Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)

1913-06-11 / nr. 61

248 TELEGRAFUL ROMAN In cele pănă aci zise am reasumat cele mai noi păreri cu privire la mântuirea școalelor noastre. Și că de fapt „Albinele“ și „Furnicile“ noastre și împreună cu ele ceialalți „Luceferi“ și mai știu eu ce nume poartă băncile românești, putea-vor sau voi-vor de fapt a îndeplini propunerile în sensul făcut, aceasta e o chestiune, care viitorul apropiat ne va arăta, dacă se poate rezolva astfel, și dacă băncile noastre pot face aceea ce fac ale Sașilor, cari și în privința băncilor au urmat alt principiu deja la înființarea lor. Să cercetăm însă puțin, în cele ce urmează, că ce deosebire este astăzi între o școală fără, și între una cu ajutor de la stat, în ceea ce privește învățământul, și cum răsplătesc învățătorii sacrificiul adus de confesiune ? Informațiuni greșite. Cu mirare, dar și cu surprindere neplăcută am văzut, că „Gazeta Transilvaniei“ publică, nu știm cum și de unde, în numărul 122 dela 19 Iunie nou sensaționala știre, că unii preoți din Arhidieceza Sibiiului ar fi umblat pe la unii domni din cercurile înalte, cerând și pentru o parte a Românilor gr.-orientali episcopie cu limba liturgică maghiară. Nu știm de unde a putut lua „Gazeta“ asemenea informațiune, mai ales când avem prima convingere, că între preoții noștri nu poate fi nici unul atât de decăzut, încât, nu se ceară, dar nici măcar să se cugete la o episcopie gr.-ort. maghiară. Știm însă și noi a ceea ce s’a scris în ziariul „Az Újság“ din Budapesta, numărul din 19 iunie, anume, că mai ales în comitatul Pestei și al Ciongradului sunt câteva parohii gr.-ort. grecești, cu limba grecească la biserică, ai căror credincioși, după cum scria și ziariul numit, ar dori se aibă limba maghiară ca limbă liturgică în bisericile lor, fiindcă nu mai știu grecește, și pentru cari cercurile înalte de mult se gândesc se înființeze o episcopie grecească, cu limba maghiară ca limbă bisericească, chiar și din motivul, ca acele parohii să nu-și mai aducă preoți din Grecia, cari nu cunosc limba statului, — dar toate aceste parohii nu aparțin mitropoliei noastre, ci mitropoliei sârbești din Carloveț. Din parlament. Vineri dieta a ținut o ședință scurtă, s’au votat in a treia cetire legile votate în zilele premergătoare, și s’a decis trimiterea lor, spre cooptare, casei magnaților. Ar fi urmat la rând vre-o 150 de Interpelări de ale deputaților din opoziția unită maghiară, cari însă au fost iubitei de patrie. Tot asemenea era educațiunea la Atenieni, cu aceea deosebire, că aceștia puneau mai mare preț pe educațiunea științifică. Un mijloc educativ era la Greci și jocurile naționale și mai ales jocurile olimpice, căci erau pentru ei o adevărată școală, unde pe lângă jocuri se învățau și cetitul, scrisul, musica și filosofia etc. Grecii erau dedați a cinsti pe cei bătrâni, iar bătrânii supravegheau purtarea morală a ginților. Făcând o privire asupra acestei cărți cu privire la valoarea ei educativă aflăm, că Întreg firul roșu al acestei cărți este educațiune, care trezește curagiu și virtutea spre fapte mari, eroice, trezește iubirea de patrie și bunurile naționale, admirație, Însuflețire și conștiință de sine, virtuți, cari n’ar trebui să lipsească din nici un fiu al poporului român. Bazat pe cele premerse din parte mi nu pot decât să recomand din inimă cartea aceasta pentru bibliotecile școlare ca fiind din toate punctele de vedere foarte potrivite, ba îndrăznesc a afirma, că ea ca foind e una dintre cele mai potrivite pentru acel scop, căci pe de-o parte istorie fiind ne aduce înaintea