Telegraful Roman, 1899 (Anul 47, nr. 1-138)

1899-01-05 / nr. 1

Să-i dăm fie­căruia ce­­i­ se cuvine. Idea, de a aduce toate manifestările vieţei culturale ale unui popor numai şi numai în legătură cu politica de cai şi a le face atâr­­natere de ea, nu este o idea fericită. Ea, realizată, ne-ar împinge în desvoltarea noas­­tră culturală la o unilateralitate, de care, dacă nu mâne, poimâne ne vom căi,­ea de una ce ar fi mărturie de sărăcie spirituală. Cel­ ce vrea să fie şi postăvar şi pânzar şi croitor şi mănurar (mai trebuia adaus: şi „politic“!. R. „T“.) deodată, în n­i­ci una din aceste meserii nu va ajunge la vr’o perfecţiune de dar Domne ! Dacă acesta e adevărat pe terenul meseriilor, cu atât mai adevărat va fi pe cel al ocupaţiunilor intelectuale. Rămână deci fie­care cu ale sale.“ NOUTĂŢI Din causa Sântei sărbători „Botezul Domnului“, Noul proxim al foaiei noastre va apare Sâmbătă. Ofiţer român în armata nostră. Cu învoirea ministeriului nostru austro-ungar de rezboiu, guvernul român a trimis iarăşi un ofiţer de vânători spre a face serviciu de studiu, în armata austro-ungară. E împărţit şi şi-a început serviciul în regimentul Nr. 3 de vânători tirolezi, cari staţioneză de present în garnisonă în Viena. Ofiţerul îşi portă uni­forma sa română, asemenatoare întru câtva cu uniforma bersaglier­ilor italieni. * încunoştinţare. Sub titlul „Pentru economii noştri“ am fost vestit şi noi pe cei ce îi priveşte, că „Rom­. rom. de agricultură din com. Sibiiului“ a hotărît de a întreprinde în iarna de faţă o călătorie la întocmirile economice din Mezőhegyes, cu scop de a câş­tiga cunoştinţe folositoare, şi acesta cu atât mai vîrtos, cu cât inaltul minister a hotărît a purta din visteria statului cheltuelile de drum şi de întreţinere pe timpul petrecut în Mezőhegyes. Călătoria a fost condiţionată de numărul a cel mai puţin 30 proprietari, cari se iee parte. Cum însă la apelul Reuniunei s’au înştiinţat pentru călătorie în total abia 9 doritori, Comitetul „Reuniunii noastre agri­cole“, să vede silit a vesti pe acestă cale, că va absta deocamdată de la acesta călătorie, reservându-şi a-şi încerca norocul în anul vii­tor.* Procesul abatelui catolic Moris- Seau, acusat cu crima de onor de om, se va judeca la 10 Ianuarie v. 1899 de Curtea cu juraţi din Galaţi, în sesiune extraordinară. Curtea va fi presidată de dl consilier de Curte Sp. Stătescu.* Medicii români lăudaţi de nou, de o celebritate străină. Se ştie cu câtă laudă s’a esprimat celebrul medic din Berlin Dr. Leyden, chemat la patul bolnavului Principe moştenitor al României în primăvara anului 1897, — asupra dibăciei şi tratamentului perfect de corect în care medicii români au tratat bola Principelui. Laudele sunau la adresa medicilor români Dr. Cantacuzino, Dr. Buicliu şi Dr. Kremnitz. Zilele acestea ne e dat să aud­em o altă laudă frumosă la adresa altor medici români bucureşteni. Senatorul Monteoru s’a bolnăvit greu de o bolă internă. Spunândui-să că o opera­ţie e absolut necesară pentru eventuala în­­conjurare a catastrofei, bolnavul nainte de a să hotărî la asta, a chemat la sine pe cele­brul medic vienez Dr. Nothnagel. Celebrul medic vizitând pe pacient, n’a putut decât să confirme opin­i­unea medicilor români, că o operaţie e absolut necesară. Despre acestă operaţie