Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-09-26 / nr. 104
420 Reformele administrative se vor reintroduce, și spre acest scop lucră guvernul cu mare activitate mai ales că se dă fotă silință a presenta un proiect de reformă administrativă, care să nu scadă din autonomia, ce o au comunele, dar totodată să stea în directă contrală cu guvernul. Mai mult a vorbit premieriul de persona sa, care a fost un obiect de batjocură în fața celor cari s’au încercat în periodul trecut a nimici principiile fundamentale constituționale, cari ne având mijloce mai sfinte de a lucră s’au descicărcat cu învinuiri asupra personei sale. Aceste au fost în liniamente generale expunerile premieriului ungar și din ele transpiră, că lucrurile nu sunt tocmai așa netede precum se prezentau foile guvernamentale în cea ce privesce politica internă a statului nostru, ci încât privesce politica esternă premieriul nostru s’a mărginit mai bine a tăca, decât se atingă vre o cordă simțitore, și a lăsa aceste enunciațiuni altora, cari póte se află in împrejurări mai favoritare, decum ne aflăm noi. In neci cu călătoria împăratului german la Atena, unde va conveni cu moștenitoriul de tron din Enginera și cu alți membrii din case domnitare se aduce și călătoria la Costantinopol Acesta călătorie la înalta portă s’a anunțat oficios, și presa se ocupă cu viu interes, căci de ea par a fi legate multe cestiuni de însemnătate politică, ce se vor regulă pe acesta cale, dacă ele nu s’au putut regulă pe calea lor diplomatică. Se susține chiar, că împăratul german va fi și ospete României. Acesta scrie se dă însă sub totă reserva. Cu atât mai importantă este însă cea dintâiu, deorece tocmai în ajunul călătoriei presa austriacă și în special cea berlineză se ocupă cu o cestiune, ce se trăgăneză atâta vreme, cu recunoscerea principelui Ferdinad de principe legal pe tronul bulgar. începutul l’a făcut o feie oficiosă din Viena, esprimându și părerea, că sultanul e chemat a luă în mănă acesta afacere și a lucră pentru resolvarea ei. înalta poftă să premergă ca exemplu, recunoscând pe principele Ferdinad și ei îi vor urmă celelalte puteri centrale europene. E lucru remarcabil, că presa berlineză, care după Șisa lui Bismarck privia Bulgaria de o Hecuba pentru Germania, merge și mai departe decât oficiosul din Viena și dice ca să se proclame tot deodată unirea Rumeliei cu Bulgaria, făcând apel la celelalte puteri ca să propage și să sprijinescă aceste propuneri spre a se resolvi cât mai în graba cestiunea orientală și a se pune astfel la capăt conflictelor, ce s’ar pute nasce. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român“. Munții apuseni, 22 Septembre, 1889. Die redactor! Intre bogățiile cele mari, cu cari pute se mândri statul nostru, se numără și aurul cel mult, ce se scate din așa numiții „munții apuseni“ ai Ardelului. In adevăr vinele acestor munți au dat din timpurile cele mai vechi cel mai bun aur și cu totă activitatea uriașă, ce s’a desvoltat în tote epocele de a esploată cât se pate mai mult aur, totuși munții aceștia de renume istoric cuprind încă in sinul lor cantități enorme de aur și vinele lor par nesecate. Dovadă despre acesta ne dau descoperirile cele nouă ce s’au făcut și cantitățile mari de aur, ce s’au scos mai ales în timpul din urmă. Ceea ce me face să prind condeiul în mână nu e însă nicidecum intențiunea de a face istoricul acestor mine bogate și a aminti peripețiile, ce s’au succedat pănă în actele notre, ci me mărginesc numai la actualele împrejurări, cari în adevăr ne pun pe gânduri. Legea din 1884 a țintit a ușura lucrătorilor formarea de reuniuni. Dar aeschis pe economi. Aceștia însă au aflat