noastră pilde vii, icoane pronunțate din istoria unui popor vechiu, iar pe de altă parte ea ne arată succesiv istoria culturei acelui popor, ne arată cum își făceau ei educațiunea și ce a urmat din educațiunea lor. Rămâne acum să ne dăm seama, că luate toate de la ordinea zilei, parte pentru că și-au perdut actualitatea, parte pentru că cei ce le-au făcut nu erau de față în dietă pentru a primi răspunsul dorit. Proxima ședință a dietei se ține Joi. Se vor publica hotărârile casei magnaților, apoi dieta va lua vacanțe până la toamnă. In ședința premergătoare, ținută Joi, când s’a votat legea despre apărarea Regelui și a Regatului, s’au votat și cheltuelile pe cari le-a avut monarhia austro-ungară cu armata, în vederea evenimentelor din Balcani. Cu ocasiunea aceasta contele Tisza, primministrul țării, a rostit o vorbire mai lungă în chestia politicei externe a monarhiei. Protest. Preoțimea gr.-catolică română din protopopiatul Clujului a ținut sinod extraordinar protopopesc în 19 iunie n. în Cluj, și a protestat în contra legii despre cvinevenalele preoților, cari nu se împart, așa cum cere dreptatea și echitatea, cu considerare numai la anii de serviciu, ci cu considerare la pregătirea anterioară a preotului. A decis totodată să fie rugat Mitropolitul din Blaj, ca împreună cu ceialalți Episcopi ai bisericii gr.cat. române și în bună înțălegere cu Arhiereii bisericii noastre, se facă pașii necesari pentru de'ăturarea umilirii și nedreptății ce se face preoțimei române prin aceasta lege. Din casa magnaților. Vineri a ținut ședință casa magnaților și a votat mai multe legi votate din partea dietei. Intre ele se află și legea despre inarticularea episcopiei gr.-cat. maghiare din Hajdúdorog. A vorbit la obiect Szabó Jenö, apoi episcopul Tom. catolic Várady Árpád, iar după ei P. 8. La episcopul Dr. Vasile Hossu din Gherla. A spus, că nu înființarea episcopiei gr.-cat. maghiare nemulțămește pe Români, ci faptul, că au fost incorporate la ea și parohii cu credincioși români, fără ascultarea și învoirea episcopatului gr.-cat. român. In direcția aceasta cere măsuri de Îndreptare, spre liniștirea opiniei publice române. Răspunde Primatele Csernech,că vre o vătămare esențială nu au suferit Românii prin înființarea nouei episcopii. Recunoaște însă, că organisarea episcopiei nu s’a făcut cu destul tact. Ministrul de culte Iankovich promite, că dacă s’au întâmplat greșeli, va căuta să se îndrepte, iar ministrul-president Tisza a spus, că ține foarte mult la armonia bani ce trebue să domnească intre Maghiari și Români, dela noi și din regat, și va lucra, ca neînțelegerile se fie delăturate. Legea a fost votată, fără modificare. Legea cvincvenalelor. După această premisă dați-mi voe să arăt câtă nedreptate zace în acest proiect, ținând cont de aceleași principii fundamentale, pe cari le-a profesat acest ministeriu față de diferitele biserici, precum și acelea, cari sunt exprimate în articolul al XIV-lea al legii din 1898 și să arăt, că din toate aceste articole a luat ceea ce e agravant pentru acele confesiuni și a abandonat acele principii, cari sunt bune și cari erau deja formulate în lege. In paragraful al 8-lea se iau acele dispoziții grele, prin cari preotul e substras autortății disciplinare bisericești și aruncat pe vecie in situația penibilă de a fi oricând la dispoziția guvernelor, și se abandonează cu totul principiile exprimate în articolii XIV și XIII al legilor din 1898 și 1909, cari dispun ca îndată ce starea financiară a statului va ajunge în stadii mai favorabile, aceste venite se vor ridica. In aceste legi nici într’un loc nu