Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)
1921-08-05 / nr. 58
2 tre cele două cartiere de jos, şi sânt reprezentate prin doi delfini de aur faţă în faţă, cu capul în sus. Peste toate acestea in mijloc e scutul mic care reprezintă armele Casei domnitoare de Hohenzollern, cu fondul în aur şi argint. Scutul cel mare e ţinut de două lei de aur cu cozile pe spinare, cizelaţi în stil bizantin, stând pe arabescuri de aur. Deasupra scutului mare e coroana de oţel a României, reprodusă aidoma după cea originală. Dedesuptul acestui scut e colanul ordinului Regelui Carol I, sub care e o eşarfă albastră, cu marginele de aur, pe care e scrisă de viza casei de Hohenzollern cu litere latine Nihil sine Deo. Pavilionul in care sânt așezate toate acestea e de purpură, cu marginele de aur, căptușită cu ermelină, având deasupra coroana regală de aur ornată cu nestimate. Nr. 5373 Şcol. CONCURS La şcoala normală ortodoxă română «Andrei Şaguna» sânt vacante următoarele catedre: 1. Limba română şi istorie, eventual limba română şi geografie. 2. Limba franceză. 3. Desemn şi caligrafie. 4. Muzică instrumentală. 5. Gimnastică. 6. Lucrul manual, Slojd. 7. Economia. Pentru ocuparea acestora se publică concurs cu termen de 30 zile de la prima publicare în ziarul «Telegraful Român». Cererile de concurs sânt a se adresa Consistorului arh_ILcezan, prevăzute cu documentele necesare: 1. Carte de botez. 2. Testimoniu școlar. 3. Diplomă de profesor pentru specialitatea respectivă. 4. Eventuale alte documente de serviciu. Salarizarea împreunată cu catedra este cea normată prin legile statului. Sibiu, din şedinţa senatului şcolar, ţinută la 8 Iulie 1921. Consistorul arhidiecezan. FOIŞOARA Locuinţa şi sănătatea — Cerinţele unei case sănătoase — Locuinţa nu este numai adăpost de vreme rea pentru familie, ci trebue să mai fie un centru vesel de adunare a familiei şi confortabil, ca fiecare membru să poată lucra, citi d iar copiii să se poată juca. Locuinţa părinţilor are importanţă foarte mare asupra desvoltării copiilor. Copilul care locueşte într-o cameră spaţioasă, luminată de soare, aerisită bine, va avea condiţii mai favorabile de desvoltare, decât au copiii săraci. Criza de locuinţe a făcut de copiii familiilor numeroase locuesc aglomeraţi,in camere mici, unde în care aerul şi soarele pătrund prea puţin. Ca o casă să fie sănătoasă, trebue să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe: 1. Fiecare cameră să fie bine luminată şi ventilată. 2. Fiecare membru din familie să aibă loc suficient de dormit. 3. Bucătăria care poate servi şi de loc de recreaţie, să fie suficient de mare spre a permite adulţilor şi copiilor a şedea, citi, lucra. 4. Să aibă o cămară cu ventilaţie din afară pentru ţinerea alimentelor. 5. Să aibă o bae cu apă caldă şi rece, un canal de scurgere în interior pentru apele murdare, aranjament pentru spălatul şi uscatul rufelor, closet separat pentru fiecare familie. In afară de aceasta, fiecare casă trebue să aibă un spaţiu liber înaintea uşii pe care copiii să se poată juca fără a face aceasta pe stradă, unde e pericol de a fi sdrobiţi de trăsuri. Baia e o necesitate a vieţii şi nu un lux. Nu e bine ca o cameră să aibă prea multe uşi, deoarece iarna nu se încălzeşte niciodată şi apoi e lipsită de confort. Aceasta nu însemnează că locuinţa să fie lipsită de ventilaţie, căci spre a fi sănătoasă trebue să aibă cât mai mult soare şi aer, iar ferestrele să fie proporţionate cu mărimea camerilor ca, atunci când se deschid, aerul proaspet să pătrundă in câteva minute. Tapiţeriile şi perdelele multiple sânt depozite de praf şi murdărie, contrare igienei, împedecând aerul de a desinfecta camerile. Acestea sânt, în linii generale, cerinţele minime ale unei case sănătoase, şi ar fi de dorit să se ţină seamă de ele in construcţiile, ce se vor face. Revista «Gândirea». A apărut unul 7 al revistei clujene Gândirea. Una dintre puţinele reviste literare în Ardeal, Gândirea şi-a câştigat în vreme scurtă simpatia tuturor cititorilor. Revista aduce in fiecare număr, material bine ales, articole de actualitate, versuri de valoare aprecieri juste, critică aspră a urâtelor obiceiuri ce se înstăpânesc astăzi asupra societăţii româneşti, cronice interesante ş. a. Revista apare de două ori pe lună. Abonamentul 120 lei pe an. TELEGRAFUL ROMAN Nr. 5380 Şcol. CONCURS Din fundaţiunea Dr. Avram Mihaiu sânt vacante 3 burse de câte 400 Lei, pen-, tru conferirea cărora se publică concurs cu termen de 30 zile dela prima publicare în «Telegraful Român». Cererile de concurs sânt a se adresa Consistorului arhidiecezan prevăzute cu documentele: 1. Carte de botez. 