Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-01-17 / nr. 6

22 TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondente particulare ale „ Telegrafului Român. “ Brașov, în 7/19 Ian. 1887.*) Die Redactor! Te trec în Brașov din ajunul Crăciunului. Pentru întâia dată am venit Brașovul și pot z­ice, că în multe privințe nu m’am înșelat în închipuirile mele despre acest oraș mărginaș al patriei noastre. Astăzi înnainte de plecare, dispunând de câteva minute libere, permi­teți mi a ve pune pe hârtie ceva dintre impresiunile, cari le duc cu mine ca nisce reminiscențe însemnate. Ne rog înse, să nu acteptați a ve face vre­un isto­ric amănunțit despre cine scie ce lucruri, cari trec preste puterile mele spirituale. Ultimele impresiuni ale omului sunt cele mai puternice; urmând de aci, ve voiu descrie una de fe­liul acestora și anume, ședința publică a societății stu­denților dela gimnasiul și școala comercială română din Brașov. Ședința se ținu în sala institutului. Aici cu toată imputarea, ce mi s’ar face, trebue sĕ me abat puțin dela firul început, pentru a arăta simțămintele, de cari am fost pătruns la prima privire a institutului pomenit. Acest măreț edificiu, așezat într’un loc deschis și frumos cu fața spre răsărit și cătră centrul orașului, apare ca un colos, care îți accele­rează circulația sângelui de bucuria, ce se escită in­voluntar in inima omului cu simțeminte românesci. Dacă mai întri în sala cea spațioasă și bine împo­dobită a acestui pompos edificiu, pare, că nu altfel, dar ți se înnalță sufletul în cel mai înnalt estas de bucurie. Aceasta frumoasă sală cuprinde cel mai potrivit loc — centrul întregului edificiu cu o înnălțime de două etaje, dintre cari unul (cel de sus) este pentru galerie; aceasta galerie, largă, înconjură sala pe de trei părți. Plafonul precum și păreții salei sunt împodobiți cu fel de fel de tablouri esecutate după toate pre­­tensiunile picturei, dintre cari cele mai atrăgătoare îmi pare a fi potretul Marelui Andrem bar­ de Șaguna. Aici s’a arangiat seara de producțiune literară a studenților. Me postasem cu câteva minute înnainte de oarele 7 și acceptam cu nerăbdare o prestațiune a studen­ților unui institut mare român, precum nu mai avu­­sem ocaziune a vede până acum. Publicul curgea cu ploaia și în câteva minute sala gemea de oameni de toată categoria; ba îndesuirea devenise deja un timp nesuferibilă; me svârcoliam și me smulgeam din mulțime ca dintr'un teasc, cugetând, că doară mi se va mai lărgi locul, dar cu atât mai strivit me simțiam, după ce me așezam iarăși, câteva doamne ne mai putând suferi acest antidot al comodității, voi să a eși din parter și a se sui pe galerie, dar fură întoarse în calea lor și nevoite a se obicinui cu acest soiu de comoditate, sau a se întoarce acasă înnainte de a vede nici barem începutul producți­­unei. Uitându-me în sus, și văzând, că pe galerie nu se află nici măcar un suflet de om, se simțiu acum și eu cu atât mai nemulțumit, căci îmi închi­puiam, că din necomplesanța și impertinența vre­unui servitor, suntem nevoiți a suferi viața sardele­lor în cutie, dar mai în urmă mi păru rău de în­vinuirea oamenilor de serviciu, înțelegând, că dânșii au avut ordin mai înnalt a nu deschide galeria din precauțiune, ca să nu se strice. Eram în jumătatea de cătră răsărit a salei, tocmai în partea, unde erau ferestrile. Un vânt rece sufla neîntrerupt pe la urechile noastre, fără de a ne putea explica, de unde vine. Vedeam in jurul *­ Din lipsă de spațiu întârziată, Red. meu, că și alții se luptă cu acest stăpân al pustiului ca și mine, cu deosebire doamnele, — era intere­sant —­­ că aci își puneau