totdeauna foarte bine, în omșice loc și în omși ce societate era, se deștepta după șese oare de somn, se scula fără zgomot și privi spre cer. Nu se făcuse încă lină; dară, culcându-se tânărul bărbat iarăși, el își aminti vânătoarea, a cărei pregătiri trebuiau să fie începute în momentul acela în castelul nou. Cristian nu era vânător decât cu privință la istoria naturală. Trăgător abil, el n’avea nici când pasiunea a omorî sălbătăciuni ca să ucidă timpul și să-și arete desteritatea sa; dară o vânătoare de urși îi oferea interesul unui lucru nou, pitoresc sau interesant din punct de vedere zoologic. El se simți Nota traducătorului. Nota traducătorului. edea suferind. *) Odaia de torture. **) biciuri.