Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)

1933-06-10 / nr. 47-48

2 TELEGRAFUL ROMAN tre păcătoși, e fariseul pentru care nu există iertare nici în veacul de-acum, nici în veacul viitor. Domnul a iertat pe des­frânata, pe tâlharul, pe vame­șul, dar n’a iertat pe farisei, pe cei ce cred că se pot mân­tui fără biserică. Lumea care a auzit aceste cuvântări a plecat raționând așa: Dacă toți preoții vorbesc ostași­lor la fel, putem fi siguri că acea­stă mișcare va cuprinde lume tot mai multă, păstrându-se în ace­­laș timp în cadre strict biseri­cești, nici o nedumerire nu tre­bue să ne mai­­ stăpânească. * Congresul al doilea al «Oștii Domnului» a afirmat aceste lucruri ca să se știe toată lumea „Preoți în fruntea Oastei“, cum a spus I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae , în fruntea ei cu aceste sănătoase îndru­mări. Nr. 47—48 Oastea Domnului Marea adunare de la Libiu, de la Rusalii. — In zilele praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, în 4 și 5 Iunie 1933, s’a ținut în Sibiu a doua mare în­trunire a societății religioase Oastea Domnului. Au venit frați din toate păr­țile țării, din 33 de județe, în nu­măr de peste 2500 suflete, din provinciile de dincoace de Carpați, din vechiul regat, din Bucovina și din depărtata Basarabie. O parte însemnată dintre ei a sosit încă de Sâmbătă după amiazi, 3 Iunie, și s’a întrunit în aula Academiei teologice. Ziua primă In ziua mare a prazn­iului, în catedrala noastră, sfânta liturghie a fost celebrată de I. P. S. La Mitropolitul Nicolae, asistat, pe lângă preoții catedralei, de preoții Jora (Oradea), N. Popovici (Orhei), P. Grosu (Chișinău), Gh. Ionescu (Olt), I. Rădulescu (Teleorman), I. Stupcanu (Iași), și diaconii I. Dinu și I. Circov. In decursul sfintei liturghii I. P. S. Sa a hirotonit întru diacon pe absolventul Academiei teolo­gice, Dumitru Ciulei. La finea ser­viciului divin I. P. S. Sa a ținut mu­țimei de credincioși o minunată predică, arătând necesitatea înoirii forțelor noastre cu ajutorul de sus. Pelerinajul ostașilor la mormântul Mitro­politului Șagun. Conform programului serbării „Oștii Domnului’", în ziua întâi de Rusalii, după Liturghia arhierească din catedrală, ostașii sau îndreptat spre comuna Rășinari, ca să-și plece genunchii la mormântul ace­luia care prin viața și faptele lui a fost cu adevărat ostaș al Domnului. Pâlcuri de pelerini își iuțeau pasul să ajungă la vreme în Răși­nari. In capul comunei ostașii lo­calnici primiau cu dragoste pe cei veniți cu steagurile din depărtări. La Casa culturală așteptau sutele de rășinăreni convoiul de pelerini, în frunte cu P. S. Sa Vicarul ar­hiereu Vasile, preoțimea locală, protopopul, autoritățile locale ș. a. Ordinea a fost susținută de pom­pierii comunali. Act prot. onor. M. Lungu bineventează pe P. S. Sa și pe ostașii veniți la mormântul marelui Șaguna. P. S. Sa Arhiereul­­vicar, arată celor prezenți ce rol a avut comuna Rășinari ca cetate a credinței și a ortodoxiei noastre. De la Casa culturală se în­dreaptă toți spre biserica cea mare unde a făcut o rugăciune P. S. Sa vicarul Vasile, împreună cu preoții locali, apoi tri procesiune iau parte la paras­asul oficiat la mausoleul marelui Andrei. Răspun­surile le dau elevii liceului A. Șa­­guna din Brașov, sub conducerea profesorului