Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-10-10 / nr. 110
Nr. 110 ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru streinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 10/22 Octobre, 1889. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 80 or pentru fiecare publicare. Anul XXXVII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Nr. 6467 Scol. Fostul învățătoriu Sofron Pop Costea, calificat pentru propunerea limbei magiare în scalele poporale și în urma acesteia in lipsa de alți învățători cu cualificațiune tolerat la scala nostră din Mucundorf, prin sentința tribunalului reg. din Elisabetopole de datat 27 Septembre 1889 Nr. 3565 condamnat Bind pentru defraudare la închisore grea de 2 ani și la suportarea speselor, prin ordinațiunea ministerială din 31 August a. c. Nr. 35,176 este declarat de oprit dela cariera învățătorescă. Ceea ce pe calea acesta se aduce la cunoscința organelor nóstre bisericesci-scolare. Sibiiu, din ședința senatului scolariu, ținută la 28 Septembre 1889. Consistoriul archidiecesan. Sibiju, 9 Octobre. Este caracteristic, că deodată cu atacurile la persona Excelenției Sale domnului archiepiscop și metropolit al nostru în colonele fiarelor unguresci din patrie pentru răspunsul dat președintelui reuniunei de magiarizare din Ardel, s’au pornit nove și vehemente atacuri tot contra persónei Escelenției Sale nu într’atâta în „Tribuna“ din Sibiiu, cât în unele ziare din Bucuresci. Nu vom perde timpul ca sé reflectăm la murdăriile copilandrilor dela „Românul“ din Bucuresci, căci publicul, care mai cetesce pe lângă acel 4'ariu desfrânat și altele de o conduită onorabilă, va sei judeca valorea morală a acelui 4’ar lui care ȘΑacut de programă să propage din când în când fel de fel de insulte asupra prelatului nostru de aici. Astădată stăm în față cu „Telegraful Român“ din Bucuresci, care acum s’a pus să emuleze cu „Românul“ de acolo în murdării, dând năvala orbului asupra persanei metropolitului nostru pentru articolul prim publicat în Nr. 106 al ziarului nostru dela 30 Septembre a. c. Este caracteristic, că aceste atacuri au aprópe una și aceeași dată, ambele, înțelegem atacurile din Cluj și Bucuresci, s’au publicat în săptămâna trecută, și este caracteristic, că pe când presa magiară bombardeza pe Escelenția Sa pentru combaterea tendențelor reuniunei de magiarizare, cea din Bucuresci , bombardeza pentru promovarea intereselor reuniunei de magiarisare, sau cu — „Telegraful Român“ din Bucuresci vorbind — pentru că: „își dă turma jaj Magiarisarei, uitându-și datoria și marea sa chemare.“ Cetitorii noștri cunosc cuprinsul primului articol din numărul 106 al jianului nostru. Vorbind de măsurile luate de actualul ministru de interne, am făcut amintire și de ordinațiunea, în care s’a dispus, ca în acte publice numele de botez să fie traduse unguresce, și am accentuat, că nimenea nu pote combate acesta măsură din punct de vedere principial, deorece totă lumea așa face cu numele, cari se pot traduce și sunt cunoscute îndeobște. Așa numele loan unguresce este János, nemțesce Johann, Iosif unguresce József, nemțesce Josef, Ștefan unguresce István, Nicolau, unguresce Miklós, și așa am pute continuă cu o lungă serie de nume de botez. Așa s’a făcut în patria nostră de sute de ani, așa se face și acuma la numele de botez cunoscut în ambele limbi, sau în tote trei ale patriei, și nimenu a aflat scandal în acesta impregiurare. Așa face națiunea cea mai cultă, francezul, când descrie Jules Andrassy pe renumitul bărbat de stat unguresc Andrássy Gyula, sau când scrie Jean Bratiano pe marele bărbat de stat al României loan Brătian. Și dacă noi scriem fu deji Coloman Tisza, sau Desideriu Szilágyi, fără a se perde identitatea personei acestor domni miniștri — Tisza Kálmán și