Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-06-10 / nr. 63

250 Salarisarea. VIII. Dorind a termina cu expunerile — în unele părţi poate nu bine-venite — voi reflecta încă numai la un punct de vedere. Am amintit, că statul ar fi che­mat a se îngriji de bunăstarea cleru­lui. Statutul organic cu privire la acest punct glâsuesce aşa: Sus atinsele părţi organice (adecă sinodele, comitetele şi consistoriul) ale metropoliei se vor în­griji de timpuriu de mijloacele intelec­tuale şi materiale, cari se cer spre ajungerea scopurilor bisericesci, şcolare şi fundaţionale, şi încât nu le-ar suc­cede a acoperi cheltuelile recerute nici în urma colectelor făcute în — şi afară de metropolie, intru atâta vor recurge la stat pentru ajutor (Pct. VIII, Introducere). Biserica e îndreptăţită a se în­­toarce cătră stat pentru ajutor şi spri­jin material. Acum este timpul, când şi statul din a sa parte tinde spre acest scop, ca să se facă un astfel de aran­jament cu statul, prin care se se re­guleze definitiv cestiunea. Biserica n’ar trebui se se arete indiferentă față de intențiunile cârmei statului, ar trebui ca se înceapa negoțieri cu potestarea civilă în preatinsul scop, și se caute a informa cercurile conducătoare asu­pra disposițiilor amicale ale bisericei, insuind a le câştiga bunăvoința. Ori cum s’ar desvolta afacerile, biserica este avisată a se rezima de multe­ ori pe potestarea civilă. Fără sprijinul aceleia nici executivă nu poate să existe în biserică, pentru­ că în cas de renitenţă, adese numai forţa brută ajută. Amintii aceste pentru a înţelege şi cei „cu gură mare“ (Dior vor erta, că (zic aşa) din ai noştrii, cari susţin, că biserica şi fără stat poate fi, şi că nu avem trebuinţă de mijlocirea statului la nimic, pic. Nici o legătură cu el! — O astfel de politică bisericască prea triste rude aduce. Contribue la destră­bălarea clerului şi poporului. Mai ecla­tantă dovadă unde trebue, ca chiar ajutorul de stat, care cu toate că bise­rica nu l’a primit în condiţiunile puse, totuşi unii din preoţi l’au cerut şi pri­mit şi fără concesiunea bisericei. Aşa ar păţi-o biserica şi cu re­­gularea, pusă în perspectivă de stat, şi dotaţiunea clerului, necăutând de cu timp a şi asigura interesul prin a întreveni la stat. In acest scop, de odată cu inten­ţionata regulare în sfera proprie de activitatea şi paralel cu aceea a sala­­telor clerului, Veneratul Cap al biseri­cei şi resp. Consistoriul ar lucra con­form cu dorinţa obştei clerului nostru ortodox, când ar începe pertractările şi cu cârma ţerii şi ar putea exopera o dotaţiune corespundetoare dela stat. Şi o acţiune comună cu alte bi­serici, mai ales cu sora bis. sârbă, s’ar putea întreprinde în acest obiect. Exoperând dela stat introducerea unei dări generale a cultului, cred, bi­serica s’ar putea pune în posiția de a nu se frementa pe viitor din causa neajunsurilor materiale, şi mai cu suc­ces ar lucra pentru binele religios-mo­­ral al fiilor sei sufletesci. Visul de aur al preoțimei ar fi îm­plinit. Cu glosse ar preamări pre băr­batul, care realiseaza acest vis......... Nu suntem noi preoțimea însă atât de materialiști, ca să pretindem ca visul nostru în așa formă să se realiseze cu ori­ce preț. Interesele bisericei mai pre­sus de toate! Salarisarea din partea statului pen­tru noi numai aşa are înţeles şi sens, când instituţiunile bisericesci şi autono­mia bisericei rămân nealterate. Pentru blidul cu linte nu trebue nime să jert­ească comoara sa cea mai scumpă din lu­mea asta. Fii maşteri ai bisericii şi nemernici am fi, neînţelegând interesele bisericei şi jertfindu le pentru interesele mate­riale. Ocara lumei, a posteriorilor ne-ar ajunge şi blastemul___... Condus de cel mai curat îndemn pentru binele bisericei şi vrend a pre­veni anumite pericole ce ameninţă, nu din fundulie — am d­is. Preotul