Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)

1904-11-25 / nr. 128

518 ai statelor interesate au intrevenit, și că acum tratările decurg pe cale diplo­matică. Cu ce resultat, se va vedea în curând, fiindcă espirarea tratatului vechiu de comerciu între Germania și Austro-Ungaria e la uşă. Intr’acestea vine ziariul vienez „ W. A. Zig“ cu o telegramă primită din Berlin, care face însemnate destăinuiri. Spune că punc­tul de neînţelegere ar fi cu totul altul, adecă încordarea ce există între Ger­mania şi Ungaria din anumite motive. Şi motivele sunt bine înşirate în tele­gramă, care e de următoriul conţinut: „In cercurile bine informate de aici (Berlin) sunt în clar cu aceea, că o foarte mare încordare există actual­mente între Germania şi Ungaria. Causa acestei încordări nu sunt diferenţele manifestate cu ocasiunea negocierilor asupra convenţiunei comerciale, ci alte împrejurări, cari cad în afară de acâstă cestiune. încordarea dintre Germania şi Ungaria s’a început încă atunci, când negocierile asupra convenţiunei comer­ciale n'au ajuns în stadiul decisiv, şi acâstă încordare de dată mai veche a contribuit mult, ca să nu se îmbună­­tăţască nici cu ocasiunea negocierilor comerciale raporturile dintre guvernele german şi magiar. Guvernul german vede în legea de emigrare adusă de contele Tisza o pâgubire însemnată a navigaţiunei ma­ritime germane, şi în urma plângerilor ce le-au ridicat societăţile de naviga­­ţiune germane, şi-a dat silinţa a opera cât se poate interesele economice ger­mane. Ambasadorul german din Viena, contele Wedel, a intrevenit la guvernul magiar, dar­ nici la Budapesta nici la Viena nu i-a succes a dobândi resul­­tate favorabile. Acest eşec al guvernului german a produs oare­care indisposiţie în Ger­mania, car’ în Ungaria s’a privit cu ochi rei amestecul Germaniei în aface­rile interne ale Ungariei. O altă causâ a încordării rapor­­turilor dintre Berlin și Budapesta trebue căutată în legea pentru instrucția pri­mară (proiectul Berze­viczy), al cărei scop este promovar­ea magiarisării. Le­gea aceasta este îndreptată și în contra Sașilor ardeleni, și presa germană a deschis deja o viuă campanie contra magiarisării Germanilor din Ungaria. Guvernul german a făcut deja atenți, în mod tacticos, pe factorii competenți din Ungaria, că Germania nu vrea, ce e drept, să se amestece în afacerile in­terne ale Ungariei, Inse își ține de da­­torință a face cunoscut guvernului ma­giar, că crearea unei astfel de legi ar produce un resens foarte mare in Ger­mania. Guvernul magiar Insé n'a ținut samă de îngrijirile esprimate în mod foarte discret de guvernul german, și de­sigur că și aceasta împrejurare a con­tribuit, ca raporturile încordate să se manifeste și cu ocasiunea negocierilor comerciale“ .. . Firește, responsabilitatea pentru autenticitatea celor cuprinse în tele­grama aceasta rămâne în sarcina ziariu­­lui vienez și a corespondentului său de la Berlin. Ce ne priveşte pe noi este numai supărarea presei patriotice ma­­giare, care e indignată rău pentru a­­mestecul acesta al Germaniei în afa­ceri curat interne ale statului ungar, cum e reforma şcolară, şi răspunde cu aceea, că politica de desnaţionalizare e urmărită şi în Germania, şi Magiarii nu fac alta de cât imitază pe Prusieni. O temă aceasta, asupra căreia ni-am spus mai de multe­ ori cuvântul, care merge într’acolo, că ceea­ ce fac Nemţii cu Polonii, (las’ că fără nici un sporiu mulţumitor) nu pot să facă Magiarii cu naţionalităţile nemagiare din patrie, din o sută şi unul de motive, dintre cari cel mai puternic e tocmai acela, că nu pot să le magi­afişe­ze, cu nici un preţ şi pe nici o cale. Atunci de ce atâtea sforţări zadarnice? Asta e ce noi nu putem să înţelegem! Dar,fărâma părintele cu fiorul morţii in inimă, şi simţindu-se desrobit de mânile sălbatice, apucă cu ghiaţa în spate spre vale ... De­odată părintele se opri pironit pă­mântului. Glasul tâlhariului „să nu minţi“ îi fierbea în urechi ca o voltoare ameninţătoare, şi prin inimă îi trecu ca un fel ars, era con­ştiinţa trezită din spaimele groazei, care-i spu­nea că a minţit. „Am minţit, am minţit, am zis că tot am dat, şi gălbiorii i-am ţinut în sîn, — vi­pera care să-mi otrăvescă sufletul.