Szilágyi Dezső, fără a ni se imputa, că romanisăm pre acești magiari, noi încă nu putem vede încercare de magiarisare, dacă în loc de Ioan Faur în acte publice unguresci vom afla Faur János. Ne am exprimat însă temerea, că organele subalterne dela administrațiune vor face abus, și vor făuri traduceri la acele nume de botez, pre cami ungurii nu le au, și am adus și dovezi de o asemenea încercare mai anii trecuți. în acest esces de zel am privit noi încercare de a face servițiu magiari sărei. De ar fi „Telegraful“ din Bucuresci numai într’o mică parte așa de prost, pe cât este impertinent, ți ar veni să creții, cu el este în rătăcire, presupunând, că vorba ar fi de traducerea magiară a numelui de botez în acte publice românesci, pe când cetitoriul nepreocupat o soie, că noi am avut în vedere actele publice magiare. Aici însă e clar, că „Telegraful“ din Bucuresci lucrază cu intențiuni preconcepute; el din întreg articolul nostru citeza numai trei rânduri, în cari admitem în general traducerea de nume, face capital mare din intrega afacerea, și nu dă în noi, ci află de cuviință a lovi în capul bisericei, despre care afirmă, că și-a dat turma jur magiarisărei, că și-a uitat de chemarea sa, ca principe al bisericei ortodocse române. Dar de unde își iea „Telegraful“ din Bucuresci dreptul ca se atribue metropolitului nostru un articol scris de noi, sub răspunderea esclusiv a nostră, un articol, pre care înaltprea sănția Sa între par în scurt timp a făcut un progres forte mare, pentru că nu frumseța singuraticelor edificii școlare, nici perfecțiunea internă a sculelor singuratice promovază și caracteriseză cultura unui popor, ci cercetarea generală a sculelor poporale, lățirea scólei și a interesului față de ea pănă și în cel mai mic sat, acesta decide gradul de cultură al unei națiuni. Acesta ni-o dovedesce asemănarea Sințezei cu Rusia, și a Persiei cu Japonia. Intre obiectele espuse, între institutele reprezentate sunt forte multe, cari își datoresc înființarea și înflorirea lor unei reuniuni, al cărei nume e „reuniunea japoneză“, și care are de scop a studia cele mai bune teorii și principii pedagogice și a se ocupa cu schimbările și progresul, ce se arată pe terenul educațiunei. In fruntea reuniunei stau principii imperiali și între membri comitetului aflăm nu numai pe cei mai mari dignitori ai statului, ci și pe ambasadorii străini. Comitetul trimite comisari prin comitate, ca să țină conferență cu domnii mai mari și cu învățătorii; mai departe e dă o revistă, carea apare deja în 200,000 exemplare, s’a îngrijit și de mai multe cărți de specialitate d e o carte conducătóre pentru învățători. Cu un cuvânt esposiția japoneză în tóte privințele e admirabilă și cu deosebire cea școlară celea grele ocupațiuni ale oficiului seu pare că nici nu l’a cetit? Un asemenea atac este de tot nedemn de un siariu, care are pretensiunea să fie considerat de organ serios, care are în vedere interesele românilor. Este apoi lucru úri a denatura articolul nostru, este nedemn a cita numai trei rânduri, și a le comentă contrariu spiritului, care transpiră din tot articolul Noi pănă acuma am ținut de onestă lupta „Telegrafului“ din Bucuresci, și onestitatea cerea, ca să ne publice întreg articolul, dacă crede, că suntem în rătăcire, și noi am cumpăni argumentele, și ar fi posibilă o discusiune, pate în interesul adevărului. Pe calea apucată însă nó n e nu ne este permis să mai stăm de vorbă cu drumul din Bucuresci, și el nu ne face nici o onore cu aceea, că portă cu noi același nume. Pentru ca publicul nostru să potă judecă în cunoșcință de causă, reproducem aici întreg articolul publicat în „Telegraful Român“ din Bucuresci Nr. 202 de la 5 Octobre, a. c., care este următorul: Fericirile făgăduite de primul ministru al Ungariei începe