P. G. TELEGRAFUL ROMAN. Din parlamentul maghiar. Şedinţa dela 12 iuniu 1897 st. n. Şedinţa a fost forte slab cercetată. Abia s’au întrunit 43 de deputaţi. înainte de a se trece la ordinea­­filei, deputatul Olay Lajos cere dela presidiu, ca se îndrume pe ministru a răspunde la inter­­pelaţiunile a căror termin a expirat deja, apoi se trece la îmblătirea §-lui 16 a pro­iectului de lege despre procedura penală. Okolicsányi László (fiice, că proiectul presentat e reacţionar şi guvernul caută a se substrage şi a substrage şi organele sale dela judecata opiniunei publice, de sub ju­riile de pressă. Nu acestor jurii sunt predate spre ju­decare abusurile cu puterea publică, călcarea dreptului electoral, călcarea necompetentă a domiciliului, vătămarea exerciţiului liber re­­ligionar şi altele. Când moralitatea publică atât de mult a decăriat ca la noi, nu e per­mis a restrînge libertatea opiniunei publice, tocmai pentru ameliorarea moralităţii publice. După pausă vorbesce contra proiectului contele Károlyi István, carele declară tot­odată, că păşesce în partida contelui Ap­­­ponyi-In vorbire contele K. declară şi el, că prin actualul proiect prin distincţiunea ce face între onoarea privată şi oficială şi anu­mite caşuri le substrage dela curţile cu ju­raţi, cari sunt expresiunea opiniunei publice şi le supune judecătoriilor, guvernul nu ţân­­tesce la altceva, decât ca adevărul să nu iese la iveala acolo unde nu-i convine şi în cas de necesitate să se poată scutura de oameni, cari i-au devenit incomofii. Afară de aceea proiectul este presentat şi într’un timp foarte nepotrivit, când corup­­ţiunea e în floare şi agitatorii naţionalităţilor se folosesc de toate ocasiunile şi faptele noa­­stre pentru de a ne discredita înaintea străinătăţii. Libertatea de presă e mai tare, dar mai presus decât soarele pe ceriu; acesta lumineazá numai pământul, pănă când acela lumineazá sufletul şi mintea oamenilor. Tot în înţelesul acesta vorbesce şi Polcz­­ner Jend, accentuând şi el agitaţia „popilor şi a dascălilor“ naţionalităţilor, care fără pressă liberă nu va putea fi demascată. (Mai corect îiis: pressă jidano-maghiară nu va putea inventa nepedepsită agitaţie în sarcina preoţilor şi învăţătorilor naţionalităţilor ne­maghiare. Red.) Discuţiunea se va continua. La sfirşit Makfalvay Géza presenteaza o interpelaţiune în causa grevei muncitorilor, cari nu vor să efectuiască secerişul pe şesul de jos al Ungariei. Ministrul respunde, că dacă aceştia nu vor vrea să lucre, va pune la disposiţia agri­cultorilor lucrători străini şi miliţia. Casa i­a la cunoscinţă răspunsul. După presentarea altei interpelaţiuni în causa suspendărei vicecomitelui din corn. Timişoara, şedinţa se încheie. Şedinţa dela 14 Iunie n. 1897, în şedinţa de a­ fi s-au presentat spre desbatere nouele proiecte de lege militară, cu întreruperea desbaterei asupra proiectului de lege despre procedura penală. Raportorul Manich Aurel accentuează, că proiectul de lege privitoriu la institutul de convefit ţintesce la o educaţiune naţio­nală a oficerilor ,pentru honvefiime. Şcoala de cădeţi de la Academia Ludovica va deveni academic pentru oficerii de honvefii şi de acelaşi rang cu Academia Teresiana de lângă Viena. Elevii acestei academii vor eşi din institut dea dreptul ca oficeri. Ca curs pre­gătitor se înfiinţazâ o şcoalâ superioră. Afară de acesta se vor înfiinţa şi doue şcufe de cădeţi cu câte un curs de 4 ani şi în care­­ vor fi primiţi 100 de bursieri. Tinerii eşiţi­­ din aceste institute vor putea intra şi în ar­mata comună. La fine recomandând pro­­i­­ectul, Mü­nich aduce elogii ministrului de honvezi dr. Fejérváry, carele ţintesce la des­­voltarea honvefsimei în direcţiune naţională. Tóth János nu primesce proiectele, cari cresc oficeri şi pentru armata comună, care gerraanisézá. Ministrul Fejérváry