cetim în „Drapelul“ de la 31 Dec. v.: „Alaltă­eri d. Monteoru a fost operat de dl Dr. Leonte, asistat de dnii Dr. Bar­­descu, Dr. Drugescu şi doi interni din servi­ciul dlui Dr. Leonte de la Brâncovenesa. „La acestă operaţie a asistat şi cele­brul profesor din Viena Dr. Nothnagel, profesor Dr. Buicliu, Dr. Florea Teodorescu şi Dr. Tatuşescu. „Imediat ce s’a făcut incizia mediană a pereţilor abdominali, s’a dat peste o pungă de puroiu sub ficat, în vecinătatea duode­nului. „Operaţia, de altminterea forte se­rioa­să, a reuşit pe deplin, fiind făcută în cele mai bune condiţii. Lucru care a făcut pe profesorul Nothnagel să felicite pe eminen­tul nostru hirurg Dl Dr. Leonte pentru ma­rea dsale abilitate de care a dat atâtea dovezi“. Operaţiile sunt totdeauna forte pericu­­loase mai ales la omeni înaintaţi în vârstă, cu tote astea bolnavul Monteoru a trecut norocos peste ea, — d­r, ca să i­ să scape viaţa însăşi, nu s’a mai putut, căci în câteva­­file, bolnavul a răposat. * TELEGRAFUL ROMAN. Cu pedeapsa grea de tot a lovit mi­nistrul reg. ing. de culte pe tinerul Lucian Bolcaş, jurist an IV, în Oradea mare, elimi­­nându-­l din toate şcolile din patrie şi diploma ce şi-ar căştiga-o în alte ţeri, declarându-o nainte de nevalidă la noi,­­pentru purtarea sa naţionalistă.* Producţiune în Sebeşul-inferior. Corpul didactic din Sebeşul-inf. cu concursul unor tineri din jur, în vilă la producţiunea teatrală, ce o va arangia Mercuri, în 6 Ianu­arie st. v. 1899 în edificiul şcolei. Venitul curat este destinat pentru biblioteca şcolară. Program: „Cât e ţara“... cor bărbătesc; „Ţiganul şiret“, anecdotă declamată de Moise Gruia; „Noaptea“ melodie franțuzăscă, execu­tată de corul bârb.; „Nemulțămitorului i­ se ia darul“, piesă teatrală în 2 acte de *** predată de 4 elevi; „La o rândunică“ cor bărbătesc; „Soldan viteazul“, canțonetă comică de V. Alexandri, predată de I. Stoica. „Sună buciumul“, marş executat de corul bărbătesc; „Cinel-Cinel“, piesă teatrală în 3 acte pre­dată de persoanele: G. Stoica, inv., d-şorele: M. D. E. D. A. Costea, E. Ritivoi, P. Costea. După producţiune urmeaza dans. Producţiune în Caţa. Comitetul pa­rochial gr.-or. rom. din Caţa învită la pro­­ducţiunea tinerimii adulte ce se va ţinea sub conducerea părintelui capelan P. Pintea, Mer­curi 6/18 Ianuar 1899 (Ciua botezului Dom­nului) în una din salele scălei rom. gr. or. Venitul curat e destinat pentru bi­blioteca şcolară şi abon. unui jurnal pentru tinerimea adultă. Program: „Ce te legeni codrule“ cor esecutat de tinerime. „Rugămintea din urmă“ declamată de Z. Lungu —„Doină“ şi „Cucu“, coruri esecutate de tinerime. „Nărodul şi Neguţătorul“ dialog predat de junii N. Comşa şi Z. Lungu. „Drumul de fer“ Comedie cu cântece representată de : Elisa Lungu, Maria Micul, G Lungu, M. Boeriu, I. Cabaş, G. Mareea, Elisabeta Bucur şi Iosif Cubuş. — După producţie, j­o­c.* Pildă vrednică de urmat. Membrul ajutător al „Reuniunii socialilor români din Sibiiu“ dl Alexandru Bobeş, maşinist in Si­­biiu, din prilegiul reposării cumnatului seu, regretatul fruntaş Ioan H­u­­­p­u­ş din Alămor a întreprins în memoria decedatului şi în fa­vorul fondului văduvelor şi orfanilor meseriaşilor români, administrat de Ren­, sodalilor, cum şi în a fondului cu menirea de-a cumpăra cărţi pentru ucenicii săraci o co­lectă, al cărei resulta este considerabila sumă de 30 fl. 40 cr. Suma împărţită în 2 părţi egale de câte 15 fl. 20 cr. s’a adaus la fondul văduvelor şi orfanilor, a cărui stare e ar fi 81 11. 