Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)
1899-01-05 / nr. 1
Să-i dăm fiecăruia cei se cuvine. Idea, de a aduce toate manifestările vieţei culturale ale unui popor numai şi numai în legătură cu politica de cai şi a le face atârnatere de ea, nu este o idea fericită. Ea, realizată, ne-ar împinge în desvoltarea noastră culturală la o unilateralitate, de care, dacă nu mâne, poimâne ne vom căi,ea de una ce ar fi mărturie de sărăcie spirituală. Cel ce vrea să fie şi postăvar şi pânzar şi croitor şi mănurar (mai trebuia adaus: şi „politic“!. R. „T“.) deodată, în nici una din aceste meserii nu va ajunge la vr’o perfecţiune de dar Domne ! Dacă acesta e adevărat pe terenul meseriilor, cu atât mai adevărat va fi pe cel al ocupaţiunilor intelectuale. Rămână deci fiecare cu ale sale.“ NOUTĂŢI Din causa Sântei sărbători „Botezul Domnului“, Noul proxim al foaiei noastre va apare Sâmbătă. Ofiţer român în armata nostră. Cu învoirea ministeriului nostru austro-ungar de rezboiu, guvernul român a trimis iarăşi un ofiţer de vânători spre a face serviciu de studiu, în armata austro-ungară. E împărţit şi şi-a început serviciul în regimentul Nr. 3 de vânători tirolezi, cari staţioneză de present în garnisonă în Viena. Ofiţerul îşi portă uniforma sa română, asemenatoare întru câtva cu uniforma bersaglierilor italieni. * încunoştinţare. Sub titlul „Pentru economii noştri“ am fost vestit şi noi pe cei ce îi priveşte, că „Rom. rom. de agricultură din com. Sibiiului“ a hotărît de a întreprinde în iarna de faţă o călătorie la întocmirile economice din Mezőhegyes, cu scop de a câştiga cunoştinţe folositoare, şi acesta cu atât mai vîrtos, cu cât inaltul minister a hotărît a purta din visteria statului cheltuelile de drum şi de întreţinere pe timpul petrecut în Mezőhegyes. Călătoria a fost condiţionată de numărul a cel mai puţin 30 proprietari, cari se iee parte. Cum însă la apelul Reuniunei s’au înştiinţat pentru călătorie în total abia 9 doritori, Comitetul „Reuniunii noastre agricole“, să vede silit a vesti pe acestă cale, că va absta deocamdată de la acesta călătorie, reservându-şi a-şi încerca norocul în anul viitor.* Procesul abatelui catolic Moris- Seau, acusat cu crima de onor de om, se va judeca la 10 Ianuarie v. 1899 de Curtea cu juraţi din Galaţi, în sesiune extraordinară. Curtea va fi presidată de dl consilier de Curte Sp. Stătescu.* Medicii români lăudaţi de nou, de o celebritate străină. Se ştie cu câtă laudă s’a esprimat celebrul medic din Berlin Dr. Leyden, chemat la patul bolnavului Principe moştenitor al României în primăvara anului 1897, — asupra dibăciei şi tratamentului perfect de corect în care medicii români au tratat bola Principelui. Laudele sunau la adresa medicilor români Dr. Cantacuzino, Dr. Buicliu şi Dr. Kremnitz. Zilele acestea ne e dat să audem o altă laudă frumosă la adresa altor medici români bucureşteni. Senatorul Monteoru s’a bolnăvit greu de o bolă internă. Spunândui-să că o operaţie e absolut necesară pentru eventuala înconjurare a catastrofei, bolnavul nainte de a să hotărî la asta, a chemat la sine pe celebrul medic vienez Dr. Nothnagel. Celebrul medic vizitând pe pacient, n’a putut decât să confirme opiniunea medicilor români, că o operaţie e absolut necesară. Despre acestă