reflecteazá, că îna­inte cu 50 ani a putut fi vorbă de germa­­nisai­e, afii însă , nu. Introducerea limbei maghiare ne duce la federalism. Primul proiect a fost primit în general şi imediat s’a început şi desbaterea specială, la care s’au primit § 1 şi 2. Şedinţa dela 15 iuniu n. 1897. Se continuă desbaterea asupra proiec­tului de lege privitoriu la institutele de hon­vezi. Referentul Mütnich Aurel fiice, că pro­iectul de faţă e menit a transforma în total honveftimea. Cu privire la limbă fiice, că pănă când armata e comună, pănă atunci nici limba in institutele militare nu poate fi alta decât cea germană (Strigări, de Hoch! Hoch! la stînga.) Ministrul Fejerváry recunosce, că în Ungaria, ca limba de stat e decretată prin lege limba maghiară, dar în Austria nu e astfel decretată cea germană. Dacă s’ar in­troduce în institutele militare din Ungaria ,lmba magiară, tot astfel ar pretinde cu drept şi naţionalităţile din Austria să se introducă in institutele militare de acolo limba lor. In provinciile austriace sunt decretate diferite limbi ca limbi de stat, şi dacă s’ar introduce în institutele militare din Ungaria limba magiară, atunci se va introduce fideralismul în armată. Thaly Kálmán cere separarea cu totul a honversimei de armata comună. Bolgár Ferencz primesce proiectul, căci se dă posibilitate tinerimei magiare, ca să se pregătască acasă în Ungaria în spirit na­ţional pentru servi­ciu în armata comună, unde astfel vor putea şi înainta mai mult ca pănă aci. Rátkay impută lui Münich, că pune Ungaria alăturea cu provinciile austriace și fiice, că proiectele de lege militare actuale n’au fost atât urgente, ca pentru ele să se întrerupă desbaterea asupra proiectului de lege despre procedura penală. Asboth János primesce proiectul, dar impută guvernului, că face paradă cu nisce legi pentru cari nu el s’a luptat, ci contele Apponyi, or acum îşi atribue numai sie-şi meritul pentru aducerea lor. Speră revisui­­rea legilor politice-bisericesci. Tot astfel se exprimă şi Okolicsányi László. Toth János nu primesce proiectul, căci pune noue sarcine pe ţară şi dă pretext mi­nistrului de resbel comun ca să se amestece în afacerile honvefiimei maghiare. Şedinţa dela 16 iuniu n. 1897. S’a continuat desbatereas asupra proiec­tului de lege militară despre institutele de honvefit şi s’a primit fără modificări, atât în general, cât şi în special. Amandamentele şi propunerile înaintate de oposiţiune n’au fost considerate. Unii dintre deputaţii oposiţionali în locul acestor proiecte de lege au cerut mai bine să fie prevăfiută honveftiunea cu trupe techice şi cu artilărie, dar au fost res­pinşi. După presentarea alor 2 interpelaţiuni, şedinţa s’a încheiat. O serbare a tracturii Alba- Iuliei. — 7 Iunie v. 1897, în ultima mea scrisoare, am spus între altele şi aceea, că faţă de onorabilul nostru cârmuitoriu N. Ivan, şi a distingerii D-Sale în gremiul archidiecesan, fruntaşii din tract se pregătesc pentru a’şi face datorinţa cu cinste şi demnitate. Iată deci Onorate D-le Redactor, căci abia acum numai într’un târfiiu pot să Vă trimit un raport despre acesta împlinire a datorinţei noastre. Ziua de întrunire a fost destinată pe 27 a lunei trecute. Cu o săptămână înainte de asta Prea-onoratul şef a trimis la fie­care oficiu parochial câte o scrisoare în care anunţă ducerea D­aale din fruntea trac­­tului. Era totodată în aceasta scrisoare invitată şi preoţimea pentru darea în seamn a lucru­rilor oficioase. Un comitet s’a pus în frunte, ca să facă după vrednicie aceasta fii solemnă, care comitet bucurându-se de încrederea tu­turora au răușit perfect. Un scurt apel, o scrisoare dela inimă din partea comitetului aranjator — și nimic mai mult — adresată cătră fruntașii din parochii, a făcut ca în fiiua de 27 Maiu tot ce a avut tractul mai distins şi marcant, preoţi în frumoasa