Telegraful Român, 1966 (Anul 114, nr. 1-48)
1966-01-01 / nr. 1-2
ANUL 114 Sibiu, 1 ianuarie 1966 Nr. 12 Telegraful Român FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DE ALBA IULIA ŞI SIBIUPREŢUL INSERŢIUNILOR. Un cml 60 bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător, inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, strada 1 Mai nr. 85. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA ABONAMENTUL : se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. Pe un an: Pe 6 luni. Pe 3 luni : 24 lei 12 lei 6 lei tei perspective de progres La sfîrşitul anului 1965 şi începutul anului 1966 poporul nostru face bilanţul realizărilor din anul trecut şi proiectează noi planuri de realizări pentru anul ce a sosit. Privirea aceasta de ansamblu asupra realizărilor din anul 1965 şi a perspectivelor anului 1966 a fost săvîrşită — în numele poporului întreg — la a patra sesiune a Marii Adunări Naţionale din 20—22 decembrie 1965, de către conducătorii iubiţi ai patriei noastre şi de către deputaţii poporului. In „Darea de seamă asupra înfăptuirii planului de stat pe anul 1965 şi cu privire la planul de stat pe anul 1966“, prezentată de dl Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, au fost prezentate însemnatele progrese realizate de ţara noastră şi noile perspective de propăşire ale Republicii Socialiste România. Acestea pot fi concentrate în cuvintele: anul 1965 este anul de încheiere a planului sesenat (1960—1965), perioadă de mari realizări în toate domeniile; anul 1966 este cel dintii an al noului cincinal (1966—1970), „menit să ridice patria noastră pe o treaptă mai înaltă de înflorire şi progres“. De pe temeliile puse de planul sesenat, poporul nostru se avîntă spre noi culmi de civilizaţie în viitorii cinci ani. Dăm numai cîteva date despre realizările anului 1965 şi despre perspectivele anului 1966. Prevederile planului de stat pe 1965 au fost realizate şi depăşite. Producţia industrială a fost cu „circa 13 la sută mai mare decît în 1964, depăşind prevederile planului cu peste 1,3 miliarde de lei“. In ramurile industriale de bază creşterea producţiei a fost mai accelerată, s. ex.: producţia energiei electrice a crescut cu 24 la sută, producţia industriei chimice cu 22 la sută, iar producţia industriei constructoare de maşini a ajuns să acopere „în cea mai mare parte necesităţile actuale de utilaje pentru industria petrolului, minieră, lemnului, cimentului, pentru transporturi şi agricultură“. In agricultură s-a realizat „o creştere a producţiei în ansamblu, mai ales a producţiei de grîu, care depăşeşte cu două milioane tone recolta medie din anii 1961 —1964. A crescut şi numărul de animale, obţinîndu-se sporuri de carne, lapte, lînă, etc. Pentru finanţarea acţiunilor social-culturale s-au alocat 22 miliarde lei, cu 7,4 la sută mai mult ca în 1964. S-a dezvoltat învăţămîntul. S-a dat în folosinţa oamenilor muncii peste 50.000 apartamente construite de stat. S-a încheiat acţiunea de majorare generală a salariilor, care în anul 1965 a cuprins 3,3 milioane de salariaţi. Au sporit veniturile ţărănimii. Neînsufleţiţi de idealurile evanghelice de unitate creştină în slujirea păcii pe pămînt şi bineivoiri între oameni (Luca 2, 5), creştinii au desfăşurat şi în anul 1965 o acţiuine susţinută de sprijinire activă a strădaniilor general umane pentru o pace dreaptă şi adînc stătătoare. Ca dovadă grăitoare în acest sens, prezentăm cîteva crîmpeie mai de seamă din această acţiune. Una dintre cele mai de seamă hotărîri ale Conferinţei Bisericilor Orientale, ţinută la Adis Abeba între 15—21 ianuarie 1965, este aceea de a sprijini lupta pentru pace. „Lumea contemporană — declară fumul desfacerilor de mărfuri prin comerţul socialist a fost cu 4,6 miliarde lei mai mare ca în 1964. A sporit volumul comerţului exterior, o parte însemnată din exportul ţării noastre ocupînd maşinile, utilajele, instalaţiile, produsele industriei chimice, industriei lemnului şi industriei uşoare şi alimentare (întreţinem relaţii comerciale cu peste 100 de ţări din toate