Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-01-01 / nr. 1

P.AT4 Nr. 1 BIBLIOTECA GOS71UIII Sibiu Sbiiu, Sâmbătă 1/13 Ianuarie 1894. Anul XLII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMEN­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSER­ȚIU­NILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Prenumerațiune nouă la „ Telegraful roman“, care apare de trei ori pe septemâna, deschidem pe semestrul I Ianuariu- Februariu-Martiu al an. 1894, cu prețul cel mai moderat, ce se póte vede în fruntea foiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni po­ștale (Posta utalvány — Post - Anwei­sung.) Numele prenumerantului, al comu­nei, unde se află cu domiciliul, și even­tual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se potă ceti. Se atrage atențiunea ca­ domni abonați, al căr­or abonament se sfârșesce cu ultima Dec. 1893, sâ-și înnoiască abonamentul, pentru­ că altfel espedi­­tura va fi silită a sista espectarea taiei. Editura „Telegrafului Român“ In Sibiiu. Nr. 7960 scol. Notă. Escelența sa dl ministru r. a. de culte și instrucțiune publică ddto 1 Decembre a. tr. Nr. 31801 recomandă spre întrebuințare în tóte scalele ci­vile și elementare precum și în pre­parandiile de învățători și învățătore din patrie, 105 tabele de părere pen­tru învățământul intuitiv din istoria naturală, edate la fiul lui C. Gevoldt sub titlul: ,C. Gewoldtssohn Einhun­dert und fünf Wandtafeln für den na­turgeschichtlichen Anschaungs unter­­­rieht. Ceea ce se aduce la cunos­­cință organelor nóstre bisericesc­ șco­lare din archidiecesă. Sibiiu, din ședința consistoriului archidiecesan, ca senat scolariu, ținută la 16 Decembre 1893. Consistoriul archidiecesan, nugă giarii aces­ ta­ începutul anului. Cumi scriem aceste șire suntem în d­oua ca urmă a anului vechiu, or pe când fete vor ajunge la cetitorii noștri, anul nou 1894 își va fi făcut intrarea t­iumfală în lume. Ce ne va aduce eu mai mult bine ori mai mult rău, ca trecut, cine ne-ar pute spune? Idecâind după trecut, după evenime­nte și pornirile observate în decursu anului trecut, trebue să fim pregătițijate mai mult la rău, decât la bine,ilcena trecutului nostru este întunec­ă, abia se observă ici-calea câte o­­ră mai luminosă, care să ne învioreze acâtva. Trectul este plin de amenințări a națiuni nóstre din acestă patrie, a româniai ca popor. Ori­cât să nesta, ori cum­ să insuiesc ma­­nda lucrului o altă înfățișare, fie purul adevăr, apoi fie ace­sta pl­ăi și prin încercări forțate, fie pes­te pacinică, ademenitare. Tac­tica și modul de procedere pate să se schim­d, tendința însă aceeași a rămas pănă l­a present. ■ .Asta să resimte la noi preț­u­­tinden­a, nemulțămirea e generală și acesta provine de acolo, că românii, saluși de națiunea lor, o văd amenin­țată prin măsurile ce se iau. Ter­­minii de daco-români, nepatrioți, ire­­denciși etc. sunt pure invențiuni ale capetelor șoviniste, cari nu s’au putut cons­ata ori adeveri nici într’un sin­gur as, dar s’a putut și se pute con­stata nemulțămirea cu stările și ten­dințele actuale. Așa e scena trecutului și ea aruncă o u­mbră lugubră și în viitor. Să vede că guvernul și societatea magiară nu are de gând a părăsi calea apucată și ace ta trebue să ne puie pe gânduri NBdoră, că ne-am­ teme, că vom peri ciftile ca popor, căci în privința ace­­sa avem tărie și forță ageră, câști­gată în dercursul vocurilor, dar tre­buie să ne gândim la mijlocele și mo­dul de luptă, ca să nimerim pe cele corecte, căci de la acesta atârnă