nóastra uniformă orientală, mireni în — ţinută săr­­batorescu — să fie concentraţi în şcoala noas­­tră ortodoxă din Alba-Iulia. Numărul nostru s’a mai sporit şi cu câţiva fraţi din vecinul tract al Orăştiei. Se alege o deputaţiune din sinul pre­­senţilor cari atingeau considerabila cifră de 100, care deputăţie ave se învite pe sărbă­toritul fiilei la şedinţă. Nu trecu mult şi deputaţiunea la 101/2 ore sosesce, aducând în mijlocul său pe simpaticul nostru conducă­­toriu, care acum se departă dintre noi. Un spontaneu „trăască“ isbucnesce în mij­locul mulţimei, la care sărbătoritul resalută cu obicinuita-i dragoste şi sinceritate. Apoi luând cuvântul, ne rosti un fru­mos, mişcător pănă la lacrămi şi instructiv discurs de adio. „Vă las — fiice Dl Ivan— de tes­tament al meu iubirea de neam şi de biserică, pe acestea doue scumpe comori să le păziţi cu sfinţenie cât veţi trăi“. Urmează după acestea presen­tarea nou denumitului adm. protopesl. a dlui Popovici. Fraţii îi primesc cu iubire, aşteptând, ca pe căile antecesorului să um­ble câtă vreme va sta în fruntea nostră.... Legăm nădejdi bune şi de acest „om nou“ al nostru, cunoscându-l de un înflăcărat tînăr luptaciu al bisericei şi nemului. în urmă mai resună câteva cuvinte de rămas bun, din graiul sărbătoritului, a dlui Ivan, anunţând spre plăcerea tuturora, că cu aceasta ocasiune are fericire de a pune temeiu­l 100 fl., plus o colectă de 12 fl., a unui con­vict aici în A. Iulia pentru băeţii de şcară de pe teritoriul acestui tract. Eră omul de bunătate, era cel ce numai pentru bi­serica şi neamul său se vede a trăi. Cunoscem şi seim bărbaţi, cari s’au dus la celea eterne, lăsând în urma lor averi considerabile, dar nimica pe seama neamului şi bisericii din sânul căruia poate şi-au agonisit bogățiile. După aceasta vorbire din partea d-lui Ivan, ia cuvântul în numele clerului tactual venerabilul preot al Oricăului, G. M u n c u ş, carele prin un glas duios de emoţiune ne duce la stările acelea triste în cari se afla tractul nostru acum 5 ani, în anul 1892, când, era din bunătatea lui O­fieu, cel ce conduce destinele omenirei şi din înaltă înţelepciune a Exelenţiei Sale I. P. S. Ar­­chiereu şi Metropolit Miron, a răsărit în fruntea nostru un om plin de vîrtute, înze­strat cu frumoase cunoscinţe şi însuşiri, plin de dragoste cătră bis. ortodoxă strămoşască, care a adus cu sine în mijlocul nostru muncă, zăi şi alipirea cătră biserică. Frumos şi cin­stit s’a achitat rola părintele Mincuş de a răspunde On. D. Ivan. In numele învăţători­­mii noastre vorbesce cu cald entusiasm candi­datul de preot C. Suc­iu, asigurând de cea mai sinceră credinţă şi pe viitor. Isprăvindu-se acesta parte a şedinţei membrul din comitetul aranj. Iliescu, preot, prin câteva cuvinte câștigă toata suflarea aci presentă, pentru a eternisa acesta măreţă și însemnată fii din viața tactului nostru, prin o posare a tuturora în grup. Ideia acceptată cu multă căldură, să-şi execută numai­decât. După percurgerea acestora a sosit tim­pul pentru banchet. La 3 ore d. a. s’a în­ceput banchetul în sala cea mare din Hotelul „Hungaria“. Toastele şi înălţăture vorbiri fi­­resce n’au lipsit, cari­tate au culminat în iu­birea de neam şi de biserică. Primul toast îl ridică sărbătoritul în sănătatea Exelenţiei Sale I. P. S. Archiereu şi Metropolit Miron. Noul adm. P. Popovici şi Iliescu preot, pen­tru fostul nostru conducătorii­, sărbătoritul fiiler, dl Ivan, în a căruia distingere se vede preţuit zelul şi munca împreunată cu onestitatea. A mai vorbit preotul Manasse (tractul Orăştie) pentru dragostea dintre cler şi în­tărirea spiritului de corp între membrii lui. Preotul Rusan pentru noul adm. dl Po­povici, Frâncu, preot, pentru fruntaşii mireni ai tactului, notari, primari etc. Notariul Cri­­şan pentru învăţătorii noştrii confesionali.

Next