Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)

1904-10-19 / nr. 112

454 §. 15. Disposiţiunea §-lui 4 din legea despre instruirea obligatoare a limbei magiare art. XVIII, 1879, este să fie realizată în toate scafele elementare poporale în cari limba de propunere nu e cea magiară. In aşa măsură, ca elevii de limbă maternă nemagiară se şi insuşască limba magiară în cei şase ani ai cercetării zilnice a şcollei elementare poporale atât de bine, ca corespunzător raporturilor lor de viaţă se-şi potă esprima ungureşte gândirile, să potă ceti, scrie şi socoti fluent ungureşte. §. 16. Planul de învăţământ cu privire la instruirea în limba magiară îl stabileşte ministrul de culte şi instrucţiune. Acest plan de învăţământ, împreună cu numărul orelor stabilite pentru fiecare săptămână, au să -i pună în executare toate şcollele elementare poporale, fără deosebire de caracter. §. 17. Planul de învăţământ pentru şeollele susţinute din partea statului ori a comunei, îl stabileşte ministrul de culte şi institcţiune. La şeolele elementare poporale susţinute de confesiuni, stabileşte respectiva superioritate confesională ţinta finală care are să fie atinsă în obiectele obligate, înşirate în anul 13 al acestei legi, atât în cursul zilnic, cât şi în cursul de repetiţie, mai departe măsura cunoştinţelor în care vin instruiţi elevii, sistemul de predare, planul de învăţământ, şi manualele ce sunt a se folosi, astfel, ca instrucţia dată în şcala poporală confesională să nu stee mai pe jos decât aceea pe care ministrul de instrucţie o stabileşte pentru şcolele poporale elementare susţinute de stat, de comună, de societăţi ori particulari. Autoritatea supremă confesională are să inainteze planul întâiu ministrului de culte şi instrucţiune spre aprobare. §. 18. In şcollele elementare poporale cu caracter neconfesional pot fi întrebuinţate numai manuale şi recursite de scolă aprobate din partea ministrului de culte şi instrucţiune. Ministrul de culte şi instrucţiune publică va cere de la autoritatea supremă confesională, ca să-i presenteze manuelele şi recursitele de scălă intrebuinţate în şcolele poporale confesionale, şi le va judeca din punctul de vedere, dacă nu sunt în ele ţese contrare statului şi legilor, ori de acolea, cari pot să stîrnască în elev ură faţă de patria magiară şi faţă de alţi membri ai naţiunei. Dacă un manual, Îndreptar, ori repulsit de şcală, întrebuinţat în şcala poporală, — socotite fiind aci sl opurile din bibliotecile şcolare ori ale tinerimei, — conţine astfel de învăţături, ministrul de culte şi instrucţiune îi opreşte întrebuinţarea, întrebuinţarea, ori dispunerea de a fi întrebuinţat un astfel de manual ori îndreptar oprit, va fi pedepsită pe cale disciplinară şi penală (§ 49 punct b, § 38 din art. de lege XL 1879). §. 19. In fiecare sală de învăţământ de la şcala elementară poporală pot să fie primiţi* numai atâţia elevi, câţi sala poate să primască, după normele stabilite în §§ii 27 şi 28 din art. de lege XXXVIII, anul 1868. Un învăţătoriu însă de regulă nu poate să dee instrucţie la mai mult de 80 elevi zilnici (de la 6 până la 12 ani. Unde numărul elevilor trece peste 80, respective peste spaţiul legal pe care ’l are sala de învăţământ (un metru patrat pentru fiecare elev) car’ susţinătoriul şcalei, în urma raporturilor materiale nu e în stare să înfiinţeze clase noue pentru aceşti elevi, — ministrul de culte şi instrucţiune poate să dee concesie provisorie, ca în astfel de cas instrucţia să se facă într’o singură clasa şi pentru un număr mai mare de elevi, dacă în comună nu se află o şcollă de alt caracter, în care numărul escedent de elevi ar putè să fie primit, pe baia a-ului 27 din art. de lege XXVIII, anul 1868. Toţi părinţii, epitropii, au să plătescă taxe de primire şi didactiu numai pentru susţinerea şcălei pe care o cercetăză zilnic copiii lor. §. 