Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-07-31 / nr. 83

At*. S3 ABONAMEN­­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7­ fl., 6 luni 3 Ü. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 c.r. Pentru monarchic pe an 8 fi , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 0 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rendul cu litere garmond­e și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, Sâmbătă, 31 Iuliu (12 August) 1893. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Anul XLI Terorismul șovinistic la culme. Apetitul crește mâncând. Sălbatăciile din T­u­r­d­a, Ș­i­m­­l­e­u și Arad se­­ iot ascunde dinaintea bru­talităților din O­rade, Oradea, locul nașterii lui Tisza Kálmán, centrul cultural al „Biharor­­szág“-ului, cu academie de drepturi, tablă regescá, reședința alor două epis­copii, cu o mulțime de biserici și pa­tru sinagoge, fortăreță, etc. un oraș, care își arogă rangul al doilea după capitală, nu se simția bine, că Ara­dul, cu care rivalizase pentru câș­tigarea tablei regelei, Ta întrecut în manifestarea „patriotismului“ mo­dern, și pând la ocasiunea binevenită, ca și în asta privință să-și ocupe rangul ce i se cuvine. Ocasiunea i s’a dat. Un preot păcătos, un cutare Pi­­tuc, pe care episcopul Pavel în loc se-l fi destituit, după cum a meritat, nu Ta lăsat să pără de feme, ci l’a pus în pensie cu salariu anual de 800 fi , ca să-și răsbune contra episcopului seu, a scos la ivălă o broșură, în care declară pe episcopul și pe canonicul Lau­ran de trădătoriu de patrie, pen­­tru­ că ar fi romanisat 24.000 de magiari, adecă pe toți credincioșii gr. catolici din parochiile aparținătore la diecesa gr. cat. orădană din comu­nele: Măcău, Cărei, Oradea (reședința eppăică) Leta mare (locul nasterei re­dactorului Ios. Vulcan) Ad­ad, Apateu, Almond, Bagamir, Bogoș, Cianalăș, Ceghild, Csengerújfalu, Ér-Adony, Ér- Endréd, Ér-Kenéz, Ér-Körtvélyes, Ér- Selind, Ér-Tarcsa, Genecs, Hosupateu, Cacad, Monos Petri, Nagy-Szántó, Nyir- Adony, Óváry, Porcsalma, Szt-György, Abrány și V. Abrány, tot comune, cari și după statistica cea mai nouă, au și locuitori români, îndată ce a apărut acest pamflet, care nu pate fi numai opus ticălosu­lui Pitak, despre care se afirmă, că în urma beției ar fi devenit nebun, totă Ziaristica magiară, ca la poruncă în articoli identici, trimiși pe semne de la un birou anume, agitéza contra episcopului Pavel, carele din „kiváló hazafias tőpap“ ce era, preste nopte, ca din senin, deveni cel mai periculos „m­agi­arofag“, „daco­­roshân“, „trădător de patrie“, etc. etc. Agitația esecutată cu plan, în scurt timp a produs fructele contemplate. Mercuri séra (9 i. c.) circa 2000 după unele foi 4000 de vagabumzi, pe lângă binevoitorea asistență a nobi­lei inteligențe magiare din Orade, în­suflețiți de imnul magiar (szózat) și de cântecul lui Kossuth („Kossuth-nóta“) ca turbați au năvălit cu bolovani asu­pra reședinței episcopului Pavel, pe care îl credeau a se fi rentors de la locul de cură climatică „Stâna de vale“ botezat pe unguresce „Biharfüred“ și între sbierături de „l­ a haza­­rulu gazemberrel“­­ (jos cu infamul tră­dătoriu de patrie) au sfărâmat tóte fe­­restrile și porta reședinței, de acolo s’au dus la canonicul Lan­dan, după unele 4 cai­e la canonicul Sarka­di, i-au sfărîmat și acestuia ferestrile, au năvălit apoi asupra alumneului gr. cat. „Leopoldinum“, acolo au distrus tóte fereștile alumneului, și imediat au sfă­rîmat fereștile și ușa bisericei gr. cat. de la alumneu. Terminând cu alumneul canalia a năvălit asupra locuințelor advocaților români Zigre, Duma și Buna, a devastat și la aceștia tot ce li-a stat în cale, poliția cu șef cu tot încă și-a căpătat ce a meritat, și nu­mai intervenția miliției a putut curma continuarea devastărilor și la ceialalți români din Orade și pate o rescolă formală. Cine cunosce trecutul și presen­­tul episcopului Pavel cu uimire tre­bue se se întrebe: „Dacă și chiar episcopului Pavel i s’a putut întâmpla un astfel de trac­­tam­ent din partea magiarilor, mai este posibil astăzi în Ungaria, ca un român se fie considerat de bun „patriot“ după