Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-10-24 / nr. 117

Nr. in Si­bi­­u, Sâmbătă, 25 Octobre (5 Novembre) 1898. Anul XL fl. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marţia, Ma şi Sâmbătă. ABONAMENTUL Pontru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 or., 3 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45-Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Ordinaţiune în causa întregirii plăţilor parochiale. Iatăt ordinaţiunea pe care mini­strul reg. ung de culte şi instrucţiune publică, în conţelegere cu cel de finanţe, a edat-o dilele acestea în causa exe­­cutării legii despre între­gir­ea venitelor parochiale, pentru toate confesiunile din patrie. Nr. 4433­ 98 Pres. : M. C. 1. Ordinaţiune, a ministrului de culte şi instruc. publică şi a ministrului de finanțe, în cauza executării articlului de lege XIV, din 1898, despre întregirea venitelor parohiilor. Pe temeiul împuternicirii cuprinse în §. 23 al articlului de lege XIV din 1898, ordonăm : §2­1. Scopul legii despre întregirea venitelor parochiale, este ca venitele parodiilor de rit latin, grecesc și armean, și până atunci până când ele nu vor fi regulate pe­ altă cale, să se intregască p r o vi s o r i u, iar venitele celorlalte confesiuni reciplate le­gal, să se întregască stabil, după modali­tățile circumscrise în lege. §. 2. In scopul întregirii provisorii a venite­lor preoţimii catolice de diferite rituri, le­­gislaţiunea ia în budgetul statului o sumă specială. Faţă cu întregirea oferită din suma luată cu asemenea menire în budgetul statului, legea are valoare în cadrul statorii întrensa. In general însă legea nu are valoare faţă de acele sume pe cari legislaţiunea le sta­­toresce la alte rubrici ale budgetului de stat, sub titlu de ajutore şcolare ori bisericesci catolice, sau cari se licuidadă din fondul catolic bisericesc şi şcolar. Ministrul de culte şi instrucţiune în­­tregesce gradat şi în cadrul sumei ce-i stă la disposiţiune, venitele preoţilor catolici de di­ferite rituri, considerând datele ce-i stau la îndemână. , §1 3. La întregirea asigurată prin §. 2 al legii despre întregire din 1898, art. 14, faţă cu fiecare parochie, şi a cărei venite, pe te­meiul datelor prescrise în §. 10 al ordina­­ţiunii presente, se va stabili că nu ating cifra de 1600 respective 800 coroane, — poate re­flecta : 1) însuşi parochul (dar necuprindând aci şi pe călugării aplicaţi în oficii lumeşti); 2) în astfel de cas când parochul apli­cat nu vrea să reflecteze la întregirea veni­tului, sau din causa vacanţei postului de paroch ori din lipsa altor condiţiuni, e impo­sibilă înaintarea unei atari rugări, pentru exo­­perarea insinuării e îndreptăţită superioritatea confesională competentă, în caz de neesi­­stenţă a acesteia, antistia comunităţii biseri­cesci, cu eventuala luare în considerare a ple­­nipotenţiarului seu din centru. Parochii îşi pot înainta în acest scop rugările lor întemeiate pe datele recerute în ordinaţiunea presentă, şi adresate ministerului de culte şi instrucţiune publică, pe calea superiorităţii lor bisericesci, iar în lipsa ace­steia, prin antistia comunităţii bisericesci, — pană la 30 Iuliu 1899. Astfel de post parochial, care a fost înainte de 1 Ianuarie 1898 sistemisat, dar pănă la 30 Iuliu 1899 n’a fost insinuat, nu pote fi împărtăşit de întregire. §1­4. Parochii cari reflecteaza la întregirea ve­nitelor, sunt datori se dovedesc, atât cuali­ficațiunea personală, cât, prin fasionarea au­tentică a venitelor, și acea împregiurare, că postul ocupat de ei, în înțelesul dispos­­iilor legii, e avisat la intregire. Privitor la datele servite pănă acum de superiorităţile confesionale competente, despre venite, acelea pot încă fi, în înţelesul §­lui 11 al legii, rectificate, şi dacă ministrul de culte şi instrucţiune accepteza datele rectificate şi modalităţile de fasionare, atunci se iau acelea ca basă la întregirea în sensul legii. §1­5. Cetele rubricate pentru documentarea cua­­lificațiunii parodiilor și pentru fasionarea ve­nitelor (A. și B.), sunt a se pregăti în trei esemplare, documentele adeveritoare însă, sunt a se relude într’un singur esemplar. Intru cât atari documente justificatoare n’ar fi redactate în limba oficială a statului, e a se alătura după putinţă şi o traducere în ungureşte, autenticată din oficiu. După întrebuinţarea oficioasa, una dintre celele rubricate e a se depune la ministerul de culte şi instrucţiune, celelalte două exem­plare, dimpreună cu documentele adveritare, se