părţile globului pămîntesc). Realizările anului 1965 — „înscriinduse în bilanţul înfăptuirilor poporului român din perioada 1960—1965, întăresc şi mai mult temelia pe care vom clădi realizările noastre viitoare“. Planul de stat pe anul 1966 prevede creşterea producţiei globale industriale faţă de 1965 cu 10,5 la sută, cu dezvoltarea mai accentuată a industriei producătoare de mijloace de producţie (creştere de 10,7 la sută). La fel creşteri peste medie sînt prevăzute în industria chimică, industria energiei electrice, etc. In anul 1966 vor fi date ,în exploatare, centrala hidroelectrică „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ de pe Argeş, ultimele hidrocentrale de pe rîul Bistriţa în aval de Bicaz, noi grupuri puternice la termocentralele Luduş şi Fîntînele, centrala cu turbine de gaze de combustie Bucureşti-Sud. Prin mărirea producţiei metalurgice, se vor acoperi „din resursele interne aproape 80 la sută din consumul sporit de laminate de oţel şi de cupru, precum şi întregul necesar de aluminiu, plumb şi zinc“. Producţia industriei construcţiilor de maşini va spori cu 11,5 la sută. Industria chimică va creşte cu aproape 22 la sută. Producţia bunurilor de consum se va mări cu 9,7 la sută (producţia industriei uşoare cu 7 la sută, producţia industriei alimentare cu peste 10 la sută). Se prevăd noi realizări şi în agricultură. Astfel, înzestrarea agriculturii cu noi maşini agricole „va asigura mecanizarea aproape integrală a tuturor lucrărilor de bază în gospodăriile de stat, iar (Continuare în pag. 3) Conferinţa este permanent tulburată de ameninţarea şi groaza războiului. In această eră atomică orice război poate provoca distrugerea întregii civilizaţii şi chiar nimicirea vieţii omeneşti pe întregul glob. Aşadar, trebuie să facem tot ceea ce omeneşte e posibil pentru a împiedica izbucnirea unui război... Noi suntem gata să colaborăm unii cu alţii şi cu organizaţiile internaţionale care luptă pentru dreptate şi pace în întreaga lume şi rugăm stăruitor toate popoarele, toate naţiunile, toate statele lumii să facă la fel“. Continuînd cele discutate de către Comitetul Executiv la Tutzing, Comitetul Centrali al Consiliului Ecumenic al Bisericilor — în sesiunea sa de la Enugu (Nigeria orientală) din 12—21 ianuarie ,1965 — intervine pentru pace, dreptate şi libertate, emiţînd documentul „Comitetul Central al Consiliului Ecumenic despre problemele internaţionale“. Ocupîndu-se cu „problemele care ameninţă o pace internaţională în dreptate şi libertate“, se reţine în primul rînd asupra DEZARMĂRII. „Un progres pe drumul spre dezarmare trebuie considerat ca cea mai importantă datorie a tuturor guvernelor, în special a acelora care dispun de arme atomice. Pe cînd au avut Ioc cîteva dezvoltări încurajatoare, între care Tratatul privind interzicerea limitată a experiențelor nucleare, cursa înarmărilor merge nemicșorată mai departe. Noi sîntem convinşi că s-ar putea şi ar trebui să se facă mai mult“. Cît priveşte menţinerea păcii, documentul arată: „Dezarmarea va deveni cu atît mai curînd posibilă şi dreptăţii se va sluji cu atît mai bine, dacă se fac pregătiri pentru a aborda multiplele probleme care s-au născut şi se nasc mereu într-o lume ce se găseşte într-o continuă transformare... Prin Naţiunile Unite sau prin tratative între naţiunile direct participante ar trebui să se facă pregătiri solide pentru cercetarea, împăcarea, mijlocirea şi măsuri internaţionale pentru menţinerea păcii“. Trecînd apoi la o seamă de probleme speciale, documentul abordează pe rînd discriminarea rasială, situaţia încordată din Indonezia şi Malaezia, situaţia critică din Cipru, problema Congoului, lichidarea totală a colonialismului şi problema refugiaţilor africani, încheierea cuprinde următoarele îndrumări şi îndemnuri: „Pentru înlăturarea problemelor care ameninţă armonia popoarelor şi naţiunilor toţi oamenii trebuiesc să lucreze neobosit pentru a promova o încredere mai adîncă şi o colaborare mai extinsă, ceea ce se (Continuare în pag. 2) Creştinii și lupta pentru pace în anul 1965 1730 3