se spune că numai venitele unor preoți vor fi urcate, iar ale altora nu. În cameră! Dispozițiile luate în paragraful al 8-lea cu privire la întregirea dotației preoțești stau pe o bază așa de dnematică, încât aș putea-o spune cu siguranță, că nu depinde decât dela bunăvoința ministeriului, pentru că un preot să-și capete întregirea sau nu. E de minune, cât de mult s’au adeverit bănuelile autorităților bisericești față de puterea de stat, care caută în tot chipul să se validiteze în dauna autonomiei și a autorităților episcopilor și a bisericii. Articolul al XIV-lea al legii din 1898 semnalează numai, că puterea de stat se va amesteca in afacerile disciplinare în anumite împrejurări, și anume dacă autoritățile bisericești nu vor porni cercetarea disciplinară în timpul recerii sau dacă au și pornit-o dar au achitat pe cel inculpat; cu toate aceste statul are drept să-i detregă ajutorul, așadară din stadiul acesta germinal statul își revendică o anumită supremație de control asupra autorităților bisericești, atunci, când z ce, că ori au găsit aceste de vinovat pe respectivul preot inculpat, ori nu l-au găsit, el poate să-i detragă ajutorul dacă o găsește aceasta de bine. (Aprobări). Foarte bne, dar atuncea nu profesați alte principii de guvernare, și spuneți sincer ce voiți, deoarece, vedeți d-voastră, noi oameni naivi mai avem încă obiceiul să mai luăm din când în când programul guvernului în mână și noi rău cu totul altceva cetim în el. Contele Ștefan Tisza a 71s în vorbirea sa de program, că pacea religionară o consideră de un foarte mare interes național, și că această pace rezidă în simpatia reală și în identitatea de scopuri dintre deosebitele confesiuni, precum și într’un sentiment de înfrățire confesională, cam deși întru câtva cu alte mijloace, dar servesc aceluiaș scop măreț. Mai amintește el în acest discurs și aceea, că stă pe punctul de vedere al egalității, dar nu al celei de formă, ci al adevăratei egalități, și îmi susține oarecum punctul meu de vedere, când afirmă, — mai cu seamă relativ la om, confesiune protestantă — că se ocupă cu vechiul desiderat al acesteia, ca dotația de stat ce i s’a venit ei, luându-o de pe bazele dilematice de pănă acum să devie o dotație, cu caracterul de stat, ce i drept, dar care să aibă anumite baze sigure. Noi ne conducem de principiul: Quod um justum, alteri arquum. Dacă el ca un per eminentium mare protestant, zie că astfel voește să asigure biserica protestantă, drept numai in locul al doilea. Atât in cazul dintâi, cât și în al doilea însă se recomandă numai celor din sexul bărbătesc și nici decum pentru cei din sexul femeesc. Prea Veneratul Consistoriu, când contemplează a organisa bibliotecile școlare, când dorește a pune în mânile elevilor numai cărți strecurate și ,alese, urmărește un scop sublim, căci prin aceasta poate se vor feri mai ales studenții dela gimnazii și pedagogii dela cetirea atâtor romane, cari numai demoralisează spiritele. Cartea .Icoane din istoria Grecilor“ va fi deci chiar bine dacă se va da la mâna studenților in locul acelor romane imorale. Deci studenților deschideți paginile trecutului, cetiți ce e sublim și însuflețitor, înălțăți-vă inimile, avântați vă spre vârtuți mari, alegeți ce e bun din ce e rău, pentru că nu este vreme de perdut, căci popoarele ne copleșesc, iar Invingătoriu e acela care are o cultură adevărată morală. Prea Venerat Consistoriu Arhidiecezan incheia raportul acesta al meu reasumând cele zise în singura propoziție: Cartea, Icoane din istoria Grecilor vechhi, este una dintre cele mai potrivite cărți pentru elevii din gimnazii și