96 cr. şi la fundaţiunea Antoniu Bechnitz, cu menirea de a cumpăra cărţi, a cărei stare e de 129 fl. 26 cf. ■S % Două petreceri. Cu dor mare a fost așteptată presera de Silvestru, 31 Decembre v. 1898, de inteli­­gința română din Sibiiu, acea sără, pe care Junimea română de aici s’a hotărît să ne-o facă plăcută prin arangiarea unei petreceri împreunate cu dans. Și seara dorită în fine sosi. Inteligenţa română din Sibiiu a grăbit în număr destul de frumos la petrecerea ti­­nerimei, asigurându-o prin acesta de cuve­nita atenţiune ce i-o dă, precum şi despre aceea, că e gata în tot momentul a sprijini interprinderile frumoase ale ei. Sala cea mare de la „împăratul Roma­nilor“ pe la orele 8 era îndesată de public inteligent, apoi de mulţime de funcţionari, teologi,studenţi etc. iar printre ei, strălucind ca steluţe, drăgălaşele domnişore tinere şi ve­sele, aşteptând începerea dansului. Dansul s’a început cu Hora. După horă rânduri-rânduri încungiurau sala părechile sub presiunea acordurilor armonioase ale val­sului. „Romana“ şi „Cuadrilul“ a fost jucat de câte 40 perechi. Astfel a decurs petrecerea în cea mai bună ordine şi armonie până la orele k­g2 când lăutarii obosiţi de „muncă“ — anunţă pausa. Intr’un moment sala de dans s’a pre­făcut în „refectoriu“ şi în jurul meselor dan­satorii cu frumoasele lor vecine, discutau şi se recreau. Că ce se discuta mai ales, îmi e cam greu să spun, cu atât mai vârtos că eu, bietul riporter, servind pe alţii (ca să nu spun drept că pe „altele“), când m’am trezit, lo­curile dela masa cea mare erau toate ocupate şi astfel a trebuit să mă mulţumesc cu un loc aşa mai de a doua mână, şi, — ce e mai trist, cât de bine departe de acelea în a căror rând umblând mi-am perdut locul!.. Dar... aşa-s eu de fel, — „altruist“. Pe când conversaţia curgea mai viu, cu 5 minute înainte de orele 12, la un semn dat lumina electrică s’a stins ca prin farmec, şi iată posna-i gata: întunecime perfectă! Bieţii tineri nu cutezau se se mişce dela locurile lor, ca nu cumva se calce regulele „afurisi­tului“ de bonton... In întunerec un cor improvisat din teo­logii seminariului nostru „Andreian“ a cân­tat frumosul cântec „Tainic se luptă“. Oro­logiul anunţă începerea Anului Nou : întunecul dispare, lumina să revarsă de nou, par­că mai frumosă, şi cei întruniţi se felicită reciproc ! O mare suprindere a făcut publicului participant tombola, despre care nimeni, afară de d-nii arangeri, n’au avut cunoscinţă. S’au sortat şi câştigat 20 obiecte. Puţini au câş­tigat, mulţi au dat!.. şi între cei mulţi, şi cu nesubscrisul... S’a isprăvit cu felicitările, s’a isprăvit şi cu tombola, masa s’a ridicat şi lăutarii „recreaţi“ ’şi-au început iarăşi munca lor, iar noi am continuat începutul Anului­ Nou, cu veselie şi cu dragoste !.. Dansul s’a urmat până la orele 4 di­­mineţa, când ne am depărtat mulţumiţi de reuşita splendidă a petrecerii Junimii. * O a doua petrecere s’a arangiat din p­artea „Reuniunei socialilor români din Sibiiu în 2014 Ianuarie a. c. îmi permit a constata, că nici­odată producţiunile meseriaşilor ro­mâni din