Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)
1904-11-25 / nr. 128
518 ai statelor interesate au intrevenit, și că acum tratările decurg pe cale diplomatică. Cu ce resultat, se va vedea în curând, fiindcă espirarea tratatului vechiu de comerciu între Germania și Austro-Ungaria e la uşă. Intr’acestea vine ziariul vienez „ W. A. Zig“ cu o telegramă primită din Berlin, care face însemnate destăinuiri. Spune că punctul de neînţelegere ar fi cu totul altul, adecă încordarea ce există între Germania şi Ungaria din anumite motive. Şi motivele sunt bine înşirate în telegramă, care e de următoriul conţinut: „In cercurile bine informate de aici (Berlin) sunt în clar cu aceea, că o foarte mare încordare există actualmente între Germania şi Ungaria. Causa acestei încordări nu sunt diferenţele manifestate cu ocasiunea negocierilor asupra convenţiunei comerciale, ci alte împrejurări, cari cad în afară de acâstă cestiune. încordarea dintre Germania şi Ungaria s’a început încă atunci, când negocierile asupra convenţiunei comerciale n'au ajuns în stadiul decisiv, şi acâstă încordare de dată mai veche a contribuit mult, ca să nu se îmbunătăţască nici cu ocasiunea negocierilor comerciale raporturile dintre guvernele german şi magiar. Guvernul german vede în legea de emigrare adusă de contele Tisza o pâgubire însemnată a navigaţiunei maritime germane, şi în urma plângerilor ce le-au ridicat societăţile de navigaţiune germane, şi-a dat silinţa a opera cât se poate interesele economice germane. Ambasadorul german din Viena, contele Wedel, a intrevenit la guvernul magiar, dar nici la Budapesta nici la Viena nu i-a succes a dobândi resultate favorabile. Acest eşec al guvernului german a produs oarecare indisposiţie în Germania, car’ în Ungaria s’a privit cu ochi rei amestecul Germaniei în afacerile interne ale Ungariei. O altă causâ a încordării raporturilor dintre Berlin și Budapesta trebue căutată în legea pentru instrucția primară (proiectul Berzeviczy), al cărei scop este promovarea magiarisării. Legea aceasta este îndreptată și în contra Sașilor ardeleni, și presa germană a deschis deja o viuă campanie contra magiarisării Germanilor din Ungaria. Guvernul german a făcut deja atenți, în mod tacticos, pe factorii competenți din Ungaria, că Germania nu vrea, ce e drept, să se amestece în afacerile interne ale Ungariei, Inse își ține de datorință a face cunoscut guvernului magiar, că crearea unei astfel de legi ar produce un resens foarte mare in Germania. Guvernul magiar Insé n'a ținut samă de îngrijirile esprimate în mod foarte discret de guvernul german, și desigur că și aceasta împrejurare a contribuit, ca raporturile încordate să se manifeste și cu ocasiunea negocierilor comerciale“ .. . Firește, responsabilitatea pentru autenticitatea celor cuprinse în telegrama aceasta rămâne în sarcina ziariului vienez și a corespondentului său de la Berlin. Ce ne priveşte pe noi este numai supărarea presei patriotice magiare, care e indignată rău pentru amestecul acesta al Germaniei în afaceri curat interne ale statului ungar, cum e reforma şcolară, şi răspunde cu aceea, că politica de desnaţionalizare e urmărită şi în Germania, şi Magiarii nu fac alta de cât imitază pe Prusieni. O temă aceasta, asupra căreia ni-am spus mai de multe ori cuvântul, care merge într’acolo, că ceea ce fac Nemţii cu Polonii, (las’ că fără nici un sporiu mulţumitor) nu pot să facă Magiarii cu naţionalităţile nemagiare din patrie, din o sută şi unul de motive, dintre cari cel mai puternic e tocmai acela, că nu pot să le magiafişeze, cu nici un preţ şi pe nici o cale. Atunci de ce atâtea sforţări zadarnice? Asta e ce noi nu putem să înţelegem! Dar,fărâma părintele cu fiorul morţii in inimă, şi simţindu-se desrobit de mânile sălbatice, apucă cu ghiaţa în spate spre vale ... Deodată părintele se opri pironit pământului. Glasul tâlhariului „să nu minţi“ îi fierbea în urechi ca o voltoare ameninţătoare, şi prin inimă îi trecu ca un fel ars, era conştiinţa trezită din spaimele groazei, care-i spunea că a minţit. „Am minţit, am minţit, am zis că tot am dat, şi gălbiorii i-am ţinut în sîn, — vipera care să-mi otrăvescă sufletul.