Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)
1909-12-08 / nr. 133
Nr. 133 Sibiiu, Mărfi 8/21 Decemvrie 1909. TELEGRAFUL Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articole nepublicați nu se înapoiază. Anul LVII. INSERTIUNILE: 3 Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii.. — de trei ori 80 fii. rândul cu litere garmond. Stafia.. Sibiiu, 20 Decemvrie n. Bătrâna „Gazetă“ dela Brașov, care dela moartea mult regretatului Aurel Mureșianu încoace tot mai mult s’a depărtat dela calea adevărului și a dreptății în discuțiile purtate în chestii de interes public, — lucru pe care i l-a spus cu multă temeinicie „Drapelul“ din Lugoj în articolul din care am reprodus și noi o parte, nu tocmai de mult, — se bucură în numărul de ori de știrea primită din Budapesta, că noua alegere de episcop pentru dieceza Caransebeșului va fi confirmată, din care motiv, după cum ne spune, răsuflă acum mai ușurată, căci scapă de o — stafiei Și „ Gazeta“, vorbăreață, ca toate bunicele, ne spune și aceea, care era stafia de care s’a temut și care a făcut-o să nu poată dormi ? E de o parte îmbulzeala prea mare a candidaților la episcopie și râvna lor de a pune mâna pe mitra arhierească, de altă parte atitudinea șefului bisericii noastre, care față de alegerile din trecut a rămas — neutral. Faptul acesta o înduioșază mult pe bătrâna Gazetă*, care cu sentimente de durere se întreabă, că de ce a rămas neutrali Dar să-i cităm cuvintele proprii: „... Șeful bisericii generale trebue să remână neutral la zbuciumările, cari istovesc o dieceză „sufragană“ a lui, o dieceză pusă sub oblăduirea sa, cu deosebire atunci când e vacantă?? Nu ar fi fost lucru mai frumos, ca șeful bisericii să se întrepună din resputeri, pentru ca voința majorității din o dieceză a sa să fie respectată fără condiție, în loc de-a rămânea neutral?? Nu era poate chiar o datorință de-a amenința chiar și cu părăsirea scaunului propriu, când nici a doua oră nu a fost respectată de guvern, o voință legală a unei mari părți a credincioșilor din biserica, pe care o conduce??... Era poate mai curând datorința a rămânea „neutral?“ Supărarea, că șeful bisericii noastre a rămas neutral, e deci mare, dar e mare și mângâierea pe care „Gazeta“ și-o scoate din constatarea, că acum stafia a dispărut, deci să i dăm pace! Ba să nu-i dăm pace, onorabililor de la „Gazeta“, pentru că nu aveți dreptate. N’a dispărut stafia. Ea esistă, și va esista totdeauna, pentru posteritate și pentru istorie! Dar stafia nu e aceea pe care o vedeți d voastră, ci alta. E dosariul cel voluminos din ministeriul de culte și instrucțiune publică. De stafia aceasta ar trebui să se îngrozască și cei ce n’au văzut-o, cum s’au îngrozit cei ce o cunosc! Va veni sigur vremea, când aceasta stafie va fi arătată întregei opiniuni publice române, și atunci se va vedea, că nu șeful bisericii noastre, — care pentru domnii dela „Gazeta“ pare a nu fi cu nimic mai mult decât oricare alt șef, de el. de gară, de poștă, etc., ci această stafie a împedecat respectarea voinței legale a majorității sinodului electoral din Caransebeș, manifestată la cele două alegeri trecute. Domnii dela „ Gazeta“ zic, că I. P. S. Sa ar fi trebuit să amenințe chiar și cu părăsirea scaunului propriu, pentru a coupera confirmarea. Bine. Dar gânditu-s’au domnii dela „ Gazeta“ și la gravele urmări pentru întreaga biserică, ce se nășteau atunci, când I. P. S. Sa ar fi întreprins acest însemnat pas, și confirmarea totuși nu ar fi urmat? Cum nici nu putea să urmeze, din pricina stafiei / Sigur că la aceasta nu s’au gândit. Iar noi suntem gata a crede, că ei și atunci tot astfel ar fi resonat în contra șefului bisericii noastre, ca acuma, căutând nod în papură, numai pentru a discredita pe șeful, iar prin el insași biserica, și anume, cum se vede, din ură confesională. Lucrul acesta reiese lămurit și din felul cum călărește mereu „ Gazeta“ pe chestia cu frânele roșii“, scăpând cu totul din vedere, că dreptul de a distinge cu brâu roșu pe preoți aparține