Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-01-24 / nr. 9

Nr. 9 Si­biiu, Marți, 24 Zaniarin (5 Februarie) 1895. Anul XLIII TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marțul. Joia Sâmbăta. ABONAMEN­TUL: Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 11, 6 luni 4 f., 3 luni 2 Ü. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 f1., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE. Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fie­care publicare. Silkiț­l 23 ianuarie 1895. Constituirea partidului poporal, programul lui, reprodus și de noi în unul ultim și pășirea lui energică pe arena luptelor politice, au pus pe gân­duri tote partidele politice, ce există aici în țară. Guvernele „liberale“ de pănă aci și in special guvernul din urmă au creat prin politica lor nefastă o situ­ațiune atât de precartă, apropo nesu­portabilă, încât acum chiar magiarii cu judecată mai seriosă văd, că lu­crurile, în direcțiunea apucată duc spre prăpastie și trebuie oprite în ca­lea lor rea și desastrasa. Acesta împrejurare a dat naștere partidului poporal, care stă pe baza pactului de la 1867 și din numirea sa a lăsat la o parte atributul de „ca­tolic“, voind prin acesta a arăta, că ca partid politic nu e numai catolic, nu e exclusivist. Însă mai deaprope la nașcerea și constituirea lui a dat nefericita po­litică b­isericescă a guvernului, acesta să și accentueze în primele puncte ale programului, dar afară de acesta partidul va lupta și pentru sanarea altor rele, cari s’au încuibat la noi, precum miseriile agricole și ale micei industrii, urmarea cărora este mișcarea socialistă din Ungaria­i apoi miociuri de pe teri­nul administrativ și electo­­torale și în fine cestiunea naționalită­ților, despre cari tote partidele de pănă acum numai vorbe late și inflate ne-au spus, fără de-a cerca îmbunătă­țirea lor prin fapte, ori în special în­­ cestiunea de naționalitate denegând pănă în timpul recent, chiar și esis­­­­tența acestei cestiuni. Partidul poporal apeleză la po­­­por, ca să-­și apere religiunea atacată­­ prin politica bisericască, dar totodată să adreseze la economii și industria­șii mici și în genere la massele mari ale proletarismului, puindu-le în pros­pect apărarea intereselor lor vitale față de marii capitaliști, cari favori­­zați de stat, i-au aservit în parte Apoi își aduce aminte și de naționalități, promițând luarea în considerare a pre­­tensiunilor acestora „întru­cât ele pot să să unescă cu unitatea și caracterul național al statului magiar“, o frasă stereotipă, cunoscută." am pute­a­ d­e aprópe tocită, de care s’au folosit și alți politicieni magiari pănă acum. Că­tre partidul poporal își va înplini în fapt tote aceste promisiuni, viitorul ne va arăta Accentuarea aces­tora și pășirea lui energică însă, precum am amintit mai sus, dau mult de cu­getat politicienilor de tote nuanțele Acesta se vede din tonul și aprecierile foilor de partid. Una însă să observă și aici, ca și în cestiunea de naționa­litate, că de-o parte foile judecă pă­timaș și cu preocupațiune noul partid, care după programul lui are o direc­ție mai sănătosă, ca partidele de pănă acum, éi de altă parte o neorientare le stăpânesce. Foile guvernamentale, în frunte cu „P. Lloyd“ iau în bajocură partidul­ Kossuth Fer, în „Egyet­­t­ér­tés“ să esprimă între altele astfel: „Ținta unică a nouei partide este a pune afară din vigore legile biseri­­cesci politice. Partea aceea a progra­mului ei, care nu se referesce la po­litica bisericesca, nu e decât unăltă in mâna alcătuitorilor partidei“... El apoi spune poporului, că afară de acesta tot ce are in program par­tidul nou epic binele poporului, 11 are și partidul independint. „Magy. Hirl.