“ Ca urmărit de iere părintele calcă drumul înapoi, şi într’un suflet ajunge în locul de primejdie. Hoţii nu se depărtaseră. Întinseseră tocmai bucatele din desagii părintelui pe vertjişul mele, bucurându-se de dobândă. Când îi venjh părintele păţrii, în genunchi şi cu lacrimi în ochi îi ruga să -l ierte, că a minţit: „am minţit de frică, aici sunt banii, luaţi şi pe aceştia să nu-mi mai ’îngreunez sufletul, că grele şi înfloratoare sunt muncile iadului“. Hoţii la început nu ştiau ce să facă, să râdă sau ca să crede de purtarea aceasta neobicinuită. Văcând însă stăruinţa şi căinţa părintelui, suflatul iar împetrit se înmuia, graiul plin de sfinţenie îi pătrunse, conştiinţa până acum înăbuşită isbucni cu atâta tărie, încât îi îngenunchia înaintea părintelui. Cuprinşi de părerea de rău pentru faptele lor neomeneşti se rugară să-i ierte, dându-i tot înapoi. Şi aici în mijlocul craiului codru binecuvăntarea cerea ca îi ajunge, dându-i prilej să îndrepteze prin fapta sa pe cit fără delege pe calea cea adevărată, care duce la Atotputernicul. — Luna, care de mult își începuse calea, privia mândră de întâmplarea minunată, încununând cu raze sfinte fruntea părintelui Ștefan, care ca un sfânt din alte vremi, privia dus spre certuri, acolo unde este puterea şi bunătatea! Budapesta, Novembre 1904. Făinaş. TELEGRAFUL ROMAN Din România. Jubileul profesorului Gr. Stefanescu. Joi, săptămâna trecută, s’a serbat la universitatea din Bucureşti jubleul de 40 ani de carieră universitară a profesorului Gr. Stefanescu, decanul facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. La solemnitatea acesta rară au asistat: decanii şi profesorii facultăţilor universităţii din Bucureşti, profesorii de la şcollele secundare, actuali şi foşti elevi ai sărbătoritului profesor, domni şi doamne din societatea bucureştână, etc. Jubilarul a presdat solemnitatea încunjurat fiind de membrii comitetului de iniţiativă. Festivitatea s’a început la orele 11. A vorbit întâiu dl Sava Stefanescu, directorul liceului sfântul Sava, care într’o cuvântare frumosă a arătat meritele jubilantului, câştigate în cei 40 de ani de carieră universitară, şi ca omagiu îi ofere un album cu fotografiile tuturor foştilor sei elevi şi ai actualilor sei colegi de universitate, cum şi o medalie comemorativă, având pe o parte, în efigie, portretul jubilarului, care pe ceealaltă parte câteva date biografice din vieţa sa. Răspunde apoi jubilantul, vorbind urmatoarele: „Nu este limbă omenesca, în care să se potă esprima prin cuvinte tot ce inima mea simte de bucurie şi de satisfacere în aceste momente solemne, căci văd că munca mea de 40 de ani pentru progresul şi răspândirea ştiinţei geologiei în ţera noistră, a dat rudele cuvenite. Da, am muncit cu drag 40 de ani, şi voiu munci încă, căci bunul Dumnezeu mi a dat forţele necesare, pentru a merge şi mai departe pe acesta cale a cercetărilor; dar’ mulţămirea mia este mare şi din alt punct de vedere: în adevăr, ce mulţămire mai mare poate avea un profesor, decât cât ae vede ca deja mulţi din elevii sei ţin un joc respectabil în ştiinţă, şi când prin faptul char al acestei frumoase sărbători, ceialalţi elevi îşi iau angajamentul a lucra pentru progresii ştinţei în Romănia, şi că ţara noastră, cara are deja locul său în lumea ştiinţifică, va merge şi mai departe pe aceasta cale. Darurile ce mi-aţi oferit cu aceasta ocasiune, aceasta medalie fi arest album, sunt pentru mine cea mai peticia răsplată. Privirea acestui album îmi va aminti totdeuna pe scumpii mei colegi şi pe iubiţii mei elevi şi eleve, dar’ medala îmi vă spune că cei ce-şi fac datorinţa cu conştiinţă, sunt totdeuna răsplătiţi. Vă mulţămesc dar’, din tota inima, şi vă urez tuturor sănătate şi sporiu la muncă, pentru progresul şi binele scumpei nóastre ţeri.