Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)
1897-01-02 / nr. 1
Anul XLV. Nr. 1. Sibiiu, Joi, 2/14 laimarie 1897. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Apare Marți/^^i^aZliKsS^hMta. 1 ] IMM SOR.T. CULT. * 1 xiT. to?. --------------Pentru abonamente şi îtrsepţiuni-'îfse adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. La situatiune. Din incidentul anului nou membri consistoriului archidiecesan, profesorii seminariali şi cealaltă inteligenţă din Sibiiu în fiecare an se presentază la Excelenţia Sa Înalt Preasânţitul Domn archiepiscop şi metropolit spre a-i aduce felicitările obicinuite şi a-i încredinţa despre stima şi iubirea ce o datoresc supremului lor păstoriu sufletesc. In răspunsul său Excelenţia Sa totdeauna ne arăta vederile generale despre starea noastra bisericască şi politică,şi astfel noi la anul nou în răspunsul Excelenţiei Sale vedem programul lucrărilor, direcţiunea şi spiritul acelora pentru anul cel nou Marcant este răspunsul Excelenţiei Sale cu deosebire acuma din incidentul felicitărilor de ieri. Suntem în o amorţelă completă noi românii în cele politice, o urnă grea ne-a copleşit şi speranţa noastră este în o schimbare a naturii, în o schimbare a stărilor actuale de lucruri. Avem speranţa în primavéra, care trebue să se apropie, lucrurile vor lua alt sbor, vieţă nouă va întră în membrele amorţite ale vieţii noastre în general, va veni apoi véra cea lungă cu oile lungi şi vast teren de activitate, ca apoi după ambele să vină toamna bucuriei, când vom culege roade. Inimi calde re trebue însă spre a le ajunge aceste, lucrare armonică, pace şi iubire, căci în ghiaţa de acuma se stînge şi puţina viaţă, ce mai svâcnesce în vinele noastre. Răspunsul Excelenţiei Sale la cuvântarea Preacuvioşiei Sale părintele archimandrit vicariu archiepiscopesc Dr. Ilarion Puşcariu, care o publicăm la alt loc al loiei noastre, de bună seama va pune la serioase meditaţiuni pe toţi oamenii cugetători, cari au durere de sartea bisericei noastre, de binele poporului nostru, şi cari doresc eşirea din amorţala de acuma. Ca pe o oglindă fidelă a situaţiunei actuale şi ca pe cea mai competentă călăuză pentru cetitorii noştri în amorţala politică de astăzi, publicăm deci la locul de frunte răspunsul Excelenţiei Sale I. P. S. D. archiep. şi metropolit Miron Romanul, care este următoriul: Stimaţi Domni şi Fraţi, In timp de urnă nu prea putem conta la oiile senine; vânturile reci, frigul, ghiaţa, gerul, nu sunt elemente de viaţă. Domniile Vostre v-aţi adunat aicea şi astăzi, la începutul anului nou, cu inimi calde, ca încăldindu-me, să-mi faceţi mai suferibilă atmosfera de iernă, ale căreia apăsări le simţim toi cu toţii, dar cred că nimeni mai mult decât eu însumi. Ve mulţămesc pentru căldura, ce mi-o aduceţi, carea pentru mine este într adevâr binefăcută de. Şi acum încă folit de inimile Domniilor Voastre, pot sâ dau un sbor mai liber gândurilor mele, cari purced din o meditare asupra experienţei, că în lume toate sunt supuse schimbării. După o iarnă grea, amorţitore, are să vină primăvara deşteptării şi a speranţelor, apoi vara de muncă şi a sudorilor, în urmă toamna ruadelor şi a mulţămirii. Câţi şi cum vom petrece toate aceste, stă în voia bunului Dunmedeu; noi însă avem sâ fim pregătiţi pentru ori şi ce eventualitate. Fiţi dar — ve rog — şi de acum înainte tari şi statornici în convingeri şi în propusurile bune; rămâneţi strînşi în legăturile, cari şi pănă acum ne-au întrunit şi întărit; faceţi-ve împreună cu mine datorinţa, punând toţi umăr la umăr; apoi de aci încolo eventualităţile, cari nu depind dela noi, se le lăsăm — cum diseru — în grija bunului Dumnedeu, care, stm convins, că