“ scrie: „Partida poporală concheteza cu tóte confesiunile, și de aceea scote cu­­vântul „catolic“ din numele ei... Ca un cuvânt, consciința partidei poporale e facșă și nu e alegátore în mijloce. Ali­­andu-se cu Roma, Viena ,și Bucur­escu­ pornesc e a cuceri Ungaria și vrea să susțină domnia feudală că puterea po­porului“ — și nu vede altă scăpare, de­cât fusiunea partidii liberale și appo­­nyiste, zicând: „Pericolul ce­­ cuprinde în sine alcătuirea și desfășurarea stindardului partidei poporale, ne arată unicul mod prin care am pute să­­ tăiem triumful: partida „liberală“ și cea „națională“ trebuie sé fusioneze“. Sub copii obligați a cerceta aceste asile, înțelegem noi grupa acea a ființei omenesci, cari trecând preste etatea suptului, deși s’au desfăcut de câtră pieptul iubit al mamei, sunt totuși în totala lor ființă cu mult prea ne­­desvoltați, prea debili, de­cât să nu fie avisați la îngrijirea cu scop a părinților sau a altor omeni deplin desvoltați, cari să-i apere de neajunsuri, de rele și de alte pe­riele la cari sunt zilnic espuși. Dacă medităm puțin asupra cursului desvoltarei omenesci și îl controlăm, vedem, că ființa omenescă, deși este coróna operei creatorului, deși este minunea minunilor prin regulata, frumósa și fina composiție a trupu­lui și a părților lui, prin darul vorbirei, prin puterea de a cugeta și precugeta, dar cu deosebire prin nemuritoriul său suflet cu care întrece și este cu mult mai perfecțio­nat și mai aprape de ziditorul său decât tote celelalte vietăți ale pământului, totuși în asemănare cu aceste, în primul period al vieței sale aici pe pământ, este făptura cea mai amantă, cea mai neputinciosă Puiul de găină, de exemplu, îndată după ce ese din gheod­a oului, alerga vesel și cu­lege cu dibăcia intremântul aruncat pe sema lui, tot asemenea fluturele și ființele cele față de aceste „Vaterland“ din Viena, apreciând în mod mai serios noul partid, Z­ d d intre altele: „Din alegerile cele noue partidul poporal va ieși cel puțin cu 60 pănă 70 de deputați, ori­ce violență, corum­­pere și venitare se va pune în miș­care. Insă lucrurile pot se ia altă formă pe lângă o înțelegere și bună­voință cât de mică pentru momento­­sitatea partidului poporal, având una­nimul sprijin al episcopatului și al casei magnaților, încă și mai impo­sant și mai hotărit ar trebui să fie efectul binefăcător al partidului po­poral, dacă naționalitățile vor desvolta o acțiune de ajutoriu cu minte și cu tact“. Naționalitățile și în special ro­mânii nu pot să dea ajutor, pănă când pretensiunile lor nu vor fi garantate precis și împlinite de fapt. Cu pro­misiuni bine sunátare poporul român nu mai póte fi sedus. Revista politică. Un motiv t­onderos al demisio­­nării lui Wekerle se pare a să desvăli prin­­ Jia­rul „Hazank“, care susține cu tată siguritatea că la demisionare a contribuit și un contract pănă acum necunoscut, încheiat între Wekerle și Kossuth Fer, în privința cumpărării arhhi­­vei tatălui acestuia. Anume în budgetul ministrului de culte se află la numărul 22 următoru­l titlu: prima rată de 20.000 fl. pentru întregirea secțiunei de archive a museului național. Moti­varea acestei posițiuni d­e budget ne spune, că ministrul a aflat arh­ivul museului național de forțe negligat, din care motiv și a pus de gând în­avuțirea acestuia in mod corespunză­torii­ din budgetul statului. „Hazank“ susține că suma de 20.000 fl. din acestă posițiune nu este alt­ceva decât prima rată din cei 100.000 fl , cu cari a cumpărat Weker­­le archivul lui Ludovic Kossuth pen­tru museul național, și care sumă s-a­­ obligat ministru­ a o plăti în rate în decurs de 5 ani. Acestă sumă a causat nemijlocit și căderea cabinetului We­kerle Guvernul n'are dreptul să facă investițiuni peste 25.000 fl. fără scarea prealabilă a regelui. Wekerle fiind­că a știut, că s’ar provoca la coronă multă nemulțumire prin comunicarea acestei propuneri a împărțit suma de 100.000 fl. în 5 rate de câte 20.000 fl și a dispus, că ministrul de culte Eötvös să iie în budget prima dată sub titlul mai sus indicat Corona însă a aflat despre lucru și cu data de 19 De­cembre a pensionat pe directorul mu­seului național Pulszky Ferencz, în 23 Decembre a primit demisiunea lui Wekerle, după aceea a devenit Bánffy ministru-president, și precum e cunoscut nici n’a îmbiat lui Eötvös resortul de culte, și în fine a absolvat pe secre­­tariul de stat din ministr de culte. Semi-oficiosele guvernului caută să desmintă acestă descoperire, dar chiar te­stul încurcat al desmințirilor adeveresce cele susținute de „Hazank“. * =1« # In România preocupă spiritele proiectul legii despre