20. Toţi copiii obligaţi să cerceteze şcăla, după ce au absolvat cursul zilnic de şăse ani în şcăla elementară poporală cu succes corespund tatoriu şi nu se împărtăşesc de altă instrucţie (şcola superioara poporală, civilă, ori mediă), au să cerceteze trei ani de-a rîndul, de la împlinirea anului 12 până la împlinirea anului 15 de etate, cursul de repetiţie al şcoilei elementare poporale. §. 21. In cursurile de repetiţie pe lângă instruirea în cunoştinţele generale sunt a se ţină în vedere în comunele cari se ocupă cu agronomia în prima linie obicinuitele ramuri ale economiei, la fete în deosebi economia de casă, care în comune cari se ocupă cu comerciul şi industria, interesele industriei şi ale comerciului. In urmare, cursul de repetiţie se împarte în curs economic şi curs industrial (comercial), ori apoi, întrucât raporturile locale motiveza lucrul, în un curs de ambele direcţiuni. Cu privire la cursul de repetiţie comercial ori industrial, servesc de cinostiră disposiţiunile referitoare la şcolele de sociali, din art. de lege XVII, anul 1884, §§ii 80—87. §. 22. Cursul de repetiţie la scălele poporale elementare este a sa aduce în legătură organică cu cursul zilnic de instrucţie, şi în el sunt a se propune studii corăspundătore raporturilor locale, ca : economia de quagi», grădinăritul, economia de casă, cum şi cunoştinţe generale. Pretutindeni unde statul ori comuna susţine cursul zilnic al şcoilei elementare poporale, îngrijeşte tot statul, respective comune, să fie înfiinţat şi susţinut cursul de repetiţie, întrebuinţând spre acest scop localităţile asistente de instrucţie şi arangjamentul ce -l posed, învăţătorii de stat şi comunali au să facă instrucţia în cursurile de repetiţie fără rebonificare specială. Confesiunea, ca susţinătore de scăie, are să se îngrijescă de înfiinţarea şi susţinerea unui curs de repetiţie corespunjatoriu determinaţiunilor legii presante, pretutindenea unde învăţătoriul, sub titlul întregirei de salariu ori sub titlul de „cumcvenare“ primeşte ajutoriu de la stat. Un astfel de învăţătoriu are să conducă cursul de repetiţie asemenea fără plată. Orar şi acolo, unde confesiunea grijeşte numai de cursul zilnic al şcălei poporale elementare, dar’ comuna înfiinţăză şi susţine curs Se mergeţi — înainte Crescând din an în an, Se ve trăiască ’n pace Iubitul — căpitan de repetiţie, confesiunea are să lase spre folosire în scopul acesta localităţile şi aranjamentul şcollei. învăţătoriul poate însă să fie obligat numai la cel mult 36 ore de instrucţie pe săptămână, la cursul zilnic şi cel de repetiţie al şcolei poporale elementare. §. 23. In comunele mai mari, în cari numărul celor obligaţi să umble la cursurile de repetiţie înfiinţate în direcţie agronomică atinge suma de cel puţin o sută, care mijloacele materiale ale comunei o permit acesta, instrucţia agronomică o prevede în cursul respectiv un învăţătoriu de specialitate, numit anume în postul creat spre acest scop. De altcum şi în asemenea comune sunt declinătoare disposiţiunile cuprinse în paragraful premergătorii’. §. 24. In cursul de repetiţie anul şcolar ţine cel puţin opt luni. In vreme de urnă (1 Novembre pănă la finea lui Martie) sunt a se folosi pentru instrucţie şapte ore pe săptămânăeare în celalalt rest de an patru ore pe săptămână. Afară de acesta, atât în cursul agronomic, cât şi în cel industrial (comercial) copii vor fi instruiţi luna, în o oră pe săptămână, în gimnastică şi în cele mai elementare exerciţii militare. De instruarea elevilor din respectivele cursuri de repetiţie în religiune şi morală, câte o oră în fiecare Duminecă, au să grijască confesiunile respective, pe basad lui 57 din art. de lege XXXVIII anul 1868. §. 