Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)
1891-09-26 / nr. 103
410 El duce la desinteresare pentru afacerile publice, el înființază în mod demoralizător asupra puterilor din comitat. S’a susținut, că comitatul Sibiiului este un comitat de model. Cine a făcut acel comitat de model decât puterile, cari au lucrat pănă acuma. Sau dar tot lucrul s’a isprăvit de fostul vicecomite și toți ceialalți amploiați au fost un „pictus masculus“? Dacă așa a fost, de ce nu s’a relatat adunărei In raportele anuale, că amploiații ceialalți nu sunt de trabă, de ce nu ni s’a spus, că în comitat întrega cetă a amploiaților nu corespunde trebuințelor și că sunt numai o mașinerie, lucră dar spirit de inițiativă nu are nici unul din ei. Un testimoniu de paupertate mai eclataut ca acesta nu s’a dat amploiaților comitatenți ai comitatului Sibiiu. Acesta e părerea nostră și credem, că o vor împărtăși și alții. Din tot lucrul ne-am ales cu ceva. Suntem majoritatea în comitat, trebue se căutăm ca să fim majoritatea și în representanța municipală din Sibiiu, sau dacă nu în majoritate, cel puțin o minoritate, care se impună. Solidari am fost noi românii. Unul ca unul am votat pentru candidatul nostru, din șirurile sașilor mulți s’au dus de la urnă. Mulți, cari voiau să voteze cu sediile pentru candidatul nostru, s’au retras și au absentat, semn, că mulți omeni nu au fost de acord cu alegerea forțată de a fi, semn, că și în sași nu e în toți stins simțul de dreptate. Sunt și intre ei omeni cu judecată. Sunt și între ei omeni, cari văd, că partidul îi duce de nas și îi împinge la fapte, ce nu le servesc tocmai spre onore. Acesta ar fi diferența intre atitudinea celor două partide, cari au stat față în față a ei. E o secțiune acesta pentru cei ce rămăază pe sașii, pentru cei ce li se închină ca la nesce idoli, pentru cei ce cocheteza mereu cu ei și îi apoteciază în totă forma. Aici li s’a spus: „Cămașa e mai aprope de trup decât sumanul? Dar cum stăm cu dreptatea? Acesta e altă vorbă! TELEGRAFUL ROMAN. cască în unii omeni, de a nu cruța, bărbați de poliție și înaintați în etate, când solul este, că sănătatea le este atât de sdruncinată și au lipsă de a fi cruțați de venin și otravă. Când scriem aceste rânduri, ne vin la mână nisce notițe biografice din biografia metropolitului Veniamin Kostakin al Moldaviei, cel mult depâns, mult regretat și prețuit de posteritate — dar stigmatizat, trădat și calomniat de contimporanii săi, căci se opuse rușilor în cestiunea trădărei Basarabiei Și la noi Escelența Sa e privit de piedeca, care să opune la realisarea unor planuri, ale unor omeni fără DSeu — și de aici Șilnicile atacuri, de aici inventarea de minciuni, una mai înconjurată decât alta. Declarăm deci, că articolul menționat nu a eșit din zena Escelenției Sale și declarăm, că dl Dr. Alecsandru Mocsonyi nu tipăresce nici o broșură politică în tipografia archidiecesană, ci tote aceste sunt scornituri cu scopul vădit de a discredita în publicul mare persane, cari stau mult mai sus, decât să potă fi stropite cu nămolul, cu care umblă păcătoșii Și de Și. Cei ce umblă cu nămol să vor mângi și mai mult decât sunt astăzi și lumea i va arăta cu degetul. Impertinența la culme. Scala suferințelor, prin cari au trecut românii ar fi trebuit să-i facă să pricepă, că numai stimându se reciproc și cruțindu-se unii pe alții, umăr la umăr pot ajunge la ceva. Acesta e sperință deși destul de amară, totuși nu a putut străbate pănă să muie inimele tari și sufletele negre ale unor dintre fii nemului nostru. De e vorba de a produce efect, ei isgodesc o minciună piramidală, o pun pe aripile vânturilor chiar și dacă națiunea ori biserica ar trebui să pară, puțin îi geneză. Așa fac cei dela „Tribuna“ din Sibiiu. Sciu cu toții, că Escelenția Sa metropolitul nostru nu scrie articule de ziare și cu tote aceste îi atribue a fi scris prim articlul din tiiarul nostru după reintorcerea dela Bistrița, deși acela era deja scris, cules și pus în pagină încă Luni la amâni pe timpul când Escelenția Sa era în drum spre Sibiiu. Scirea telegrafică de Duminecă a pus pe redactorul în posiție de a fi orientat despre primirea, ce o a avut deputațiunea la Bistrița, și informat despre cele petrecute, nu-i era tocmai greu a scrie acel articol și nu ave sa ascepte ca să vie Escelenția Sa să-l scrie, mai cu somă, că Escelenția