Telegraful Roman, 1901 (Anul 49, nr. 1-144)

1901-07-31 / nr. 85

Anul XXLI Xr. 85 Sibiu,? Marţi 31 Iuliu (13 August) 1901 ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesareî Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. Articolii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 14 UL. — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii. rândul cu litere garmond — şi timbru de 60 fii. pentru fiecare publicare. Direcţia corectă. Ne pare rău că trebue să făcem o constatare, care nu e nici în favorul nostru nici în al Magiarilor; ba e păgubitoare şi pentru unii şi pentru alţii, — dar’ cu toate acestea ea e fapt, care nu poate fi tras la îndoială din nici o parte. E constatarea, că noi Românii ne aflăm în stare de proces cu Magiarii. Proces de cucerire. Şi nu noi purtăm procesul, ci Magiarii. Ei vreau să cucerască. Ei vreau să pună mână pe ce; avem noi mai scump, pe limba nostră. Vreau să ne magiariseze, pentru a ne contopi în naţiunea lor. Rolul nostru în acest proces sensaţional, natural că se reduce la o simplă apărare. Şi de la dibăcia cu care ne vom apăra depinde viitoriul nostru, viitoriu, pe care tocmai noi, cei de astăzi, avem să-l aşternem pe seama urmaşilor noştri. Lucrul acesta e cunoscut acum în toată lumea care se intereseaza de mersul afacerilor politice de la noi, şi care ţine cont de soartea popoarelor, provorjate cu destulă tărie de viaţă şi dornice de o soarte mai bună. Nu este astăzi politician în Europa, care să nu ştie în ce raporturi ne aflăm noi cu Magiarii, şi care să nu se întrebe la ocasiuni date, că ce atitudine vom observa ore noi în viitoriu faţă de contrarii noştri politici ? împrejurării acesteia trebue să atribuim faptul, că zilele trecute un redactor de la fata vieneză „Deutsches Volksblatt“ a cerut părerea dlui Dr. Vajda- Voevod, medic practic în Karlsbad, asupra atitudinei pe care o vor observa Românii din Ungaria şi Transilvania faţă de proximele alegeri pentru dieta magiară de la Budapesta. Răspunsul dat din partea dlui Dr. Vajda, şi publicat în colonele ziarului numit, e corect în toată privinţa. Dl Dr. Vajda se pune pe punctul de vedere pe care trebue să se pună fiecare politician român, şi zice că între împrejurările date nu ne rămâne decât respectarea conduselor conferenţelor naţionale din trecut, pentru că o schimbare a lor, o eventuală decretare de activitate parlamentară, nu aparţine decât numai competenţei conferenţei noastre naţionale, a cărei întrunire astăzi depinde însă de la graţia poliţiei magiare. De aceeaşi părere am fost şi suntem şi noi. Suntem pentru activitatea parlamentară, pentru că ţinem, că o vorbire temeinică, rostită în parlamentul ţerii, şi comentată de întreaga presă din lume, face mai mult decât o sută de articole de ziariu, scrise cu mai multă sau mai puţină pricepere, pentru că de acestea din urmă lumea străină nu ţine nici un cont. Dar’ suntem, cum am mai spus, pentru activitatea parlamentară decretată din partea partidului, cu observarea organisării noastre de partid Şi până nu ni se dă posibilitatea de a decreta activitatea pe calea aceasta, — singura legală pentru noi, — natural că trebue să respectăm condusele din trecut ale conferenţelor noastre naţionale. Constatând deci corectitatea articolului d-lui Dr. Vajda apărut în ziariul „Deutsches Volksblat”, ne oprim la un pasaj din el, pe care aflăm de lipsă a-l analiza în mod mai amănunţit. Domnul Dr. Vajda constată, anume, în articolul seu, că: „In faţa alegerilor ce au să urmeze acum, ese la ivela un simptom particular. Presa magiară atacă, ca de regulă, pe Saşii ,hpangermani ai Transilvaniei şi pe „agenţii reuniunii şcolare nemţesci", partea cea cu sentimente naţionale a Şvabilor bănăţeni. Ea descopere între Slovaci, pe teritoriul de alegere al partidului poporal catolic-antisemit din Ungaria de Nord — „conjuraţiuni contra integrităţii statului magiar “ dar nu mai găsesce cu cale a se ocupa de „irredenţa“ română. De ce lasă din joc pe de altcum aşa de mult iubitul cal de bătaie „Irredenta română“ ? Pentru că e prea sigură de aceea, că noi Românii nu vom turbura proximele alegeri dietale. “ Foarte corectă şi constatarea aceasta. Intr’adevăr, presa magiară nu mai face gură ca altădată; şi nu face, pentru că n’are motiv să fie supărată pe noi. Nu-i turburăm apele. Nu ne amestecăm în alegeri. Dăm curs liber şovinismului şi liberalismului magiar. Prin urmare suntem oameni cu cari Magiarii sunt mulţumiţi şi pot să fie mulţumiţi. De urde urmeza însă, când ar fi mulţămiţi dacă am turbura proximele alegeri dietale. Că s’ar ocupa cu noi dacă am decreta activitatea şi am căuta să le răpim câteva mandate din mână. Ca imediat ar apare pe plan fantoma iredenţei române, cum Românii şi-ar manifesta dorinţa de a întră în parlamentul magiar, pentru a-şi espune acolo durerile şi dorinţele. Şi ce urmează de aici? Aceea, că Magiarilor nu le este cu părere de rău dacă Românii rămân în pasivitate în vecii vecilor, dar și-ar durea foarte mult o schimbare în atitudinea lor politică, intrarea lor în parlament. Prin urmare, care e direcția corectă în politica noastră națională??... Sperăm că dl Dr. Vajda va şti trage într’o eventuală conferenţă naţională conclusiunile firesci din propriile sale constatări — şi va face ca şi cei ce nu vreau încă se înţelegă, să fie convinşi de adevărul, că politică corectă naţională română este aceea de care se teme contrarul nostru politic, car’ nu aceea, care îi convine contrarului, şi pentru care el ne laudă. FOISURA „Voesce şi vei putea“. . . Mult adevăr se cuprinde în acestă zicală. Cine nu crede, cerce cu inimă curată şi cu speranţă în divinitate şi se va convinge. Eu am cercat şi m’am convins. Şi pentru ca se dovedesc şi celor ce nu ştiu, nu cred şi nu voesc să înţelâgă acâstă sentinţă, î ’mi permit a abusa de bunătatea iubiţilor cetitori întreţinându-i pe câteva momente, spre a le dovedi, că sentinţa „Voesce şi vei pută“ s'a împlinit mai mult decât s’ar fi putut aştepta. Absolvasem şcăla poporală,— sau mai bine zis : înveţătoriul meu de atunci, fie bincuvântat că trăesce sănătos ca un leu şi la cărunteţă deşi e mai tiner decât mine cu vre-o 20 ani, — gătase adecă materialul ce aşi fi mai putut învăţa în şcăla dînsului şi de aceea tatăl meu fie ertat, la sfatul dascălului mă duse la o scălă rom. cath. în oraşul din apropiere, — unde pe lângă ceva danie, mă înscrise pe a doua clasă normală, fiindcă ştiam ceti unguresce, ca şi dascălul meu din sat. Popa catolic, care ne învăţa şi care în aceeaşi sală şi în aceleaşi ore instrua şi pe cei din a III c. normală, nu ştia baba românesce, — cum nu ştiam eu unguresce, îşi pote ori şi cine închipui ce sporiu voiu fi făcut, mai vârtos în învăţarea de a rostul (fără carte). Dacă n’aşi fi fost eu care să stăruiesc mai mult, ca să mă ducă la şcolla dela oraş, apoi zeu acolo îl lăsam cu tota ştiinţa lui,— căci îmi prea forţa capul să primască învăţătură. Eu adecă într’o zi ’mi pachetasem într’o traistă toate hăinuţele, ce le aveam ca copil şi ziceam că am să plec de acasă, dacă tata nu mă trimite la şcolă. Unde am voit se plec nici astăzi nu ştiu, — pentru care îndrăsnală tatăl meu fie ertat şi-a făcut datorinţa de tată. Şi avea drept bietul meu tată, că era om sărac şi cu o ciurdă de copii. Şi când să se ajutore cu mine ca cu cel mai mărişor între fraţi, eu umblam după domnie. Cu finea acelui an şcolar am şi gătat cu şcola, căci tatăl meu după reîntoarcerea mea acasă, la vreo 10 zile a trecut la cele vecinice. Deşi băiat tinăr, cu speranţa în divinitate, pentru o serte mai bună şi ca să pot trăi cu micii mei fraţi de pe o zi pe alta, lucram din noapte în noapte. In Dumineci şi sărbători precum şi în alte zile, când din causa timpului nu puteam lucra la câmp, mă ocupam în lipsa altor cărţi, cu cetirea s. scripturi. Astfel nu trăiam mulţămit că 'mi puteam adăpa sufletul cu sfaturi şi învăţături din s. scriptură şi că-mi puteam face datorinţa de creştin. Căutam foarte mult societatea contemporanilor mei, ce studiau pe la alte şcolle, şi când nu puteam fi cu dînşii mă retrăgeam mâhnit acasă, căutând prilegiu de a puta fi singur, ca să-mi pot împlini rugăciunile şi cetirile din Psaltire, ce mi le impuneam. Şi toate acestea le făceam în speranţă că D-zeu se va îngriji de saartea