Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)
1933-06-10 / nr. 47-48
2 TELEGRAFUL ROMAN tre păcătoși, e fariseul pentru care nu există iertare nici în veacul de-acum, nici în veacul viitor. Domnul a iertat pe desfrânata, pe tâlharul, pe vameșul, dar n’a iertat pe farisei, pe cei ce cred că se pot mântui fără biserică. Lumea care a auzit aceste cuvântări a plecat raționând așa: Dacă toți preoții vorbesc ostașilor la fel, putem fi siguri că această mișcare va cuprinde lume tot mai multă, păstrându-se în acelaș timp în cadre strict bisericești, nici o nedumerire nu trebue să ne mai stăpânească. * Congresul al doilea al «Oștii Domnului» a afirmat aceste lucruri ca să se știe toată lumea „Preoți în fruntea Oastei“, cum a spus I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae , în fruntea ei cu aceste sănătoase îndrumări. Nr. 47—48 Oastea Domnului Marea adunare de la Libiu, de la Rusalii. — In zilele praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, în 4 și 5 Iunie 1933, s’a ținut în Sibiu a doua mare întrunire a societății religioase Oastea Domnului. Au venit frați din toate părțile țării, din 33 de județe, în număr de peste 2500 suflete, din provinciile de dincoace de Carpați, din vechiul regat, din Bucovina și din depărtata Basarabie. O parte însemnată dintre ei a sosit încă de Sâmbătă după amiazi, 3 Iunie, și s’a întrunit în aula Academiei teologice. Ziua primă In ziua mare a prazniului, în catedrala noastră, sfânta liturghie a fost celebrată de I. P. S. La Mitropolitul Nicolae, asistat, pe lângă preoții catedralei, de preoții Jora (Oradea), N. Popovici (Orhei), P. Grosu (Chișinău), Gh. Ionescu (Olt), I. Rădulescu (Teleorman), I. Stupcanu (Iași), și diaconii I. Dinu și I. Circov. In decursul sfintei liturghii I. P. S. Sa a hirotonit întru diacon pe absolventul Academiei teologice, Dumitru Ciulei. La finea serviciului divin I. P. S. Sa a ținut muțimei de credincioși o minunată predică, arătând necesitatea înoirii forțelor noastre cu ajutorul de sus. Pelerinajul ostașilor la mormântul Mitropolitului Șagun. Conform programului serbării „Oștii Domnului’", în ziua întâi de Rusalii, după Liturghia arhierească din catedrală, ostașii sau îndreptat spre comuna Rășinari, ca să-și plece genunchii la mormântul aceluia care prin viața și faptele lui a fost cu adevărat ostaș al Domnului. Pâlcuri de pelerini își iuțeau pasul să ajungă la vreme în Rășinari. In capul comunei ostașii localnici primiau cu dragoste pe cei veniți cu steagurile din depărtări. La Casa culturală așteptau sutele de rășinăreni convoiul de pelerini, în frunte cu P. S. Sa Vicarul arhiereu Vasile, preoțimea locală, protopopul, autoritățile locale ș. a. Ordinea a fost susținută de pompierii comunali. Act prot. onor. M. Lungu bineventează pe P. S. Sa și pe ostașii veniți la mormântul marelui Șaguna. P. S. Sa Arhiereulvicar, arată celor prezenți ce rol a avut comuna Rășinari ca cetate a credinței și a ortodoxiei noastre. De la Casa culturală se îndreaptă toți spre biserica cea mare unde a făcut o rugăciune P. S. Sa vicarul Vasile, împreună cu preoții locali, apoi tri procesiune iau parte la parasasul oficiat la mausoleul marelui Andrei. Răspunsurile le dau elevii liceului A. Șaguna din Brașov, sub conducerea profesorului I. Brânzea, depanând și o frumoasă cunună la mormânt. Aci rostesc cuvântări de comemorare studentul Gh. Paschia, în numele studențimei ortodoxe creștine, apoi profesorul I. Brânzea în numele liceului A. Șaguna din Brașov. Participanții în frunte cu P. S. Sa se îndreaptă spre Casa culturală, unde se ține adunarea Oștii. P. S. Sa Vicarul arhiereu deschide adunarea în numele I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae, ia cuvântul apoi Gh. Oprișan și arată ce este „Oastea Domnului“. Pr. loja aduce salutul celor de la Oradea. Urmează declarări, cântece religioase, mulțumind tuturora părintele I. Brote din Rășinari. Ziua doua Mulți dintre ostașii Domnului au sosit în Sibiu abia în această zi. A fost în deosebi mișcător faptul venirii „apostolești“ (pe jos) a unui grup de moldoveni de prin Tecuci (350 km) și a altui grup din Vidra munților apustni (180 km). In a doua zi a praznicului sfânta liturghie în catedrală s’a oficiat din partea P. S. Sale Arhiereului Vasile, asistat de preoții: E. Cioran prot. (Sibiu), I. Radulescu (Teleorman), Gh. Ionescu (Olt), N. Popovici (Orhei), Gh. Joja (Oradea), P. Grosu (Chișinău), V. Ouatu (București), N. Șerpoianu (Buzău) și diaconii I. Dinu și N. Popovici. In decursul liturghiei P S. Sa a hirotonit întru diacon pe absolventul Academiei teologce loan Chiuari, iar întru presbiter pe diaconul Dumitru Ciulei. In decursul sfintei liturghii sau ridica rugăciuni fierbinți către cel Atotputernic petru însănătoșarea părintelui Iosif Trifa, sufletul acestei mișcări religioase. La priceasnă a rostit părintele V. Ouatu din București o frumoasă predică despre