Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)
1910-11-25 / nr. 128
Anul LV 111. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibliu, Joi 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1910. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. măcelarilor 45. INSERȚIUNILE: Corespondențele Pentru odată 14 fii să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Nr. 128. .. — de două ori 24 mn., — rândul cu litere garmond, de trei ori 30 AU Universitatea săsească. Din vechea fortăreață a universității săsești, — fostul parlament al privilegiaților stăpâni ai fostului fundus regius, — s’a ales acum o corporațiune chivernisitoare de avere, menită a promova exclusiv scopuri culturale. I s’au lăsat însă formele vechi exterioare: se aleg deputați, iar în fruntea ei stă Comes Saxonum, titlu acordat din vremuri comitelui suprem al comitatului Sibiiului. Dar și în noua sa sferă de competență, atât de restrânsă, această corporațiune are destul de mare însemnătate, pentru că averea administrată de ea valorează multe milioane. Astfel acum 4 ani a vândut pădurile sale din valea Lotrului cu 18 milioane, și mai are să exploateze pădurile din valea Sadului, cari nu sunt de mai mică valoare. Această avere e decretată prin lege ca avere comună, a tuturor locuitorilor de pe teritorul odinioară numit „fundus regius“. Știut fiind, că pe acest teritor majoritatea covârșitoare a locuitorilor o formează Românii, ar urma, ca din venite, în aceeași proporțiune să se promoveze interesele culturale ale Românilor, mai cu seamă dacă mai considerăm și gradul relativ inferior de cultură al Românilor față de ceilalți conlocuitori, mai favorizați de soarte în veacurile trecute. Cu toate acestea, Românii sunt foarte master tractați, pentru că pe lângă subvențiunile cele mari votate cu decenii înainte aproape exclusiv pentru scopuri culturale săsești, universitatea săsească, când a ajuns la mari venite din vânzarea pădurilor din Valea Lotrului, din 850 de mii venit anual disponibil a votat pentru instituțiuni săsești nu mai puțin decât 210 mii, iar pentru scopuri culturale românești abia 70 de mii, și tot atâta a votat pentru scopuri culturale maghiare, deși locuitori maghiari abia se afla pe teritorul fost săsesc. Se zice, că guvernul ar fi pretins, ca pentru scopuri maghiare negreșit să se voteze cel puțin atâta, cât se va vota pentru Români. Nedreptatea aceasta provine din abus de putere, Sașii având majoritatea, iar Maghiarii guvernul, care poate aproba, sau desaproba. Universitatea săsească e astfel organizată, încât din 20 de cercuri electorale numai chiar în două cercuri au Românii majoritatea, anume: în cercul rural al Sebeșului, și în cercul rural al Orăștiei. Așa apoi firește, față de 18 străini stau izolați cei doi deputați români. E natural, că acești doi deputați români nu pot face isprăvuri mari, ci trebue să se mărginească la eserdarea de controlă, ceea ce încă li se îngreunează, fiindcă în comisiunile mai importante pregătitoare ei nu sunt aleși. Cu toate acestea, fac ce pot și deputații noștri, apelând la simțul de echitate al majorității, și ici-colea nu fără resultat. In sesiunea anului curent a reprezentanței universității săsești, care a ținut unsprezece zile și s’a încheiat Luni, s’au pertractat în bună înțelegere afacerile curente, constatându-se, că subvențiunile acordate eshaurează pe deplin resursele actuale, și venite mai mari abia se pot aștepta atunci, când va succede a se esploata vastele păduri din Valea Sadului. Totuși deputații români, consuli de datorința lor, au tulburat încâtva liniștea idilică a sfârșitului sesiunii. Văzând anume, că de astădată șade în scaunul reservat deputatului orașului Orăștia dl Simon Ferecz, directorul gimnasiului reformat din Orăștie, cum ar fi fost să nu-și aducă ei aminte de purtarea acestui gimnasiu în chestia catehizării elevilor români de la acest gimnaziu? Căci acest gimnaziu are deja universitatea săsească o subvenție anuală de 30 de mii de coroane! Să scoată deci deputatul nostru, dl Dr. Liviu Lemény și în numele