retrimit autorităţii supreme bisericesti, în lipsa acesteia, artistiei comunităţii bisericeşti. Rubrica de dovedi şi observări a cele­­lor rubricate A.) şi B.) servesce spre indi­carea documentelor necesare pentru justifi­carea singuraticelor date și spre însemnarea eventualelor observări. Documentel­e adeveritoare se indică ast­fel : ad I. 1.) Contract de arendă, ad II. 2) adeverință protopresbiterală, etc. § 7. Toate documentele ce servesc spre ade­verire, sunt scutite de timbru și de taxă, și sunt a se prevedea cu acesta clausulă: „In afacere de congruă, fără timbru“. Asemenea sunt scutite de timbru acele rugări, pe cari preoții le inainteaza autori­tăților în scopul câștigării de documente ade­veritoare. § 8. Socoata la exprimarea valorilor în bani, se face în coroane și fileri. Unde în blanchetă oarecare titulă (de rubrică) nu poate fi aplicată față de respec­tivul preot, aceea (titulă) se şterge cu o linie. § 9. Pentru adeverirea cualificațiunii pre­oțeşti e a se folosi coala rubricată însemnată cu litera A). In fruntea celei e a se scrie di­­ecesa, comitatul şi numele parochiei. In rubrica întâie, se însamnă numele parochului. In rubrica a 2-a, timpul şi locul naş­terii parochului, şi numărul anilor de ser­viciu preoţesc. Aceste date le adevereşte su­perioritate confesională pe temeiul datelor autentice corespundătoare, sau antistia comu­nității bisericești, autenticând tabela de cua­­lificațiune. In rubrica a 3-a e a se indica, că respectivul paroch e cetățean ungar, ceea­ ce e a se adeveri, cu observarea prescriselor referitoare la asta a articlului de lege 50 din 1879, prin document de autenticitate publică. In rubrica a 4-a se indică, în care an şi în care institut de învăţământ din patrie a absolvat respectivul paroch clasa a opta a sculelor medii ? Ceea­ ce e a se adeveri cu ates­tatul de clasă. In rubrica a 5 a se arată când şi unde a absolvat parochul teologia şi când a do­­bobândit cualificaţia de preot? Terminarea studiilor teologice are să le adeverască cu testimoniul respectivului institut de teologie, iar cualificaţia de preot, cu atestatul de cua­­lificaţiune. Tabela de cualificaţie astfel umplută, preotul o subscrie în toate trei exemplarele, iar superioritatea sa confesională, în lipsa acesteia antistia comunităţii bisericeşti, o autentică. §­io. Pentru fasion­area şi adeverirea venite­lor parochiale, întrucât între ministrul de culte şi instrucţiune şi între superioritatea confesională competentă, nu s’a făcut învo­ire pentru rectificarea acelora, — se sta­bilește urmatoarea procedură: Folosind cala rubricată insemnată cu litera B*) în fruntea ei e­a să însemna epi­scopia, comitatul și numele parochiei. In prima rubrică a acestei cele şi sub numeri curenți, sunt a se indica filiile apre­­dii şi cătune) aparţinetore parochiei matre, mai departe posturile sistemizate de capelani şi numerul capelanilor aplicaţi faptic, scris (numerul) cu litere. Tot în rubrica asta e a să îndica tim­pul înfiinţării parochiei. Datele privitoare la acesta, sunt a se adeveri prin superioritatea confesională sau în lipsa acesteia, prin antistia comunității bisericeşti. In rubrica a doua e a se însemna de­părtarea de la materă, a locurilor înșirate în rubrica primă, după kilometri. In rubrica a treia e a se scrie numă­­rul credincioşilor aparţinători cercului paro­chiei şi cu locuinţă stabilă, separat după ma­tre şi fiii ii. In rubrica a patra e a se scrie nu­mele patronului, de sunt mai mulţi, a tu­turora. In coala rubricată B.) sub numeri curenţi sunt a se însemna venitele ce se socotesc şi eşitele ce se subtrag (la socotirea plăţii). Şi anume sub I. L. să indică extinderea proprie­tăţii de pământ, după ramii de cultivare, şi e a se adeveri asta cu coala de posesiune catastrală, legalisată. Venitul pământului e a se adeveri cu contractul de esarendare, sau întru cât însuşi preotul îl foloseşte, e a se adeveri cu media de arendă a celor 5 ani din urma (1893—1897) a altor pământuri de aceeaşi calitate din localitate ori din vecină­tate. Venitele din arendare, trebuesc adeve­rite cu o copie a contractului de arendare sau cu o adeverinţă a primăriei comunale (ori orăşeneşti). Copia contractului de arendare o autentică in comune mici şi mari, proto­­pretorul, în oraşe primarul opidan. Dacă veni­tul proprietăţii de pământ în acest chip ară­tat, se deosebeşte de cel arătat în cela din 1894 sau de datele din foaia de emolumente, diferenţa e a se motiva în rubrica obser­vărilor. Acolo unde procesul de