“ Ca urmărit de iere părintele calcă dru­mul înapoi, şi într’un suflet ajunge în lo­cul de primejdie. Hoţii nu se depărtaseră. Întinseseră tocmai bucatele din desagii părin­telui pe vertjişul mele, bucurându-se de do­bândă. Când îi venjh părintele păţrii, în ge­nunchi şi cu lacrimi în ochi îi ruga să -l ierte, că a minţit: „am minţit de frică, aici sunt banii, luaţi şi pe aceştia să nu-mi mai ’îngreunez sufletul, că grele şi înfloratoare sunt muncile iadului“. Hoţii la început nu ştiau ce să facă, să râdă sau ca să crede de purta­rea aceasta neobicinuită. Văc­ând însă stăruinţa şi căinţa părintelui, suflatul iar împetrit se înmuia, graiul plin de sfinţenie îi pătrunse, conştiinţa până acum înăbuşită isbucni cu atâta tărie, în­cât îi îngenunchia înaintea părintelui. Cuprinşi de părerea de rău pentru faptele lor neomeneşti se rugară să-i ierte, dându-i tot înapoi. Şi aici în mijlocul craiului codru bine­­cuvăntarea cerea ca îi ajunge, dându-i prilej să îndrepteze prin fapta sa pe cit fără de­lege pe calea cea adevărată, care duce la Atotputernicul. — Luna, care de mult își începuse calea, privia mândră de întâmplarea minunată, încununând cu raze sfinte fruntea părintelui Ștefan, care ca un sfânt din alte vremi, privia dus spre certuri, acolo unde este puterea şi bunătatea! Budapesta, Novembre 1904. Făinaş. TELEGRAFUL ROMAN Din România. Jubileul profesorului Gr. Stefanescu. Joi, săptămâna trecută, s’a serbat la universitatea din Bucureşti jub­leul de 40 ani de carieră universitară a profesorului Gr. Stefanescu, decanul facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. La solemnitatea acesta rară au asistat: decanii şi profesorii facultăţilor universităţii din Bucureşti, profesorii de la şcollele secun­dare, actuali şi foşti elevi ai sărbătoritului profesor, domni şi doamne din societatea bu­­cureştână, etc. Jubilarul a presdat solemnitatea încun­­jurat fiind de membrii comitetului de iniţia­tivă. Festivitatea s’a început la orele 11. A vorbit întâiu dl Sava Stefanescu, di­rectorul liceului sfântul Sava, care într’o cu­vântare frumosă a arătat meritele jubilantului, câştigate în cei 40 de ani de carieră univer­sitară, şi ca omagiu îi ofere un album cu fotografiile tuturor foştilor sei elevi şi ai ac­tualilor sei colegi de universitate, cum şi o medalie comemorativă, având pe o parte, în efigie, portretul jubilarului, care pe ceealaltă parte câteva date biografice din vieţa sa. Răspunde apoi jubilantul, vorbind ur­­matoarele: „Nu este limbă omenesca, în care să se potă esprima prin cuvinte tot ce inima mea simte de bucurie şi de satisfacere în aceste momente solemne, căci văd că munca mea de 40 de ani pentru progresul şi răspândirea ştiinţei geologiei în ţera noistră, a dat rudele cuvenite. Da, am muncit cu drag 40 de ani, şi voiu munci încă, căci bunul Dumnezeu mi a dat forţele necesare, pentru a merge şi mai departe pe acesta cale a cercetărilor; dar’ mulţămirea mia este mare şi din alt punct de vedere: în adevăr, ce mulţămire mai mare poate avea un profesor, de­cât cât ae vede ca deja mulţi din elevii sei ţin un joc respecta­bil în ştiinţă, şi când prin faptul ch­ar al a­­cestei frumoase sărbători, ceialalţi elevi îşi iau angajamentul a lucra pentru progresii şt­in­­ţei în Romănia, şi că ţara noastră, cara are deja locul său în lumea ştiinţifică, va merge şi mai departe pe aceasta cale. Darurile ce mi-aţi oferit cu aceasta oca­­siune, aceasta medalie fi arest album, sunt pentru mine cea mai p­eticia răsplată. Pri­virea acestui album îmi va aminti totdeuna pe scumpii mei colegi şi pe iubiţii mei elevi şi eleve, dar’ medal­a îmi vă spune că cei ce-şi fac datorinţa cu conştiinţă, sunt totdeuna răsplătiţi. Vă mulţămesc dar’, din tota inima, şi vă urez tuturor sănătate şi sporiu la muncă, pentru progresul şi binele scumpei nóastre ţeri.