pedagogii, deci propun a se lua in lista cărților ce e a se stabili pentru bibliotecile școlare. Rachiș, la 21 iunie 1912 n. atunci așa cred, că și noi avem dreptul ca să pretindem pe sama tuturor confesiunilor aplicarea tot a acestui procedeu. Gândiți-vă numai asupra acestei situații cu totul nedrepte și vedeți, că astfel prin trecerea dreptului de disciplină într’un mod indirect în mânile guvernului nu vom perde noi încetul cu încetul acea legătură, care îi leagă mai cu seamă pe episcopii noștri de preoții lor, iar această legătură trebue să fie tare și nerăsturnabilă. Dispozițiile legii sunt astfel, că ee provoacă oarecum pe preoți, ca dacă e de lipsă să se apropie cât mai mult de guvern, char și dacă nu pe drumuri fățișe.. . Mai cu seamă acest procedeu trebuie luat în considerare in împărțirea puterii oficiale, deoarece dacă noi zicem, că Mântuitorul a dat porunca: „Dați Cesarului ceea ce e a Cesarului, iar lui Dumnezeu ceea ce e a lui Dumnezeu“, atunci în toate acțiunile și faptele noastre trebuie să fim consecvenți și să aplicăm și noi acest principiu. Mai cu seamă autoritățile bisericești sunt chemate a judeca, dacă respectivul preot, atât din punct de vedere al moralei, cât și din alte puncte de vedere corespunde chemării sale sau nu. Mulțămească se sfatul cu atâta, pentru că dacă ei încredințează pe mâna diferitelor autorități și factori necontrolabili stabilirea chestiei, că preotul respectiv e moral, sau nu, sau că corespunde el chemării sale, ori ba, atunci întreg sistemul acesta de congrus îl z dim pe niște baze de nisip atât de șubrede, încât nimeni n’ar fi în stare nici chiar să-i prevadă efectul și rezultatele. Am zis, că statul se furișează progresiv în autonomia bisericii, când îngăduie acest fel de întregire a venitelor preoțești. Am amintit articolul de lege XIV dela 1898, apoi XIII dela 1909, și am crezut că guvernul cu atât mai puțin va lua această dispoziție, cu cât însuși contele Tisza a fost acela, care adeseori a combătut-o în esențialul său. Vătămător ed ul 5 al art. de lege XIII din 1909, care zice: (cetește) „Dacă ministru de culte și instrucție publică primește informații oficiale despre aceea, că unele fapte sau neglijențe ale unui preot se basează pe vre-un ordin dat de autoritățile lui bisericești pe intreg teritorul de sub ocârmuirea acelor autoritâți și dacă respectivul for bisericesc nu-și modifică în decurs de trei luni acest ordin în sensul adresei ministeriale, atunci ministrul de culte și instrucțiune publică în caz de vătămare gravă a intereselor statului, conform punctului citat mai sus: c) din paragraful 22 al articolului de lege XXVII din a. 1907, in Înțelegere cu consiliul de miniștri, va putea retrage congrua preoților de pe întreg tentorul respectivului for superior bisericesc, pe tot timpul până cănd ordinul din chestie al respectivului for bisericesc se va menținea in vigoare. În cameră! D-voastră, majoritatea de azi și guvernul, au afirmat cu orice ocazie, că această dispoziție e de un colorit foarte reacționar. Căci cu ce ocaziune a fost luată această dispoziție? Pe când cu ordinul nenorocit al contelui Apponyi, conform căruia în școalele de stat trebuie să se predea religia în ungurește. Aceasta dispoziție a întâlnit resensul dv. al tuturor. Mai cu seamă contele Tisza a zis că aceasta e politică de învrăjbire și o nedreptate, — a recunoscut-o de nedreapta. Cu toate acestea d-v. mențineți in întregime aceasta dispozție umilitoare pentru biserică, pentru autoitatea bisericească și pentru episcopii noștri, dar nu păstrați acele dispozițiuni, cartea ce privește Îndreptățirea