nu ne va părăsi pe cât timp vom fi şi noi buni şi consoli de misiunea nostră. Dumnedeu sâ vâ binecuvinteze ! m FOITA. Parteniu Trombitás. Să ne aducem aminte de bărbaţii noştri şi să le eternisăm memoria. Faptele cele bune ale lor să afle imitaţie la generaţiunea viitoare, şi începutul făcut de ei, dar întrerupt de împregiurări, să-l continue alţii, cari se află între condiţiuni mai bune. Bătrânii noştri dispar, unul după altul se duc din aceasta vale a plângerei, şi cu ei dispare şi ultima reminiscenţă a filelor trecute. Să-i revocăm în memoria nostră, să-i presentăm în cercul lor de activitate,— aceasta e unica recunoscinţă posibilă, cu care le putem răsplăti ostenelele şi bunăvoinţa lor. Din anul 1864 până în 1876 cât am studiat la scólele unguresci din Mureş-Oşorheiu, am avut ocasiunea să văd activitatea lui, să simt pas de pas bunăvoinţa lui şi marele interes cătră tinerii studenţi români, cari în masse alergau la scólele din acel oraş, spre a se înzestra cu armele sciinţei şi a se prepara pentru viaţă. Intre anii 1864—1876, era mare numărul tinerilor români, cari cercetau scólele unguresci din numitul oraş. Valea Murăşului începând dela Topliţa pănă cătră Cucerdea secuiéscu, ambele Târnave, apoi câmpia cu bogăţia ei în cereale, inundau acest oraş, şi scelele romano-catolice în preponderanţă erau cercetate de români. Noi greco-orientalii eram preste 50, dar în cifră şi mai mare erau fraţii greco-catolici, şi de regulă cei mai buni studenţi erau românii. Pe atunci gimnasiul romano catolic avea numai 4. resp. 6 classe. Prin clasa a IV-a românii se răriau şi grecocatolicii treceau la Blaj, unde continuau gimnasiul, greco-orientali în măsură mai mare veniau la Sibiuiu spre a studia teologia şi apoi intrau ca preoţi şi învăţători în via Domnului şi răspândiau lumina în sinul poporului. Noi tinerii greco-orientali în Dumineci şi sărbătorirna, véra, deja la orele 7 diminaţa ne aflam concentraţi în bisericuţa greco orientală, care e situată la partea extremă a oraşului spre răsărit Ministrul de externe din Francia a pus la cale încă în luna lui Martie anul trecut numărarea poporaţiunei din republică şi insula Corsica. Acuma vine fata oficioasa şi publică resultatul definitiv într’o statistică. E interesantă acesta statistică, pentru că ea probéza eclatant vederea noastra despre poporul frances şi tocmai de aceea luăm notiţă despre ea. Republica francesă dimpreună cu insula Corsica numără 38,517.915 locuitori. Poporaţiunea după conscripţia din 1891 era de 38,432.948, deci poporaţiunea Franciei în decurs de 5 ani s’a sporit numai cu 175.027 suflete. In raport cu conscripţia făcută înainte de asta cu 10 ani s’au sporit numai cu 290.077. Datele acestea au lăsat penibilă impresiune asupra adevăraţilor patrioţi francesi. Ele sunt un rău omen pentru viitoriul republicei şi ar putea servi de un puternic veto direcţiunei în care a apucat poporul frances. Abandonarea principiilor morale religiose duc la o Protopopul Trombitas era de o asprime, care nu se poate descrie. Trebuia să fie cineva student să lipseasca odată de la biserică şi apoi să asculte înfruntarea, care li se da în faţa celoralalţi studenţi. Cine a asistat odată la o asemenea scenă, acela cât a fost la studiu nici pe patul de marte n’a mai absentat de la biserică. Studiul catechisării era dat în grija celor mai mari, şi de comun după celebrarea sfintei liturgii eram ascultaşi şi recitam lecţia. Ocupaţiunea principală în presenţa protopresbiterului era cântarea. Făceam o rata cât este biserica de mare, 40—50 de tineri de comun ne aflam în biserică. Cântereţul cel mai isteţ era postat in mijlocul cercului şi se începea executarea cântărilor. Preferinţă