“ Vorbesc apoi pe rând următorii: Dr Istrati, din partea profesorilor facultăţii de ştiinţe, presentând omagiu celui mai bătrân coleg, care a lucrat atât de mult pentru binele ţerii şi pentru progresul ştiinţei. Profesorul Fangratti în numele societăţii de ştiinţe, al cărei prim president a fost sărbătoritul, est’ Al. Ionescu, student al facultăţii de ştiinţe, în numele colegilor, urând decanului şi profesorului lor viaţă lungă şi bucurie la bătrâneţe. A vorbit apoi de nou jubilantul, mulţumind asistenţei şi primind felicitările tuturor. Sora s’a dat banchet în onoarea învăţatului profesor. Vineri solemnitatea a fost continuată la „Academia Română“, al cărei membru ordinar e dl Gr. Stefanescu. La ora 1 s’a ţinut şedinţă publică, sub presidenţia domnului Ion Kalinderu. A vorbit a-i întâia jubilantul, dl Gr. Ştefanescu despre „Rémake de dinotherium în Romănia, găsite încă de pe la începutul secolului trecutDupă sfârşirea acestei comunicări însemnate, care a fost ascultată cu deosebită atenţiune, dl Kalinderu, folosindu-se de ocazia că dl Gr. Ştefanescu împlineşte 40 ani de profesorat universitar, l-a felicitat în numele Academiei, prin următorele cuvinte. „Scumpe coleg. Aţi serbat 40 ani de profesorat universitar. Academia Română, căreia aparţineţi de lung timp, e fericită a vă aduce prin mine felicitările sale căldurose, împreună cu cele mai bune urări, ca să vă bucuraţi încă mulţi ani de sănătate deplină, fericită, spre a putu servi ştiinţei române cu aceeaşi ardere şi devotament neclintit. Lucrările şi cetirile dvéstrá numeroase au răspândit în lumea ştientifică, de alei şi de peste hotare, resultatul neobositelor dvestrá studii şi cercetări, ţi au creat o pleiadă de tineri, cari vă admiră împreună cu cei bătrâni. De asemenea, activitatea ce aţi desfăşurat şi în alte privinţe, ca director al ministerialul de culte, ca conferenţiar şi ca participant la multe congrese, a fost tot atât de rodnică şi de bogată. Patruzeci de ani de mumă cu isfcândă, e o perioada du care puteţi fi mândru, şi de sigur că ceea ce v’a susţiut mai mult, a fost iubirea dvastra neţărmurită pentru ştiinţă şi convingerea că a lucra e o datoriinţă indispensibilă pentru omul social, bogat sau sărac, puternic sau slab. Aţi muncit, pentru că munca e nobilă, e sângele vieţei morale. Dacă se întrerupe, inima încetază de a mai bate, care viaţa devine o lâncezie nedemnă de numele ei. Astfel, activitatea constitue, pentru individ ca şi pentru o naţiune, hrana nutritare, mijlocul de prosperare, de ridicare. încă odată vă esprim toate omagiile noastre — şi regretând că eri n’am putut asista la serbarea de la universitate, din causa de absenţă forţată din oraş — daţi-mi voie, ca vechiu amic, să vă rîndiesc sentimentele mele afectuoase, şi să vă doresc din inimă, ca Pronia să vă hărăzască încă mulţi, mulţi ani, plini de aceeaşi viaţă şi activitate fericită, spre cinstea ştiinţei, a Academiei, a naţiunei noastre. Să trăiască scumpul nostru coleg dl Grigore Stefanescu“. Sărbătoritul mulţămeşte şi într- aclamuri vii şedinţa se încheie. Teatrul orăşenesc. Mercuri (7 Dec.): „Hand und Herz“, dramă în 4 acte, de L. Anzengruber. Joi (8 Dec): „Das süsse Mädel“, operetă în 3 acte, de H. Reinhardt. NOUTĂŢI M. Sa imperatul şi rege Fr. Iosif a dat Luni înainte de amiazi audienţe generale, care după amisz a cercetat esposiţia de pictură arangiată de „Képzőművészeti Társulat“. Seara a plecat la Gödöllö, unde va mai petrece numai pănă Sâmbătă. Sâmbăt împreună cu întreaga curtea se va re’ntorca la Vienn, încheindu se astfel sejurul du Budspast* al curții reale.