I. Brânzea, depanând și o frumoasă cunună la mormânt. Aci rostesc cuvântări de comemo­rare studentul Gh. Paschia, în nu­mele studențimei ortodoxe creștine, apoi profesorul I. Brânzea în nu­mele liceului A. Șaguna din Brașov. Participanții în frunte cu P. S. Sa se îndreaptă spre Casa cultu­rală, unde se ține adunarea Oștii. P. S. Sa Vicarul arhiereu­­ deschide adunarea în numele I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae, ia cuvântul apoi Gh. Oprișan și arată ce este „Oastea Domnului“. Pr. loja aduce salutul celor de la Ora­dea. Urmează declar­ări, cântece religioase,­­ mulțumind tuturora părintele I. Brote din Rășinari. Ziua doua Mulți dintre ostașii Domnului au sosit în Sibiu abia în această zi. A fost în deosebi mișcător fap­tul venirii „apostolești“ (pe jos) a unui grup de moldoveni de prin Tecuci (350 km) și a altui grup din Vidra munților apustni (180 km). In a doua zi a praznicului sfânta liturghie în catedrală s’a ofi­ciat din partea P. S. Sale Arhi­ereului Vasile, asistat de preoții: E. Cioran prot. (Sibiu), I. Radu­­lescu (Teleorman), Gh. Ionescu (Olt), N. Popovici (Orhei), Gh. Joja (Ora­dea), P. Grosu (Chișinău), V. Ouatu (București), N. Șerpoianu (Buzău) și diaconii I. Dinu și N. Popovici. In decursul liturghiei P S. Sa a hirotonit întru diacon pe absol­ventul Academiei teolog­ce loan Chiuari, iar întru presbiter pe dia­conul Dumitru Ciulei. In decursul sfintei liturghii sau ridica rugăciuni fierbinți către cel Atotputernic pe­tru însănăto­­șarea părintelui Iosif Trifa, sufletul acestei mișcări religioase. La priceasnă a rostit părin­tele V. Ouatu din București o fru­­­­moasă predică despre adevărata viață în Hristos. Prin prapori­, steagurile și pancartele ce vesteau pe repre­zentanții oștii din diferitele părți ale țării, catedrala prezintă un aspect măreț și mișcător. După terminarea sf. liturghii și ieșirea din sfânta biserică, s-a format cortegiul mare în fața bise­ricii. Ostașii în frunte cu steagurile străbat strada Mitropoliei și a Re­ginei Maria, în armonioase cân­tări religioase. La ieșirea din strada Tribunii în strada Regina Maria, convoiul era așteptat de I. P. S. Sa Mitro­politul Nicolae, înconjurat de preo­țime, primind defilarea ostașilor și apoi urmând convoiul. Ajunși în marea sală de la I Thalia, după cântarea rugăciunii I împărate ceresc, I. P. S. Sa Mi­tropolitul Nicolae a rostit cuvântul pe care îl redăm în următorele: înaltul ierarh salută pe­­ ostași cu cuvintele sfinte: „hri­stos în mijlocul nostru“. Iată-ne, pentru a doua oră,­­ adumbriți­ de praznicul Duhu­­­­lui sfânt, ca să ne rugăm im­­­­preună, să ne împărtășim gân­­­­durile unii altora și să aducem­­ mulțumiri lui Dumnezeu pen­­­­tru toate binefacerile Sale. „Oastea Domnului“ e în mijlocul țării noastre un val puternic de înoire sufletească care se face prin biserică și prin puterile spirituale ale ei. Biserica are și astăzi ace­leași daruri și lumini cari s’au revărsat în ziua Pogorârii Du­hului Sfânt peste sfinții apo­stoli. Iar „Oastea Domnului“ e aceea, care chiamă pe toți la acest isvor de apă vie care e în biserică. Ea este un răsad al Duhului sfânt, pentru că din isvoarele supranaturale ale Duhului sfânt se adapă. „Oa­stea Domnului“ nu-i în afară de biserică, ci ea e una cu bi­serica. Din această măreață