său, precum și al colegului său dl Dr. Aurel llad, face propunerea pe care o publicăm mai la vale întreagă. Președintele universității, surprins și devenit nervos, a cercat să întrerupă pe orator, afirmând, că propunerea nu e discutabilă, totuși propunătorul a susținut-o și a înaintat-o în scris, firește, în românește, la birou. S’a născut o discuție destul de interesantă asupra ei. Mai întâi cel cu musca pe căciulă, dl deputat și director gimnazial Simon Ferencz, nu poate nega faptul atât de grav aninos, nici nu-1 scuză măcar; se provoacă însă la legile lor și la afirmativele tratative de aplanare. Această scuză surbedă și reflexiunile energice pline de justă indignare ale propunătorului Dr. Lemény au avut însă efectul de a scoate din reservă pe deputații sași. Astfel valorosul lor bărbat, Dr. Carol Wolff, luând cuvântul a declarat, că i pare rău, că nu poate primi propunerea românească, fiindcă e vorba de o subvențiune definitivă și irevocabilă. Dar accentuează cu glas apăsat, că nici un filer nu ar fi votat pentru acel gimnaziu, dacă ar fi știut, că așa se va purta. Această declarație a fost primită cu consimțământul tuturor, firește, afară de dl Simon Ferencz, care rău, că nu se simțea bine, încă doi deputați sași, domnii Carol Bock și Albert Dörr și-au exprimat indignarea, ba dl Dörr a voit să facă chiar propunere în scris, dând espresiune indignațiunii universității săsești, dar nervosul prezident nu a admis propunerea dlui Dörr. Atitudinea prea prea autocratică a dlui comite a fost remarcată chiar și din parte săsească, și a fost luată sub justă critică. Propunerea Românilor a fost astfel delăturată, fără a fi pusă la vot. Totuși credem, că acțiunea deputaților noștri nu a fost zadarnică, și pare că aici s’ar putea folosi frasa despre așa numitul succes moral, cu care suntem în vremurile acestea siliți adeseori a ne mulțămi și uneori și cu acela fără drept. Iată acum propunerea. E următoarea : Propunere. Considerând, că la gimnaziul reformat din Orăștie, numit „Kunkollegium“, în timpul din urmă tinerii români aparținători religiunilor gr.-or. și gr.-cat. numai atunci sunt primiți, dacă produc de la părinții lor revers, că se învoiesc, ca studiul religiunii să li se predea în limba maghiară și prin aceasta li se face imposibil a cerceta acel gimnaziu, chiar și din cauză, că nu se află cateheți, cari ar putea propune religiunea lor în limba maghiară. Considerând, că universitatea săsească are menirea excluzivă de a sprijini cultivarea tuturor locuitorilor de pe fostul teritor „fundus regius“ . Considerând, că procedura mai sus amintită a gimnaziului reformat din Orăștie stă în apertă contrazicere cu legile statului și cu autonomia celor două confesiuni române din patrie, precum și cu procedura observată la institutele de învățământ ale statului, fiind unică în țara întreagă, și că totodată ea periclitează în mod eclatant interesele culturale ale locuitorilor români, deci a părții covârșitoare a proprietarilor averii universității săsești, din ale cărei venite este împărtășit și numitul gimnaziu cu o subvențiune foarte considerabilă: FOI SOARĂ. ♦ Statutele fondului general de ajutorare în caz de moarte din protopresliteratul gr. or. român al Agnitei. §. 1. Preoții și învățătorii gr. or. români din protopresbiteratul Agnitei, activi, resignați ori pensionați, eventual și soțiile lor, precum și cantorii și alți parohieni fruntași ai comunelor noastre bisericești se însoțesc împreună spre a formă prin cotizațiuni statutare un „Fond comun de ajutorare tractual“. In această însoțire se primesc și membri esterni, din alte protopresbiterate ale arhiidecezei noastre, dacă împlinesc condițiunea cuprinsă în alinea penultimă a d-lui 10 din Statutele prezente. §. 2. însoțirea are de scop, ca din fondul creat și susținut de ea și alimentat prin eventuale dăruiri benevole sau prin venitele ce vor rezultă dela întruniri publice, să se distribue ajutoare în bani la cazul de moarte a membrilor săi, ca să li se poată face înmormântare cinstită și corespunzătoare poziției, ce au ocupat fiind în viață. §. 