mijloce spre a se pute folosi de ea. Ei formară reuniuni pentru a pute cumpăra în comun gânoiuri măiestrite, sămențe, mașine agricole 8. c. Din acest motiv ei aparțin în Lyon, reuniunilor de consum. Sindicatele industriale sunt de mai multe feliuri. In Lyon intreprinzetorii (patronii, dătători de muncă) formeza vre-o 44 de sindicate In comunele din apropiere sunt numai 4 Primitorii de lucru dispun de 85 de sindicate, 8 sau 9 ’și au etablismentul afară de oraș, 9 sindicate sunt mieste, compuse din măestrii și sodali, tote celelalte se află în Lyon. Sindicatele sunt reuniuni, cari sunt conduse de un consiliu Acesta supraveghezá asupra întregului, se îngrijesce și represintă reuniunea. Membrii solvesc o anumită taclă pe fiecare săptămână sau lună. Sindicatele sunt organe, a căror valare depinde dela întrebuințarea lor. (Va urma) TELEGRAFUL ROMAN în foia, ce redigeați, de redactor, s’a ventilat de mai multe ori despre aurăria Ardeiului și s’a accentuat în mai multe rânduri, că am ajuns în țara nóstra de străinii ne esploateza bogăția pământului, ci noi băștinașii, cari o am apărat cu peptul și cu brațele nóstre între cele mai triste și periculose vremi, va trebui să luăm lumea în cap și să ne căutăm pânea de tate lilele în alte părți și în alte țări Cine s’ar încerca să desmințască aceste afirmațiuni atât de sincere, comite nu numai nedreptate strigătore la ceriu, dar chiar și păcat pentru nomul seu. Cine a cunoscut numai înainte cu 10—20 de ani aceste părți și face o comparațiune între viața de atunci a poporului și cea de astăzi, ajunge la un resultat de tot trist. Lucrul se explică de sine. Românul nostru, — căci numai el era stăpân preste aceste locuri bogate, — scoția aurul pentru sine, plătind numai o mică contribuțiune, și deși mijlocele cu cari se folosia la esploatarea lui erau destul de primitive, totuși î și putea agonisi din munca sa încât trăia îndestulii și nu arare ori au fost întâmplări, cari au contribuit la îmbunătățirea sa materială în mod însemnat. Pare însă că tocmai acest traiu jignit nu l’a mai făcut să se îngrijescă și pentru viitoriu, ci gândind, că sortea n e destul de asigurată, s’a încredințat cu totul numai destinului. Pănă ce era cu dare de mână, nu s’a înduplecat să și perfecționeze omeni în ale montanisticei, nu s’au îngrijit a-și perfecționa mijlocele de esploatare după cerințele timpului și mai presus de tote nu s’a lăsat egoismul să se asocieze, ca cu capitaluri mari se se apuce de lucru și să esploateze bogăția moșiei lor pe sema lor. Acestea sunt cele dintâia cause, pentru care vedem azi partea cea mai mare a populațiunei din aceste părți săracă și servilă. Străinii au trimis bărbați experți în aceste părți, au studiat locurile, și încredințându-se de bogăția cea mare, ce zace în pământul nostru, ne-am pomenit cu o mulțime de societăți streine: francese, engleze, germane, cari pe întrecute caută să ne care tot aurul. E imposibil să te mai opui concurenții, ce o desvoltă ele. Capitalele însemnate și mijlocele cele mai perfecționate sunt factorii, ce ne scot bogăția din țară. A fost destul câțiva ani pentru ca capitalele se li se sporescá și cu ele și activitatea, ce o a desvoltat, și a fost destul câțiva ani, ca românul să dea de tot îndărăpt, partea cea mai mare dintre proprietarii de mine să-și vândă averea și să fie buni bucuroși, că au fost primiți de societățile străine ca să muncesca pe o plată destul de neînsemnată. Agii băeșii sunt cei mai năcăjiți omeni, nimenea nu-i mai îmbie cu lucrul, ci sunt siliți să se îmbie ei mai pe nimica; ér cei cari totuși mai au mine, de nu și le vor sei bine apăra, vor trece în curând în proprietatea străinilor, îmbogățirea