aveau cele bisericesci, urmau apoi cântările naţionale şi pe vremea aceea cântările naţionale erau în mare trecere, şi erau de tot moderne. Ocupaţiunea aceasta se continua Duminecă de Duminecă, sărbatoare de sărbatoare şi nu era tinăr român, care I se nuscie cântările bisericesci, care I se nuscie toate cântările naţionale. Răsunau stradele vecine de cântarea tinerilor români, şi oraşul Murăş-Oşorheiu era un centru cultural pentru noi, în şedie ne procuram sciinţa cuviincioasă, în biserică învăţăm a rămâne români şi ortodocşi. Sunt o mulţime dintre preoţii noştri, cari de bună sema cu drag ’şi vor revoca în memorie viaţa de student petrecută în biserica din Târgul Mureşului. Pe Murăş parochul din Deda Leon Popescu, Ioan Bârsan din Egerseg, Petru Samarghiteanu din Cucerdea română, Petru Pop din Şilea magiară, Petru Pop de Sub-Pădure, Elie Şerban, din Mureş-Cheţa, ca să refac pe ceialalţi mulţi, cu drag vor ceti aceste reminiscenţe. Protopopul Trâmbiţaş ne ţină legaţi de biserică, căci în oraşul acela secuesc era mare pericolul desnaţionalizărei. Bogaţii neguţători renumiţi, ca rămăşiţe a macedo-romanilor, cari dominau comercial în acel oraş, bogaţii neguţători români erau în apunere. Revista externă. In parlamentul austriac, la desbaterea budgetului financiar, a venit în discuţiune şi ştergerea loteriilor mici, în Austria, ca şi la noi, în principiu toţi sunt pentru ştergerea loterii mici, ori când vine lucrul la adecă, şi austriacii, ca şi ai noştri, nu se incumetă a astupa acest frumos isvor de venit. O semioficiesa din Austria spune, că de când s’a redus numărul tragerilor, de atunci patima de a juca loterie a devenit mai orba; deputatul Roser face aspre mustrări ministrului Bilinski aruncându’d în faţă cuvintele „nu dispui de seriositate morală suficientă pentru asuci gâtul acestui monstru“. Parlamentul din Austria se provoca la Ungaria, er’ parlamentul din Ungaria la cel din Austria. Un parlament pune vina lipsei de energie pe celalalt, or’ oamenii bogați și săraci jocă necontribați loterie. * * * viaţă destrăbălată, ce are ca urmare inevitabilă o societate cangrenată, un popor ruinat moraliceşte şi fisiceşte, care nu mai este în stare a produce. Aceasta e adevărata causă a stagnaţiunei numărului locuitorilor din republica francesă.* * * Se vorbesce, că prim-ministrul Italiei, Rudi nu voeşte să diselve parlamentul în faţa alegerilor. Guvernul întreg a primit în principiu propunerea lui, şi se aşteptă numai părerea consiliului ministerial.* * * Din Constantinopol se comunică unei foi franceze, că guvernul turcesc a conces Rusiei edificarea unei linii ferate, care din Trapezunt să vină în legătură cu drumurile ferate persiane. în chipul acesta Rusia ajunge în atingere nemijlocită din Sevastopol cu oraşul Herat, numit şi cheia Indiei. în afacerea cu metropolitul român din Macedonia lucrurile au luat o direcţiune contrară intereselor românilor. La oposiţiunea patriarchului ecumenic guvernul turcesc nu a aprobat alegerea metropolitului român. Deci dată totuşi se va mai forţa lucrul pe calea apucată, patriarchul va excomunica pe metropolitul ales. N’am voi să fim proroci în cele nefavorabile, dar’ acest nesucces încât are și colorit politic, nu vo rămânea fără de a fi observat în Bucunesci, unde s’a anticipat mulțumită la adresa Sultanului. * * # Diarele, ce sosesc din India sunin, că dintre toate calamitățile, cari au trecut în secolul acesta preste India, cea mai îngrozitoare e fumea împreunată cu morbul numit „pestis“ sau ciumă, care culege pe fiecare di vieţi nenumărate. Bela s’a încuibat şi în armată şi în faţa pericolului la care se văd expuşi, soldaţii deserteaza în număr mare din armata comună.