Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-09-26 / nr. 104

420 Reformele administrative se vor reintroduce, și spre acest scop lucră guvernul cu mare activitate mai ales că se dă fotă silință a presenta un pro­iect de reformă administrativă, care să nu scadă din autonomia, ce o au comunele, dar totodată să stea în directă contrală cu guvernul. Mai mult a vorbit premieriul de persona sa, care a fost un obiect de batjocură în fața celor cari s’au încercat în periodul trecut a nimici p­rinci­piile fundamentale constituționale, cari ne având mijloce mai sfinte de a lucră s’au des­ci­cărcat cu învinuiri asupra personei sale. Aceste au fost în liniamente generale expune­­rile premieriului ungar și din ele transpiră, că lu­crurile nu sunt tocmai așa netede precum se pre­­zentau foile guvernamentale în cea ce privesce po­litica internă a statului nostru, ci încât privesce po­litica esternă premieriul nostru s’a mărginit mai bine a tăca, decât se atingă vre o cordă simțitore, și a lăsa aceste enunciațiuni altora, cari póte se află in împrejurări mai favoritare, decum ne aflăm noi. In neci cu călătoria împăratului german la Atena, unde va conveni cu moștenitoriul de tron din Engin­era și cu alți membrii din case domnitare se aduce și călătoria la Costantinopol Acesta călătorie la înalta portă s’a anunțat ofi­cios, și presa se ocupă cu viu interes, căci de ea par a fi legate multe cestiuni de însemnătate poli­tică, ce se vor regulă pe acesta cale, dacă ele nu s’au putut regulă pe calea lor diplomatică. Se susține chiar, că împăratul german va fi și ospete României. Acesta scrie se dă însă sub totă reserva. Cu atât mai importantă este însă cea dintâiu, deore­ce tocmai în ajunul călătoriei presa austriacă și în special cea berlineză se ocupă cu o cestiune, ce se trăgăneză atâta vreme, cu recunoscerea prin­cipelui Ferdinad de principe legal pe tronul bulgar. începutul l’a făcut o feie oficiosă din Viena, esprimându și părerea, că sultanul e chemat a luă în mănă acesta afacere și a lucră pentru resolvarea ei. înalta poftă să premergă ca exemplu, recunoscând pe principele Ferdinad și ei îi vor urmă celelalte puteri centrale europene. E lucru remarcabil, că presa berlineză, care după Șisa lui Bismarck privia Bulgaria de o Hecuba pentru Germania, merge și mai de­parte de­cât oficiosul din Viena și d­ice ca să se proclame tot deodată unirea Rumeliei cu Bulgaria, făcând apel la cele­lalte puteri ca să propage și să sprijinescă aceste propuneri spre a se resolvi cât mai în graba cestiunea orientală și a se pune astfel la capăt con­flictelor, ce s’ar pute nasce. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român“. Munții apuseni, 22 Septembre, 1889. Die re­dactor! Intre bogățiile cele mari, cu cari pute se mân­dri statul nostru, se numără și aurul cel mult, ce se scate din așa numiții „munții apuseni“ ai Ardelului. In adevăr vinele acestor munți au dat din tim­purile cele mai vechi cel mai bun aur și cu totă activitatea uriașă, ce s’a desvoltat în tote epocele de a esploată cât se pate mai mult aur, totuși munții aceștia de renume istoric cuprind încă in si­nul lor cantități enorme de aur și vinele lor par nesecate. Dovadă despre acesta ne dau descoperirile cele nouă ce s’au făcut și cantitățile mari de aur, ce s’au scos mai ales în timpul din urmă. Ceea­ ce me face să prind condeiul în mână nu e însă nici­decum intențiunea de a face istoricul acestor mine bogate și a aminti peripețiile, ce s’au succedat pănă în actele notre, ci me mărginesc nu­mai la actualele împrejurări, cari în adevăr ne pun pe gânduri. Legea din 1884 a țintit a ușura lucrătorilor formarea de reuniuni. Dar a­eschis pe economi. Aceș­tia însă au aflat