Sa de luni de zile este greu morbos și chiar și călătoria aceea o a întreprins numai in interesul bisericei, cu periclitarea sănătății destul de sdruncinate. Nu le-a fost destul omenilor plini de patime cu acesta nâscocitură, care a trecut și în foile străine. Au mers mai departe cu impertinența. Susțin, că dl Dr. Alecsandru Mocionyi tipăresce acum in tipografia archidiecesană o broșură politică sub preveghiarea metropolitului. Câtă vorbă, atâta nerușinare. Dl Dr. Alecsandru Mocionyi nu tipăresce nici o broșură politică, și ca să vi-o spunem dacă tocmai aveți mâncărime de a sei — tipăresce epistola publicată și în „Tel. Rom“, in mai multe exemplare. Acesta nu e broșură, ci un lucru acum cunoscut, dar spre întrebuințarea privată ori răspândire intre amici de principii nu-i pute de nega dlui Dr. Alecsandru Mocionyi nimenea plăcerea de a nu tipări pre spesele sale acesta epistolă. Retipărirea acesta nu se face nici cu scirea Escelenției Sale și cu atât mai puțin sub priveghierea Sa, lipsindu-i și timpul și nepermițându-i nici sănătatea a se ocupa cu lucruri de acesta natură. Se cere o dosă mare de nerușinare, a răspândi în public faime neîntemeiate și este o miliție din Adunarea comitatului Sibiiu din 5 Octobre. Sub prezidiul dlui comite suprem Gustav Thalmann s-a deschis adunarea la 9 ore a. m. Presidentul a arătat în vorbirea de deschidere momentuositatea Silei prin alegerea de vice-comite pusă la ordinea milei și cu o cale a aflat de bine a accentua din scaunul prezidial, că publicul comitatens să dea espresiune mulțămirei sale, pentru fericita reîntorcere a Maiestății Sale din călătoria de la Reichenberg, unde nișce omeni infernali au comis un atentat asupra personei celui mai bun și constituțional principe. Cuvântarea presidială a fost ascultată cu plăcere și s-a decis trimeterea unei adrese din acest incident la preaînaltul tron. Au urmat obiectele puse la ordinea zilei și p. 1 și 2 au fost primite întocmai. La punctul 3-lea referitoriu la aruncul pentru dotarea fondului economic s’a încins o vie discnsiune. Advocatul loan de Preda arătat păn la evidență, ca publicul comitatens nu pute suporta înmulțirea poverilor și a propus ca aruncul de 1 % să rămână neurcat la 12/a.Membrul Konnerth și Bedeus spriginesc propunerea comitetului permanent de a se urca dotațiunea din motiv, că economia trebue spriginită. In replica, sa propunătoriul loan de Preda a accentuat că nu are nimica contra spriginirea economiei, scie însă, că spre ce scopuri să întrebuințăză suma de aprópe 10 mii de floreni și nu doresc ca să se urce dotațiunea și așa destul de mare, deorece sunt și alte trebuințe cu mult mai interitore și urgente decât acesta. La votarea nominală 121 membrii au votat pentru urcarea la 128% și 64 membrii contra urcărei. Adv. Preda au insinuat recurs. Procederea advocatului Preda a fost justificată, căci la preliminariul presentat sub p. 4 s’a văzut că din 8.300 fi. cu incurg sub acest titlu, numai 600 fi. să întrebuințază pentru economia din Reșinari, cr tote celelalte sume, afară de unele mici dotațiuni date tovărășiilor agricole, să întrebuințăză exclusiv spre scopuri săsesci. Celelalte puncte din program de la 4—11 să primesc în sensul propunerilor comitetului permanent. A venit la ordine alegerea vicecomitelui. la comisiunea de candidare adunarea a ales pe domnii Dr. Wolff, Dr. Bruckner și Arz. V. Straussenburg, ér cornitele suprem a denumit pe domnii Parteniu Cosma, parohhul Konnert și notariul public Zágoni Gábor. Să svoni8e că alegerea se va face prin ședule. Timpul cât s’a petrecut comisiunea de candidare s’a folosit spre distribuirea ședulelor. Cu ast mod de alegere, șansele protonotariului Tobias erau cu mult mai mari, ca și prin alegerea nominală. Mulți membrii declarau ca vor vota cu candidatul românilor. După y4 de oră comisiunea de candidare vine în Bală și președintele anunță că la locul prim e candidat Cornel Tobias și la al doilea loc Gustav Reissenberger. Dr. Aurel Brote propune ca să se alegă cu aclamațiune Cornel Tobias șr profesorul Schuster propune pe Gustav Reissenberger. La cererea în scris a românilor alegerea să face deci prin votare și să alege comisiunea de votisare. Resultatul votisărei. Cornel Tobias 38 voturi, Gustav Reisenberger 137 voturi. Cest din urmă să proclamă de ales vice-comite. Pentru Tobias au votat 31 români și 7 