* Hirotesire. Esperința Sa Inaltpeasâpţîtul Domn Archepsop și Mitropolit al cestru loan, în decursul liturgiei oficate ori în capela arcrepiscopescu a binevoit arhiroteal întru protopresbitar pa alesul și denumitul prot. al tractului Murăş-Odorheiu Stefan Russu.* Advocat BOU. Domnul Dr. Ioan Fruma, fiu al comitatului Sibiiu, şi-a deschis cancalaria advocaţială în Sibiiu, strada pintenului nr. 1.* Parastas pentru Dr. Raţiu. Duminecă (II Decembre st. n.) se va oficia în bisarica g. cat. din Sbiu, după sf. liturgie, parastas pentru oolina răposaţilor în Domnul Dr. Ioan Raţiu, fost president al partidului naţional român, şi Dorina Coroian nasc. Raţiu. şi loan Broju. Despre martea subită a capelanului militar loan Broju ni s’a trimis următoriul anunţ: Subscrisa, cu Inima înfrântă de durere aducem la cunoştinţa tuturor rudeniilor, avreilor şi cunoscuţilor, că loan Broju, capelan militar gr. or. c. I. şi asesor consistorial onorat, a încetat subit din viaţă Duminecă noaptea spre Luni, în 22 Novembre st. v., în etate de 40 ani. Rămăşiţele pământeşti şi vor lua din casa rece a spitalului militar şi se vor înmormânta în cimiteriul militar de aici Mercuri, în 24 Novembre st. v., după amiazi la orele 3. — Sibiiu, 25 Novembre st. v. 1901. Jalnica familie. * Contele Kapnist, ambasadorul Rusiei la Viena, a răposat Sâmbătă în Viena și a fost înmormântat alaltăieri (Luni) în cripta capelei rusești de acolo. * Concertul doamnei Dima. Ziarele din Bucureşti scriu, că doamna Maria G. Dima, cunoscuta cântărâţă lirică, soţia dlui G. Dima, profesor la liceul român din Braşov, disaioae, Joi, 25 Novembre, un concert în sala de la Liedertafel din Bucureşti, cu concursul dlui Teodor Fuchs, care va face acompaniamentul la piano. Programul e bogat şi conţine mute piese româneşti, composiţii de ala dlui G. Dima.» Botezul prinţului de Piemont. Duminecă s’a săvârşit în capela palatului regal din Roma botezul moştenitoriului de tron Umberto, prinţ de Piemont, născut în 16 Septembre st. d. Naşă i-a fost bunica sa, văduva regină Margareta, caronaşi onorari: principele Nichita al Muntenegrului (moș de mamă), împăratul Wilhelm II al Germaniei (representă prin prințul Albert de Prusia) și regele Edward al Argilei (representat prin ducele Arthur de Coonaugh).* Exemplu vrednic de imitat. Cotim în „Răvaşul“ că la dorinţa reuniunii „Sfânta Maria“ a femeilor gr. catolice, cât dureaza postul crăciunului se vor ţine în biserica gr. cat. din Cluj predice şi la vecernie, în toate Duminecile şi sărbătorile, deosebi pentru credincioşii cari fiind în serviciu (servitori, serviere) nu pot participa la serviu divin înainte de amisz.* Reuniunea regnicolară de magiarizare, înfiinţată sub firma „Országos Magyar Szövetség“ spre a lucra pentru „conservarea hegemoniei rasei magiare şi pentru împedecarea muncei de subminare a naţionalităţilor“ şi-a ţnut Duminecă adunarea generală pentru anul acesta în Budapesta, sub presidenţia contelui Eszterházy János. In discursul de deschidere de conte a zis că chiămarea reuniunei e „să erueze modalităţile cari să asigure hgemonia rasei magiare in ţara aceasta, ceea ce e nu numai neeatints de ordine politică şi istorică, ci chiar consecvenţă directă a superiorităţii intelectuale şi majorităţii numerice“. In scopul asigurări acestei hegemonii şi apărării magiarimei de la periferii contra înmiurinţei naţionalităţilor e de lipsă acţiune solidară din partea societăţi magiare. „Trebue deci ceată solidaritatea aceasta, căci dacă nu grăbim cu crearea ei, ne alunecă de sub picioare pământul“. După discursul de deschidere a raportat secretariul Dr. Jancsó Benede despre activitatea reuniunii, arătând că reuniunea are 3128 membri ordmri şi 18 fondatori, în cursul anului a ţinut mai multe cicluri de conferenţe publice, şi că e deja aproape de ţinta „de a fi staţiune de observaţiune a tendinţelor naţionatlistice“. Frumos, farte frumos! 2