sărbătoare răsare îndemnul de-a ne întări și mai mult în rugăciunile noastre. A fi creștin însemnează nu numai a încun­­­­jura unele lucrări, ci înseamnă­­ a primi în suflet pe Domnul­­ și a trăi împreună cu El. Acea­­­­sta e latarea pozitivă a crești­nismului adevărat. Și, această menire o are „Oastea Domnu­­­­­­lui“, ca sub razele binefăcă­toare ale soarelui lui Hristos să facă să răsară o nouă ță­rănime, cum a spus I. P. C. Arh. Scriban. Ea are să fie chiagul de înfrățire al tuturor în credința noastră străbună. O întristare ne paște bu­curia noastră de astăzi, e lipsa părintelui Iosif, dar rugăm pe I Domnul să-l aducă în mijlocul­­ nostru, iarăș sănătos. Sărbătoarea de astăzi să­­ fie atât pentru cei prezenți,­­ cât și pentru cei ce n’au putut­­ veni, întărirea din nou a legă­­­­mântului de-a sluji lui Dum­­­­­­nezeu, îndemnând preoțimea la­­ muncă în ogorul­ Oastei și al­­ bisericii, împărtășesc adunării­­ înalta binecuvântare arhierea­scă. Dumnezeu să ne ajute,­­ Dumnezeu să ne ocrotească! Urmează citirea, de către dl Oprișan din București, a unei du­ioase scrisori din partea părintelui I Iosif Trifa, scrisă de departe, de­­ pe patul său de suferințe. Di Alex. Lascar­ov-Moldovanu, scriitorul creștin de mare talent,­­ un adevărat maestru al cuvântului, o zugrăvește în linii mari, care sânt­­ tainele și metodele „Oșt­i Dom­­­­nului”. Ținta și metodele ei sânt­­ cele ale bisericii, pentru că oastea­­ e una cu biserica. Ostașii vreau­­ să fie creștini nu după vorbe, ci­­ cu fapta, luptând contra păcatului. Altă datorie a ostașului e aceea­­ de-a apăra biserica de bârfitorii­­ ei, de-a aduce pe credincioși la picioarele slujitorilor altarului, de-a umplea bisericile, de­ a le face și pline și vii. „Oastea Domnului” va fi garda nebiruită care va apăra bi­serica. Pentru împlinirea acestei datorii trebue să stăm strânși uniți de biserică și să avem dragostea Mântuitorului. Metoadele Oastei sânt înțelese și de copii. Iar cei ce au văzut în ele, ceea ce nu există, n’au făcut decât să-și desvelească sufletul gol de dragoste de muncă,­­ încărcat în schimb cu dorul de a nu manei. Dacă oastea are duș­mani, aceștia nu sunt decât unelte în mâna celui rău, care mișună totdeauna în forme savante în jurul unei mișcări frumoase. I. P. C. Sa Arhimandritul Iuliu Scriban își exprimă bucuria ce o simte ca lucrător în ogorul Dom­nului, când vede că acest ogor aduce roade bogate, întărind pu­terea de viață a creștinului și fă­când din țăranul nostru om harnic și curat, — dintr’un só­dat, un as­cultător, cinstit de superiori, — din­­tr’un slujbaș un om vrednic. „Pro­­tivnicii mișcării noastre religioase vor trebui să desarmeze în fața acestor rezultate. Am toată nă­dejdea în Oastea Domnului, și lupt pentru ea. Sânt în mijlocul nostru și dușmani, cari însă trebue să desarmeze în fața acestor roade”. N’a lipsit nici cuvântul oame­nilor de știință pură. Așa, a vorbit dl Dr. M. Suciu Sibianu de la Bra­șov arătând legătura între știință și între datoria de a fi creștin adevărat. Urmează apoi cuvântul de salut, de bucurie, și de asigurare la munca sfântă în ogorul Dom­nului, din partea reprezentanților Oastei, sosiți din apropiere și de­părtări . Din încredințarea P. S. Sale Episcopului Roman dela Oradea vorbește dl Pompiliu Dan. După Festivitățile

Next