25. Planul de învăţământ pentru cursul de repetiţie îl stabileşte ministrul de culte şi instrucţiune, în înţelegere cu ministrul de agricultură, respective de comerciu, şi cu ministrul pentru apărarea ţării. Cu privire la instrucţia şi planul de învăţământ în cursurile de repetiţie susţinute de confesiuni, cum şi la manualele şi recursitele folosite aci, sunt decoretoare disposiţiunile §§-lor 17 şi 18 din legea aceasta. (Va urma.) FOIŞOR! Copii ai muncei grele____ Meseriaşilor români. Vin incidentul representării piesei „Sâmbăta morţilor Copii ai muncei grele Crescuţi dintr'un butuc... Din colţul vetrei mele Cântarea mea v‘aduc. Cunun!ap vrea să fie Din lauri, nu din flori, Se nu se veștejască De săra până ’n ziori, Ionel și cu Ileana In veci se ne trăiascâ Copii voinici și teferi Cu bine se ne crâscă. Se aibă, ’n zile bune Belșug fără comori, Să ascultăm din fluer Dornind — la sărbători. Octobre 1904. Maria Cunțan. „Sâmbăta morţilor “ în teatrul sibiian. Sibiiu, 29 Octobre n. Vineri săra trupa de diletanţi a reuniunii meseriaşilor români din Sibiiu a representat pe scena teatrului orâşenesc din Sibiiu drama în cinci acte „Sâmbăta morţilor“, localizată de dl Teodor V. Păcăţian după drama „Der Müller und sein Kind“ de Kaupach. Cei cari onorezi cu presenţa lor petrecerile adangiate de acesta reuniune şi urmăresc cu interes binevoitoriu silinţele membrilor ei întru a se validita şi în arte, prin concerte şi representaţiuni teatrale, din representarea de acum a dramei acesteia au putut constata cu bucurie progres însemnat în interpretarea rolurilor, faţă cu reprezentaţia din 6 Decembre 1901. Diversitatea acesta de păreri asupra unuia şi aceluiaş obiect e atât de izbitoare, încât e de prisos să o indigităm anume, ori să mai insistăm asupra ei. Acelaşi lucru îl observăm şi cu privire la clima şi la temperatura diferitelor ţevi şi ţinuturi de pe faţa pământului, la felul construcţiunei şi la modul de traiu al populaţiunei. In ţevile de la nord în zadar vom căuta după smochine, stafide, portocale şi alte fructe dulci de sud, pe cari numai clima caldă a regiunilor tropice sau ceva mai stâmpărată a orientului le produce. Intr’un fel se nutresc de siberianii polari sau eschimoşii, cari trag Morariul Petrilă, bogătanul egârcit, care nu voeşte să-şi mărite fata cu ucenicul de mare Ionel „sărăntocul“, şi care simţindu şi apropierea morţii îşi îngropă căculeţii de galbini, ca să nu-i moşteniască fiica sa „stricată“ Ileana, a fost neasămănat mai bun decât cel de acum sunt trei ani, asemenea Ionel, cum şi gropariul Năstase. Causa, întră altele, sigur că e şi distribuirea mai potrivită a rolurilor. Dl Poponea (morariul), acum sunt trei ani a interpretat rolul lui Ionel, care de astădată a fost dat talentatului nostru diletant Dumitru Axente, care a gropariului a fost dat în grija dlui George Trifan luând dl Nicolae Stoica (gropariul de acum trei ani) rolul cârcimariului Gherghel Holul Ilenei l’a interpretat şi de astădată deara Elena Orindean, cu aceeaşi vervă şi profundă pricepere, cum publicul producţiilor reuniunii e deja obicinuit să vadă la tinera acesta, care într’un fisic slăbuţ atâta duh teatral găzdueşte, şi care la finea fiecărei scene a fost mult aplaudată. Tot astfel şi Petrilă şi Ionel, Petrilă deosebi în scena din cimiteriu şi în a bochei galbinilor sei, car’ Ionel — dacă e să facem o oarecare gradaţiune în succesele sale de Vineri sara — a fost perfect deosebi în monologul din cimiteriu, pentu TELEGRAFUL ROMAN Postul din punct de vedere al canonelor şi al vieţii practice a credincioşilor. Disertaţie cetită de preotul Ioachim Muntean In conferenţa preoţescă a tractului Sofişte, ţinută în Tilişca la 