esploatarea minelor, al cărui autor e ministrul Carp. Conform acestui proiect să dă drept și streinilor de-a esploata mi­nele și respective a deveni proprie­tari de mine. Liberalii din oposiție, dimpreună cu disidenții partidului conservator au început o agitație febrilă contra acestui proiect de lege al lui Carp, pe motivul, că el este în contrarietate­ cu dispozițiile constituției, deorece con­stituția spune, că streinii nu pot avea proprietăți imobile in România, minele sunt proprietăți imobile. or. In cestiunea acesta nici miniștrii nu sunt­­ toți de acord și astfel proiectul a fost supus unor modificări din partea gu­vernului, in înțelegere cu președinții senatului și camerei. Iată principalele modificări In­troduse de guvern, în acest proiect de lege: 1. Concesiunea nu va avea ca­racter de perpetuitate, ci va fi mar- FOITA Necesitatea și folosele înființării asilelor de copii pentru noi ro­mânii. Dizertațiune, ținută în anul trecut în Dobra, la adunarea rem­. înv. de Const Baicu, înv. dirig. în Orăștie, înainte de tote îmi permit a desvolta noțiunea asilelor, apoi grupul de copii obli­gați a cerceta aceste asile, mai departe îm­­i pregiurările cari au forțat omenimea pentru­­ înființarea lor, și în fine necesitatea și fo­­­losele înființării lor pentru omenime în ge­neral și pentru noi românii în special. Sub numirea de asile de copii, scule f­roebeliane, grădini de copii etc. sunt a se înțelege acele institute de educațiune, cari sunt cercetate de copii și copilele de la 3—6 ani. In aceste institute sunt a li se da co­piilor ocupațiuni în proporție cu stadiul des­voltarii lor fisice și intelectuale, având de scop a-i pregăti pentru învățământul din sex­­ele c­otidiane mai mici ale naturii, în proporțiune cu omul după cum am zis m­ai sus, în timp scurt ajung acel grad al desvoltarei, în care despărțite de către părinți singure, prin instinctul na­tural propriu lor sunt capabile a se îngriji pentru susținerea vieței lor mai departe. Numai ființa omenesca este atât de neputinciosa și desvoltarea fizică a ei se intâmplă atât de încet, încât fără ajutorul și îngrijirea altora inimii ar trebui se­para. Dacă studiam mai departe legile des­­voltărei naturale, venim la conclusiunea că, cu cât o ființă este mai simplă, mai imper­fectă, cu atât se desvolta mai iute, și cu atât are putere de viață și de resistență mai mare (de aci să și explică vitalitatea și în­mulțirea în mod așa considerabil a ființelor inferiore), și Intors, cu cât atare făptură se află în gradul cel mai înalt al perfecțiunei, cu atât se desvolta mai încet, cu atât are o construcțiune mai debilă și cu atât îi este doja mai expusă la periere Acesta lege na­turală să aplică forte bine și la periodul prim al vieței omenesci. Construcția corpului omenesc în cei dintâi 1­6 ani ai vieței sale este atât de filigrană încât nu este în stare a da piept, a să apune, a învinge influințele stricăciose, cari Z'nu­c pas de pas atenteza la nimicirea ei. De aici să și explică necesitatea de a atârna dela alte ființe deplin desvoltate și educate, cari să o apere de morte sigură. Pentru că lip­sei de îngrijire suficientă este a să atribui scena cea tristă și întunecată a mulțimei co­șurilor de morte între copii de la 2_6 ani. Dacă urmărim cu atențiune statistica coșurilor de morte la noi românii cu deose­bire, vedem, că preste jumătate din numă­rul total al nostru per, mor înainte de a împlini al șeselea an al vieței. Și acesta este o perdere ireparabilă, atât pentru noi româ­nii, cât și pentru omenime preste tot, de­ore­ce viéța omenimei preste tot, dar mai cu sema sartea viitoriului nostru a români­lor este depusă în aceste inimi fragede. Chiar se ne abatem dela regula acea, că tóte ființa omenesca lăsată de Deleu, este chemată a trăi și a se ferici și prin ea a ferici și pe alții,— și dela acea, că fiecare om își are rolul său în societatea cea mare a omeni­mei, cu tóte aceste în special fiecare viéțá omenésca este de mare însemnătate, atât pentru singuraticele familii, cât și mai vâr­tos pentru societatea omenésca în genere. Pentru că în fiecare ființă omenésca este depusă bucuria, fericirea și viitorul posted-

Next