Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)
1895-11-28 / nr. 131
518 TELEGRAFUL ROMAN e ficient spre a demonstra, că politica italiană, oricât de înclinată a fost întotdeauna, să caute o alipire intimă către Anglia, cu tote acestea totdeauna a pus înaintea tuturor celorlalte datorințe buna înțelegere cu aliații săi, Germania și Austro-Ungaria. Italia are desigur un merit în faptul, că acțiunea Angliei, Franciei și Rusiei în chestia armenească s’a transformat cu încetul într’o acțiune generală europeană, la care participă tóte puterile în acelaș spirit și în aceeași tendință, însă e remarcabil, că totdeauna înainte de acestă transformare, precum și după aceea, s’a dovedit înțelegerea puterilor din alianța triplă, ca solidă și de tot sigură. Dacă dintr’o parte, adecă din partea politicei germane, s’ar putea ijice, că a manifestat un fel de abținere, acesta imputare este tot atât de puțin îndreptățită, ca și aceea, care i să face politicei italiene, că Dieusche, ce acțiune separată intenționază ca in înțelegere cu Anglia. In Viena, unde este mai aprope interesul, ca să țină în vedere acesta chestie, lumea oficiosă este intru tată pe deplin mulțămită cu atitudinea imperiului german, și cu a celui italian, și acesta ajunge spre a arăta, că nici Germania nu să portă prea încet, nici Italia prea repede, că din contră amândouă statele se țin corect de linia, în care să mișcă concertul puterilor europene. — Așa dară incă odată : 1) Tate puterile europene lucreză în cel mai comun acord în chestia orientală 2) Intre puterile, cari fac parte din tripla alianță, există cea mai intimă legătură, pănă și in cele mai mici detalii. Cine se mai pote îndoi în fața acestor fapte, că pacea Europei e pe deplin asigurată!? * * * Cetim în „Fester Lloyd“ : „Sinodul episcopesc sârbesc convocat pentru ziua de 15 Decembri e la Carlovitz, ca să-și continue activitatea și să facă alegerea episcopului din Buda. Să prevede, că va fi ales, precum i se scrie fiarului „Egyetértés“, preotul greco - oriental din Buda, Ieremia Magyarevici. Acesta e un bun patriot cu sentimente ungurești și tocmai de aceea din partea minorității i să fac dificultăți; minoritatea a candidat pe arhimandritul Mitrofan Sevici și fie fostul preot militar Zmeianovici. Probabil, că Magyarevici va avea majoritatea absolută. Cuvintele ziarului guvernamental: „Acesta e un bun patriot cu sentimente ungureștic n’au lipsă de loc de comentar. In ce privesce retragerea minitrului Keller din cabinetul imperiului german, nu mai încape nici o îndoială. Faia oficială încă nu a publicat pân’acum nimic; pe vecie, e forte greu, să se găsască succesorul. Despre motivele, cari au provocat retragerea, scrie siariul german „Volk“ următorele: Koller a fost cel mai de căpetenie representant al politicei, care se face cu pumnul. Modul, cum a înscenat el luptă contra socialiștilor, n’a fost după gustul principelui Hohenlohe, care ca diplomat le cumpenesce tóte cu liniște. Impregiurarea, că el a întreprins disolvarea neîndreptățită a reuniunilor social-democrate fără scirea colegilor săi, i-a săpat terenul de sub piciore Daul de Keller a crezut, să potă pușca cu un glonț de pușcă printr’un părete de stâncă. Dar glonțul s’a rentors și a nimerit pe vânătorul. Puțini omeni vor versa lacrimi după sinucisul fără voie. Cei mai mulți vor gândi. Lucrul cel mai bun ar fi fost, se nu fi devenit niciodată ministru, apoi mai bine a fost, că n’a stat nici un an ministru. L’ar linguși acela, care l’ar numi o mediocritate pe scaunul ministerial. Intr’o altă țară, de. în Anglia, ar fi fost