comasaţiune încă nu e terminat şi aşa parochul nu ştie cât va fi partea lui de păşunat şi din pădure, venitul faptic al acestor competenţe, se arăta prin adeverinţă de la antistia comunală despre venitele acestea în sumă medie pe cei 5 ani din urmă (1893 —1897). In comune mari şi mici aceste adeverinţe le subscrie pretorul suprem, pe lângă observaţiile proprii. In rubrica I. 2. ea se indica casa de locuit, întinderea curţii şi a gradinei, şi a se adeveri asta cu cala catastrală legalisată. Acestă adeverinţă în comune mici şi mari o subscrie pretorul suprem pe lângă propriile observări. Sub I. 3, parochul va însemna profitul curat ce-şi rămâne din arendarea edificiilor ori a părţilor de edificii, după detragerea spese­­lor de întreţinere a lor, prescrise in legea despre dare. In astfel de oraşe, cari cad sub darea generală de casă, se vor detrage din venitul brut al caselor 25°/0 ca spese de în­treținere (a edificiilor), în toate celelalte lo­curi, se vor detrage 30°/0. Tote astea se ade­veresc cu documentul artistiei comunale (ori orășenești). Sub I. 4. sunt a se înșira drepturile aducătoare de câştig, îndreptăţirile la acest fel de întreprinderi industriale, ca de pildă: venitul curat după ţinerea de mori, vama de la moră, pescărit, folosinţa de lemne, folo­sirea de ghindă, vama de port etc. Valoarea în bani a acestor folosinţe d­e a se adeveri cu copia legalizată de antistia comunală (ori orășenască) a contractului de esaran­­dare. Dacă atari ("contracte) nu sunt, cifra mijlocie a celor cinci ani din urmă (1893—■ 1897) o adeverește antistia comunală (ori orășenască), pe care, în comunele mari și mici, o subscrie fisolgobircul pe lângă propriile observări. Sub I. p . a se indica venitul incurs imediat dela credincioşi, sau dela comunitatea bisericască, sau dela patron, în bani gata, în producte, sau din lucrul cu mânile ori cu ju­gul, care se repeţeşte regulat din an în an, şi valoarea în bani a acestor venite, şi încă separat după materă şi după filii. Serviciile obligate, sunt a se adeveri prin copia foii de emolumente sau cu copia corespunde­­toare din alt document. Daca serviciile se întemeiază mai mult pe un obiceiu, acest venit preotul îl va adeveri cu o scrisoare dată de înşişi cei obligaţi la servicii, iar dacă aceştia din ore­care cauză ar tăgădui estra­­darea adeverinţei, primăria comunală (ori oră­şenască) va adeveri ea acest lucru, pe lângă ascultarea celor deobligaţi. Din venitul resul­­tat după servicii de lucru sau din producte, d­e parte e­a se detrage ca spese de încasare. Stabilirea întâmplată în acest fel, a valorii în bani a serviciilor, se consideră (stabilită) numai pe 10 ani socotiți de la stabilirea defi­nitivă din partea ministrului de culte şi in­strucţiune; după împlinirea acestui period de timp, ministrul ordoneza noua stabilire a valorii. Sub I. 6. sunt a se indica venitele in­­curse din taxele de înstalare şi înmormântare, precum şi din taxele ce pot fi pretinse pe te­meiul usului, pentru servicii bisericeşti peste tot, cum e de pildă restanța, etc. Aceste venite, măsurate conform tabelei de stofă stătolite prin superioritatea confesi­onală, și cu sumarea serviciilor după cari se iau competințe stolare, pe timpul celor din urmă cinci ani (1893—1897), se scriu de preot în cifra medie, socotind la un loc ma­re cu filii cu tot. Cantitatea taxelor stolare ce pot fi socotite, o stabileşte definitiv autori­tatea supremă confesională. Taxele de cununii şi de botez, nu pot forma substrat de soceta. Sub I. 7. e a se înşira venitul din in­teresele acelor capitale fundaţi­onale, cari aparţin venitelor parochiale fie pentru ser­vire de liturgii (misse), fie pentru alte slujbe bisericeşti. Veniturile din interesele după capitale pentru liturgii şi după alte capitale funda­­ţionale, le adevereşte autoritatea bisericescă, iar în lipsa acesteia, antistia comunităţii bi­sericeşti nu se pot socoti aci venitele din interesele acelor fundaţiuni, a căror socotire ar opri-o literele fundaţionale al întemeetorului. In astfel de cazuri e a se alătura copia literelor fundaţionale, legali­zată prin superioritatea confesională sau în lipsa acesteia prin antistia comunităţii bise­riceşti. Sub I. 8. e a se însemna venitul folo­sit de la comuna politică, de la diecesă, sau din ori­ce alt fond public, sub titlu de în­tregire a congruei, ajutor statornic, ținere de cal, ori sub alt titlu, în bani gata sau na­turalii. Dacă venitul incurs din acești titli, stă din servicii în natură, valoarea aceluia e

Next