Sibiiu nu au fost aşa de cercetate ca de astădată ! Vasta sală de la „Gesellschafts“ s’a dovedit de prea mică pentru a putea cu­prinde pe toţi participanţii. Inteligenţa din Sibiiu şi-a făcut datorinţa faţă de numita reuniune, participând într’un număr cât se poate de mare. Am observat şi o mulţime de olspeţi de prin satele din jurul Sibiiului, aşa „Reuniunea sodalilor din Selişte“ şi-a trimis representanţii, pe d-nii: Simoneti, Ci­fra, Mineni şi O. Stefiea , apoi familia Ho­­ciotă, Vale (Selişte), precum şi alte familii din Gura rîului, Sadu, Ocna, Porceşti etc. Plăcută impresiune a făcut asupra pu­blicului participant momentul, când am apă­rut pe bina un frumos număr de coriste îm­­bră­cate în frumosul nostru costum românesc împodobit ici colea câte cu o pantlică naţională, şi la un semn dat a conducătorului lor­, d-l Candid Popa, a început cântarea „Cu respect vă salutăm“. Au urmat apoi celelalte cântări din pro­gram, 6 la număr. Toate au fost executate cu cea mai mare acurateţa, dar’ nici aplausele cele furtunoase şi prelungite ale publicului nu au lipsit. Nimbul producţiunei i-a ridicat punct ul­tim din program „Jorgu de la Sadagura“ co­medie în trei acte de V. Alexandri. O piesă tru­­mosă şi nu tocmai uşoru de predat. Aici d-sora Maria Costea s-a distins, interpretând admirabil rola „Gabiţei Rosmarinoviciu“, d-sora voiajurilor. Foarte natural şi bine a jucat d-na Elisabeta Ciontea. Dintre bărbaţi rolurile principale le-au avut d-nii: Demetriu Axente, G. Muţiu, N. Stroilă, I. Bologa, M. Simoneti şi D. Balteş. Toţi şi-au priceput ro­lurile foarte bine, dar dintre toţi mai acurat a­scitit să-­şi interpreteze rola dl D. Axente. Debutantul a fost resplătit, sub durata, pro­ducţiunei, cu furtunoase aplause, meritate. După teatru, sodialii noştri ne-au delec­tat cu jocurile „Căluşerul şi Bătuta“. S’a început apoi hora şi s’a continuat în alte jocuri până la orele 5 diminaţa. Ca un curiosum amintesc, că dl Victor Tordăşan, preş. Reuniunii, în decursul dansului a cerut delă fiecare participant 1 cr., fără de a arăta motivele „esecuţiei“ şi numai după colectare ne-a spus, că curiositatea de a soi câţi oameni au participat la petrecere l-a în­demnat să întreprindă „colecta“. Pe basa cra­cărilor adunaţi se constată, că presenţi au fost 589 de inşi, iar acestă sumă e destinată pentru fondul văduvelor şi orfanilor meseriei din Sibiiu. Frumoase succese ale Reuniunii! O. Notiţă Literară: „Familia carea a dat de Crăciun un număr mărit şi îngrijit, a scos şi de anul nou (primul număr din anul al 35-lea) un număr ales, printre scriitorii căruia remarcăm numele dlor Iosif Vulcan care îşi publică piesa „Gărgăunii Dragostei“, Rădulescu-Niger, Elena din Ardeal, Maria Cioban, Drd. Cor. Nedelcu. In fruntea numărului e fotografia foarte reuşită a I. P. S. Sale părintelui Episcop Ioan Meţianu, noul nostru Archiepiscop şi Metropolit. Încadrată într’o schiţă biografică pe care ne vom face plăcerea a o reproduce şi noi. Familia e vrednică de tot sprijinul fa­miliilor inteligente române, şi anume cu atât mai vârtos, că pentru anul curent mai pro­mite şi bogate premii de frumoase tablouri abonaţilor săi.