lor rezidă ca principii fundamentale în legea precedentă. Nu numai spiritul legii, ci chiar și enunciațiunea ei formală declară, că dacă starea budgatară va permite, atunci se vor mai mări aceste venite. Nicăiri, în nici o discuție nu a fost vorba despre aceea, că atunci numai cei cu calificație superioară se vor împărtăși de acestea, iar de cei cu calificație inferioară nu se va îngriji nimenit. Cât de nejust e punctul de vedere din care pleacă dl ministru în acest proiect, precum și în comisie, și ce contrast uriaș e între dispozțiunile și argumentarea d-sale, dați-mi voie să v’o arăt prntr’o singură împrejurare. Comisia declară, că pentru aceea se dă mai mare leafă preoților cu calificație superioară, pentru ca aceasta să servească oarecum de impuls celorlalte autorități bisericești, pentru ca să se silească și ele și să dea o as fel de calificație a lumniior lor. Ea zice astfel: (cetește) „Prin aceasta restricțiune proectul dorește să servească scopuri generale omenești, și în special scopurile naționale, de vreme ce pe de o parte pe cei cu calificație superioară le face să ajungă la venite mai mari, iar pe de altă parte va exercita o înflință îmbolditoare asupra confesiunilor, ca pe camera de preot, care e însemnată și din punctul de vedere al statului, să lase cât mai mare teren pentru elementele cu o cultură mai înaltă“. Cu cameră însă nu bănuiește, că pe lângă această nobilă declarație, pe care &e Luni, săptămâna trecută, a fost votată din partea dietei legea despre cvinevenalele preoțești, la care a vorbit deputatul nationalist român Dr. St. O. Pop următoarele: Onorată cameră! Mărturisesc sincer, că a făcut o adâncă impresie asupra mea ținuta — dealtcum foarte explicabilă din punct de vedere psihologic — a domnului raportor atunci, când voind să argumenteze acea parte a proiectului, conform căreia preoții cu pregătiri mai inferioare sunt excluși de la beneficiarea de cvincvenale, și-a făcut referat la foarte în silă și s’a putut observa bine că nu e comparabil cu temperamentul de poet al d-sale un astfel de principiu, în urma căruia tocmai aceia sunt lipsiți de binefacerile legii, cari sunt restrânși mai mult la aceste binefaceri. care pentru ce seamă de elevi e potrivită această carte? Desigur că pentru elevii din cursul de toate zilele nu e potrivită, căci aceștia in urma legii lui Apponyi nici în istoria noastră a poporului român nu pot răsfoi, decât să poată ajunge și la îndepărtata istorie a poporului grec, și până când cineva nu-și cunoaște casa sa cum se cade și jurul său, după ce va alerga în depărtări în excursiune? Nu! Pentru aceștia nu e potrivită, tot asemenea nu e potrivită nici pentru cei din cursul de repetiție. Dar e foarte și de tot potrivită pentru copii de la gimnaziile atât ale noastre, cât și pentru cei dela cele străine, apoi pentru elevii dela școalele civile și comerciale, precum și pentru elevii din institutele pedagogice. Pentru ce? Pentru că aceștia deja au cunoștințele necesare din istoria Grecilor, iar cu cele cetite aici cât de frumos și-ar îmbogăți capitalul de cunoștințe; afară de aceea aici, în cartea aceasta se descriu frumos jocurile olimpice ale Grecilor, iar interesul pentru gimnastică și jocurile olimpice chiar în etatea aceasta a elevilor e de actualitate. E potrivită această carte încâtva și pentru adulți, căci cu toate că aceștia n’au cunoștințe din istoria Grecilor — dar fiind aceasta istorie împodobită cu multe povești și legende, și fiindcă poveștile sânt dorite de adulți, — o vor precede și ei, și prin urmare o recomand și acestora, ce e Vasilie Nossa, învățător gr. or. rom.