mijloce spre a se pute folosi de ea. Ei formară reuniuni pentru a pute cumpăra în comun gânoiuri măiestrite, sămențe, mașine agricole 8. c. Din acest motiv ei aparțin în Lyon, reuniunilor de consum. Sindicatele industriale sunt de mai multe feliuri. In Lyon intreprinzetorii (patronii, dătători de muncă) formeza vre-o 44 de sindicate In comunele din apropiere sunt numai 4 Primitorii de lucru dispun de 85 de sindicate, 8 s­au 9 ’și au etablis­mentul afară de oraș, 9 sindicate sunt mieste, com­­puse din măestrii și sodali, tote celelalte se află în Lyon. Sindicatele sunt reuniuni, cari sunt conduse de un consiliu Acesta supraveghezá asupra în­tregului, se îngrijesce și represintă reuniunea. Mem­brii solvesc o anumită taclă pe fie­­­care săptă­­mână sau lună. Sindicatele sunt organe, a căror valare depinde dela întrebuințarea lor. (Va urma) TELEGRAFUL ROMAN în foia, ce redigeați, d­e redactor, s’a ventilat de mai multe ori despre aurăria Ardeiului și s’a accentuat în mai multe rânduri, că am ajuns în țara nóstra de străinii ne esploateza bogăția pământului, ci noi băștinașii, cari o am apărat cu peptul și cu brațele nóstre între cele mai triste și periculose vremi, va trebui să luăm lumea în cap și să ne că­utăm pânea de tate­­ lilele în alte părți și în alte țări Cine s’ar încerca să desmințască aceste afirma­țiuni atât de sincere, comite nu numai nedreptate strigătore la ceriu, dar chiar și păcat pentru no­mul seu. Cine a cunoscut numai înainte cu 10—20 de ani aceste părți și face o comparațiune între viața de atunci a poporului și cea de astăzi, ajunge la un resultat de tot trist. Lucrul se explică de sine. Românul nostru, — căci numai el era stăpân preste aceste locuri bogate, — scoția aurul pentru sine, plătind numai o mică contribuțiune, și deși mijlocele cu cari se folosia la esploatarea lui erau destul de primitive, totuși î și putea agonisi din munca sa încât trăia îndestulii și nu arare ori au fost întâmplări, cari au contribuit la îmbunătățirea sa materială în mod însemnat. Pare însă că tocmai acest traiu jignit nu l’a mai făcut să se îngrijescă și pentru viitoriu, ci gân­dind, că sortea n­ e destul de asigurată, s’a încre­dințat cu totul numai destinului. Pănă­ ce era cu dare de mână, nu s’a înduple­cat să și perfecționeze omeni în ale montanisticei, nu s’au îngrijit a-și perfecționa mijlocele de esplo­­atare după cerințele timpului și mai presus de tote nu s’a lăsat egoismul să se asocieze, ca cu capitaluri mari se se apuce de lucru și să esploateze bogăția moșiei lor pe sema lor. Acestea sunt cele dintâia cause, pentru care vedem azi partea cea mai mare a populațiunei din aceste părți săracă și servilă. Străinii au trimis bărbați experți în aceste părți, au studiat locurile, și încredințându-se de bogăția cea mare, ce zace în pământul nostru, ne-am po­menit cu o mulțime de societăți streine: francese, engleze, germane, cari pe întrecute caută să ne care tot aurul. E imposibil să te mai opui concurenții, ce o desvoltă ele. Capitalele însemnate și mijlocele cele mai perfecționate sunt factorii, ce ne scot bogăția din țară. A fost destul câți­va ani pentru­ ca capitalele se li se sporescá și cu ele și activitatea, ce o a des­voltat, și a fost destul câțiva ani, ca românul să dea de tot îndărăpt, partea cea mai mare dintre proprietarii de mine să-și vândă averea și să fie buni bucuroși, că au fost primiți de societățile stră­ine ca să muncesca pe o plată destul de neînsemnată. Agii băeșii sunt cei mai năcăjiți omeni, nimenea nu-i mai îmbie cu lucrul, ci sunt siliți să se îmbie ei mai pe nimica; ér cei­ cari totuși mai au mine, de nu și le vor sei bine apăra, vor trece în curând în proprietatea străinilor, îmbogățirea