operaţie cetim în „Drapelul“ de la 31 Dec. v.: „Alaltăeri d. Monteoru a fost operat de dl Dr. Leonte, asistat de dnii Dr. Bardescu, Dr. Drugescu şi doi interni din serviciul dlui Dr. Leonte de la Brâncovenesa. „La acestă operaţie a asistat şi celebrul profesor din Viena Dr. Nothnagel, profesor Dr. Buicliu, Dr. Florea Teodorescu şi Dr. Tatuşescu. „Imediat ce s’a făcut incizia mediană a pereţilor abdominali, s’a dat peste o pungă de puroiu sub ficat, în vecinătatea duodenului. „Operaţia, de altminterea forte serioasă, a reuşit pe deplin, fiind făcută în cele mai bune condiţii. Lucru care a făcut pe profesorul Nothnagel să felicite pe eminentul nostru hirurg Dl Dr. Leonte pentru marea dsale abilitate de care a dat atâtea dovezi“. Operaţiile sunt totdeauna forte periculoase mai ales la omeni înaintaţi în vârstă, cu tote astea bolnavul Monteoru a trecut norocos peste ea, — dr, ca să i să scape viaţa însăşi, nu s’a mai putut, căci în câtevafile, bolnavul a răposat. * TELEGRAFUL ROMAN. Cu pedeapsa grea de tot a lovit ministrul reg. ing. de culte pe tinerul Lucian Bolcaş, jurist an IV, în Oradea mare, eliminându-l din toate şcolile din patrie şi diploma ce şi-ar căştiga-o în alte ţeri, declarându-o nainte de nevalidă la noi,pentru purtarea sa naţionalistă.* Producţiune în Sebeşul-inferior. Corpul didactic din Sebeşul-inf. cu concursul unor tineri din jur, în vilă la producţiunea teatrală, ce o va arangia Mercuri, în 6 Ianuarie st. v. 1899 în edificiul şcolei. Venitul curat este destinat pentru biblioteca şcolară. Program: „Cât e ţara“... cor bărbătesc; „Ţiganul şiret“, anecdotă declamată de Moise Gruia; „Noaptea“ melodie franțuzăscă, executată de corul bârb.; „Nemulțămitorului i se ia darul“, piesă teatrală în 2 acte de *** predată de 4 elevi; „La o rândunică“ cor bărbătesc; „Soldan viteazul“, canțonetă comică de V. Alexandri, predată de I. Stoica. „Sună buciumul“, marş executat de corul bărbătesc; „Cinel-Cinel“, piesă teatrală în 3 acte predată de persoanele: G. Stoica, inv., d-şorele: M. D. E. D. A. Costea, E. Ritivoi, P. Costea. După producţiune urmeaza dans. Producţiune în Caţa. Comitetul parochial gr.-or. rom. din Caţa învită la producţiunea tinerimii adulte ce se va ţinea sub conducerea părintelui capelan P. Pintea, Mercuri 6/18 Ianuar 1899 (Ciua botezului Domnului) în una din salele scălei rom. gr. or. Venitul curat e destinat pentru biblioteca şcolară şi abon. unui jurnal pentru tinerimea adultă. Program: „Ce te legeni codrule“ cor esecutat de tinerime. „Rugămintea din urmă“ declamată de Z. Lungu —„Doină“ şi „Cucu“, coruri esecutate de tinerime. „Nărodul şi Neguţătorul“ dialog predat de junii N. Comşa şi Z. Lungu. „Drumul de fer“ Comedie cu cântece representată de : Elisa Lungu, Maria Micul, G Lungu, M. Boeriu, I. Cabaş, G. Mareea, Elisabeta Bucur şi Iosif Cubuş. — După producţie, joc.* Pildă vrednică de urmat. Membrul ajutător al „Reuniunii socialilor români din Sibiiu“ dl Alexandru Bobeş, maşinist in Sibiiu, din prilegiul reposării cumnatului seu, regretatul fruntaş Ioan Hupuş din Alămor a întreprins în memoria decedatului şi în favorul fondului văduvelor şi orfanilor meseriaşilor români, administrat de Ren, sodalilor, cum şi în a fondului cu menirea de-a cumpăra cărţi pentru ucenicii săraci o colectă, al cărei resulta este considerabila sumă de 30 fl. 40 cr. Suma împărţită în 2 părţi egale de câte 15 fl. 20 cr. s’a adaus la fondul văduvelor şi orfanilor, a cărui stare e ar fi 81 11. 