conceptul magiar? Episcopului Pavel nici odată n’a­­ venit în conflict nici cu guvernul, nici cu societatea magiară, nici prin fap­tele, nici prin espresiunile sale. Din contră în tote­li-a făcut pe plac, chiar și în cestiunile cele mai delicate naționale s’a espus ochiului cre­dincioșilor sei, numai ca să nu pro­­voce displăcerea magiarilor. Lucrurile sunt cunoscute, nu voim să le mai onorăm și aci, constatăm nu­mai, că a făcut și fundațiuni pentru Orade și pentru magiari, și că pentru meritele sale „patriotice“ guvernul i-a esuperat denumirea de consilier intim al Maj. Sale titlu de „Escelență“, lu­cru forte rar la episcopi, or orașul Orade din gratitudine a botezat o stradă cu numele „Pavel uteza“ (strada Pavel“) ca apoi din strada acesta să-i distrugă tóte ferestrile. ț­iarele magiare doriau ca episco­pul Pavel să fie metropolit la Blaș, și le părea rău, că nu schimbă die­cesa Orădii cu arh­idiecesa, oi pentru cașul acela nici nu putea fi vorbă de alt candidat pentru Orade decât de canonicul Lauran, ba și la metropolie ar fi fost cel mai bine văzuit candidat. Și acum totă acesta dragoste „pa­triotică“ s’a prefăcut în fum, în urma descoperirilor nemernicului Pituc ? Și care este păcatul cel mai nou al episcopului Pavel, descoperit de Pituk ? Este, că pretinde, ca în tote bi­sericile din eparh­ia sa să se oficieze în limba română. Ei bine! N’au sciut „patrioții“, până ce Pitul nu li-a deschis ochii, că diecesa gr. cat. Orădană este die­­c­e­z­ă română? n’au sciut, că epis­copul este și trebue să fie român? Dacă n’au aflat din alt loc, cel puțin din numele străzii, care duce pe lângă reședința episcopesca, și care astăzi se numesce „Pável uteza“ tre­buia se scie, pentru­ că aceea se numia „Oláh püspök uteza“. N’au sciut ei, că limba în care se administreză diecesa gr. cat. Ora dană și limba cultului divin în acea biserică este și trebue se rămână cea română? N’au sciut ei nici aceea, că p­­e­ în biserica catedrală din Orade servi­ciul divin să face în limba română, și că paroh­ia din Orade-cetate, cuprinsă în catalogul lui Pituc, aparține la bi­serica catedrală? Nimic nou n’a făcut episcopul Pavel, decât a conservat ceea ce a aflat, ce a existat de când Maria Te­­remia a înființat acea diecesă „pen­tru propagarea sfintei uniri între valahhi“. Tote paroh­iile numite în catalo­gul lui Pituc au fost și sunt române, dar resfirate printre magiari, poporul mare parte vorbesce și unguresce. A pretinde dela episcopul Orății, ca se-și neglige limba oficială în pa­­roh­iile sale și să introducă sau să sufere pe cea magiară, ar însemna a-1 sili să-și trădeze biserica. A afirma, că între gr -catolicii din diecesa Orăzii au fost m­agi­ar­i, este o minciună istorică. N’au existat și nu există magiari gr. catolici, ci numai români și ruteni. Magiarii toți sunt rom. catolici și reformați. Dar chiar așa să fie, cum zice Pi­tuc și cu el Ziarele magiare, că cre­dincioșii gr. cat din paroh­iile amin­tite să fi fost magiari, episcopul numai datoria și o-ar împlini dacă, ca pe credincioși ai bi­sericei române i-ar romanisa. Dară reformații sau romano - catolicii magiari fac și ar face altmintrea cu românii, cari ar întră în sinul bisericii lor, decât iute și de grabă i-ar ma­­giarisa Este trădare de patrie a fi român în Ungaria? Quod uni justum alteri aequum! Dar canonicul Lauran, de unde ajunge deodată la martiriu românesc? El, care e numai ca să remână per­­sonă populară înaintea magiarilor, a îndurat tot ochiul clerului și laicilor din diecesa Orădană pentru magiari­­zarea gimnasiului din Beiuș, astăzi de­ FOITA ! Posiția istoriei în planul de în­­­ vétíimént și metodul ei. „Non multa, séd múltúm“. ii. (Incheere.) Pârtii alese din cele m­ai bune scrieri istorice, chiar și din cronici, unele tradițiuni, legende și poe­si­i istorice, ba chiar câte un document, epistolă ori decret și o lege sunt tot atâtea isvore, care se pot cu cel mai mai bun succes folosi în scală. Greutatea cea mai mare ar fi de învins de aci înainte, întru cât munca viitoriului, și încă a celui mai apropiat, va trebui se fie a aduna la un loc isoarele istorice, menite a se folosi în sc­ale la