basmaua la o urechie, aci la cealaltă. Inconvenientul acesta provine de acolo, că deși ferestrile salei sunt destul de mari, dar ochiu­rile sunt încadrate rău și după un metod foarte ne­practic, și pe lângă cari vântul poate fluera după bun placul seu. în modul acesta, cu toată încântarea, de care eram pătruns la cele dintâiu priviri ale acestui lo­caș al maselor, devenisem în urmă impacient, încât abea apucam, se se­oate odată programul, ce se esecuta de pe tribună, cu toată precisiunea și cu cel mai frumos efect, din partea sîrguitorilor stu­denți,— pe lângă alte toate îmi plăcea și îmbrăcămin­tea uniformă a studenților cu croitura, ce aduce mult cu cea militărească, carea îi prindea atât de bine, încât i ar fi tot privit. Iată și punctele pro­gramei, desvoltate în această ședință publică. 1. Președintele, dl prof. Pilția în cuvântul de deschidere arată între altele, că studenții au de mulți ani o societate de lectură, în care se perfec­ționează în diferite lucrări scientifice, administrative ș. a. — și este obiceiu vechiu la ei a da câte o șe­dință publică de acestea în tot anul în preseara sântului loan pentru stima cătră P. S. D. Episcop al Caransebeșului I. Popazu, sub a căruia inițiativă s’a înființat gimnasiul. Frumos obiceiu acesta și vred­nic de toată lauda, care o și seceră studenții, precum se vede, după vrednicie la această ocasiune. 2. Octavanul Corneliu Pop, a desvoltat cu multă dibăcie tema sa „Omul nobil trăesce și după moarte.“ 3. Orchestra societății a esecutat cu toată pre­cisiunea aria „Bălcescu murind“ de Mezzeti. 4. Controversa: Cari sunt mai superiori „Gre­cii sau Romanii?“ a) partea întâia susținută de octav. N. Mănoiu, b) partea a doua de octav. N. Bogdan. Ambii și-au susținut temele cu foarte bun succes. Cel dintâiu a escelat în variațiunea figurilor oratorice, dar s’a mărginit în temă mai mult pe lângă adu­cerea de exemple singuratice; cel de al doilea înse a făcut dese deducțiuni generale întru aperarea prin­cipiului seu. 5. Septimanul Corn. Perșinal a declamat cu succes poesia „Garda Seraiului“ de V. Alecsandri, numai cât în accentuare a urmat două estreme: unul prea forte și altul prea piano. 6. Comercialistul Traian Moșoiu din cl. a III com­. a discrtat despre „însemnătatea muncei economice.“ Tema a fost bine lucrată și tot atât de bine și predată. 7. Valsul „România-Jună de Viest, esecutat de orchestra societății, a trebuit să fie repetat la cererea nesfârșită a publicului. 8. Poesia „Electorale“ de Iac. Negruzzi a fost declamată în modul cel mai nimerit de comercialis­tul de cl. a II-a I. Savu. Mi-a plăcut foarte mult intonarea și gesticulațiunea foarte naturală a decla­matoriului. Urmându-i cu deosebită atențiune, am observat, că înțelesul poesiei are multă coincidență cu o întâmplare din Brașov, ce mi-o spuse la sosi­rea mea în ajunul Crăciunului verul meu, al cărui oaspe am fost în aceste sărbători. Dânsul îmi spu­nea adecă, ca un fel de curiositate locală, cum că nu de mult într’un sinod paroh­ial al bisericei celei mari și bogate din Brașov, când era să se întregeas­că comitetul paroh­ial și nu sciu ce representanță a școalelor celor mari, un membru al sinodului a propus să se aleagă doi profesori în comitet și tot așa și în representanța școlară, iar alt membru — dacă nu se înșel un advocat — a făcut contra­pro­punere și a eluptat alegerea alor doi indiviz­i din descrie numai un exemplariu, care e renumit în lu­mea întreagă. Este briliantul numit „Florentin“ unul din­tre cei mai mari brilianți cunoscuți în lume. El are 133’/3 carate și e cam de mărimea unui ou mare de porumb. Culoarea însă nu e cristalină, bate cevaș în