de tot cu neputință, ca un om de o cultură generală atât de minimă și de o nedibăcie parlamentară atât de exprimată, peste tot să ajungă la un oficiu atât de responsabil. Putea el vorbi, despre ce voia, despre „Romeo și Julia la țară“, despre artă sau literatură, despre politică sau morală, totdeuna aveai simțul, că nu e crescut pentru tema sa. Siguranța burșicolă a debutului său pate, că i-a asigurat cândva un loc în parlament, între conservatori, dar ea n’a fost suficientă, ca să înlocuiscu și celelalte calități de ministru, care îi lipsesc. — Ne mirăm, că și in Germania se întâmplă, să alungă miniștrii omeni așa de puțin cualificați. In Stuttgart s’a aliat din incidentul alegerilor comunale, partida poporală germană cu piida social - democrată. E interesantă resoluția, cu care s’a făcut compromisul dintre aceste partide: „In fața politicei, care se face acum în Berlin (ali Keller), din fundament greșită și plină de amărăciune, prin care se reînoiesce persecuția de partide ți suprimarea polițiană a partidei lucrătorilor s’a semnalat un protest și din partea celor mai hotărîți contrari ai social-democraților, și protestul nu pate fi mai demn și mai cu efect înălțat, ca prin inactivarea unei politici de toleranță. Partidul poporal tebue să se opună hotării în interesul unei desvoltări sănătose oricărei încercări de complot nimicitor al partidei, care posede încrederea marilor cercuri din păturile de jos și care mai puțin prin escluderea de la conlucrarea positivă la problemele politice și comunale pate fi înfrântă în rătăcirile ei“. Acestei convingeri i am dat și noi espresie in țiariul nostru immediat, ce am cetit despre disposițiile polițienesci ale ministrului Koller. Am cuis atunci, și ficem și acum, că un curent atât de puternic, cum e socialismul, nu se pute omorî prin ordine ministeriale sau polițieneșci, cari din contră în loc, să-l nimicască, îl promovază. Faptul deja sigur, că tocmai din acastă causă va fi silit Keller să se retragă, e un nou triumf pentru socialism care, așa se vede, că merge cu pași gigantici înainte. Nu în politică este de a se căuta locul, ci în ameliorarea stărilor sociale economice-financiare. In interesul omenimei întregi ar face bine după a nostră părere, tóte guvernele din lume, să se ocupe mai mult cu cestiile sociale, economice-financiare, cu o educație religiosă și să facă mai puțină politică! s * * Faptul, că în Varșovia a fost numit guvernor-general, Șuvaloff a provocat o nemulțămire mare, mai in tóta pressa rusesca. Nu e o gazetă, care se nu stinge, că influința rusască în polonia decade, că polonismul își ridică capul mai cutezător ca ori și când, și că nu trebuie să aibă cineva încredere în poloni, cari niciodată nu se fac ruși. La tote aceste acuse îndreptate contra contelui Șuvaloff, a răspuns numai o singură faie, cea oficiosă a guvernorului amintit. Eă numesce tote aceste acuseniece agitații stricăciose, cari împedecă apropierea pacinică, a polonilor de ruși Acastă declarație în ce a aruncat numai ulei pe foc. Presa rusesca s’a mâniat și mai tare și continuă a-și esprima fără reservă indignarea ei. Ar putea deocamdată să nu se mai întrecă,jice „Neue Freie Presse“ . Un guvernor general din Varșovia trebuie se bage bine de semă la aceea, cum suflă vântul din Petersburg și deocamdată suflă acolo vânturi atât de diferite, încât și cea mai fină ureche diplomatică ar putea ajunge în dubiu asupra întrebării, care direcție e predominantă. Contele Șuvaloff e cu toți afabii și caută după putință, să-i mulțămască pe toți o afabilitate deosebită cătră poloni din [tartei nu se póte nega. El scie forte bine, că lumea oficiosă în Peterburg e mulțămită cu el, dacă își va împlini datorințele sale, întru cât e cu putință pe lângă hotărîta ținere a polonilor la naționalitatea lor, fără de a ajunge la măsuri brutale. De altmintrelea și polonii se vor feri, ca să facă greutăți contelui Șuvaloff, pentru că ușor s’ar putea trezi cu un al doilea „Gurko“ Nu ne putem mira din destul pentru ce atâta îngrijire din partea presei ruseșci, pentru o mână de poloni. Lacomi mai sunt și rușii, ar vrea sa cuceresca tota lumea. Rusificarea este problema tuturor guvernelor colosului dela Nord ! * Si * In Vinerea trecută, în momentul, când s’a închis ședința camerei din Paris, s’au auzit în sală trei pușcături de revolver Mai erau de față numai 15 deputați. N’a fost nici unul rănit. Ce lucru grozav, nici în parlament nu mai póte fi francezul sigur de viața lui. Etă unde duce lipsa de religiositate! * * * informatorii entusiaști ai tuturor acelora, cu cari ei au venit în contact, le-a arătat prin practica lor în scala însemnătatea lucrului manual educativ pentru poporul nostru și în modul acesta multora le-a câștigat interesul de a lucra împreună cu ei pentru răspândirea acestui obiect în scalele primare din țară. O propagandă mai puternică în acestă direcțiune a făcut în timpul din urmă d-nul Ioan Kalinderu, administratorul domeniilor Corónei. D-sa s’a îngrijit de timpuriu nu numai pentru pregătirea învățătorilor săi în lucrul manual, ci și pentru punerea în practică a acestui obiect, intr’o măsură mai mare și într’o formă mai corespundătore intereselor țării. Bogata colecțiune de produse industriale din comunele domeniilor Coronei, colecțiune ce s’a redut la esposiția cooperatorilor din țară în anul 1894 și 1895 din Bucureșci, este o industrie națională frumósă și destul de perfecționată, isvoritâ numai din lucrul manual școlar. Cât pentru activitatea mea pe terenul practicei obiectului des menționat, de când am întrat în țară pănă la data scrierii acestor rânduri, activitate care a depins și depinde în cea mai mare parte de alții și sub influența diferitelor împrejurări, nu vreau să înregistrez de altă data, decât cursul estraordinar din vara anului 1894, asupra căruia urmeza relații la rândul său mai la vale. Cursul ținut în Sibiiu, 1 — 30 August, 1890. După cum corpul nostru didactic s’a arătat de doritor de a-și câștiga cunoștințe temeinice în practica lucrului manual, era natural, se ție — precum a și fost — o afluență mare la acest curs, cerut cu atâta insistență din tote părțile. Cereri pentru înscriere au venit dela învățători din Țară, din Transilvania, Ungaria și Bucovina. Numai 60 de locuri au fost hotârîte de consistoriul eparhial. Mulți împinși de dorința entusiastâ de a învăța cu orice sacrificiu lucrul manual, au stăruie și după ce au fost odată respinși, case de primiți la curs (unii chiar cu tóte cheltuelile lor proprii). Lipsa de spațiu și de puteri didactice pentru instruire n’au permis cu tóte acestea se spori mimesul participanților acestui curs. La acest curs s’au învățat urmatorele specialități de lucru manual: împletituri de pae, papură și inele, cartonagiul cu legatul cărților, sculptura geometrică cu traforagiul și tâmplăria. Din aceste 6 specialități fiecare participant a putut învăța câte două j numai cei, cari și-au ales împletiturile de paie și papură au putut învăța, pe lângă acestea, încă una din celelalte specialități. Pentru prevederea instrucțiunei tehnice practice am avut ca ajutor pe dl institutor din Brașov, Candid Mușlea, cu care făcusem primele