“ Vorbesc apoi pe rând următorii: Dr Istrati, din partea profesorilor facultăţii de ştiinţe, presentând omagiu celui mai bătrân coleg, care a lucrat atât de mult pentru bi­nele ţerii şi pentru progresul ştiinţei. Profe­sorul Fangratti în numele societăţii de ştiinţe, al cărei prim president a fost sărbătoritul, est’ Al. Ionescu, student al facultăţii de ştiinţe, în numele colegilor, urând decanului şi pro­fesorului lor viaţă lungă şi bucurie la bă­trâneţe. A vorbit apoi de nou jubilantul, mulţu­mind asistenţei şi primind felicitările tuturor. Sora s’a dat banchet în onoarea învăţatului profesor. Vineri solemnitatea a fost continuată la „Academia Română“, al cărei membru ordi­nar e dl Gr. Stefanescu. La ora 1 s’a ţinut şedinţă publică, sub presidenţia domnului Ion Kalinderu. A vorbit a-i întâia jubilantul, dl Gr. Ştefanescu despre „Rémake de dinotherium în Romănia, găsite încă de pe la începutul secolului trecutDupă sfârşirea acestei co­municări însemnate, care a fost ascultată cu deosebită atenţiune, dl Kalinderu, folosindu-se de ocazia că dl Gr. Ştefanescu împlineşte 40 ani de profesorat universitar, l-a felicitat în numele Academiei, prin următorele cuvinte. „Scumpe coleg. Aţi serbat 40 ani de profesorat universitar. Academia Română, că­reia aparţineţi de lung timp, e fericită a vă aduce prin mine felicitările sale căldurose, împreună cu cele mai bune urări, ca să vă bucuraţi încă mulţi ani de sănătate deplină, fericită, spre a putu servi ştiinţei române cu aceeaşi ardere şi devotament neclintit. Lucrările şi cetirile dvéstrá numeroase au răspândit în lumea ştientifică, de alei şi de peste hotare, resultatul neobositelor dvestrá studii şi cercetări, ţi au creat o pleiadă de tineri, cari vă admiră împreună cu cei bătrâni. De asemenea, activitatea ce aţi desfă­şurat şi în alte privinţe, ca director al mini­sterialul de culte, ca conferenţiar şi ca parti­cipant la multe congrese, a fost tot atât de rodnică şi de bogată. Patruzeci de ani de mumă cu isfcândă, e o perioada du care puteţi fi mândru, şi de sigur că ceea­ ce v’a susţ­iut mai mult, a fost iubirea dvastra neţărmurită pentru ştiinţă şi convingerea că a lucra e o datoriinţă indis­­pensibilă pentru omul social, bogat sau sărac, puternic sau slab. Aţi muncit, pentru­ că munca e nobilă, e sângele vieţei morale. Dacă se întrerupe, inima încetază de a mai bate, care viaţa de­vine o lâncez­ie nedemnă de numele ei. Ast­fel, activitatea constitue, pentru individ ca şi pentru o naţiune, hrana nutritare, mijlocul de prosperare, de ridicare. încă odată vă esprim toate omagiile noa­­stre — şi regretând că eri n’am putut asista la serbarea de la universitate, din causa de absenţă forţată din oraş — daţi-mi voie, ca vechiu amic, să vă r­îndiesc sentimentele mele afectuoase, şi să vă doresc din inimă, ca Pronia să vă hărăzască încă mulţi, mulţi ani, plini de aceeaşi viaţă şi activitate fericită, spre cin­­stea ştiinţei, a Academiei, a naţiunei noastre. Să trăiască scumpul nostru coleg dl Grigore Stefanescu“. Sărbătoritul mulţămeşte şi într- acla­­muri vii şedinţa se încheie. Teatrul orăşenesc. Mercuri (7 Dec.): „Hand und Herz“, dramă în 4 acte, de L. Anzengruber. Joi (8 Dec): „Das süsse Mädel“, ope­retă în 3 acte, de H. Reinhardt. NOUTĂŢI M. Sa imperatul şi rege Fr. Iosif a dat Luni înainte de amiazi audienţe generale, care după am­isz­ a cercetat esposiţia de pic­tură arangiată de „Képzőművészeti Társulat“. Seara a plecat la Gödöllö, unde va mai pe­trece numai pănă Sâmbătă. Sâmbă­t împreună cu întreaga curtea se va re’ntorca la Vienn, încheindu se astfel sejurul du Budspast* al curții r­eale.