Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)
1922-12-08 / nr. 93
Amil LXX Nr. 93 Sibiu, 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1922^ ag^g^&g b a a B Bațffl^^ Abonamental: Un an 100 Lei. — Șase luni 50 Lei. — Trei iuni 25 Lei. — Pentru străinătate un an 180 Lei. Ziarul apare Marțîa și Vinerea Organ național-bisericesc Corespondențele sSac siîsrtaese Redacției Telegramului Român», Strada Mitropoliei nv. 45. Scrisori nefrancate se refuzi. —titicole nepublicate sa re înapoiază. Prețul inserțiunilor: un șir petit 2 lei pentru [odată dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului «Telegraful Român», Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45, Enne roade se așteaptă (x) S’au adunat preoții din mitropolia noastră a treia oară în congres cu scopul — cum am arătat — să-și câștige puteri nouă, entusiasm nou, și nouă plăcere de muncă în agrul cel viu al Domnului. Numai dacă sânt organizați în societate și lucrând sistematic, preoții mitropoliei ardelene vor putea să răsbească prin toate greutățile și pedecile, — activitatea lor numai astfel va fi încoronată cu bune roade. Asociația clerului «Andrei Șaguna», pe lângă toate scăderile începutului, merge înainte pe drumul ce și l-a ales. Acesta este faptul ce reiese din toate discuțiile urmate în ultimul său congres. La acest prilej Asociația clerului și-a îndreptat atențiunea cu deosebire asupra învățământului religiunii în școalele noastre secundare și primare, unde acest învățământ sufere de neajunsuri, care cer să fie înlăturate cât mai neîntârziat. Recapitulăm problemele principale, ivite în cursul desbaterilor congresului numit catehetic: 1. Păstrarea școalelor confesionale s’a accentuat, în unanimitate, din partea membrilor, atât din punct de vedere cultural și național, cât și politic. 2. In comunele ortodoxe, sau cu majoritate ortodoxă, s se numească numai învățători de această confesiune; 3. Introducerea bibliei ,în școală, ca mijloc ajutător în învățământul relgiei, pe lângă sporirea orelor de religie la toate categoriile de școală; 4. Deprinderea în cantate creștinească a elevilor, sprijin orfanilor, ajutor celor bolnavi și celor neputincioși, îmbrăcarea săracilor ș. a. 5. Introducerea de congregații religioase în clasele superioare ale liceului; 6. Mai strânse raporturi între școală și părinți; 7. Creșterea religioasă a adulților în legătură cu rostul «caselor culturale», cu repausul duminecal și închiderea cârciumelor în sărbători; 8. Ștători biblice, ținute după vecernia din Dumineci și sărbători; 9. Congresul declară învățământul religios ca o datorie a misiunii pastorale preoțești, dar nu impune în mod absolut îndatorirea de* a poate fiKa preoțime, ci așteaptă deh învățători să predea și mai departe religiunea'pretutindeni unde biserica nu se poate îngriji singură de acest lucru; 10 Să se ia măsuri pentru pregătirea specială a viitorului cler. 11. Convocarea unei anchete și întruniri ale eateteților și profesorilor de religie pentru a stabii programa analitică și a îngriji de manuale. Toate chestiunie, arătate mai sus, s’au cercetat și discutat amănunțit, conform programei și rapoartelor ce am publicat. Timpurile, când sentimentul moralității începe să scadă, cer neapărat o muncă intensivă și bine organizată. Asociația clerului voește să restabilească stările acelea morale, care au format în toată vremea tăria poporului nostru. Oricare țară, cât timp" și-a sprijinit viața pe temeiuri religioase, a jucat rol însemnat în istoria Iernii. Împotrivă, acolo unde religia a căzut în dizgrație și s’a înlocuit cu «filosofi»», țara s’a sguduit, puterile i-au săcătuit, pornirile materialiste au cotropit sentimentele nobile, iar locul lor l-a ocupat disordinea și anarhia, aduse de oameni, pentru cari nu mai există sentimentul datoriei și al iubirii creștinești. . . Condiția de căpetenie a progresului omenirii este astfel: creșterea religioasă a tinerimii. Pentru a dobândi caractere creștine care înțeleg misiunea omului în viața pământească, biserica trebue să promoveze cultura prin școală. Ca să se știe. * Sinod episcopesc FOIȘOARA V Predică, L-a întâmpinat pe El