galben. „Florentinul“ e tăiat în 8 laturi, cari sunt acoperite de razete, ce formează o stea cu 9 rade. Din proprietatea lui Carol bravul, principele de Burgund, care ’1 perdu într’o bătălie, ajunse pe o cale mitică în proprietatea familiei Medicii în Florența; de la aceștia îl moșteni arh­iducele Francisc Ștefan de Lotaringia, bărbatul împărătesei Maria Teresia și astfel ajunse în posesiunea înnaltei case domnitoare; în dulapul din stânga se află obiectele de lipsă la botezul archiducilor: cane, vase și învălitoare. Acele din argint și aur, aceste din mo­ire de argint cu ornamente bogate în stil rococo, cu brodării de aur și mărgele. Vff. popor, îmi pare rău, că tocmai acuma nu-­mi vine în minte numele acestui dimmn și trebue să încheiu aceasta epistolă, pentru că e timpul de a pleca la gară. Pe lângă lucrurile frumoase, ce m’au încântat, așa­dară trebe să me depart și cu o impresiune re­vă­­dând, că oamenilor cărturari nu le place se ajungă în fruntea bisericei și a școalei oameni cu mai multă învățătură și trecuți prin școale înnoite! După esecutarea tuturor punctelor din programa ședinții, studenții mai into­ară un marș frumos, care însă­­ numai de afară 1 am ascultat, pentru că eși­­­sem deja. Nu stiu cum va fi întocmită, la aceste scoale mari instrucțiunea în musica, căci în programa acestei ședințe nu a fost nici o cântare vocală, ci numai de cele instrumentale și și acestea după cum văd se învață într’un cerc de tot prea îngust de studenți, numai din sinul societății de lectură. Teodor H.­­ e întru toate identică cu ceea a coroanei, și astfel nu este fără îndoială opera aceluiași măiestru. 3. Sceptrul, deși la prima vedere pare a fi lu­crat de aceași mână ca și coroana și marul, totuși se deosebesce în mod esențial atât în privința sti­lului cât și a teh­nicei de acelea. Sceptrul s’a pre­gătit sub Matia, care s’a servit la încoronarea sa din anul 1612 pentru prima dată de el. 4. Coroana de diamant a Maj. sale împărătesei. Această coroană bogată, de o valoare peste florini, un milion și jumătate, este a împărătesei Maria Ana, care însă din incidentul încoronatei Maj. Sale Elisa­­beta de regină a Ungariei la 1867 a fost renovată și de nou decorată. Valoarea deosebită a coroanei consistă în briliantele escelente, cari atât prin mă­rimea, cât și culoarea și poleitura lor sunt aproape unice­ în feliul lor. Aceste briliante au făcut toate parte din juvaerele private ale Maria Teresiei. în jurul acestor obiecte prețioase se desfășură înnaintea noastră un cadru întreg de briliante, sa­fire și juvaere, a căror valoare totală de­sigur va face 8—10 milioane de florini. Sunt aceste lucruri, cari trebuesc văzute și pe cari nu le poți descrie, de aceea voiu trece peste ele, mărginindu-me a Ve ! (Va urma.) Desbaterea budgetului în dieta Ungariei. Luând cuvântul deputatul național Mihail Dimitri­­evici zicea că nu poate primi budgetul, nici vre-un proiect de resoluție așternut de oposiție. El aparține naționalităților și țintesce la proporțiunea alonormă, ce există între numeral ce-­l represintă naționalitățile și între representanții lor în legislativă Șase milioane de maghiari numera mai mult ca 400 de representanți, pe când 71­Ce milioane ale poporațiunii de altă naționalitate sunt representate numai prin vre-o câțiva deputați. Această anomalie caracterisează întreg sistemul ac­tual de guvernare. Statul este acel perfect organism social, care numai atunci poate se funcționeze cu succes, când nu este împedecat în desvoltare nici un organism al seu. La noi înse sunt împedecate organismele în desvoltare. Unde există un deficit cronic de 30 milioane, unde datoriile sta­tului