* „Floare albastră“, continuă a apare cu un cuprins literar forte distractiv, plăcut. Numărul 12 (de Crăciun) a apărut foarte în­grijit: 10 bucăţi literare în presă, cu 7 poesii presărate printre ele. îndeosebi ese tot mai mult la iveala în coloanele acestei reviste un poet nou de un real talent, ce se ascunde sub numele Elvira Santorino. Poesiile acestui scriitor ne lasă să legăm frumoase speranţe de viitorul lui literar. Reproducem în forţa numerului de ad şi o poesie şi o piesă în presă din acest numer al „Florei-Albastre“ pe care o recomandăm stăruitor şi iubitorilor de lite­ratură de pe la noi. Va­rietăţi Teatrele din New-York. Cunoscând greutăţile, ca să ru­dicem imposibilităţile, cu cari să luptă teatrele chiar şi în ţeri pre­tinse înaintate, ca de es. la noi, ori în Româ­nia, unde abia ai 2—3 teatre de dai domne, şi şi acelea bine... subvenţionate, — cetitorul îşi poate face o idee despre deosebirea vieţii dela noi şi cea a mult pomeniţilor americani, dacă vom spune, că de pildă în New-York s­unt afară de o sută de scene engleze, şi teatre naţionale ale fie­cărei colo­nii imigrate! Aceste teatre sunt cu de­săvârşire p­opul­a­r­e, şi publicul lor este naiv şi puţin pretenţios. Scriitorul american, John Corbin, descrie în „Harper’s Magazine“ acest public curios al teatrelor din New-York. In acest scop el a întreprins espediţii în aceste teatre exotice, şi a făcut cu acesta ocaste descoperiri forte remarcabile. Cele mai ciudate din aceste teatre sunt: teatrul italian şi teatrul nyiddishu (în jargonul evreo-german). Cele mai multe din piesele cari se jocă în aceste teatre sunt sau alcătuite chiar la faţa locului, sau adaptate publicului care visitează aceste temple ale Thaliei. Fireşte „arta dra­matică“ în aceste teatre este adesea crudă şi ridiculă, dar la sfîrşitul representaţiei trebue se mărturiseşti, că entusiasmul artis­ti­c se găsesce mai viu şi mai spontaneu pe aceste scene populare şi cu public din pături de jos, de­cât în teatrele noastre înzestrate cu totă rafinăria şcolei moderne !... Poşta redacţitinei. La locul acesta am sufevat în Nr. 143 din 1898 a diar­ului nostru chestiunea opririi numai în Hune­doara a colectei pentru monumentul lui Şaguna, des­pre ce noi primisem informaţiune cu totul din alt loc, or nu dela parochul nostru din Hunedoara. Am adresat însă cele afirmate de noi în acel numer pa­­rochului nostru George Oprea, ca prin acesta să-i atragem atenţiunea asupra vederilor noastre. Acum ne trimite parochul numit următorea rectificare, pe care o publicăm la acelaş loc. Onorată Redacţiune! Me rog în interesul adevĕrului, ca afirmarea din poşta Redacţiunei „Telegrafului Român“ Nr. 143, „ne mirăm, că se aplică faţă de noi disposiţiunile unei ordinaţiuni ministeriale şi încă din partea unui bărbat care — ca membru al corporaţiunilor noastre bisericeşti superioare, — cunosce statutul organic“, să se rectifice întru-acolo, că oprirea verbală în ces­­tiunea cunoscută, sa întâmplat din partea capităna­­tului orășenesc, și bărbatul la care se face alusiune în acel răspuns, nu purta vina. Hunedoara, la 1/13 Ian. 1899, cu totă stima: George Oprea: parocb gr.-or. Dlui V. St. preot în Grind-Cristur. Pentru dra­­comitatense nu se presteză nimic în natură, ci se plătesc d in bani; scutire nu esistă. Dela lucrul drumurilor comunale în unele co­mune parochul e scutit pre basa usului vechiu, dar disposiţiune generală, lege sau ordinaţiune, nu esistă. 3

Next