mea, ca să nu fiu desconsiderat de amicii mei. Mă mâhneam adeseori, când ştiam că timpul, ca să mai pot fi alăturea cu contemporanii mei de la şcolă, pentru mine a trecut. Invăţătoriul din sat cu care legasem prietenie, în lipsa altor oameni mai de valoare, adese îşi mai petrecea timpul şi cu mine dându-mi sfaturi şi poveţe, — care împrejurare mie-’mi causa multă bucurie. De multe ori învăţătoriul mă punea să-’i esaminez şcolarii din cetit. Ba în câteva zile m’a şi lăsat la şcolă în locul său. Acâstă împrejurare mi-a deschis în câtva mintea mărginită, ca să văd ce chemare are un învăţătoriu şi ce poate face dacă voesce. Mă frământam mult cu mintea, cum aşi putu ajunge învăţător, fie şi într’un sătuleţ numai cu vre-o 20 de şcolari. Dar’ nu cutezam să spun sau să consult pe cineva, ca nu cumva să mă rîdă de o aşa presupunere. De cercat tot voiu cerca odată, ca să-’mi iau gândul de acolo, î ’mi ziceam în mintea mea. Aşa am şi făcut. In o bună diminaţâ 'mi iau inima în dinţi şi cu noaptea ’n cap plec din sat. Pe când se sculase dl protopop eu îi stăteam la uşă. Preste câteva minute întraiu în audienţă. Predau rugarea şi atestatul de botez, lângă care mai alăturasem şi un desemn, copie de pe o ilustraţiune. (Va urma). J. Bota, Sibiiu, 12 August. Programul socialiştilor. In faţa alegerilor dietale, cami tot mai mult se apropie, socialiştii, sau cum se numesc ei social-democraţii din Ungaria, desvolta o activitate foarte lăudabilă. S’au organisat pretutindenea unde au partizani, şi au luat hotărîrea să pună candidaţi din partidul lor la alegerile viitoare în fiecare cerc în care au cel puţin zece aderenţi, numărul cerut de lege pentru a propune candidat. In zilele din urmă şi-au publicat apoi şi programul, stătătoriu din 18 puncte, întră cami la locul prim e pus dreptul electoral universal, cu votare secretă şi pe comune, atât la alegerile de deputaţi, cât şi la alegerile comunale şi municipale. In program e trecută şi perfecta libertate de presă, cu ştergerea cauţiunii, şi libertatea întrunirii, apoi recunoscerea autonomiei pe seama naţionalităţilor. Din România, Anastase Stolojan. Joi, la orele 4 s-a făcut la Bucureşti înmormântarea rămăşiţelor pământesti ale lui Anastase Stolojan, fost ministru, bun român şi bun naţionalist. Conform dorinţei esprimate din partea familiei serviciul funebru s’a oficiat în casa mortuară, — nu la biserică, cum e obiceiul în România, — de cătră P. S. S. Archiereul Nipon vicariul sfintei metropola din Bucureşti, asistat de un numeros cler. Mulţime de coroane erau depuse în sala mare în care se afla mortul, într- ele a palatului regal, de trandafiri artificiali cu liliac. Toate au fost aşezate pe un car special şi pe carul funebru. La oficiarea serviciului funebru a asistat tot ce are Bucureştii mai de elită, toţi miniştrii aflători în capitală, un representant al Regelui, şefii tuturor dicasteriilor, şi mai multe delegaţiuni din provincie. Funcţionarii ministeriului de domenii au luat parte în corpore la înmormântare. După terminarea ceremonialului de înmormântare au urmat vorbirile. In sala unde erau depuse pe catafalc rămăşiţele lui An. Stolojan au ţinut discursuri: Dl Ferechide, din partea Camerei deputaţilor, Dl P. S. Aurelian, ministru de interne, din partea amicilor politici ai defunctului, şi dl Stoicescu, ministru de justiţie, din partea guvernului. Toţi au arătat pe defunct ca un om de inimă. La orele 5 şi un sfert serviciul funebru fu terminat. Carul intonază imnul funebru, şi coşciugul, purtat pe umeri de funcţionari superiori ai ministeriului de domenii, de membrii familiei, este ridicat şi transportat pe carul funebru. Musica regimentului 6 intonază marşul funebru şi cortegiul se pune în mişcare. După carul funebru vin rudele defunctului, număroşi prietini, trăsura regală şi numeroase alte trăsuri. Onorurile militare erau date de un batalion de infanterie, un division de cavalerie şi o baterie de artilerie. Aceste trupe erau puse sub comanda dlui colonel C. Z. Boerescu. Defunctul fiind purtător al mai multor orduri române și străine, aceste decorațiuni au fost purtate pe perine de dnii maiori Ca-