în decurs de 19 ani cresc de la 200 milioane la 2 m­i­­liarde, nu poate fi vorba de o regulată funcționare a mași­năriei statului. Dacă și în toate ramurile vieții noastre de stat întâlnim mereu stări nesănătoase. Toate calamitățile noastre financiare precum și des a­­mintita corupțiune sunt a se atribui actualului guvern. Rasa, pe care e creat statul acesta, și părțile, cari îl întregesc nu se respectează. Ar fi la timp, ca să se convingă oamenii noștri de stat, ca așa mai departe nu poate se meargă, și cum a făcut Austria absolutistică, de a lupt’o cu centrali­­zația și germanizarea, așa ar trebui să vadă și maghiarii, că ei, 6 milioane de oameni, nu pot se stăpânească absolut 10 milioane de oameni de altă naționalitate. (Reprobări din toate părțile.) Durere însă membrii acestei case sunt străini acestei vederi, cu singura excepție poate, a deputatului Lu­dovic Mocsály. (Sgomot în stânga extremă.) Națiunea maghiară e stăpânită de cel mai mare șovinism, iar acest șovinism se nutreșce prin presa monopolisată de evrei. Vorbitorul aminteșce oposiția stăruitoare, ce au făcut’o mai ales șerbii instiințelor centraliste ale Austriei. Dacă nu erau­­ s érbii atunci, poate i-ar fi succes lui Schmerling, ajutat fiind de naționalități se rupă opoziția maghiarilor. Lucru ciudat, că tocmai sârbii s’au luptat mai mult pen­tru restabilirea constituției, acei șerbi, care înnainte de asta cu 10 pănă 12 ani au stat față în față cu maghiarii într’un resboiu pe față. Cine cunoasce disposiția șerbilor la anul 1848/49, și apoi se gândesce, că maghiarii au nimicit și de­vastat comunele din Banat și Bacica (Veci în stânga extremă, sârbii au comis cruzimi!), acela se va mira de această re­ped­e schimbare a disposiției. Această schimbare e de a se mulțumi în prima linie la Svetozar Miletici (Contraziceri în stânga estremă,), pe care, drept mulțumită pentru­­ servici­ile prestate, l-au băgat în închisoare, violând dreptul de imu­nitate al deputaților, și acolo atâta l-au urmărit cu veclați­­uni, încât astăzi este un mort viu. Acest cal îngrozitoriu, va fi pentru vecinicie un exemplu respingătoriu pentru gene­­rațiunea sârbească mai tineră. Când a început Miletici lupta pentru constituția maghiară, li s’a promis șerbilor cehiul și pământul. Când înse maghiarii au venit la putere, nu au voit să scie nimic despre cele promise, în condițiunile de pace, ce Beöthy și Vukovitz le-au pus sârbilor la 1848, se ziceau ca șerbii își pot formula în limba lor petițiunile lor cătră regim și cătră toate autoritățile ci­vile. Astăzi pretind judecătoriile cercuale din cercul, ce îl represeată vorbitoriul ca t­ate esibitele să se scrie în limba maghiară. Atunci li s’a promis sârbilor libera alegere a pa­­triarh­ului, astăzi patriarh­ul se denumesce. Li s’a promis sâr­bilor și aceea, că ei vor sta sub conducerea unui voivod special. Existența graniții militare a fost făcută atârnătoare de la voința poporațiunii, în actuala eră constituțională nici nu se întreabă sârbii în cestiune de civilizație. Când mini­strul Szemere a așternut legea­­ pentru naționalități, a zis, că cestiunea naționalităților trebue astfel cu resolvată, încât și Atotputernicul se­mns: „maghiarii au meritat libertatea, căci ei pot să fie drepți față cu celelalte naționalități.“ Legea de astăzi, pentru naționalități este o ironia a egalității naționalităților. Această lege nu s’a întrebuințat încă pănă în Ziua de astăzi în toate părțile ei, precum dl ministru-president însuși a recunoscut acum e anul cu pri­­legiul desbaterii asupra budgetului. Și toată casa a aprobat cele zise de dl ministru-president. Conducătorii opoziției mo-

Next