oarecare om care avea draci de mulți ani și nu se îmbrăca in haină, nici nu locuia in casă, ci in morminte. Luca VIII—27 Iubiți creștini, — Evanghelia de azi ne povestește o mare minune a Mântuitorului făcută în Gadara. A vindecat pe un desconcentrat sufletește, neprivind la interesele materiale ale locuitorilor. Pentru Isus sufletul omului reprezintă totul. El aleargă în cele mai ascunse morminte, peșteri sau vizuini, dacă știe că poate mântui un suflet nefericit. Aruncă în valurile spumegânde ale lacului Genesaret 2000 porci, numai să poată scoate din torturile cumplite un suflet chinuit. Cine nu vede aici prețul cel mare, ce pune Isus pentru sufletul omului? lubit creștinii Văd o parte întunecoasă a vieții pământești în evanghelia de azi. Ni se prezintă un îndrăcit, un desconcentrat sufletește, care e spaima societății. Atacă oamenii pașnici, își rupe veștmintele, își sdrobește trupul cu pietri, face spume și, legat fiind, lanțurile le sfărâmă. Câtă oboseală trupească, câtă muncă zadarnică nu desvoltă acest nefericit. Sufletul îi este întunecat. E întunecat sau de împrejurările vieții, sau de păcatele săvârșite. Indiferent. Dar ne este nespus de dureros, a ne cugeta la astfel de stare sufletească. Și mai dureros ne este chiar a o vedea. Un astfel de om ne arată cât sântem de mici și de neputincioși în fața atotputerniciei lui Dumnezeu, care este stăpân și ocârmuitor al sufletelor noastre. Și nu nu alergăm cu toții să alinăm, după puterile noastre, durerile și suferințele cumplite fie unei astfel de ființe? Folosim medicamente, ridicăm spitale, alergăm în stânga și în dreapta, să putem produce măcar o cât de mică lumină în întunerecul cumplit ce apasă sufletul despre apelui nostru. Să nu alerge deci Hristos, care a suferit moarte pentru mântuirea sufletelor noastre ? Bată-L peste valurile turbate ale mării Genezaretului în Gadara. Acolo unde este pierdut un suflet, acolo unde societatea este tulburată de acest suflet. Acolo unde trăește o viață neagră, întunecată în chinuri, un suflet nemuritor. Doar Fiul omului a venit să mântuiască pe cel pierdut. «Ce vi se pare? de va avea un om 100 oi și se va rătăci una dintre visele, nu nu lasă pe cele 99 în munți și mergând caută pe cea rătăcită, și de se va întâmpla să o găsească pe ea, amintic vouă, se va bucura de dânsa mai mult decât de cele 99 ce nu s’au rătăcit» (Mat. XVIII-11). Prea Sfințtul sinod episcopesc din mitropolia Ardealului a ținut în Sibiu o ședință în 12/25 Noemvrie 1922, sub președinția I. P. S. Sale părintelui arhiepicop și mitropolit Nicolae, de față fiind PP. SS. L. Episcopii Ioan dela Arad Roman dela Oradea Mare, și Nicolae dela Cluj, iar ca secretar referent păr. protoiereu Lazar Triteanu, secretar mitropolitan. Isus aleargă în Gadara, căci a pierdut o oaie, a pierdut un suflet din împărăția cerurilor. Nimic nu este mai scump pentru El decât aceasta comoară. De câte ori doctorul sufetelor și al trupurilor vindecă boale grele trupești ca: lepri, orbi, șchiopi, surzi, muți sau chiar in viază morții, totdeauna le face din milă și ca să-și arate dumnezeirea. Dar, de câte ori pășește ca doctor al sufletelor, de câte ori vindecă câte un alienat, câte un suflet tulburat, fie că a ajuns la această stare tristă din vina altora, fie că din păcatele proprii, purcede mai mut pentru scăparea sufletului din legăturile grele în care a ajuns. Sufletul este totul. «Acolo unde este sufletul tău, acolo este și comoara ta». Cele materiale? avuții, bogății, aur, argint, laude, glorie, frumsețe sânt trecătoare. «Nebunule, au nu știi că în această noapte ți se va lua sufletul, iar cele ce ai gătit, cui vor fi?» (Luca XII—20). Iată Hristos mereu iți șoptește calea adevărului. Puțin credincioșilor, pentru ce stați la îndoială? Au sufletul nu este mai mult decât toată materia lumii? «Nu vă strângeți comori pe pământ, și nu vă îngrijiți, gândindu vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici de trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca, —au nu sufletul este mai mult decât hana» (Mat. VI—19). «Căutați mai întâi împărăția cerurilor și toate» celelalte vi se vor adauge vouă» (Ioan XII—23).