exclusiv arhiereilor, și că arhiereii gr. cat. fac mai mare întrebuințare de acest drept decât arhiereii noștri, fără a le face cineva imputare. De ce să critică deci cu atâta patimă numai faptul, că I. P. S. Sa a distins din 1000 de preoți pe câțiva din incidentul unui eveniment mare, cu ocasiunea sărbării centenariului lui Șaguna? Un lucru ar trebui să și-l însemne bine domnii de la „Gazeta“, anume, că nu copilandrii, cum li-a zis „Drapelul“, sunt chemați să judece pe I. P. S. La Mitropolitul nostru și săi dee sfaturi, căci I. P. S. Sa își are sfătuitorii săi, maturi și esperimentați, cum își are și autoritățile sale constituționale, forurile sale legale, chemate să-l controleze, consistoriul mitropolitan și congresul, cărora Escel. Sa le face cuvenita dare de seamă totdeuna despre aceea ce a făcut, cum și despre acea ce nu poate face. La consistoriul mitropolitan actele referitoare la alegerile dela Caransebeș formează un fascicol voluminos, sămnul, că despre toate s'a făcut comunicare și s’a luat conclus la timp. Iar congresului național bisericesc asemenea i s’a făcut comunicare despre alegerile trecute și neconfirmarea lor, și congresul a luat la cunoștință comunicările făcute. Cred acum domnii de la „Gazeta“, că ei stau deasupra acestor foruri legale ale bisericii noastre, și că ei sunt chemați și au dreptul să judece când îi taie capul pe șeful bisericii noastre, supus numai judecății acestor foruri? Atunci poftească și discute mai departe chestia cu stafia, dar fie pe grije, că li se poate întâmpla, să li se arate odată stafia în adevărata ei ființă, și atunci s’a isprăvit iarăși cu „răsuflarea mai ușurată“. Și ar fi păcat să-și piardă „ Gazeta“ liniștea și somnul. Procesele ziarului nostru. Spuneam într’un număr mai recent, că nu avem cunoștință despre sistarea vreunui proces, intentat ziariului nostru pentru un articol scrise în chestia catehizării. Știam numai, că avem proces de presă pentru publicarea memorandului medicilor din România, în care s’au și înaintat escepțiile în contra actului de acuzare, și acum tribunalul regesc din Cluj va decide asupra sorții acestui proces. Astăzi însă știm, și putem să comunicăm cetitorilor, că avem proces de presă și pentru articole scrise în chestia de catehizare, și anume, pentru articolele din numărul 90 al ziariului nostru, unul intitulat „In chestia catehizării“, iar celalalt „ Conflictul și preoții noștri“. In articolul din urmă un tiner și harnic preot se plânge, că dacă dl ministru de culte și instrucțiune publică își va esecuta amenințarea și va retrage congrua pe întreaga linie, lovitura are să fie foarte grea pentru preoțimea tineră, învățată la traiu mai bun. Dar dacă e se aleagă preoțimea, că ce se piardă, congrua ori limba, sigur va renunța la cea dintâi, pentru a salva pe a doua. In celalalt articol un alt tiner harnic spune:, că cu protestări și cu tânguiri nu se face din destul, ci preoțimea să treacă la fapte, să facă aceea ce fac acum preoții catolici din Franța, cari adună elevii în biserică de două ori pe zi, și acolo, în fața altariului, țin catehizare cu ei. Procurorul, când a împrocesat aceste două articole, a fost sigur de credința, că în ele se agitează în contra esecutării unui ordin legal al ministrului de culte; pe când e chestie neresolvată încă, dacă e legal ori nu ordinul din întrebare? Și avem informațiuni, că dl advocat Dr. Emil Babeș a întrevenit la locul competent pentru a se stabili ilegalitatea ordinului, în care cai apoi procesele pentru articole scrise în contra acestui ordin, vor trebui cu adevărat să fie sistate. Pertractările sunt în privința aceasta în curgere deocamdată. Revenind asupra procesului ce ni s’a intentat, — numai nouă, dintre toate ziarele române, — pentru publicarea memorandului medicilor din România, dăm astăzi actul de acuzare al procurorului regesc din Cluj, și excepțiile compuse de apărătoriul nostru, domnul Dr. Emil Babeș, advocat în Budapesta, cari acte sunt de cuprinsul următor: Actul de acuzare. Ia afacerea contra lui