to­tul, triumful final al causei nóstre Și acest triumf va fi ajuns pe deplin atunci, când magiarii încă să vor con­vinge despre aceea, că au de-a face cu un popor viguros, consolit de mi­siunea sa, un popor, care ține cu mult mai tare la ce e al său, decât să-­și părăsască limba sa pentru un blid de linte. Și acest timp trebuie să sosesc, mai curând, ori mai târziu. La ace­sta ne îndreptățesce faptul îmbucură­tor, rad­a de speranță, că unirea, soli­daritatea națională a câștigat între noi tot mai mult teren, consolidarea nostră nu să presintă în lumină forte îmbucurătore. Despre acesta ne-a dat probe și anul trecut. Mortea mare­lui fiu al nației nóstre Barițiu a făcut se tresalte de durere tóte ini­­mele române, pănă în unghiurile cele mai depărtate și înmormântarea s’a prefăcut nu o frumosă manifestație națio­nală, sămn, că una simțim. Tot aseme­nea manifestație națională a fost și conferența din vara trecută, ținută la Sibiiu. Acesta consolidare trebuie să­­ o nutrim și mai departe și ea desigur ne va fi o pavăză scutitare. Pericolul nu este desastros, este numai o probă. Proba de foc, prin care trebue să trecem, ca popor. De pericol nu trebue să ne temem, ci să ne temem de moleșire, de slăbirea vir­tuților și de scăderea caracterului băr­bătesc. De aceste să ne ferim și de aceste să ne scutască Provedința. Apoi să ne facem în tóte împrejurările da­­torința. Un nou fericit! FOIȚA. Anotimpul al cincilea. Astronomii moderni, cari ste suavă ocupațiune, mai s-n au făcut interesanta descopi realitate are cinci anotimp Aceste sunt: primăvara, via și car­ne­valul. NBT de preEm am­­ tre­cut peste cele patru și ne aflăm în al cinci­lea anotimp, — în carneval. Deosebirea între iarnă și carneval este numai atâta, că iarna vine cu zăpadă și car­­nevalul cu joc. Sunt oameni, cărora le place se jóce, și jși de aceia, cari sciu juca, nu fie­ cine juca, cui i-ar plăcea se jace, și nu luia îi place, care scie juca. Dar t•>­i jucătorii și aceia cari soia și șil­iri nu sciu juca, sunt un carneval,în­­ul lor favorit. Prin urmare anotim­­i nei len^giste pentru mulți omeni de íe deosebită. 1 rol deosebit jocă acest anotimp pe terenul statisticei căsătoriilor. Dacă să v: Introduce căsătoria civilă, (de care altcum să ne fer Dți eu) purtătorii matriculelor în acest alt nu vor putea face praesă mai m­­are în branșa căsătoriilor și dacă vor avea ucenici, în acest anotimp trebuie se-i înveți că să facă „cununia civilă“. Astfel deci ministrul nostru de culte ar trebui acum ul­terior, să prevadă nn vre-o novelă privilegii însemnate pentru acest anotimp. Acest anotimp, ca tóte anotimpurile nniți­are și alte însușiri caracteristice: pri­­nvara be deschid mugurii, în carneval să ischid buzunarele; vara să întâmplă neno­rociri în escursiuni la țară, în carneval se stâmplă nenorocirile în escursiunile de pe par­chetele salelor de dans; tomna să vestejesc frunzele, în carneval sunt în fiare răvașele de dragoste , iarna să învârte pământul mai încet în jurul sorelui, în carneval se învârt­e menii repede — in baluri. Rândunica­­ anunță primăvara, prepelița vara, sitarii ne­­ vestesc tomna și fracul carnevalul. Fracul­­ încă e pasere, căci și el are două aripi și afară de aceea e migratóre, căci uneori se împrumută. Carnevalul dintre tote anotimpurile, este cel mai scurt și cel mai scump. In el chiar și domnișore de acele, cari altcum nu să ocupă cu vânzare de flori și de legumi, sunt pedepsite de sarte a vinde uneori — petrin­­gei. Aceste însă formază