3. Fondul se administrează în Agnita de protopresbiterul tractual după vremuri. Ca organ de control se institue un comitet de 6 membri, aleși de adunarea generală pe câte un period de 3 ani. Ei pot fi și realeși. Oficiul lor, ca și al protopresbiterului, e deocamdată onorific. Când însă starea fondului va permite, li se vor putea votă remunerațiuni anuale potrivite. Președintele comitetului și al adunării generale e protopresbiterul tractual, eventual substitutul său legal. Protopresbiterul și cu membrii comitetului de control iau asupra lor în mod solidar răspunderea morală și materială cu privire la daunele ce ar rezultă din administrarea greșită a fondului. Comitetul se chiamă la ședință de câte ori cere trebuința, de regulă odată pe an, și anume înainte de ținerea adunării generale. Intrunindu-se 4 membri din comitet la ședință, ori chemați, ori din propriul îndemn, au dreptul să controleze cărțile și administrarea fondului, și când eventual ar constată, că interesele însoțirii sunt primejduite, să convoace îndată o adunare generală extraordinară. .. 4 In fiecare an, la timp potrivit cu imprejurările, ori și deodată cu conferența preoțească sau învățătorească, se va ținea adunarea generală ordinară, la care vor fi invitați, prin concenientele oficii parohiale, toți membrii însoțirii, cu 14 zile înainte de ziua fixată, pentru examinarea socotelilor, darea absolutorului, alegerea membrilor în comitet pe un nou period, eventual întregirea locurilor devenite vacante pe restul periodului, și deciderea asupra propunerilor comitetului, ori a membrilor însoțirii, privitoare la promovarea intereselor materiale și morale ale însoțirii. Deciziunile se aduc cu majoritate de voturi a membrilor prezenți, prin votare nominală. La cererea unei treimi (]/3) a membrilor prezenți, se va ordonă votizare secretă. Tot prin votizare secretă se fac și alegerile membrilor în comitet. Chestiuni străine de obiect nu pot fi puse în discnsiune. Protocolul cu deciziunile adunării gerale, subscris de președinte, notar și doi verificatori și cu un Estras sumaric al radiociniului anual, se va înainta prin raport special Venerabilului Consistor arhidiecezan ca for de reviziune. §. 5. Eventuale iregularități făptuite de membrii comitetului sau de alte persoane cu ingerință în afacerile însoțirii, în detrimentul membrilor ei, sau in dauna fondului, formează caz de disciplinare, care se va introduce și purta pe calea procedurii bisericești prin autoritățile competente, și numai în cazuri extraordinare, ca ultim remediu și cu învoirea acestora se va recurge la forurile civile. §. 6. Primirea de membru al „însoțirii“ o face protopresbiterul tractual cu comitetul de control pe temeiul unei cereri în scris, contrasignată și de oficiul parohia, concernent, în care petentul declară, că cunoaște disposisiunile statutare și se obligă a se conformă acelora. La cererea de primire se aclude și taxa fundamentală prescrisă. Solvind prima taxă anuală, fiecare membru capătă un liber de legitimare, în care se induc toate taxele și cotizațiunile sorvite. §. 7. Ajutorul ce compete erezilor legali după membrul răposat, este se folosi în prima linie spre scopul inadicat în Statute, anume pentru acoperirea speselor de înmormântare, ridicarea la mormânt a unei cruci ca monument pentru eternizarea memoriei defunctului, și altele. §. 8. Purtătorul oficiului parohial din localitate are nu numai dreptul, ci și datoriața să supravegheze exacta îndeplinire a disposițiunilor cuprinse nr §. 7. ear în lipsa erezilor legali direcți și anume: sofi copii și nepoți de copii, va încassa el însuși ajutorul și va griji de cele trebuincioase la înmormântare, având să dea socoteală documentată la oficiul protopresbiteral despre spesele făcute, cel mult în decurs de 8 zile de la datul înmormântării. Eventualul prisos va întâmpe jumătate în fondul bisericei de care s’a ținut membrul răposat pănă a fost în viață, iar ceealaltă jumătate se va restitui „Fondului comun de ajutorare tractual“ in Agnita_ ___________ (Va urma)