Teodor V. Păcălian, bănuit că a comis delict de agitație, înaintez actele sale cu următoriul act de acuzare: Ridic acuză în contra lui Teodor V. Păcățian, aflător pe picior liber, de 17 ani, de legea gr. ort. născut în Ususeu, căsătorit, redactor, pedepsit de două ori pentru delict de agitație, pe motivul, că a sevârșit delict de agitație, propagând ură în contra unei naționalități, ce e de urmărit pe temeiul lului 172, alinea a doua din codul penal, prin faptul, că în foaia politică „Telegraful Român”, care apare de trei ori pe săptămână în Sibiiu, a publicat în numărul 67 din 3 iulie 1909 un articol întitulat «Memorandul medicilor români*, din care următoarele espresiuni conțin egitație îndemnătoare la ură în contra naționalității maghiare: — Să vă întrebați, care este soartea și traiul acelor români, în țara în care viețuiesc și în care deopotrivă lucrează și contribuesc la perfecționarea statului maghiar. Vă veți cutremura de răspunsuri, și veți afla rând pe rând că: In Ungaria modernă, situată în centrul Europei, în plin veac al XX, în Ungaria civilizată....... un popor care compune un sfert din populația țării, e ținut sub lanțurile robiei. Că acel popor nu se bucură de libertățile fundamentale de care se bucură celalalți locuitori ai Ungariei și cami de două veacuri formează temelia cea mai puternică a civilizațiunei moderne. Libertatea presei în Ungaria există numai pentru Unguri. Naționalitățile în genere și Românii în special plătesc cu temnița neagră și cu saci de aur mai grei decât vechile lanțuri de fier iluziunea de a se crede în timpuri moderne și în țară civilizată. In mai puțin de 10 ani (1886—1896) încercarea de a scrie ceea ce gândesc, a costat pe inteligențele românești și nemaghiare, B0 de ani de închisoare și 200 de mii coroane amendă. In ultimii doi din urmă ani, libertatea de manifestare a gândirei a fost plătită cu 182 ani de temniță și cu mai bine de 300 mii coroane amenzi. Dar nu numai libertatea presei este împedecată, însăși libertăței științei pure i se pun cătușe. Unul din cei mai distinși publiciști ai regatului este trimis înaintea justiției ungurești spre condamnare sigură, pentru că a compus din date pur obiective un tip științific de istorie de o valoare netăgăduită...... Granița ungurească este închisă pentru știința regatului român. Cele mai de seamă reviste ale noastre, o mare parte din ziare și volume, sunt oprite de a întră în Ungaria. Contactul sufletesc prin scris, care e permis de viața modernă statelor lumei întregi, și celor mai depărtate, nu e permis fraților de același sânge, cari locuesc în țări vecine!.... In Ungaria prin legea specială, anticonstituțională de altfel, legea lui Hieronimu, orice întrunire națională politică este oprită. Iar prin întrunire națională politică Ungurii înțeleg orice întrunire între oamenii cari au aceeaș origină și vorbesc aceeași limbă, alta decât cea maghiară. E indiferent scopul întrunirei, îndată ce se întrunesc, întrunirea e declarată politică și disolvată. Nu se poate mai perfid mijloc de stânjeniră a oricărui progres și în orice direcție, pentru poporul de origine și naționalitate română din Ungaria.... Când sub pretexte ridicule și perfide, ies din mâna unui popor această armă, spuneți în ce mod se asigură mersul cătră mai bine și în ce mod se respectă libertatea conștiinței, singurele baze cari îndreptățesc existența unui stat.... In libera Ungarie însă românii n’au avut niciodată mai mult de 15 deputați din numărul de 400, deși populația românească atinge aproape un sfert din întreaga populație a regatului Ungariei. In administrația țărei nu se întrebuințează nici o inteligență românească. Dacă din punctul de vedere al libertăților politice, românii din Ungaria se găsesc în această tristă stare, apoi libertatea cultului religios și libertatea învățământului în limba maternă nu sunt mai respectate. Aceste libertăți primordiale de cari se bucură pănă și popoarele cele mai înapoiate din alte continente, sunt răpite poporului românesc din Ungaria.