96 cr. şi la fundaţiunea Antoniu Bechnitz, cu menirea de a cumpăra cărţi, a cărei stare e de 129 fl. 26 cf. ■S % Două petreceri. Cu dor mare a fost așteptată presera de Silvestru, 31 Decembre v. 1898, de inteligința română din Sibiiu, acea sără, pe care Junimea română de aici s’a hotărît să ne-o facă plăcută prin arangiarea unei petreceri împreunate cu dans. Și seara dorită în fine sosi. Inteligenţa română din Sibiiu a grăbit în număr destul de frumos la petrecerea tinerimei, asigurându-o prin acesta de cuvenita atenţiune ce i-o dă, precum şi despre aceea, că e gata în tot momentul a sprijini interprinderile frumoase ale ei. Sala cea mare de la „împăratul Romanilor“ pe la orele 8 era îndesată de public inteligent, apoi de mulţime de funcţionari, teologi,studenţi etc. iar printre ei, strălucind ca steluţe, drăgălaşele domnişore tinere şi vesele, aşteptând începerea dansului. Dansul s’a început cu Hora. După horă rânduri-rânduri încungiurau sala părechile sub presiunea acordurilor armonioase ale valsului. „Romana“ şi „Cuadrilul“ a fost jucat de câte 40 perechi. Astfel a decurs petrecerea în cea mai bună ordine şi armonie până la orele kg2 când lăutarii obosiţi de „muncă“ — anunţă pausa. Intr’un moment sala de dans s’a prefăcut în „refectoriu“ şi în jurul meselor dansatorii cu frumoasele lor vecine, discutau şi se recreau. Că ce se discuta mai ales, îmi e cam greu să spun, cu atât mai vârtos că eu, bietul riporter, servind pe alţii (ca să nu spun drept că pe „altele“), când m’am trezit, locurile dela masa cea mare erau toate ocupate şi astfel a trebuit să mă mulţumesc cu un loc aşa mai de a doua mână, şi, — ce e mai trist, cât de bine departe de acelea în a căror rând umblând mi-am perdut locul!.. Dar... aşa-s eu de fel, — „altruist“. Pe când conversaţia curgea mai viu, cu 5 minute înainte de orele 12, la un semn dat lumina electrică s’a stins ca prin farmec, şi iată posna-i gata: întunecime perfectă! Bieţii tineri nu cutezau se se mişce dela locurile lor, ca nu cumva se calce regulele „afurisitului“ de bonton... In întunerec un cor improvisat din teologii seminariului nostru „Andreian“ a cântat frumosul cântec „Tainic se luptă“. Orologiul anunţă începerea Anului Nou : întunecul dispare, lumina să revarsă de nou, parcă mai frumosă, şi cei întruniţi se felicită reciproc ! O mare suprindere a făcut publicului participant tombola, despre care nimeni, afară de d-nii arangeri, n’au avut cunoscinţă. S’au sortat şi câştigat 20 obiecte. Puţini au câştigat, mulţi au dat!.. şi între cei mulţi, şi cu nesubscrisul... S’a isprăvit cu felicitările, s’a isprăvit şi cu tombola, masa s’a ridicat şi lăutarii „recreaţi“ ’şi-au început iarăşi munca lor, iar noi am continuat începutul Anului Nou, cu veselie şi cu dragoste !.. Dansul s’a urmat până la orele 4 dimineţa, când ne am depărtat mulţumiţi de reuşita splendidă a petrecerii Junimii. * O a doua petrecere s’a arangiat din partea „Reuniunei socialilor români din Sibiiu în 2014 Ianuarie a. c. îmi permit a constata, că niciodată producţiunile meseriaşilor români din