23 Septembre 1904. (Urmare), la grăsimuri şi la beuturi încalzitoare, şi iarăşi într’alt fel arabii sau mohamedanii şi peste tot locuitorii ţerilor equatoriale, cari prefer bucatele mai uşoare şi beuturile recoritare. Exigenţelor acestora, istorite din necesitate, s’au acomodat şi legislatorii cei mari ai vechimei: Moise şi alţii. Pe ei i-au urmat în tendinţă şi legislatorii bisericeşti la decretarea canonelor. Sfinţii părinţi, cum mărturiseşte Petru, patriarchul de la Antiochia, în cartea cu care răspunde lui Mihail Cerulariu, patriarchul de la Constantinopol, pe la anul 1050 după Christos, despre apuseni, că nu postesc ca noi, au îngăduit înşişi călugărilor acolo, unde nu se face unt de lemn bun, să-şi gătăscă bucatele cu unsare. Postul în sine, ca abstracţiune, aplicat la oameni şi împrejurări, devine cu totul relativ, pentru unii plăcut, pentru alţii neplăcut. Omului îmbuibat din părţile orientului, unde marea şi pământul, după zisa sfântului Vasilie cel Mare, produc în abundanţă diferite specii de peşti şi de fructe aromatice şi grstoase, postul de sigur nu-i va cădă greu, ca celui supt, dar şi lipsit de aceste producte. Ceea ce pentru acesta e canon, pentru acela e „desert“, un fel de „variatio delectat“. Cu acestea privesc de eshauriată partea primă a temei: „postul din punct de vedere canonic“ şi drept reasumat o încheia cu cuvintele unui mare dascăl, din cei 6 ai bisericei orientale, ale sfântului Chirii,patriarchul Alexandriei, răposat la anul 444 după Christos, care în cartea 10 despre Levit aşa scrie: „Vrei să-ţi arăt ce post se cade să posteşti? Posteşte de tot păcatul, nu primi nici o bucată de răutate, nici o mâncare de desmierdare nu mânca, cu nici un vin de curvie nu te înferbenta, posteşte de meşteşugirile cele rele, înfrânâză-te de cuvintele cele rele, conteneşte-te de gândurile cele foarte rele. Acest post îi place lui Dzeu, car’ a te înfrâna ... de bucatele, care Dzeu le-a făcut, ca să se mânce cu mulţămită, şi acesta a o face cu cei ce au răstignit pe Domnul, primit lui Dzeu nu poate fi.... Aceia să postăscă, cari au perdut mirele, noi cei ce avem cu noi mirele, nu putem posti. Insă acesta nu pentru aceea zicem, ca să stricăm înfrânarea creştinască, că avem zilele păresimilor sfinţite postului, avem Mercurea şi Vinerea, în care toţi postim“. Trecem acum la desvoltarea părţii a II-a a temei noastre privind postul „sub raportul vieţii practice a credincioşilor din acest tract“. La prima vedere s-ar parea lucru paradox sau cel puţin anahronistic, a vorbi de post în acest timp al classului materialism, când pentru cei mai mulţi obiectul principal de preocupanerec besnă, luminat numai de limbile fulgererelor împreunate cu tunete şi plaie. Cu cinste şi destul succes s’au achitat de rolurile lor şi ceialalţi diletanţi: sora lui Petrilă (dna Elena Crişan), mama lui Ionel (dsdra Paraschiva Dumitru), cârcimariul (N. Stoica) şi soţia sa (dsdra Elena Ucenic), Iancu, peţitoriul Ilenei (Laurenţiu Bolder), cum şi părintele Serafim (Imbăruş). De Bineînţeles, cu publicul mai rutinat în ale teatrului a putut marca uneori şi câteva miei stângăcii în ţinuta pe bună şi în desfăşurarea mai a tempo a cursului piesei, dar’ peste acesta a trecut cu bunăvoinţă, bine ştiind că are în faţa sa nu actori de profesiune, ci oameni cari ziua muncesc din greu pentru traiu, îndeletnicindu-se cu distracţii literare numai sera, în convenirile lor din localul reuniunii. Public a fost relativ destul de mult, deşi puteau să fie ocupate şi cele câteva legi şi câteva locuri în cerclu, cari rămăseseră goale. . Profitul material al representaţiei încă e mulţumitoriu. Acesta e destinat pentru cei păgubiţi prin foc şi pentru procurarea de vestminte și daruri de crăciun copiilor săraci.