streinilor deoparte, oi pe de altă parte miseria cu care luptă poporul și tractarea batjocoritore au fost și motivele esceselor de răsbu­nare, ce s’au întâmplat în anii trecuți la Vulcoiu și aicea. Mi-ar fi venit în adevăr de tot neexplicabilă cores­pondența mai prospătă datată din Crișcior, în care un domn se încerca a repara greșala, ce o a făcut o societate și a o sfătui, cum să purcedă, dacă vo esce să cumpere „proprietatea“ micilor societăți ro­mâne, când a și presupune, că ea n’ar fi fost scrisă bona fide pentru îmbunătățirea și îndreptarea lucrurilor și a împrejurărilor, în cari ne aflăm noi băeșii. Străinii sciu să și ajute și își și pot ajuta, ei dispun de capitaluri și au început a și aduce chiar și omeni din nămul lor și­ pe băeșii noștri îi folo­sesc numai în estrema necesitate. Inchein aceste șiruri, esprimând dorința, ca să ne inspirăm mai mult de dubilul social, să nu fim așa de egoiști, și se ne ajutăm noi de noi, dacă voim să mai stăpânim ceva dintre aceste locuri romantice și pline de amintiri istorice, cari formeza o pagină de mândrie în istoria poporului nostru. Originea sărbătorilor. "(Urmare). Muntenul, însemnăm aci, că pe timpul lui Tertul­lian (1 220) tote dilele dela Pasci pănă la Rusalii s’au serbat cu serviciu duleesc fără post și îngenunchiare (Tertull. Ioc. citat. Șa­­guna ist. bis. I p. 119. § 108). In aceste­­ file — dela Pasci pănă la Rusalii — se cetiau în biserică Faptele Apostolilor, precum acesta se vede și dintr’un decret a lui Teodosiu cel tiner (cod. Theod. lit 15 tit. 5) în care se amintesc„ cetirea acestei cărți biblice, și precum acesta cu deosebire aflăm la s. Chrisostom, Marele a scris amenunțit despre acesta o omi­lie întrega, în care desfășură el causa, că de ce în acest timp se cetesc „faptele apostolilor“ la liturghie, pe când în cele­lalte timpuri „apostolurile“ sunt împărțite după ocasiunea tim­pului. Anume el ziice: „că de­ore­ce faptele miraculose ale apostolilor confirmă adevărul învierii lui Christos, ér acele (fapte) sunt însemnate în acesta carte, așa este forte ecui­­tabil, ca se se cetesc„ în sărbătorea învierii“ (sub care Chrysostom înțelege timpul de la Pasci pănă la Rusalii). După acesta urmeza sărbătorea Arătării Domnului. Sub Arătarea Domnului în vechime se înțelegea acuși Nașcerea lui Christos, acu și Botezul Domnului. Mai târz­iu apoi amân­două aceste numiri se deschim­­b­ă în Nasterea lui Christos (care noi o numim altcum Crăciunul) și în Theophania. Ară­tarea lui Christos in trup, cari ambe numiri aveau unul și același înțeles, precum observă Nazianianul (orat. 39). Ceea­ ce priveste vechimea acestei sărbători, așa aflăm urme despre ea deja în seclul al doilea, deși nu se póte trage la Indoéla, că s’a serbat deja și mai nainte, amintită fiind de episcopul Cesariei Teofil, cam pe timpul împăratu- Commod (180— 192). Ba dacă am admite autenticitatea epistolelor decretate ale papilor din Roma, (despre cari se îndoesce și Șaguna, ist. bis. I p. 141) atunci sărbă­­torea acesta apare și mai veche, căci aflăm la papa Telesfor, carele a trăit pe timpul lui Antonin Pius (138—161; acest împărat roman a apărat creștinii contra furiei poporului),a decretat, „că noptea înaintea Nascerii lui Christos să se ser­beze și să se petrecă cu servit dd­eese și cântări“. Că s’a serbat însă înainte de împăratul Constantin cel mare,, este mai mult ca sigur (v. Șaguna, I. c. p. 163, § 149). Că în ce ții s’a ținut, sărbatu-s’a ea în 25 Decembre, precum o serbăm noi astăzi ori în altă Și — nu voiu disputa verosimil este, că cei din răsărit o serbau la 6 Ianuarie sub numirea de Arătarea Domnului, pănă­ ce în fine influințați de lumina apusănă o așezară pe Ilina, în care o ținem și