Sibiiu nu au fost aşa de cercetate ca de astădată ! Vasta sală de la „Gesellschafts“ s’a dovedit de prea mică pentru a putea cuprinde pe toţi participanţii. Inteligenţa din Sibiiu şi-a făcut datorinţa faţă de numita reuniune, participând într’un număr cât se poate de mare. Am observat şi o mulţime de olspeţi de prin satele din jurul Sibiiului, aşa „Reuniunea sodalilor din Selişte“ şi-a trimis representanţii, pe d-nii: Simoneti, Cifra, Mineni şi O. Stefiea , apoi familia Hociotă, Vale (Selişte), precum şi alte familii din Gura rîului, Sadu, Ocna, Porceşti etc. Plăcută impresiune a făcut asupra publicului participant momentul, când am apărut pe bina un frumos număr de coriste îmbrăcate în frumosul nostru costum românesc împodobit ici colea câte cu o pantlică naţională, şi la un semn dat a conducătorului lor, d-l Candid Popa, a început cântarea „Cu respect vă salutăm“. Au urmat apoi celelalte cântări din program, 6 la număr. Toate au fost executate cu cea mai mare acurateţa, dar’ nici aplausele cele furtunoase şi prelungite ale publicului nu au lipsit. Nimbul producţiunei i-a ridicat punct ultim din program „Jorgu de la Sadagura“ comedie în trei acte de V. Alexandri. O piesă trumosă şi nu tocmai uşoru de predat. Aici d-sora Maria Costea s-a distins, interpretând admirabil rola „Gabiţei Rosmarinoviciu“, d-sora voiajurilor. Foarte natural şi bine a jucat d-na Elisabeta Ciontea. Dintre bărbaţi rolurile principale le-au avut d-nii: Demetriu Axente, G. Muţiu, N. Stroilă, I. Bologa, M. Simoneti şi D. Balteş. Toţi şi-au priceput rolurile foarte bine, dar dintre toţi mai acurat ascitit să-şi interpreteze rola dl D. Axente. Debutantul a fost resplătit, sub durata, producţiunei, cu furtunoase aplause, meritate. După teatru, sodialii noştri ne-au delectat cu jocurile „Căluşerul şi Bătuta“. S’a început apoi hora şi s’a continuat în alte jocuri până la orele 5 diminaţa. Ca un curiosum amintesc, că dl Victor Tordăşan, preş. Reuniunii, în decursul dansului a cerut delă fiecare participant 1 cr., fără de a arăta motivele „esecuţiei“ şi numai după colectare ne-a spus, că curiositatea de a soi câţi oameni au participat la petrecere l-a îndemnat să întreprindă „colecta“. Pe basa cracărilor adunaţi se constată, că presenţi au fost 589 de inşi, iar acestă sumă e destinată pentru fondul văduvelor şi orfanilor meseriei din Sibiiu. Frumoase succese ale Reuniunii! O. Notiţă Literară: „Familia carea a dat de Crăciun un număr mărit şi îngrijit, a scos şi de anul nou (primul număr din anul al 35-lea) un număr ales, printre scriitorii căruia remarcăm numele dlor Iosif Vulcan care îşi publică piesa „Gărgăunii Dragostei“, Rădulescu-Niger, Elena din Ardeal, Maria Cioban, Drd. Cor. Nedelcu. In fruntea numărului e fotografia foarte reuşită a I. P. S. Sale părintelui Episcop Ioan Meţianu, noul nostru Archiepiscop şi Metropolit. Încadrată într’o schiţă biografică pe care ne vom face plăcerea a o reproduce şi noi. Familia e vrednică de tot sprijinul familiilor inteligente române, şi anume cu atât mai vârtos, că pentru anul curent mai promite şi bogate premii de frumoase tablouri abonaţilor săi.