să-și arete urechile. Ministrul de interne este executorul marelor planuri ce au dospit în ăsta uiszaistă. Ceea ce, după acești adânci politici, împedeca aventarea naționalităților nemaghiare, cu puterea electricității, pe cărarea unei propășiri seriose și a unei fericiri fără păreche era, că acele naționalități și mai ales românii purta numiri din calendariul ortodocs și le scriu românesce. Acesta a îngrijat pe neofitul ministru de interne și doritoriu de a aședa repede pe români în sinul fericitoriu al lui Avram, a dat ordine ca tote numele să se traducă și să se scrie unguresce. Nu ne miră din partea ungurilor, căci îi seim ce urmăresc. Ne putend sé maghiarise de fapt pe români, voesc să-i înfățișeze ca maghiari sau maghiari sau pe hârtie și după nume. Dar ne miră ceva în acesta împregiurare, ne uimesce chiar ușurința, cu care organul metropolitului ortodocs de la Sibiiu declară, că primesce aceea măsură. „Nu putem condamnă, oice organul metropolitan, nici aceea măsură a ministrului de interne de a se scrie numele de botez tete unguresce, și noi încă nu am urmat altcum, când am stat în fața numelor unguresci. „O asemenea traducere o admitem și o folosim noi, fără a ne teme de vre-o încurcătură în privința numelor de botez și fără de a vedea aici vre-o încercare de magiarisare 11. E! înalt preasfințite! prea te-ai trecut! Oricât îți va plăcea să fii în bunele grații ale guvernului maghiar n’ai dreptul sânția ta se botezi pe ómeni altfeliu decât cum sunt ei botezați, ci cu numiri numai din calendariul religiunei ortodocse la care aparțin, o recomandăm nu numai atențiunei bărbaților de șcală, ci și publicului celui mare. Am urmărit cu atențiune și esposițiile școlare ale celorlalte state orientale, dar acestea sunt representate întrun mod puțin interesant, de aceea țin de superfluția le mai descrie. Acest raport însă voiu să-1 încheia cu esperiența, ce o am câștigat, că, cu tóte că scólele nóstre pot concura cu scólele celor mai culte state europene, totuși trebue sĕ mai progresăm, pentru că și la noi lasă mult de dorit frecventarea scólelor, și la noi e forte mare numărul scólelor neîmpărțite, inspecțiunea scólelor poporale nu e suficientă, numărul scólelor poporale bune perfecte e prea mic, starea materială a învățătorilor din causa micimei salarelor e încă tot apăsătore, și în fine m’am convins, că națiunile culte nu trebue să rivalizeze una cu alta numai în privința armatelor, ci și în privința sculelor, și că aici cu deosebire are valore proverbul: „cine nu progresază, regresezá“. Să avem dară și de aci înainte în vedere dreptele cuvinte ale baronului Eötvös: „Singurul mod de a influența asucrescerei morale a poporului este de a se căuta în instrucțiunea poporală“. Notă. FOSTA. Esposiția școlară din Paris. (înheere ) O școlă și-a espus colecțiunea sa bogată de animale, alta colecțiunea de plante ori minerale, orăși alta a espus arborul genealogic cronologic și istoric al familiei imperiale domnitore, multe alte acóle ura și lucrările, desemnurile și sculpturile elevilor, tote acestea după gust japonez și în stil național. Din notițele explicative și istorice, pe cari la cererea nostră verbală le primim cu cea mai mare prevenire de la un comisariu japonez cult, vedem că obiectele de învățământ ale scalelor simple poporale sunt morala, cetirea, exerciții japoneze (les exercices japonais), scriere, calculare și gimnastică; ale scalelor poporale superiore afară de cele amintite încă geografia, fisica, istoria, desemnul, cântul și la fete și lucrul de mână Dacă socotim, că numărul scalelor poporale publice acum e deja 25.330 și al celor private 585 și că din 6.740,929 copii obligați la scală 3.033,116 cercetară scala regulat, apoi trebue să mărturisim cu bucurie, că acest pa Tradusă de I. Popovici