astazi. Când s’a statorit se învederéza dintr’o omilie a lui Chrysostom despre Nascerea Domnului ținută la anul 386,­­zicănd : „nu s’a împlinit încă zece ani, de când sărbătărea acesta se ține în biserica nóstra (dela răsărit) în aceste aii; — la început ea a fost cunoscută celor dela apus, cari nu de prea mult timp ne-au învățat și pe noi; —cu deosebire cei din Roma au avut cunoștință apriată despre ea, căci ei o serbau deja de mult și conform unei tradițiuni vechi," adu­când înainte diferite cause, prin cari demonstră, că acesta este adevărata ^i, în care s’a născut Christos. Și acum s’ar fi și putut afla un timp mai potrivit pentru Nasterea Mân­­tuitoriului lumei, ca acela, în care stăpânirea întunerecului (solsticiul de érm­á) ajunsă la culme începe a face loc lum­inei (solisticului de primăvară) triumfatóre. în seclul al cincilea serbátórea acesta deveni generală, fiind socotită între sărbătorile cele mai de căpetenie, însă nici în acel vec nu se sărba preste tot la răsărit in 25 De­cembre. Cei din Egipet mai puțin adoptau acesta ții­ Mai mulți episcopi credeau, că serbaterea Arătării (Epiphania) coincide cu timpul Nascerei lui Christos. Episcopul Iuvenal din Ierusalim abia pe la anul 431 introduse în eparh­ia sa sărbătorea Nascerii după usul roman pe 25 Decembre. Prin o lege a împăratului Iustian din seclul al șasele se stat ori definitiv în tote bisericile, adecă s’a separat cu totul de sărbătorea Arătării sau Botezului Domnului, care s’a săr­­bat la 6 Ianuarie. Numirea acesta își trage originea dela o arătare sau descoperire întreită, cari tóte trei deși nu în unul și același timp s’a întâmplat. Arătarea cea dintâiu s’a întâmplat când cu steua, care a condus pe maghi la Christos; a doua a fost cunoscuta descoperire la Botezul Domnului Christos, când tote per­­sanele din s. treime s’au arătat în mod văduv: și anume Tatăl sub o voce din ceriu, Fiul în apa Iordanului, or Ducitul sfânt sub chipul văd­ut al unui porumb. Sărbatórea acesta (asem. Tit. 2. 12; 3. 4) a fost tot­­deuna ținută ca o sărbatóre mare, și după Chrisostom (om. 22 despre Botezul lui Christos) acesta este adevărata Ară­tare a Domnului, pentru­ că Christos la nașterea sa a apărut în lume incognito, în mod ascuns, pe când la Botezul seu a mărturisit și a vestit public lumea, că el este Fiul lui Dileu. Și în acest timp intrând el în Iordan a sfințit apa, care în mod spiritual să ne spele de păcate :­ „Io- amintirea aceleia — țlice Chrysostom loc­ c tat — au fost creștinii obi­cinuiți a duce după mersul nopții apă la solenitățile Botezu­lui, care în aceea z­i se sfința, după aceea o duceau acasă și o păstrau, rămânând un an întreg, ba doi și pănă la trei ani frumosá, curată și limpede.“ A treia Arătare, care se închipueșce în aceste an­­ a fost descoperirea Dulerii lui Christos,­­care s’a întâmplat, când cu miraculosa prefacere a apei în vin de la nunta din Cana Galileii, la care și Mântuitoriul nostru a participat cu înalta sa prezență. Tóte acestei trei aparițiuni, cred eu, că se închipue sub Arătarea Domnului, deși biserica nóstra la Arătarea Dom­nului amintesce eschisiv Botezul Domnului și nu face ca cea apusena, care în acesta­­ ii amintesce pe cei trei crai (maghi). Dacă căutăm după originea acestei sărbăt­ori, apoi aceea se trage din orient, și verosimil din Egipet. Pate fi că ortodocșii de acolo de la Basilideni, or Basilides () proba­bil a fost îndemnat spre alegerea acestei flile prin serba­terea lui Isis. Comunele ortodocse egiptene a voit să opună sărbătorii eretice a basilidenilor o sărbátore ortodocsă. (Va urma). *) Basilides a trăit pe timpul lui Traian și Hadrian, el a fost fon­­datoriul unei dintre cele mai însemnate sisteme gnostice.

Next