* „Floare albastră“, continuă a apare cu un cuprins literar forte distractiv, plăcut. Numărul 12 (de Crăciun) a apărut foarte îngrijit: 10 bucăţi literare în presă, cu 7 poesii presărate printre ele. îndeosebi ese tot mai mult la iveala în coloanele acestei reviste un poet nou de un real talent, ce se ascunde sub numele Elvira Santorino. Poesiile acestui scriitor ne lasă să legăm frumoase speranţe de viitorul lui literar. Reproducem în forţa numerului de ad şi o poesie şi o piesă în presă din acest numer al „Florei-Albastre“ pe care o recomandăm stăruitor şi iubitorilor de literatură de pe la noi. Varietăţi Teatrele din New-York. Cunoscând greutăţile, ca să rudicem imposibilităţile, cu cari să luptă teatrele chiar şi în ţeri pretinse înaintate, ca de es. la noi, ori în România, unde abia ai 2—3 teatre de dai domne, şi şi acelea bine... subvenţionate, — cetitorul îşi poate face o idee despre deosebirea vieţii dela noi şi cea a mult pomeniţilor americani, dacă vom spune, că de pildă în New-York sunt afară de o sută de scene engleze, şi teatre naţionale ale fiecărei colonii imigrate! Aceste teatre sunt cu desăvârşire populare, şi publicul lor este naiv şi puţin pretenţios. Scriitorul american, John Corbin, descrie în „Harper’s Magazine“ acest public curios al teatrelor din New-York. In acest scop el a întreprins espediţii în aceste teatre exotice, şi a făcut cu acesta ocaste descoperiri forte remarcabile. Cele mai ciudate din aceste teatre sunt: teatrul italian şi teatrul nyiddishu (în jargonul evreo-german). Cele mai multe din piesele cari se jocă în aceste teatre sunt sau alcătuite chiar la faţa locului, sau adaptate publicului care visitează aceste temple ale Thaliei. Fireşte „arta dramatică“ în aceste teatre este adesea crudă şi ridiculă, dar la sfîrşitul representaţiei trebue se mărturiseşti, că entusiasmul artistic se găsesce mai viu şi mai spontaneu pe aceste scene populare şi cu public din pături de jos, decât în teatrele noastre înzestrate cu totă rafinăria şcolei moderne !... Poşta redacţitinei. La locul acesta am sufevat în Nr. 143 din 1898 a diarului nostru chestiunea opririi numai în Hunedoara a colectei pentru monumentul lui Şaguna, despre ce noi primisem informaţiune cu totul din alt loc, or nu dela parochul nostru din Hunedoara. Am adresat însă cele afirmate de noi în acel numer parochului nostru George Oprea, ca prin acesta să-i atragem atenţiunea asupra vederilor noastre. Acum ne trimite parochul numit următorea rectificare, pe care o publicăm la acelaş loc. Onorată Redacţiune! Me rog în interesul adevĕrului, ca afirmarea din poşta Redacţiunei „Telegrafului Român“ Nr. 143, „ne mirăm, că se aplică faţă de noi disposiţiunile unei ordinaţiuni ministeriale şi încă din partea unui bărbat care — ca membru al corporaţiunilor noastre bisericeşti superioare, — cunosce statutul organic“, să se rectifice întru-acolo, că oprirea verbală în cestiunea cunoscută, sa întâmplat din partea capitănatului orășenesc, și bărbatul la care se face alusiune în acel răspuns, nu purta vina. Hunedoara, la 1/13 Ian. 1899, cu totă stima: George Oprea: parocb gr.-or. Dlui V. St. preot în Grind-Cristur. Pentru dracomitatense nu se presteză nimic în natură, ci se plătesc d in bani; scutire nu esistă. Dela lucrul drumurilor comunale în unele comune parochul e scutit pre basa usului vechiu, dar disposiţiune generală, lege sau ordinaţiune, nu esistă. 3