întreprinderi de lucruri manuale. Afară de partea teehnică practică am predat tuturor participanților în mod colectiv și teoria lucrului manual:Explicațiuni asupra principiilor pedagogice, cari servesc de bază practicei acestui obiect, desvoltarea istorică a lucrului manual și esplicațiuni asupra materiilor prime asupra, uneltelor necesare și metodologia lucrului manual). Obiectele lucrate au rămas în proprietatea celor ce le-au confecționat; ei și le au putut însă ridica din sala, în care au fost expuse, numai după încheierea cursului. Timpul de instrucție a fost 7 ore pe zi. Aceste ore au fost sporite în urma cererii unanime a participanților cursului. Discuțiunile de séa, asupra diferitelor cestiuni relative la anumite împrejurări locale, cari influințără într’o formă sau alta practica lucrului manual, au fost obligătorre pentru toți. (Va urma.) Răspuns la o întrebare. Din incidentul articolului nostru „Cartă între frați“ din Nnul 128, dl Ax.... din Brașov, din a cărui predicare de post citasem o alinea, pentru unica observare ce o făcusem între parantese „prea târziu te ai pocăit și D-Ta, die Ax ... ne pune următorea întrebare: „Ce legătură are certa între frați, adecă părerile din „Dreptatea“ și combaterea „Tribunei“ cu postul de cărnării, epictuÓ8e și tabac a lui Ax....? Ce combinațiune, ce deducțiune, că dela lipsa de capi ori conducători naționali și nihilism să ajungi la predica despre post și convingerea lui Ax... , că cu postul am pute îndupleca pe adversarii noștri se ne recunoscă de națiune politică? și dacă și un astfeliu de păciuitor propoveduitor ar pretinde a fi cap sau conducător, ce a greșit, ce delict, ce fără de lege? Ce crimă a comis sau ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut, ca să nu fie prea târziu pocăința?“ Venim cu plăcere să satisfacem cererea dlui Ax........ La tóta intemplarea este o coincidență frapantă între disputa „Dreptății“ cu „Tribuna“ și între vederile dlui Ax.... despre modul de a recâștiga românii dreptul de „națiune politică. „Tribuna“ se laudă cu „conducătorii“ fără ai numi, „Dreptatea“ cice, că nu cunosce nici un conducător, noi constătăm, că în faptă nu se arată pe scenă nici un conducătoriu, prin urmare pretinșii conducători, cu toții s’au pus pe infrânare dela luptă — pe post politic. Deorece insé nu se pate presupune despre conducătorii români, că ei n’ar lupta pentru revendicarea drepturilor politice confiscate, ci dl Ax... afirmă, că cel mai sigur mijloc „de a pute îndupleca pe adversarii noștri să ne recunoscă de națiune politică“ este postul, cel mult în 2—3 ani, trebue să presupunem despre pretinșii conducători, că și ei sunt inspirați tot de vederile dlui Ax ... și întru împlinirea sfintei lor chemări au abandonat lupta purtată fără succes 30 ani, ca postind 2—3 ani să ne pomenim p.e. în anul Domnului 1898 cu autonomia Transilvaniei, presentată drept cadou de Crăciun de cătră adversarii noștri. Vechi die Ax .... că între cele scrise în „Tribuna“ și „Dreptatea“ și între articolul D-t,ale din „Gazeta Transilvaniei“ este o „legătură“ strînsă, o „combinațiune“ fundată, oi „deducțiunea“ nostră este logică. Ei ce privesce păcatul Dtale de carele atât de târzjiu te ai „pocăit“, acela nu este altul, decât că atât amar de timp ai ținut „lumina sub obroc“ ci numai acuma după ce trei ceci de ani ne-am sleit tóte puterile în luptă sterilă, vini și ne deschizi ochii, cum ? cu ce mijloce putem noi în 2—3 ani să devenim „națiune politică“ ? și încă un mijloc atât de ușor, să ] oștim adecă Mercurile și Vinerile și cele 4 posturi prescrise de