streinilor deoparte, oi pe de altă parte miseria cu care luptă poporul și tractarea batjocoritore au fost și motivele esceselor de răsbunare, ce s’au întâmplat în anii trecuți la Vulcoiu și aicea. Mi-ar fi venit în adevăr de tot neexplicabilă corespondența mai prospătă datată din Crișcior, în care un domn se încerca a repara greșala, ce o a făcut o societate și a o sfătui, cum să purcedă, dacă vo esce să cumpere „proprietatea“ micilor societăți române, când a și presupune, că ea n’ar fi fost scrisă bona fide pentru îmbunătățirea și îndreptarea lucrurilor și a împrejurărilor, în cari ne aflăm noi băeșii. Străinii sciu să și ajute și își și pot ajuta, ei dispun de capitaluri și au început a și aduce chiar și omeni din nămul lor și pe băeșii noștri îi folosesc numai în estrema necesitate. Inchein aceste șiruri, esprimând dorința, ca să ne inspirăm mai mult de dubilul social, să nu fim așa de egoiști, și se ne ajutăm noi de noi, dacă voim să mai stăpânim ceva dintre aceste locuri romantice și pline de amintiri istorice, cari formeza o pagină de mândrie în istoria poporului nostru. Originea sărbătorilor. "(Urmare). Muntenul, însemnăm aci, că pe timpul lui Tertullian (1 220) tote dilele dela Pasci pănă la Rusalii s’au serbat cu serviciu duleesc fără post și îngenunchiare (Tertull. Ioc. citat. Șaguna ist. bis. I p. 119. § 108). In aceste file — dela Pasci pănă la Rusalii — se cetiau în biserică Faptele Apostolilor, precum acesta se vede și dintr’un decret a lui Teodosiu cel tiner (cod. Theod. lit 15 tit. 5) în care se amintesc„ cetirea acestei cărți biblice, și precum acesta cu deosebire aflăm la s. Chrisostom, Marele a scris amenunțit despre acesta o omilie întrega, în care desfășură el causa, că de ce în acest timp se cetesc „faptele apostolilor“ la liturghie, pe când în celelalte timpuri „apostolurile“ sunt împărțite după ocasiunea timpului. Anume el ziice: „că deorece faptele miraculose ale apostolilor confirmă adevărul învierii lui Christos, ér acele (fapte) sunt însemnate în acesta carte, așa este forte ecuitabil, ca se se cetesc„ în sărbătorea învierii“ (sub care Chrysostom înțelege timpul de la Pasci pănă la Rusalii). După acesta urmeza sărbătorea Arătării Domnului. Sub Arătarea Domnului în vechime se înțelegea acuși Nașcerea lui Christos, acu și Botezul Domnului. Mai târziu apoi amândouă aceste numiri se deschimbă în Nasterea lui Christos (care noi o numim altcum Crăciunul) și în Theophania. Arătarea lui Christos in trup, cari ambe numiri aveau unul și același înțeles, precum observă Nazianianul (orat. 39). Ceea ce priveste vechimea acestei sărbători, așa aflăm urme despre ea deja în seclul al doilea, deși nu se póte trage la Indoéla, că s’a serbat deja și mai nainte, amintită fiind de episcopul Cesariei Teofil, cam pe timpul împăratu- Commod (180— 192). Ba dacă am admite autenticitatea epistolelor decretate ale papilor din Roma, (despre cari se îndoesce și Șaguna, ist. bis. I p. 141) atunci sărbătorea acesta apare și mai veche, căci aflăm la papa Telesfor, carele a trăit pe timpul lui Antonin Pius (138—161; acest împărat roman a apărat creștinii contra furiei poporului),a decretat, „că noptea înaintea Nascerii lui Christos să se serbeze și să se petrecă cu servit ddeese și cântări“. Că s’a serbat însă înainte de împăratul Constantin cel mare,, este mai mult ca sigur (v. Șaguna, I. c. p. 163, § 149). Că în ce ții s’a ținut, sărbatu-s’a ea în 25 Decembre, precum o serbăm noi astăzi ori în altă Și — nu voiu disputa verosimil este, că cei din răsărit o serbau la 6 Ianuarie sub numirea de Arătarea Domnului, pănă ce în fine influințați de lumina apusănă o așezară pe Ilina, în care o ținem