adevărata viață în Hristos. Prin prapori, steagurile și pancartele ce vesteau pe reprezentanții oștii din diferitele părți ale țării, catedrala prezintă un aspect măreț și mișcător. După terminarea sf. liturghii și ieșirea din sfânta biserică, s-a format cortegiul mare în fața bisericii. Ostașii în frunte cu steagurile străbat strada Mitropoliei și a Reginei Maria, în armonioase cântări religioase. La ieșirea din strada Tribunii în strada Regina Maria, convoiul era așteptat de I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae, înconjurat de preoțime, primind defilarea ostașilor și apoi urmând convoiul. Ajunși în marea sală de la I Thalia, după cântarea rugăciunii I împărate ceresc, I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae a rostit cuvântul pe care îl redăm în următorele: înaltul ierarh salută pe ostași cu cuvintele sfinte: „hristos în mijlocul nostru“. Iată-ne, pentru a doua oră, adumbriți de praznicul Duhului sfânt, ca să ne rugăm impreună, să ne împărtășim gândurile unii altora și să aducem mulțumiri lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. „Oastea Domnului“ e în mijlocul țării noastre un val puternic de înoire sufletească care se face prin biserică și prin puterile spirituale ale ei. Biserica are și astăzi aceleași daruri și lumini cari s’au revărsat în ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste sfinții apostoli. Iar „Oastea Domnului“ e aceea, care chiamă pe toți la acest isvor de apă vie care e în biserică. Ea este un răsad al Duhului sfânt, pentru că din isvoarele supranaturale ale Duhului sfânt se adapă. „Oastea Domnului“ nu-i în afară de biserică, ci ea e una cu biserica. Din această măreață sărbătoare răsare îndemnul de-a ne întări și mai mult în rugăciunile noastre. A fi creștin însemnează nu numai a încunjura unele lucrări, ci înseamnă a primi în suflet pe Domnul și a trăi împreună cu El. Aceasta e latarea pozitivă a creștinismului adevărat. Și, această menire o are „Oastea Domnului“, ca sub razele binefăcătoare ale soarelui lui Hristos să facă să răsară o nouă țărănime, cum a spus I. P. C. Arh. Scriban. Ea are să fie chiagul de înfrățire al tuturor în credința noastră străbună. O întristare ne paște bucuria noastră de astăzi, e lipsa părintelui Iosif, dar rugăm pe I Domnul să-l aducă în mijlocul nostru, iarăș sănătos. Sărbătoarea de astăzi să fie atât pentru cei prezenți, cât și pentru cei ce n’au putut veni, întărirea din nou a legământului de-a sluji lui Dumnezeu, îndemnând preoțimea la muncă în ogorul Oastei și al bisericii, împărtășesc adunării înalta binecuvântare arhierească. Dumnezeu să ne ajute, Dumnezeu să ne ocrotească! Urmează citirea, de către dl Oprișan din București, a unei duioase scrisori din partea părintelui I Iosif Trifa, scrisă de departe, de pe patul său de suferințe. Di Alex. Lascarov-Moldovanu, scriitorul creștin de mare talent, un adevărat maestru al cuvântului, o zugrăvește în linii mari, care sânt tainele și metodele „Oști Domnului”. Ținta și metodele ei sânt cele ale bisericii, pentru că oastea e una cu biserica. Ostașii vreau să fie creștini nu după vorbe, ci cu fapta, luptând contra păcatului. Altă datorie a ostașului e aceea de-a apăra biserica de bârfitorii ei, de-a aduce pe credincioși la picioarele slujitorilor altarului, de-a umplea bisericile, de a le face și pline și vii. „Oastea Domnului” va fi garda nebiruită care va apăra biserica. Pentru împlinirea acestei datorii trebue să stăm strânși uniți de biserică și să avem dragostea Mântuitorului. Metoadele Oastei sânt înțelese și de copii. Iar cei ce au văzut în ele, ceea ce nu există, n’au făcut decât să-și desvelească sufletul gol de dragoste de muncă, încărcat în schimb cu dorul de a nu manei. Dacă oastea are dușmani, aceștia nu sunt decât unelte în mâna celui rău, care mișună totdeauna în forme savante în jurul unei mișcări frumoase. I. P. C. Sa Arhimandritul Iuliu Scriban își exprimă bucuria ce o simte ca lucrător în ogorul Domnului, când vede că acest ogor aduce roade bogate, întărind puterea de viață a creștinului și făcând din țăranul nostru om harnic și curat, — dintr’un sódat, un ascultător, cinstit de superiori, — dintr’un slujbaș un om vrednic. „Protivnicii mișcării noastre religioase vor trebui să desarmeze în fața acestor rezultate. Am toată nădejdea în Oastea Domnului, și lupt pentru ea. Sânt în mijlocul nostru și dușmani, cari însă trebue să desarmeze în fața acestor roade”. N’a lipsit nici cuvântul oamenilor de știință pură. Așa, a vorbit dl Dr. M. Suciu Sibianu de la Brașov arătând legătura între știință și între datoria de a fi creștin adevărat. Urmează apoi cuvântul de salut, de bucurie, și de asigurare la munca sfântă în ogorul Domnului, din partea reprezentanților Oastei, sosiți din apropiere și depărtări . Din încredințarea P. S. Sale Episcopului Roman dela Oradea vorbește dl Pompiliu Dan. După Festivitățile