instrucția în istorie, a se face din ele un fel de „carte de cetire“ pentru istorie, căci numai așa póte ajunge și învă­țătorul, dar mai ales și elevul la isvere și póte ajunge în poziția de a le și folosi. La folosirea isvarelor ar fi de observat cam următorul mers: Te­stul, dacă e mai lung, se va împărți în mai multe pârtii,­­ cari se vor ceti una câte una. După ce­tire se va reproduce cuprinsul din partea elevilor, bine reu, cum pot ei. Acesta re­producere la tot cazul nu pate fi perfectă; va cuprinde multe inesactități și erori, cari tocmai arată ceea­ ce nu au priceput elevii și deștaptă și în aceștia dorința și le dă impuls a cerceta, a cugeta, a judeca, a în­drepta și spre acest scop a se transpune în spiritul timpului, despre care e vorba, și a pătrunde în suirea sufletescă a personelor istorice. Așa­dară acesta primă reproducere scote mai bine la ivoită lipsele și golurile în cunoșcințele și judecățile elevilor. Erorile, ce se comit la reproducere, se vor îndrepta cu concursul elevilor, conducându­i pe ace­știa să cerceteze înșiși, se urmărescâ faptele istorice pas de pas cum au resultat una din alta, cum condiționeză una pe cealaltă. In convorbirile acestea se vor căuta însușirile personelor istorice, se vor supune judecății elevilor faptele și cugetele personelor isto­rice și astfel elevii vor fi conduși a pătrunde în spiritul eroilor, a înțelege starea lor su­­fletescă și din acesta a și explica faptele lor. Afară de partea internă psih­ologică a lu­crului se va considera și partea esternă, în­tru cât se va vorbi despre împregiurârile esterne, între cari au trăit și au lucrat eroii. In cursul convorbirilor se va lua deci în considerare și locul unde s’au petrecut eve­nimentele, și condițiunile culturale, în cari au trăit personele istorice. Aceste convor­biri ne vor lămuri asupra tuturor punctelor neînțelese sau reu înțelese la cetire și ne vor da o serie de idei asupra lucrului din cestiune. Aceste idei din urmă se vor aran­­gla în ordinea recerută tot de către elevi­­cari vor fi ținuți a istorisi acum de nou, fluent și cu vorbele proprii conținutul piesei, întregit prin cele câștigate în cursul con­vorbirilor. In felul acesta explicarea teistu­­lui nu o face învățătorul, ci elevii conduși de el. După acesta a doua reproducere din partea elevilor pute ave loc și istorisir­ea din partea învățătorului, care însă numai acel scop îl póte urmări ca să arate elevilor cum s’ar pute îmbrăca in forme mai frumose ideile câștigate deja, prin ce se ridică și valorea acelora și pot produce mai bună impresiune. După acesta va urma aprofundarea ma­terialului. Elevii vor fi conduși a judeca din punct de vedere moral asupra raportu­rilor de voințe, ce se află în materialul de sub întrebare, prin ce se conduc spre recu­­noscerea legii morale generale. Aci este lo­cul caracterisăr­ii personelor istorice. Sin­guraticele trăsături ale caracterului eroului cunoscute din convorbirile anteriore, se vor grupa laolaltă și vor forma un întreg, un caracter, o individualitate. Acesta apoi ne póte conduce la cercetarea vieții spirituale a eroului și a motivelor­ ce l’au îndemnat la fapte. In felul acesta vom fi feriți de judecăți false și totodată vom învăța a face deduceri de la esterior la interior, de la fapte la voințe, dorințe, noțiuni, idei, cu un cu­vânt vom învăța a cunosce pe­ameni din faptele lor. Ca încheiere se vor resuma ju­decățile morale religiose și psih­ologice, prin ce se face și o repetiție­ a materialului din alt punct de vedere. Pentru ca ideile, ■, cunoștințele și jude­cățile religiose morale astfel câștigate să de­vină în adevăr o avere sufletescă, pentru ca ele să-și afle locul și să­ se întărască in me­moria elevilor, trebue pășit mai departe la al treilea moment metodic, la asociare, după care cunoștințele deja câștigate tre­­buesc aduse în legătură între sine și cu altele avute de mai nainte. Mai întâi se vor aran­­gia judecățile nouă, se vor pune în paralelă și să vor asemăna unele cu altele. Apoi se vor căuta cozuri cunoscute din istorie ori din istoria biblică, în care a trebuit să ju­decăm asemenea ori în direcțiune contrară.

Next