de altă naționalitate și adecă: Székely Károly, Zágoni Gábor, Dressier Karl, Pechy Lajos, Dr. König, Grünfeld Márton și Fülöp Fereucz. Au absentat dintre români de la actul alegerei 16 membri. La propunerea Dlui Dr. Wolff, să alege o comisiune care să invite pe alesul vice comite la ședință. Sosit în sala Comitatului, dl Gustav Reissenberger este aclamat și imediat depune jurământul. După aceia își desvoltă programul în limba magiară, germană și română, apeleză la sprijinul comitelui suprem și al celorlați amploiați și crede că va susținea renumele cel bun al comitatului, ca comitat de frunte în Ungaria. Va fi drept și va esecuta legile și ordinațiunile statului. Celelalte puncte din program s’au pertractat în ședința de după amâni, cam slab cercetată. S’au statorit Zilele de alegere pentru membrii în comisiunea municipală pe 15 Novembre și s’au ales presidenții, s’a încuviințat împrumutul pentru linia drumului ferat de la universitatea săsescă, s’au aprobat preliminariul drumurilor comitatense pe anul 1892. In legătură cu acesta a făcut membrul N. Ivan propunere, ca linia Rășinar, Poplaca și Orlat să se primesca in rețaua drumurilor comitatense și acesta propunere s’a și primit, și a picat propunerea comitetului permanent, care a propus respingerea cererei comunei Rășinar de acel cuprins. Alte obiecte cum sunt statute comunale, rațiocinii, bugete și cereri pentru ajutore au fost resolvite in sensul propunerilor comitetului permanent. Discusiune s’a născut la p. 128. Lucrul să are astfelin: Comuna politică din Cristian a edificat în timpuri bune scala ev. lutherană și cea gr. ort., cea dintâiu un palat, a doua un local bun, dar modest. Numărul celor obligați la scala din Cristian al românilor a crescut la 190, dintre cari 56 neavând încăpere, au fost siliți a umbla pe strade. Comuna bisericască din Cristian a cerut să mai edifice o sală de învățământ. Reprezentanța comunală a respins cererea. Representanța bisericei nóstre de acolo a insinuat recurs. Comitetul permanent încă a sprijinit condusul comunei. Membrul N. Ivan a arătat, că comuna politică a comis o mare erore respingând cererea bisericei gr. orient., a arătat, că comuna a cheltuit cu scala săsăscă zeci de mii pănă ce pentru scala nóstru câteva Butișore. O comună cu Cristianul cu atâte averi, pote da ceva și pentru scopuri culturali românesci, și dacă totuși representanța s’a arătat atât de îngustă la inimă, nu eertat ca să o secundăm noi, membrii municipiului. Advocatul comunei Cristian Albert Arz de Straussenburg, este in contra de a să sprijini cererea bisericei gr. ortodocse. Biserica să-și clădescă din averea sa sală de învățământ. După o replică mai aspră a membrului N. Ivan și după ce dl Mateiu Voileanu a cerut ca să ni se spună cheia după care s’au împărtășit comunele bisericesci la edificarea sculelor, propunerea membrului Ivan s’a pus la vot și a picat, și s’a aprobat condusul representanței comunale. Cu acestea s’a terminat ședința din 5 Octobre. Congresul bisericei gr. or. din Bucovina. După cum am anunțat și noi, congresul bisericesc gr. or. din Bucovina s’a deschis în ziua de 18/30 Septembre. După obicinuitele servicii religiose, s’a deschis ședința primă despre care „Gazeta Bucovinei“ raportăză în chipul următor: O deputațiune de 8 membri a plecat spre a învita pe comisariul imperial la congres. Precis la 11 ore a sosit comisariul imperial, contele de Pace, intimpinat fiind cu imnul poporal, cântat pe galerie de cătră corul miest al societății „Armonia“. După ce își ocupă locul destinat pentru d sa, dl comisar a cetit în limba germană timp de preste o jumătate oră motivele, pentru care nu a fost aprobat statutul congresului din 1888, și care după cât am putut înțelege din recitarea cam grăbită a dlui comisar, sunt atât de multe, încât aprópe întreg statutul ar fi de modificat.“ La invitarea «i-lui comisar, de a conduce ședințele congresuale, Eminența Sa metropolitul s’a ridicat și a rostit în limba română și rutănă un discurs de deschidere, prin care a arătat importanța sinodalității în biserica nostră, importanță recunoscută deja și de românii și sârbii gr. or. din cealaltă parte a monarhiei, și a espus, că congresul se va ocupa cu aceiași cumpătate, ca pănă acum și cu resolvirea problemelor, care i s’a adus acum la cunoscințe. Discursul președintelui s’a terminat cu un întreți