2. Testimoniu școlar. 3. Testimoniu de conduită dela oficiul parohial, indicat de respectivul oficiu protopopesc. 4. Alte eventuale documente de recomandare. Sibiu, 8 Iulie 1921. . Constatorul arhidiecezan „Spicuiri“ Primim următoarele: Sub acest titlu a apărut în nrul 54 al «Telegrafului Român» observări la articolul meu «Greşeli» din «Biserica şi Şcoala» de la Arad. O analiză mai minuţioasă se impune, ca cercurile de cădere să nu rămână neorientate şi mai vârtos să nu se înstăpânească credinţa că un preot n’a avut destul respect pentru tainele sacrosancte ale bisericii noastre dreptmăritoare. Intenţia articolului publicat de mine era, să abat preoţimea din dieceza noastră dela calea greşită pe care au pornit unii, dându-se la ocupaţii incompatibile cu chemarea de propoveduitori ai moralei şi ai cuviinţei. Tot atunci am accentuat o activitate pastorală mai substanţială, dat fiind rolul important ce-l are şi trebue să aibă preoţimea pentru o sănătoasă canalizare a trebuinţelor poporului nostru. Cea mai potrivită ocaziune pentru desvoltarea unei asemenea activităţi este: întrunirea cercurilor religioase, când e pregătit terenul pentru participarea populaţiei întregi la serbătoarea anunţată. Momente culminante în viaţa de la sate vor rămânea clipele petrecute în mijlocul credincioşilor noştri şi urme neşterse vor lăsa în inimile lor, dacă preoţimea se va abate dela trecutul de beatudine contemplativă fără eforturi, ci mai vârtos lumini fulgurante vor despica întunerecul, ca să lumineze calea neamului în caosul în care se sbate mai vârtos populaţia dela sate. A mă achita la asemenea ocaziuni cu săvârşirea sf. maslu, nu mi se pare echivalentul aşteptat nu numai din partea poporului credincios, dar trebue să ţinem seamă că asemenea serbări atrag inteligenţa noastră din satele vecine şi din oraşe, ori, reclamată, cooperează miliţia în frunte cu generali şi ofiţeri de toate categoriile, cam toţi aşteaptă o pulsaţie mai accentuată chiar şi în viaţa pastorală. Hotărât, preoţimea trebue să se dovedească de un spirit ponderat şi de o forţă constitutivă şi calitativă, ca să nu fie acuzată de simplu formalism. Cât priveşte «nenorocita practică pastorală» că am refuzat sfântul maslu pentru anumite boale lumeşti, nu numai că n’a făcut nici o repulsiune, din contră, părinţii au manifestat cea mai mare gratitudine, pentru că i-am luminat despre natura boalei fiiului lor, tăinuită timp îndelungat şi ajunsă incurabilă ••••• Un preot fără brâu roşu. Congres în Iaşi Sub preşedinţia I. P. S. S. Mitropolitului Pimen, preoţii din Iaşi au ţinut o consfătuire în care s-au discutat mai multe chestiuni importante. I.J. S S. Mitropolitul a îndemnat pe preoţi, ca la rândul lor să studieze proectul pentru unificarea bisericii, şi eventual să-şi dea părerile, de care se va ţinea seamă. Mitropolitul a invitat pe preoţi să continue propaganda pentru a combate adventismul şi a scoate pe unii săteni din rătăcirea, în care au căzut. Preoţii au convenit a face toate sforţările, pentru că să înceapă cât de curând construirea palatului eparhial, care va fi aşezat în strada Alecsandri, in faţa primăriei. Dela sate Serbare în Covasna In ziua sfinţilor apostoli Petru şi Pavel a. c., cu mare solemnitate şi in prezenţa unui numeros public, s-au sfinţit în fruntaşa parohie Covasna (prot. Treiscaune) cele două clopote, pe care le-au donat evlavioşii parohieni Gheorgiu Bala cu soţia sa Maria Furtună. Actul sfinţirii s-a săvârşit prin parohul locului, Gheorghe Furtună, şi capelanul Eremie Ticuşan. După citirea pătrunzătoarelor rugăciuni şi stropirea cu apă sfinţită şi după sunetul armonios al clopotelor, care a stors lacrimi de bucurie din ochii tuturor, capelanul Eremie Ticuşan a ţinut o predică ocazională, care a mişcat mult publicul prezent. A spus, Intre altele: Răsboiul cumplit care a secerat floarea naţiunilor, nu a cruţat nici bisericile noastre, singurele locaşuri, unde mai aflam mângăere in zilele grele şi unde se propoveduia dragostea şi bunăvoirea între oameni, când pretutindeni lumea clocotea de ură şi era setoasă de sânge, — zic — nu a cruţit nici bisericile cruntul flagel al răsboiului: în 1915 ele au fost despoiate de podoaba lor, de clopote, având ca glasul lor, care pătrundea sufletele de evlavie şi mângăere, să fie schimbat in glasuri groasnice de tunuri aducătoare de fiori şi moarte. Bisericilor li s’au răpit odoarele sfinte şi slujitorii dela altar, dar ele au fost prefăcute In magazii, spitale, şi uneori chiar In grajduri. Bi