și astazi. Când s’a statorit se învederéza dintr’o omilie a lui Chrysostom despre Nascerea Domnului ținută la anul 386,zicănd : „nu s’a împlinit încă zece ani, de când sărbătărea acesta se ține în biserica nóstra (dela răsărit) în aceste aii; — la început ea a fost cunoscută celor dela apus, cari nu de prea mult timp ne-au învățat și pe noi; —cu deosebire cei din Roma au avut cunoștință apriată despre ea, căci ei o serbau deja de mult și conform unei tradițiuni vechi," aducând înainte diferite cause, prin cari demonstră, că acesta este adevărata ^i, în care s’a născut Christos. Și acum s’ar fi și putut afla un timp mai potrivit pentru Nasterea Mântuitoriului lumei, ca acela, în care stăpânirea întunerecului (solsticiul de érmá) ajunsă la culme începe a face loc luminei (solisticului de primăvară) triumfatóre. în seclul al cincilea serbátórea acesta deveni generală, fiind socotită între sărbătorile cele mai de căpetenie, însă nici în acel vec nu se sărba preste tot la răsărit in 25 Decembre. Cei din Egipet mai puțin adoptau acesta ții Mai mulți episcopi credeau, că serbaterea Arătării (Epiphania) coincide cu timpul Nascerei lui Christos. Episcopul Iuvenal din Ierusalim abia pe la anul 431 introduse în eparhia sa sărbătorea Nascerii după usul roman pe 25 Decembre. Prin o lege a împăratului Iustian din seclul al șasele se stat ori definitiv în tote bisericile, adecă s’a separat cu totul de sărbătorea Arătării sau Botezului Domnului, care s’a sărbat la 6 Ianuarie. Numirea acesta își trage originea dela o arătare sau descoperire întreită, cari tóte trei deși nu în unul și același timp s’a întâmplat. Arătarea cea dintâiu s’a întâmplat când cu steua, care a condus pe maghi la Christos; a doua a fost cunoscuta descoperire la Botezul Domnului Christos, când tote persanele din s. treime s’au arătat în mod văduv: și anume Tatăl sub o voce din ceriu, Fiul în apa Iordanului, or Ducitul sfânt sub chipul vădut al unui porumb. Sărbatórea acesta (asem. Tit. 2. 12; 3. 4) a fost totdeuna ținută ca o sărbatóre mare, și după Chrisostom (om. 22 despre Botezul lui Christos) acesta este adevărata Arătare a Domnului, pentru că Christos la nașterea sa a apărut în lume incognito, în mod ascuns, pe când la Botezul seu a mărturisit și a vestit public lumea, că el este Fiul lui Dileu. Și în acest timp intrând el în Iordan a sfințit apa, care în mod spiritual să ne spele de păcate : „Io- amintirea aceleia — țlice Chrysostom loc c tat — au fost creștinii obicinuiți a duce după mersul nopții apă la solenitățile Botezului, care în aceea zi se sfința, după aceea o duceau acasă și o păstrau, rămânând un an întreg, ba doi și pănă la trei ani frumosá, curată și limpede.“ A treia Arătare, care se închipueșce în aceste an a fost descoperirea Dulerii lui Christos,care s’a întâmplat, când cu miraculosa prefacere a apei în vin de la nunta din Cana Galileii, la care și Mântuitoriul nostru a participat cu înalta sa prezență. Tóte acestei trei aparițiuni, cred eu, că se închipue sub Arătarea Domnului, deși biserica nóstra la Arătarea Domnului amintesce eschisiv Botezul Domnului și nu face ca cea apusena, care în acesta ii amintesce pe cei trei crai (maghi). Dacă căutăm după originea acestei sărbători, apoi aceea se trage din orient, și verosimil din Egipet. Pate fi că ortodocșii de acolo de la Basilideni, or Basilides () probabil a fost îndemnat spre alegerea acestei flile prin serbaterea lui Isis. Comunele ortodocse egiptene a voit să opună sărbătorii eretice a basilidenilor o sărbátore ortodocsă. (Va urma). *) Basilides a trăit pe timpul lui Traian și Hadrian, el a fost fondatoriul unei dintre cele mai însemnate sisteme gnostice.