minoritatea dis­­parentă; majoritatea nu vinde, ci juca și prin acesta să deosebesce de minoritate. Din aceste se vede, că nou descoperitul ano­timp, în rang al cincilea, este un anotimp plin de curiositâți. V Revista politică. Atacurile făcute de organele ad­­ministrațiunei contra sculelor confe­ Italia Italia eu n’am văzut-o, Acest pământ și cel ales Nu l’am ved­ut, iubito, încă, Dar l’am visat atât de desi Frumósa mamă­ a lui Dante, Frumósa mamă­ a lui Virgil, Deși eu n’am vedut-o încă, Dar am visat-o de copil. N’am altă patrie în lume . Pribeag, străin­imi par mereu Și nu-i decât pământul Romei Pământul sufletului meu. Printre lămâi, năramze blonde Și doine vesele am crescut. . . Ș’o simt adânc, parcă sunt vecuri, De când din sinu’i sunt pierdut. De-a ei cântări și dulci miresme Și de-a ei lacrimă de Christ Mi-e inima ș’acuma bâtă Și sufletu’mi e încă trist, Iubit-o, de ai muri și nu-i văd Pământul ei frumos de flori Și i merge tu, cu drag sărută-l Sărută’mi-i de mii de ori. H sionale au scos din reservă și pe com­patrioții noștri sași. In ziarul „Lieb. D. Tagblatt“ din Sibiiu au apărut mai multe resoluțiuni ale comitetelor de ale­gere din diferite cercuri electorale de pe teritoriul fondului regiu, în care desaprobă cu totul atitudinea inspec­torilor școlari, care e atât de cute­zanță ca bună­ oră a celui de la Bis­trița, care a întrecut marginile legei. Totodată sunt provocați deputații res­pectivelor cercuri ca să facă tot ce le stă în putere a paralisa acesta por­nire, care amenință nu numai autonomia bisericei ci și existența națională a sa­șilor, și despre atitudinea lor deputații să și dea sema înaintea alegătorilor. In resoluțiunea cercului Cisnădie se provocă totdeodată deputatul dietal ca să susțină disposițiunile cuprinse în §. 12 art. 53 din 1868 cu privire la religiunea copiilor din căsătoriile mieste. * * Pastorala episcopatului catolic s’a împărțit și s’a cetit în tóte bisericele catolice la sărbătorile botezului. Agi­tațiunea contra proiectelor de reformă bisericescâ e mare In mai multe centre a hotărît damele ca în timpul servi­ciului divin să merga la biserică și se ruge­­ ca să departă din acesta țară ideile, insuința și tendențele contrare spiritului religiunei. Se scie, că pe 16 i. e. n. e con­­chemată o mare adunare catolică de protestare la Budapesta. Din causa acesta s’a pus la cale o manifestare contrară a socialiștilor. Z­iariul „M. Állam“ scrie din acest incident urmă­­torele: Dacă totuși vor urma demon­­strațiunile (socialiștilor) acesta însem­­nază, că regimul vrea să transpună lupta politico - bisericesca pe strade. Noi facem răspunzători pentru ori­ce demonstrațiune pe jidani, căci ei con­duc pe socialiști, ei conduc răsboiul în jurnalistică contra catolicilor. Dacă ei ne atacă va servi acesta de signal Și spune-i, că’n iubirea nóstrá Noi am sburat la el cu gândul Și l’am visat întruna, Spune-i Că am murit vis­ându-l „Gaz. Buc.“ O. Murnu. De-ar fi, Dómne, ca se mor» De-ar fi, Dómne, ca se mor, t Culca-mé lâng’un isvor, Unde-i salciea cea verde,­" Umbrele’i se mă desafierde. Când păstorul va veni Și din bucium va doini, Să resune la mormânt Doina buciumului sfânt. Ar doini cu-atâta jale, C’ar sta codrii muți în vale, Ar sta rîuri ș’ar sta vânt, Ascultând doinele sale. Ci ascultă-mi atunci, sfinte, Cea din urmă-mi rugăminte, Fă tu astfel ca din grupá Să-mi ridici închisa-mi plecp Și pe-o clipă, numai una S’aud doina, să văd Luna, Ș’apoi iarăși mă îngropă Se fiu mort în­totdeuna1 „Gaz. Buc.“

Next