* Hirotesire. Esperința Sa Inaltp­ea­­sâpţîtul Domn Archep­sop și Mitropolit al cestru loan, în decursul liturgiei ofi­cate ori în capela arcrepiscopescu a binevoit a­rhi­­roteal întru protopresbitar pa alesul și denu­mitul prot. al tractului Murăş-Odorheiu Stefan Russu.* Advocat BOU. Domnul Dr. Ioan Fruma, fiu al comitatului Sibiiu, şi-a deschis canca­­laria advocaţială în Sibiiu, strada pintenului nr. 1.* Parastas pentru Dr. Raţiu. Dumi­necă (II Decembre st. n.) se va ofi­cia în bisarica g­. cat. din S­b­iu, după sf. liturgie, parastas pentru ool­ina răposaţilor în Domnul Dr. Ioan Raţiu, fost president al partidului naţional român, şi Dorina Coroian nasc. Raţiu. ş­i loan Broju. Despre martea subită a capelanului militar loan Broju ni­ s’a trimis următoriul anunţ: Subscrisa, cu Inima înfrântă de durere aducem la cunoştinţa tuturor rudeniilor, avr­eilor şi cunoscuţilor, că loan Broju, capelan militar gr. or. c­. I. şi asesor consistorial ono­rat, a încetat subit din viaţă Duminecă noap­­tea spre Luni, în 22 Novembre st. v., în etate de 40 ani. Rămăşiţele pământeşti şi vor lua din casa rece a spitalului militar şi se vor înmormânta în cimiteriul militar de aici Mercuri, în 24 Novembre st. v., după amiazi la orele 3. — Sibiiu, 25 Novembre st. v. 1901. Jalnica familie. *­­ Contele Kapnist, ambasadorul Ru­siei la Viena, a răposat Sâmbătă în Viena și a fost înmormântat alaltăieri (Luni) în cripta capelei rusești de acolo. * Concertul doamnei Dima. Ziarele din Bucureşti scriu, că doamna Maria G. Dima, cunoscuta cântărâţă lirică, soţia dlui G. Dima, profesor la liceul român din Braşov, disai­oae, Joi, 25 Novembre­­, un concert în sala de la Liedertafel din Bucureşti, cu concursul dlui Teodor Fuchs, care va face acompaniamentul la piano. Programul e bogat şi conţine mu­te piese româneşti, composiţii de ala dlui G. Dima.» Botezul prinţului de Piemont. Du­minecă s’a săvârşit în capela palatului regal din Roma botezul moştenitoriului de tron Um­berto, prinţ de Piemont, născut în 16 Sep­­tembre st. d. Naşă i-a fost bunica­ sa, văduva regină Margareta, caro­naşi onorari: principele Nichita al Muntenegrului (moș de mamă), îm­păratul Wilhelm II al Germaniei (representă prin prințul Albert de Prusia) și regele Edward al Argilei (representat prin ducele Arthur de Coonaug­h).* Exemplu vrednic de imitat. Cotim în „Răvaşul“ că la dorinţa reuniunii „Sfânta Maria“ a femeilor gr. catolice, cât dureaza postul cră­ciunului se vor ţine în biserica gr. cat. din Cluj predice şi la vecernie, în toate Dumine­cile şi sărbătorile, deosebi pentru credincioşii cari fiind în serviciu (servitori, serv­iere) nu pot participa la servi­­u divin înainte de a­­misz­.* Reuniunea regnicolară de magia­­rizare, înfiinţată sub firma „Országos Ma­gyar Szövetség“ spre a lucra pentru „con­servarea hegemoniei rasei magiare şi pentru împedecarea muncei de subminare a naţio­nalităţilor“ şi-a ţ­nut Duminecă adunarea generală pentru anul acesta în Budapesta, sub presidenţia contelui Eszterházy János. In discursul de deschidere de conte a zis că chiămarea reuniunei e „să erueze modalităţile cari să asigure h­gemonia rasei magiare in ţara aceasta, ceea­ ce e nu numai ne­eatints de ordine politică şi istorică, ci chiar conse­­cvenţă directă a superiorităţii intelectuale şi majorităţii numerice“. In scopul asigurări acestei hegemonii şi apărării magiarimei de la periferii contra înmiurinţei naţionalităţilor e de lipsă acţiune solidară din partea socie­tăţi magiare. „Trebue deci ceată solidarita­tea aceasta, căci dacă nu grăbim cu crearea ei, ne alunecă de sub picioare pământul“. După discursul de deschidere a raportat se­­cretariul Dr. Jancsó Bened­e despre activi­tatea reuniunii, arătând că reuniunea are 3128 membri ord­mri şi 18 fondatori, în cur­sul anului a ţinut mai multe cicluri de con­­ferenţe publice, şi că e deja aproape de ţinta „de a fi staţiune de observaţiune a tendinţe­lor naţionatlistice“. Frumos, farte frumos! 2

Next